Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Inceputul

Intotdeauna e un inceput. Eu o numesc Trezire. Se intampla mai devreme sau mai tarziu, in viata curenta sau in urmatoarele, dar se intampla cu siguranta.

Din ceea ce am observat eu, se intampla in general in momente critice ale vietii: cand ai de ales intre doua rele extreme, cand viata iti pare lipsita complet de sens si ganduri negre te imping sa ti-o curmi, cand ai fost la un pas de moarte in urma unui accident sau a unei boli severe, cand ramai infirm, cand ramai singur si nu mai ai pe nimeni in jur, cand pierzi totul si esti sarac, si exemplele ar putea continua. De obicei asa ne trezim la constiinta si ne deschidem ochii mintii si sufletul. Uneori ne deschidem doar ochii mintii si apoi sufletul, alteori ne deschidem intai sufletul si el ne deschide ochii mintii. Nu e o regula.

Sau se poate intampla intr-un mod placut.Cunosti o persoana care te inspira. Meditezi in pace intr-o zi cu soare. Faci o calatorie initiatica intr-un loc in care te regasesti. Citesti o carte minunata si fiecare cuvant e o revelatie sau dai peste o fraza care deodata iti toarna lumina in intuneric si ca o explozie, brusc….incepi sa vezi. Sa intelegi de ce si cum. Mii de intrebari pe care le lasasesi victimele renuntarii, in inertia timpului, isi gasesc deodata clar raspunsurile. Si faci conexiuni cu viteza luminii, ca sa ajungi la concluzia imediata si imposibil de evitat, ca pana atunci nu ai stiut mai nimic, nu ai trait cu adevarat, nu ai fost TU, nu ai iubit cu adevarat, nu ai inteles nimic, nu ai auzit nimic din ce conta. Pricepi ca secretele erau in tine in timp ce tu le cautai in exterior si ca TU asa cum te-ai cunoscut pana atunci, nu esti adevaratul/a TU, pe care incepi sa il/o descoperi incepand cu momentul trezirii. Toata lumea se imbraca in alta lumina si vezi pentru prima data lucruri pe langa care ai trecut de atatea ori.

Sau, uneori e nevoie sa auzi. Cand ochii iti sunt atat de acoperiti, urechile iti sunt atat de conditionate sa auda doar cu ce s-au obisnuit si cu incapatanare te tii cu degetele sangerand de ultima ramasita de iluzie a realitatii care doare si te seaca, El intelege ca toate semnele din lume nu te vor trezi pentru ca nu vrei sa le vezi si sa le pricepi, si atunci te striga. Si cand Il auzi, nimic nu te mai poate opri din trezire, pentru ca intr-o lume in care putine lucruri ne mai bucura pe deplin, bucuria comunicarii cu El e nepretuita.

Uneori se intampla doar una din toate acestea despre care am vorbit mai sus, alteori se succed la intervale de timp variate si suma fortei lor se aduna, efectele produse de ele devenind din ce in ce mai vizibile. Alteori e nevoie sa treci prin toate ca sa se schimbe ceva in tine.

