Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Archive for June, 2012

Sa luam exemplu de la copii

Eroi de-o şchioapă

( Articol minunat si plin de suflet preluat si impartasit de pe blogul lui Ellunes, scris atat de frumos de el insusi. Sursa: http://ellun.es/2012/06/13/eroi-de-o-schioapa/. M- a emotionat foarte tare si am vrut sa vedeti si voi ce pot face niste aparent “simpli copii”. Poate o sa va simtiti motivati si poate o sa le acordati mai multa atentie acestor micuti supereroi.)

Spunea Micul Prinţ: “Toate persoanele adulte au fost la început copii. Deşi puţine dintre ele îşi mai amintesc”. Toţi ne-am jucat de-a supereroii. Ne-am visat în pelerină şi în chiloţi roşii salvând, în zbor, o domnişoară. Ne-am imaginat pompieri în iad, soldaţi ai viitorului într-un război interstelar sau exploratori ai unui teritoriu inospitalier. Ne-au făcut să credem că superorii erau întotdeauna adulţi. Dar… câţi ani are Sponge Bob? De ce modelul de supererou este mereu un adult? Poate din invidie. În continuare, aveţi câteva poveşti care o demonstrează.

 

Copilul care a stopat inundarea Olandei cu un singur deget

Spune legenda că toţi copiii olandezi, de când sunt mici, sunt învăţaţi să fie cu ochii în patru mereu, când ies pe afară, pe digurile ţării care creşte sub nivelul mării, pentru a ajuta la prevenirea unei catastrofe. Mai spune legenda că, acum mulţi ani, în timpul unei puternice furtuni, unul dintre aceşti copii a descoperit o gaură în dig, prin care ţâşnea un izvor artificial tot mai mare. Instinctul l-a făcut să urce coasta digului şi să acopere pericolul iminent cu degeţelul său. “Olanda nu va fi inundată cât timp sunt eu aici”, şi-a spus. Două zile şi două nopţi a rămas copilul acolo, fără a mişca “un singur deget”, până când cineva, din întâmplare, i-a venit în ajutor. Copilul este acum un erou naţional în Olanda pentru curajul naivităţii sale…

Dispoziţia de a schimba lumea a acestor “pitici nebuni” obişnuieşte să fie limitată de mediul în care trăiesc. Dar, uneori, semnalele pe care le transmit stimulează până şi ultimul ungher al capacităţii adulte de a se emoţiona. Ca o morală şi ca o lecţie importantă dată egoismului pe care ni-l conferă faptul că am crescut. Lumea – de data asta cea reală – Elenei Desserich, de şase ani, se reducea la propria familie. O boală teribilă i-a limitat scara percepţiilor la zidurile casei sale şi ale spitalului, dar, ca o eroină de o şchioapă, nu a renunţat la a lupta pentru atingerea obiectivele în care credea. De la cinci ani a început să simtă simptomele bolii mortale şi, conştientizându-şi soarta, a început să-şi fabrice o listă de priorităţi pe care le dorea îndeplinite înainte de sfârşitul asumat: să înoate cu delfinii, să facă schi acvatic, să conducă o maşină… O zi, o dorinţă… şi doar şase ani.

Până aici, o poveste brutală, care marchează memoria oricărei familii, dar care nu ar aduce lumii suficientă transcendenţă. Elena a decis că moştenirea sa va fi una mai mare de-atât. La doar şase ani se simţea responsabilă de cei din jurul său şi o necăjea ideea că surioara sa mai mică se va juca singură, ducându-i mereu dorul. Voia să fie nemuritoare în casa ei şi să sfideze golul pe care urma să-l provoace în câteva luni. Elena a urzit, în secret, un plan. Pentru a comunica “de dincolo” cu cei dragi, fetiţa a ascuns prin toată casa scrisori şi desene, cu mesaje de sprijin şi de afecţiune, care urmau să-i surprindă familia în rutina absenţei sale. O naivitate cu o încărcătură emoţională care avea să facă înconjurul lumii.

 

Timp de nouă luni, fetiţa a ascuns mesaje şi desene prin cărţile vechi din bibliotecă, prin ghiozdanul acela uitat al mamei, prin infinitatea de unghere ale camerei de joacă… Elena a murit în 2007, dar familia sa s-a bucurat de iubirea sa nemuritoare încă alţi câţiva ani…

“Mutam nişte cutii şi, dintre nişte cărţi, a căzut o scrisorică… De fiecare dată când găsesc şi citesc unul din mesajele sale este ca şi cum mi-ar da fetiţa mea din nou o îmbrăţişare…”, povestea Brooke Desserich, mama Elenei.

Iqbal, sclav, activist, legendă…

În cealaltă parte a lumii, problemele se relativizează. Chiar şi aşa, se poate spune că viaţa ta nu începe cu dreptul atunci când tatăl tău te vinde pentru 600 de rupii – circa 10 euro – unui fabricant de covoare, pentru a plăti nunta fratelui tău. Iqbal Masih (Pakistan, 1982) s-a născut şi a murit sclav, într-o castă din care nu voia să facă parte. Viaţa sa a fost o imersiune în cele mai profunde nelinişti umane. O încălcare totală a drepturilor celor slabi. Aparţinea celor de “neatins” şi era doar un copil. Cum ar veni… ţărână…

 

Iqbal Masih nu a mers niciodată la şcoală. La şapte ani lucra, în schimburi de 12 ore, pentru a plăti dobânda împrumutului familiei sale. La 10 ani se făcuseră deja 15 ore în care mânuia “kangi”-ul pentru a îndesa unul într-altul nodurile unuia din acele covoare care va sfârşi în sufrageria unei mândre bunici europene. Tradiţionalul “paishgee” era forma de subvenţionare a obiceiului ancestral din această cea mai puţin apreciată castă. Problema era că dobânda acestor împrumuturi se tot acumula pe măsură ce familia cerea şi eşua în a plăti creditorului banii. În 1992, împrumutul pentru Iqbal ajunsese deja la 12.000 de rupii şi devenise imposibil de plătit. Dar a intervenit ceva care avea să schimbe pentru totdeauna exploatarea infantilă şi drepturile copiilor.

Iqbal, macerat toată viaţa în nedreptatea abuzului social şi al muncii, a asistat la discuţia unui mic grup sindical care reuşise să-l reclame pe unul din aceşti abuzivi patroni. A aflat pentru prima oară ce e acela un drept, ochii i s-au deschis, spatele i s-a îndreptat şi ţelurile i s-au schimbat în clipa aceea. În timpul acelui miting improvizat, cineva i-a pasat din întâmplare microfonul lui Iqbal, pentru a-şi spune povestea: “Mă numesc Iqbal Masih…”, iar restul discursului a fost suficient de emoţionant pentru ca băiatul să abandoneze atelierul şi să-şi dedice restul vieţii “Frontului Eliberării de Muncă Forţată”, care a preluat, totodată, datoria familiei sale.

A murit sclavul şi s-a născut activistul. În doar doi ani, a contribuit la închiderea a zeci de ateliere ilegale, a fost personajul principal al unui documentar care incrimina sclavagismul infantil, a primit numeroase premii internaţionale, cu care a ajutat la ridicarea unor şcoli şi, când era pe punctul de a fi primit de însuşi primul ministru, Benazir Bhutto…

Pe 16 aprilie 1995 (de atunci încoace Ziua Mondială contra Sclaviei Infantile), Iqbal a fost asasinat, cu un foc de carabină, de aceeaşi mafie pe care încerca s-o distrugă. Avea doar 13 ani. Macabru epilog al unei poveşti care părea concepută pentru adulţi, dar în care protagonistul a fost un copil pe care l-au transformat foarte rapid într-un martir comercial pentru “cauză”. A murit activistul, s-a născut legenda…

Ideea e că, în orice loc din lume, întotdeauna există câte un înger anonim, dispus să dea câte o lecţie dincolo de puterea de înţelegere a multora dintre cei care se presupune că ar trebui să îi educe pe micuţi. Lecţii îmbrăcate în naivitate şi “vândute” lumii cu sinceritatea unui copil căruia îi revine sarcina de a face diferenţa între bine şi rău în situaţii limită. Pentru Brenden Foster, de 11 ani, totul era clar. În 2005 l-au diagnosticat cu leucemie. În noiembrie 2008, deja era conştient de timpul limitat care îi mai era dat de trăit, mai exact maxim încă trei săptămâni. Un copil în anticamera morţii este un blestem pe care progresul ni-l dă pentru a ne pune la încercare. Brenden era prizonierul destinului şi obiectul-fetiş al compasiunii adulte. În penitenţa sa, dorinţele sale erau porunci pentru apropiaţii săi, zdrobiţi de resemnare şi durere. Putea să ceară orice şi-ar fi dorit şi i-ar fi fost oferit. Şi aşa a şi făcut. Apă şi mâncare. Ultima sa dorinţă a fost să li se dea apă şi sandwichuri unor oameni ai străzii pe care i-a văzut în drumul spre spital. Nu voia o consolă de jocuri, nici compasiune, nici măcar să i se mărească doza de medicamente care i-ar mai fi diminuat durerea. La două săptămâni după moartea sa, deja se constituise o fundaţie care îi purta numele şi care distribuia mâncare oamenilor străzii din tot Seattle-ul, strângând peste o sută de mii de dolari din donaţii.

 

“Limonadă pentru viaţa tatălui meu”

Secretul nu stă în transcedenţă, ci în transformarea instrumentelor pe care rutina ţi le pune la dispoziţie în unelte pentru crearea unei legende vii. Drew Cox (6 ani) nu avea bani, nici resurse, nici o companie farmaceutică pe care să o şantajeze pentru tratamentul de chimioterapie de care avea nevoie tatăl său bolnav şi fără card de sănătate. La doar şase ani nu ai mai nimic, decât poate recunoştinţă şi apreciere pentru cei care ţi-au dat viaţă şi abia dacă ai capacitatea de a face o limonadă. Păi… vinde limonadă! Atât de simplu. Drew a scris, cu litere stângace, pe o bucată de carton: “Please help my Dad” şi a început să vândă limonadă, în pahare de plastic, în faţa casei. Compasiunea adulţilor, emoţia provocată şi donaţiile de 10.000 de dolari au făcut restul. Ceea ce începe ca o copilărie sfârşeşte într-o epopee… în ciuda faptului că mulţi continuă să creadă că cei mici sunt doar marionete. Lăsaţi-vă doar mişcaţi de gesturile lor şi veţi vedea că ei sunt cei care ne “manevrează”.

Chiar dacă, uneori, gesturile acestea nu folosesc la nimic. Sau, cel puţin, asta credem noi, cei mari. Sadako Sasaki (11 ani) trăia la doar un kilometru şi jumătate de Hiroshima. A supravieţuit deflagraţiei, dar nu a scăpat de leucemie. Sadako a îmbrăţişat tradiţia orientală când a aflat că e bolnavă. O prietenă i-a povestit că, dacă face o mie de cocori din hârtie, o dorinţă imposibilă i se va îndeplini. Şi de asta s-a agăţat micuţa… Dar nu doar ea, ci zeci de colegi de suferinţă din spitalul în care era internată, toţi cu aceeaşi problemă. A murit când avea deja 644 de cocori. Colegii săi au terminat, însă, misiunea, în locul ei. Şi de la picioarele monumentului închinat lui Sadako, din Parcul Păcii din Hiroshima, niciodată nu au lipsit, de 50 de ani încoace, miile de cocori de hârtie meniţi să-i completeze simbolica misie.

Copiii nu se nasc nesolidari, artificiali şi superficiali. Suntem noi, adulţii, cei care le subminăm naturaleţea, pentru a le modela un caracter mai moderat şi mai neîncrezător în “lumea rea”. Ni se pare că a da frâu liber acestui instinct fraternal infantil este ciudat şi pretenţios pe măsură ce copiii cresc, pentru că nu este productiv din punct de vedere social şi pentru că dorinţele acestor mici supereroi nu sunt bune decât pentru a-i emoţiona pe semeni. Dar, cum am văzut, mereu există câte o lecţie pentru cei mari. Marile schimbări izvorăsc şi se inspiră din suma acestor mici şi spontane reacţii. Ca şi cocorii lui Sadako. Şi noi nu vrem să ne dăm seama.

 

Puţul lui Ryan şi apa vieţii pentru jumătate de milion de africani

Ryan Hreljac (3 martie 1991, Canada) avea doar şase ani când s-a decis să facă ordine în mica sa lume. Dacă el avea la dispoziţie apă potabilă doar învârtind de un mic robinet, de ce în cealaltă parte a lumii nu puteau face acelaşi lucru? Cu această logică zdrobitoare, model şi exemplu pentru alte numeroase proiecte considerate “adulte”, s-a născut “Ryan’s Well”, întreprinderea cea mai fascinantă pe care un copil de vârsta sa a creat-o vreodată. A fost atât de mare ambiţia, încât în 2008, la 17 ani, Ryan conducea una din cele mai mari ONG-uri pentru implementarea de modele de dezvoltare a crizei de apă. În tot acest timp, a dat apă potabilă unui număr de aproximativ 600.000 de persoane. Magnetismul acţiunilor sale a contagiat mii de companii şi persoane mai în vârstă ca el, probabil umilite de ambiţia şi înverşunarea puştiului. Toate astea au făcut ca, prin ceea ce Ryan denumeşte “Ripple Effect”, efectul de domino, visul unui copil de a avea “apă potabilă pentru toată lumea” să devină, puţin câte puţin, realitate.

Şi acum, povestea. Într-o zi de iarnă din 1998, în Kemptville (Ontario), localitatea natală a lui Ryan, o profesoară de la Colegiul St. Michael, Nancy Prest, ţinea o lecţie elevilor de clasa 1 despre condiţiile de viaţă ale copiilor de aceeaşi vârstă din Africa. I-a întrebat pe elevi dacă ştiu care era principala cauză a morţii între copiii africani. Toţi cei din clasă erau convinşi că era lipsa hranei şi au fost surprinşi să afle că era, de fapt, calitatea proastă a apei pe care o beau cei din Africa.

Ryan Hreljac a rămas foarte şocat de lipsa “apei curate” din Africa şi a întrebat-o pe domnişoara Nancy cât costă un robinet pe Continentul Negru. Domnişoara Prest, contrariată, şi-a amintit că citise undeva că o pompă de apă ar costa 70 de dolari. În aceeaşi zi, ajuns acasă, Ryan, care încă învăţa valoarea financiară a lucrurilor, i-a cerut mamei sale bani pentru a cumpăra un robinet şi a-l trimite prin poştă în Africa.

Susan, prima “victimă” a celui care avea să devină “Ripple Effect”, a ignorat iniţial neliniştile fiului său. Dar Ryan a insistat toată săptămâna pentru cei 70 de dolari, ba chiar a propus să facă toate treburile casnice timp de un an, pentru a câştiga posibilitatea de a decide ce să facă cu banii primiţi.

“Nu înţelegi, mamă”, spunea, printre lacrimi, Ryan. “Copiii ăia mor doar pentru că nu au apă curată!”

Mama sa a acceptat provocarea, gândindu-se că un copil de vârsta lui va uita, curând, de cele spuse. Ryan a aspirat, a spălat geamurile şi, cu multă determinare, a muncit şi a strâns fiecare monedă într-o cutie veche de biscuiţi. Mama sa, complice în jocul propus, îi ţinea socoteala monedelor câştigate. Cei doi fraţi ai săi s-au implicat şi ei în proiect dar, curând, au abandonat în faţa atâtor responsabilităţi de oameni mari. Ryan a făcut toate treburile în casă pe care i le permitea mica sa statură, din ianuarie 1998 până la finele lunii aprilie, când deja strânsese cei 70 de dolari necesari.

Cu banii în mână, Ryan, însoţit de Susan, s-a dus la birourile Watercan pentru a cumpăra mult doritul robinet. Directoarea executivă Nicole Bosley i-a explicat, însă, micuţului Ryan că cei 70 de euro nu pot cumpăra decât o pompă manuală. Pentru a săpa un puţ era nevoie de 2000 de dolari. Ryan, trecându-şi privirea de la mama sa la doamna Bosley, a întrebat: “Asta înseamnă că trebuie să fac şi mai multă treabă în casă?”

Nicole Bosley, a doua “victimă” a efectului Ripple, i-a convins pe şefii săi şi pe cei de la Agenţia de Dezvoltare Internaţională din Canada să investească în primul puţ. Watercan i-a intermediat atunci un interviu lui Ryan cu Gizaw Shibru, directorul pentru Uganda al programelor sale de acţiune. Amândoi au ales şcoala Angolo din Otwal ca destinaţie a primului puţ, o localitate din nordul ţării afectate de SIDA şi secetă, unde unul din fiecare cinci copii murea înainte de a împlini vârsta lui Ryan.

Dar ambiţia lui Ryan nu depindea de voinţa adulţilor. Când a aflat că puţurile erau săpate manual, şi-a schimbat obsesia într-una nouă: să facă rost de 25.000 de euro pentru a cumpăra o foreză mobilă. Mama sa, captivă între mândrie şi devotament, a reuşit să-i obţină fiului o întâlnire cu jurnalistul Puddicombe Derek de la “Ottawa Citizen”, întâlnire care a dus la realizarea unui documentar TV şi la o “avalanşă” de cecuri şi donaţii din toată ţara.

Între timp, la şcoală, profesoara Nancy a început un schimb de scrisori cu elevii şcolii din Uganda:

“Dragă Ryan, mă numesc Akana Jimmy. Am opt ani. Îmi place fotbalul. Casa noastră este făcută din iarbă. Cum sunt cele din America? Prietenul tău, Akana Jimmy”.

Ryan i-a răspuns: “Dragă Jimmy. Cred că e fantastic să ai casa făcută din iarbă. Şi eu am tot opt ani. Bei apă din puţul meu toată ziua? Care este materia ta preferată la şcoală? Voi veni în Uganda când voi avea 12 ani. Casa mea este făcută din cărămizi. Scrie-mi cât mai curând. Prietenul tău, Ryan”.

 

Scrisoarea avea, ataşată, şi o fotografie a lui Jimmy. Un elev care avea o poveste la fel de captivantă, reuşind să evadeze din Armata de Rezistenţă a Domnului. Timp de mai multe săptămâni, Ryan a corespondant cu noul său prieten. “Pot să mă văd cu el?”, întreba. Susan şi soţul său s-au gândit că poate, într-o zi, îi vor da voie fiului lor să facă vizita în Uganda. Poate când va face 12 ani. Dar Ryan nu putea aştepta atâta. Curând, un milionar din cartier a donat familiei Hreljac cardul său de puncte aeriene, strânse în numeroasele sale călătorii, ceea ce i-a permis lui Ryan să ajungă să-şi cunoască “sufletul geamăn”.

În iulie 2000, Ryan a ajuns în localitatea Otwal, însoţit de părinţii săi. 5.000 de copii îl aşteptau, scandându-i numele. “Ştiu cum mă cheamă?”, s-a mirat puştiul canadian. “Toţi, de pe o rază de 100 de kilometri, ştiu cum te cheamă, Ryan”, i-a răspuns Gizaw Shibru.

La finalul cordonului de oameni îl aştepta prietenul său Jimmy. L-a luat de mână şi l-a dus să vadă puţul, pentru a-i tăia panglica. A fost ziua în care a inaugurat primul din cele 432 de puţuri din 15 ţări (majoritatea din Africa) săpate cu banii Fundaţiei sale…

Mai departe, despre viaţa lui Ryan ne povesteşte Wikipedia: „Ryan graduated St. Michael’s Catholic High School in Kemptville, Ontario, Canada in June 2009. He has three brothers. His parents are Susan and Mark Hreljac. Ryan currently attends the University of King’s College in Halifax, Nova Scotia. Ryan also plays for the University of King’s College Blue Devils basketball team.
Ryan is still close to his African pen pal Jimmy Akana, who Ryan met on his first trip to Uganda”.

Exemplul lui Ryan, dar într-o manieră uşor diferită, a fost urmat de Rachel Beckwith, care, la împlinirea vârstei de 9 ani, a cerut altceva în loc de cadouri. “Îi păsa mai mult de ceilalţi decât de ea însăşi. De ziua ei, nu a vrut niciun cadou. Ne-a spus să nu-i cumpărăm nimic, căci voia bani pentru părinţii şi copiii care nu aveau apă”, povesteşte Samantha, mama sa. Rachel a strâns 220 de dolari, cu 80 mai puţin decât îşi propusese. Apoi, o lună mai târziu, avea să moară în mod tragic, dar, în amintirea sa, s-au strâns din donaţii 1 milion de dolari pentru visul său.

 

“Cei mari niciodată nu sunt capabili să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt şi este plictisitor pentru copii să trebuiască să le tot dea, de fiecare dată, explicaţii”, Antoine de Saint-Exupery – Micul Prinţ


Surse info şi foto: Jotdown.es, Kurioso.es, Facebook.com/nonprofits, Wikipedia.org”

 

Advertisements

Cate o limitare pe zi

Curajul este aptitudinea celor care cred in puterea spiritului lor.

Noi oamenii traim in general atat de limitat si de tematori…

Rupti de identitatea noastra divina, amnezici, deconectati de Sinele nostru sacru, prinsi in regulile si ritmul societatii si civilizatiei in care traim, adesea traim marunt si cu impresia ca suntem neputinciosi si anonimi.

Ne-am inteles umanitatea intr-un mod gresit timp de milenii si reducandu-ne singuri la conceptul de muritori, ne-am resemnat si nu ne-am indeplinit adesea visele, dorintele, misiunile.

Guvernele, suveranitatea, religiile ne-au spus si ne-au tot repetat ca suntem neinsemnati si ca trebuie sa ne plecam fie in fata legii, fie in fata unui dumnezeu razbunator, fie in fata autoritatii statale, si am ajuns, fara sa ne dam seama, niste creaturi supuse si neincrezatoare, care in mare parte nu si-au cunoscut si experimentat adevaratul potential niciodata.

Daca ne uitam in urma la parintii nostrii, la bunicii, strabunicii si stra-stra-bunicii nostrii, putem observa cum marea parte dintre ei si-a trait viata cu frica si in umbra. Bineinteles, sunt si exceptii, oameni care au determinat turnuri marcante in evolutia omenirii sau care au influentat istoria planetei. Eu consider ca fiecare am avut rolul nostru in cursul evenimentelor, precum o piesa de puzzle fara de care nu ar fi existat intregul.Dar de asemenea, consider ca am fi putut face mult mai mult.

Astazi, avem onoarea sa trecem impreuna printr-o etapa fascinanta a omenirii si avem ocazia sa ne aratam potentialul omenesc si divin, atingand culmi pe care nu le-a mai atins nimeni in ultimele cateva mii de ani pe acest Pamant.

Refuz sa cred ca noi ca oameni ne limitam la a merge la scoala, a lua niste examene, a merge la munca, a ne cumpara lucruri materiale, a manca, a ne distra, a merge in cateva excursii, a ne casatori si a face copii. Multi timp felul in care s-au desfasurat lucrurile in jurul nostru ne-au facut sa urmam un model de viata care in mare parte a respectat riguros elementele enumerate mai sus. Inca mai sunt oameni care cred ca unicul scop pentru care ei exista este sa munceasca si sa faca copii. Sunt inca multi oameni care nu isi constientizeaza dimensiunea spirituala si care nu stiu cine sunt cu adevarat, gasindu-si identitatea in modelul pe care societatea il impune.

Chiar credem ca avem un corp atat de complex si de puternic doar pentru a merge, a sta in fund, a munci, a manca si a cara lucruri? Chiar credem ca ne-a fost lasat la indemana un instrument atat de minunat precum este sexul, doar pentru a procrea si pentru a ne satisface ego-ul? Chiar credem ca avem un creier atat de precis, atat de creativ, atat de inteligent, doar pentru a gandi nimicuri zi de zi si pentru a planui o viata anosta? Chiar credem ca avem inimi doar ca sa pompeze sange?

Sunt atatea aspecte ale umanitatii noastre pe care le-am subestimat enorm incat meritam sa ne cerem iertare noua insine si sa ne privim de acum incolo cu alti ochi, de preferat cu niste ochi deschisi larg si sa incepem sa ne acceptam ca niste fiinte minunate, semi-dumnezei pe pamant si dumnezei in ceruri, sadind in noi iubire pentru noi insine.

Pentru a ne scoate la lumina adevaratul potential si pentru a deveni niste oameni curajosi, iar ulterior niste oameni identificati cu divinitatea din ei, e necesar sa ne depasim intr-o prima faza cele mai banale bariere. Vorbesc despre acele bariere pe care le avem din copilarie sau oricum, din trecutul nostru, din pricina unor frici care persista si azi. Daca am vedea de ce suntem capabili fricile ar disparea si in loc ar aparea un curaj frumos care ne-ar da tot ce am avea nevoie sa mutam si muntii din loc.

Eu sunt sigura ca ati avut in viata voastra momente pe care le-ati depasit desi nu va credeati in stare. Sunt sigura ca ati reusit lucruri marete pe care le-ati uitat din prea multa modestie sau neiubire de sine. Sunt sigura ca daca i-as intreba pe cei care va cunosc ce cred despre voi ar descrie niste supereroi sau niste supereroine.

Si chiar daca nu reusiti sa identificati faptele minunate pe care voi le-ati savarsit, sunt mai mult ca sigura ca stiti exemplele altor oameni care au urcat Everestul de 10 ori si au supravietuit, care au infiintat o asociatie pentru protectia copiilor, care au traversat Pacificul intr-o barca singuri, care au salvat sute de vieti, care au inconjurat lumea vorbind despre iubire, care au contribuit la adoptarea unei legi care a adus mai multa libertate in lume, care au compus muzica pe care o ascultam si azi, care au fost martiri in numele iubirii de oameni, care au inventat ceva fara de care viata nu ar mai fi fost la fel de usoara pe pamant  – cum ar fi trenul, avionul sau bicicleta. Daca toti acei oameni ar fi gandit: lumea se va schimba oricum, eu nu trebuie sa ma zbat prea mult – oare cum ar fi fost lucrurile azi? Daca acei oameni nu ar fi avut curaj si determinare, si iubire de oameni si de evolutie, omenirea ar fi ramas intr-o eterna stare de plafonare. Imi vin in minte acum niste imagini cu un grup de calugari si discipoli tibetani care in timp ce erau batuti de jandarmii si militarii chinezi care tocmai ii invadasera, inca se rugau neclintiti, deoarece ei la ora aceea trebuia sa se roage. Asta inseamna sa nu iti fie frica si sa ai incredere in Dumnezeu si in tine. Inseamna sa ai un vis si o credinta care sa iti dea forta sa nu te lasi rapus, sa nu plangi, sa nu te temi, sa mergi mereu inainte drept. Imi aduc aminte acum cum un baietel de 6 ani despre care am citit, si-a dorit sa le ofere copiilor din Africa apa potabila, si pana la varsta de 13 ani, datorita lui s-au sapat mii de puturi pentru acei copii, datorita lui care nu a renuntat niciodata la visul lui nascut din iubire pentru alti copii ca si el. Cum ar fi fost daca acel baietel ar fi zis: Lasa ca intr-o zi cineva trebuie sa construiasca acele puturi, de ce sa ma zbat eu? -??

Daca acei oameni pe care ii admiram au putut, noi de ce nu am putea? Avem cu totii picioare, maini, creiere, inimi. Avem aceleasi trupuri drept vehicul si acelasi spriti sa ne anime. Suntem cu totii egali, la fel, identici prin acces la aceleasi calitati si informatii. Suntem zamisliti dupa aceeasi matrice, si atunci de unde vine diferenta? De ce unii pot si altii nu? Pentru ca diferenta sta in felul in care alegem sa ne manifestam in vietile personale. Veti spune ca exista si oameni cu handicap, care nu au sanse egale. Dar v-as contrazice, pentru ca stiu exemple de oameni care au devenit gimnasti fara maini si atleti fara picioare, care desi nu aveau brate si-au hranit copiii tinand lingurita intre degetele de la picioare si care faceau treburile casnice la fel de usor si de bine ca orice persoana intreaga fizic, oameni care cantau la instrumente muzicale cu picioarele si care pictau cu picioarele, oameni care surzi, muti sau orbi au trait vieti chiar mai frumoase decat ale multor altora care se puteau bucura de vaz, de auz si de glas. Chiar eu vad aproape zilnic cersetori care urca in tramvai, se deplaseaza echilibrat si coboara din tramvai desi au doar jumate de corp. Adesea, acesti oameni gasesc in ei putere mai mare decat cei care sunt perfect sanatosi.

Un exemplu pe care l-am descoperit recent cel al lui Arthur:

Si atunci, de unde diferenta? De ce credem noi ca altii pot si noi nu putem? De ce sa asteptam ca altii sa schimbe lumea in timp ce noi ne traim vietile egoist si restrans?  Din lipsa de incredere in propriile forte.

Am fost educati sa stam la locul nostru si sa tacem. Am fost mintiti ca suntem marunti si fara putere. Am fost orbiti de intunericul lumii cazute in vibratia joasa a violentei si a urii. Iar acum gandim gresit: lasa ca lumea o sa se schimbe singura, eu mai bine stau si astept! Daca 99% dintre noi gandesc asa, cine credeti ca o sa faca schimbarea??? – Dumnezeu? Fiintele de Lumina din afara? Ghizii nostri? Gaia singura? NU. Avem liber arbitru complet iar lumea pe care o experimentam este propria noastra creatie. Asta inseamna ca suntem singurii care pot sa schimbe aceasta lume si ca ceea ce cream, aceea vom avea.

Asa ca e timpul sa invatam sa ne depasim fricile. Incepand cu fricile cele mai mici, personale. Suntem multi care spunem: “Cine? Eu? Eu n-as putea sa fac niciodata x lucru! Sunt total neindemanatic/a!” Sau “eu sunt total lipsita de creativitate!” Sau “eu nu am nimic de spus, nu ma pricep la cuvinte.” sau “eu nu pot sa fac asta, mi-e frica!” sau ” am o fobie de….” sau ” eu nu sunt destul de bun/a ca sa fac asta”.

Acestea nu sunt decat credinte false induse de cei din jurul vostru, de parintii vostri, de societate, de scoala, de voi insiva prin vocea rautacioasa a ego-ului. Voi sunteti fiinte care au abilitati native, care se pot dezvolta, care pot invata ORICE, care pot evolua, care pot depasi limite inimaginabile.Sunteti co-creatorii acestei lumi si ai acestui Univers, sunteti co-creatorii vostri si ai vietii asa cum o traiti acum. Precum un artist deseneaza pe hartie o forma de baza si apoi cu multa indemanare, viziune si talent o transforma intr-o vaza cu flori, stergand, corectand si adaugand alte linii fine, alte culori si detalii, asa ne cream noi vietile. Suntem artistii propriilor vieti si asternem pe canvasul nostru tot ceea ce dorim si visam. Limita este imaginatia.

Ce e de facut? Fa o lista. Fa o lista cu toate lucrurile despre care ti s-a spus ca nu le poti face, cu toate lucrurile pe care nu ai avut in trecut curajul sa le faci, pe care le-ai gresit o data si apoi le-ai abandonat judecandu-te aspru, cu lucrurile de care iti e frica, cu lucrurile pe care doresti sa le faci dar crezi ca nu ai abilitatile necesare, cu lucrurile care simti ca ti-ar schimba viata si cu acele lucruri care simti ca fac parte din misiunea ta dar pe care le crezi imposibil de realizat.

Fa o lista sincera, lunga, fara sa omiti nimic. Apoi, in ordine, intamplator sau cum vrei tu – in ordinea importantei sau vechimii visului reprimat – incepe sa le faci!

NU EXISTA : NU POT, NU AM TIMP, SUNT PREA BATRAN, E PREA TARZIU, CE O SA ZICA LUMEA, OR SA MA CREADA NEBUN, NU AM CONDITIA FIZICA NECESARA, SUNT PREA SUPARAT…SAU ORICE ALTA SCUZA!

Nu ai scuza in fata divinului din tine.

Am vazut cu ochii mei sau am auzit de copii de 6 ani care au facut lumea un loc mai bun, oameni care au invatat sa mearga pe bicicleta, pe role sau sa conduca la 50 de ani, oameni care si-au schimbat meseria la 60 de ani, care s-au inscris la cursuri de yoga la 65 de ani, care au castigat un maraton de 42 km la 70 de ani, care au luptat singuri impotriva a mii si milioane de alti oameni care le-au stat impotriva, femei si barbati care si-au gasit marea iubire dupa la peste 50 de ani, oameni care pot sa urce cu propriile lor picioare pe ziduri si pereti, oameni care stapanesc valuri mari de 10 metri doar cu o placa de lemn sub picioare, oameni care au vindecat cu energie alti oameni, fiinte minunate care se hranesc cu energie universala si nu au mai mancat de zeci de ani (si chiar duc vieti active si normale), suflete credincioase si curajoase care au scapat de cancer in metastaza, oameni paralizati care au mers din nou, oameni orbi si surzi care au pictat sau compus mari opere de arta, oameni care au ajuns modelele unor natiuni din niste persoane simple si sarace….si…o, doamne, cate exemple ar mai fi de dat! Adu-ti si tu aminte de toti oamenii despre care ai auzit ca au depasit limitele omenescului si au ramas in memoria tuturor. Daca vrei cateva exemple de autodepasire uita-te numai Cartea Recordurilor pentru exemple contemporane si credibile pentru oricine sau aminteste-ti povestea lui Iisus, pentru cel mai frumos exemplu de ceea ce putem face si noi daca avem credinta in noi insine si in divinitate.

Azi e cea mai buna zi pentru ca tu sa iti depasesti fricile. Incepe cu una, cea mai usoara, cea mai posibil de trecut peste. Apoi, zi de zi, una cate una, infrunta-le, cunoaste-le, razi de naivitatea lor cand descoperi ce usor este sa reusesti, si devino tot si tot mai puternic si mai increzator. Nu lasa pe nimeni sa iti stea in cale cu atitudinea lui/ei negativista si nu asculta daca ti se spune ca nu poti. Alti oameni nu fac decat sa proiecteze pe tine fricile lor personale.

E timpul sa intelegi ca doar privind in fata blocajele tale, te vei elibera de ele si vei deveni spiritul liber si curajos care esti. Incepe usor, cel mai usor posibil – fa ceea ce in copilarie nu ti-au dat voie parintii tai sa faci, mangaie un caine daca ti-e frica de cand ultimul te-a muscat, tine un paianjen in palma, urca un munte daca ti-e frica de inaltime, iubeste daca ti-e frica de intimitate, vorbeste tare si raspicat daca esti timid, mergi la karaoke si distreaza-te detasat daca tu crezi ca ai o voce groaznica, poarta scurt daca picioarele tale ti se par groase…orice iti vine in minte…cred ca ai inteles ce vreau sa spun!

Eu in ultima perioada din viata mea am invatat sa merg pe bicicleta desi credeam ca nu am sa pot vreodata, am invatat sa inot desi mi-era frica de inec, m-am aruncat in iubire desi imi era frica sa nu fiu ranita, am invatat sa vorbesc tare si raspicat desi credeam ca nu am nimic de spus, am invatat sa ma iubesc desi credeam ca sunt un nimic si nu am nicio calitate, am invatat sa accept viitorul desi ma temeam de ceea ce va urma, am invatat sa cred in spiritualitate si sa vorbesc cu fiinte de lumina desi in trecut as fi crezut nebun sau schizofrenic pe oricine ar fi facut asta….si sunt multe alte lucruri pe care nu le enumar aici, pentru ca as transforma aceasta postare intr-una despre mine insami.

Ideea este: esti o fiinta de lumina incarnata pe pamant in niste vremuri minunate, ai un potential urias si un curaj infinit de care nu esti inca total constient, asa ca fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici.

E timpul. Daca nu acum, atunci cand?Ai vazut tu fluture care sa aleaga sta stea pe veci in cocon?Fluturele abia asteapta sa isi intinda aripile in vant si sa zboare liber, caci pentru el, aceasta este fericirea.


Cum sa distrugem sistemul sau cum sa creem o lume libera pentru noi toti

Din ce in ce ma conving ca dincolo de a experimenta personal trezirea spirituala si de a le vorbi si altora despre iluminare si despre iubire, noi mai avem si un rol activ in daramarea actualului sistem planetar lipsit de iubire si de libertate.

Sunt doua modalitati prin care putem ridica vibrational omenirea catre a cincea dimensiune a iubirii. Una este prin a ne schimba pe noi in oameni fara frica, plini de iubire, darnici, plini de compasiune, calmi, pasnici, sanatosi, in comuniune cu natura, cu Universul si cu ghizii nostrii, in dialog continuu cu Sinele nostru sacru si cu Divinitatea, devenind la unison cu esenta noastra divina creatoare si iubitoare. A doua este prin a participa activ la inlaturarea sistemelor sociale, financiare, de educatie, comerciale, muncitoresti, militare, religioase, politice si de orice alt fel care au inrobit omenirea in ignoranta, sclavie si frica.

Prima modalitate include si raspandirea mesajului printre ceilalti oameni si sustinerea lor in schimbarea pe care o fac. Desi aceasta este o schimbare interioara ce are loc la nivel individual, unul fara ajutorl celuilalt nu putem reusi. Avem nevoie sa evoluam in grupuri, in comunitati.

Acelasi lucru este necesar si pentru schimbarea mondiala exterioara – este nevoie de o comunitate globala puternica, profund inradacinata in iubire, cu intentii altruiste si dornica sa ridice planeta si intreaga umanitate in dimensiunea a-5a.

Este important sa intelegem pe deplin ca ei, cei care instituie si impun aceste sisteme limitative, sunt doar 1% din intreaga populatie a planetei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ei nu au sustinere energetica precum avem noi in aceste timpuri. Din pacate, au un mare aliat chiar in noi : mintea noastra. Mintea noastra foarte usor de manipulat in cai directe sau subliminale, a cazut prada jocurilor de dominatie a planetei si ne-a transformat in niste sclavi credinciosi si orbi. Insa noi putem detine controlul propriilor noastre minti! Este vital sa ne rupem coarda mentala prin care ei ne manipuleaza, si sa devenim fiinte independente care sa creeze lumea plina de iubire, abundenta si libertate dupa care tanjesc de mii de ani.

Vremea celor intunecati care ne-au mintit a trecut si ei au fortele slabite. Cu ultime eforturi disperate recurg la modalitati monstruoase de control mental, imbolnavire in masa si teroare, insa daca noi invatam sa ii vedem din ochii celor care deja au castigat batalia, nu vor mai avea efect asupra noastra.

Ei ne stapanesc vietile si ne dirijeaza precum doresc prin marile industrii mondiale, prin alimentatie, prin tehnologie, prin mass media, prin politica, prin educatie, prin bani.

Ce putem face noi? Sa incepem sa le aratam ca nu avem nevoie de serviciile lor si sa le privim detasat. Intr-o prima faza, putem zdruncina sistemul din temelii astfel:

– sa anihilam marea industrie a carnii, mancand vegetale

– sa distrugem reteaua care ne hraneste cu alimente modificate genetic, cumparand doar si doar de la producatorii locali de alimente “bio” sau sa ne facem propriile ferme si sa ne ajutam reciproc pentru a reda viata agriculturii traditionale pe care omul o practica inca de la inceputurile sale pe Terra. Ei spun: cine controleaza industria alimentara, controleaza lumea! Haideti sa o controlam noi si sa alegem cum traim si ce mancam!

– sa nu mai avem nevoie de banci: sa ne retragem depozitele si sa le tinem acasa in seif, sa nu mai facem credite, sa ne luam salariile cash, sa ne platim facturile direct la furnizori.

– sa descurajam comerciantii care aplica preturi abuziv de mari, prin cumpararea doar de la comerciantii cu preturi acceptabile.

– sa nu mai cumparam produse de la marile corporatii: Nestle, Danone, Shell, McDonalds, KFC, Coca Cola, Pepsi, Volkswagen, BMW, Nike,etc, listele le gasiti pe internet – cumparand de la producatorii mici locali romanesti sau din tara unde locuiti. In primul rand aceste mari corporatii produc cu interese ascunse si inchinate planurilor masonice  introducand in alimente steroizi, chimicale si alte substante care sa ne creeze dependente, construind tehnologii care sa favorizeze producerea de accidente sau sa ne manipuleze mental, sau destabilizand economiile nationale deoarece produc moartea producatorilor nationali. In al doilea rand, tot profitul acestor corporatii merge pe mainile conducatorilor lor masoni care il redirectioneaza catre inavutirea lor si catre exterminarea omenirii.

– sa distrugem industria petrolului prin refuzul de a mai merge cu masina complet sau cel putin sa mergem foarte rar, doar cand este neaparat nevoie. Sa nu mai cumparam masini in numar asa de mare, sa folosim mijloacele de transport in comun si bicicletele.  Petrolul nu se foloseste doar pentru extractia de benzina, ci si la fabricarea masinilor si la obtinerea de mase plastice si cauciuc. Putem sa incurajam folosirea obiectelor din materiale naturale precum sticla, portelanul, lutul, ceramicele, ratanul, rachita, lemnul, celuloza.

– sa nu ne mai uitam la televizoare si sa nu mai citim presa – pentru a nu ne mai lasa manipulati, mintiti, si informati subliminal.

– sa nu mai mergem la