La mine a fost intai o scanteie de lumina in intunericul si nelinistea din sufletul meu care nu isi gasea locul in materialismul acestei lumi. Apoi, a fost o carte a adolescentei, care mi-a deschis orizonturile – Alchimistul de Paolo Coelho. A urmat un om care prin povestile lui mi-a demonstrat ca nu doar eu simt si scriu asa si ca suntem mai multi care credem in bine – Ioan Stoenica. A urmat o alta persoana in viata mea care mi-a mai deschis ochii si sufletul putin si m-a ajutat sa ma dezvolt, sa ma iubesc, sa cresc, sa ma inteleg – Roxana Mihalache, prietena mea.  S-au succedat in viata mea mai multe intamplari nefericite si Dumnezeu mi-a intarit credinta si a fost prietenul meu cel mai apropiat zi de zi, bucurandu-ma cu prezenta si glasul lui. In toamna lui 2009 am citit o carte care a produs explozia trezirii mele: Un Pamant Nou – Trezirea la constiinta de Eckhart Tolle. Atatea lucruri au inceput sa capete sens! Eu insami m-am dezvaluit altfel mie. In 2010 am recitit Biblia, de 2 ori. Am inteles-o de fiecare data mai profund,mai clar. Am inteles ce este si ce nu este Dumnezeu. L-am iubit si mai mult. Am devenit mai puternica pentru ca am inteles niste mari adevaruri. In iunie 2010, cineva a inceput sa imi trimita mailuri despre energie, Dumnezeu, lumina. Nu cunosteam persoana atunci si nici nu am intrebat cine e. M-am bucurat de mailuri, dar as fi putut afla de atunci ce urma daca as fi fost curioasa.Am avut nevoie de un moment de rascruce foarte puternic in viata mea in octombrie 2010 ca sa inteleg ce imi doresc, cine sunt, ce am de facut, ce urmeaza si ce putere am. Si atunci l-am cunoscut pe maestrul meu – Catalin Dobre. Am primit Reiki in mintea, sufletul si viata mea cu o deschidere care si pe mine m-a uimit initial, pentru ca am rezonat extraordinar de bine cu acest sistem minunat. De atunci totul s-a schimbat in mine si in viata mea. Schimbandu-ma eu, exteriorul meu a inceput sa se modifice in bine. Am crescut spiritual enorm si sunt momente cand cu greu ma recunosc, desi a trecut putin timp de cand a inceput marea trezire pentru mine. Nimic nu ma mai opreste acum sa cred in misiunea mea si omul care devin in fiecare zi e omul care m-am rugat mereu sa fiu. Sunt iubire. Sunt iertare. Sunt pace. Sunt intelegere. Sunt bucurie. Pentru cineva care a fost 6 ani de zile in depresie si care 24 de ani a trait influentata puternic de energiile negative din jurul ei pe care le absorbea ca un burete, sa ma uit la ce devin zi de zi acum e minunat. Nu m-as intoarce inapoi pentru niciun motiv si nu pot privi decat inainte. Ma asteapta lucruri mari.

Pe toti ne asteapta. Si imi doresc din suflet sa imi pot indeplini misiunea fata de toti si sa va prind de mana si sa urcam impreuna muntele. Cu iubire voi impartasi cu voi ce stiu, ce inteleg,ce aflu, ce simt si sper ca atat cat imi este ingaduit sa mai trezesc cateva suflete in drumul meu spre varf, pentru a vedea Rasaritul impreuna, cat mai multi. Stiu ca varful e ingust si nu incap multi sus, dar macar drumul pana acolo merita parcurs.

Va iubesc pe toti. Bine ati venit! Bine ne-am gasit! Domnul fie cu noi. Sa incepem.

Comments on: "Inceputul" (3)

  1. Bine, acum stiu si cine esti🙂 La inceput ma gandeam ”de ce nu se arata” (cu numele, cu o identitate clara), dar acum imi dau seama ca pentru ceea ce acest blog este, nu e nevoie. Nu e nevoie sa cunosti OMUL din spatele cuvintelor cand mai importante sunt gandurile si ideile si sentimentele din spatele lor. Lumea ar trebui sa se caute pe ea insasi printre randuri, si nu pe tine – desi eu tocmai asta am facut (deh, m-ai provocat!)

    Iti doresc spor la vanatoare, ca la final sa ai tolba plina de sentimente frumoase si schimbari in bine🙂

    Like

    • :)) Multumesc tare tare! Ai umor ca intotdeauna….haha. Pai sa stii ca printre altele….oi fi eu Diana acum, dar nu asta ma defineste….per total sunt mai mult de atat, si asta e un motiv pentru care nu simt ca e relevant sa ma expun mai mult ca autoare a blogului. Blogul este pentru altii, nu pentru reclama mea, cum bine ai inteles😀 Te pup

      Like

  2. Buna Diana,
    Am cautat o adresa de mail, dar nu am gasit. Imi poti trimite tu un mesaj ca apoi sa-ti dau eu un reply? Multumesc anticipat🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: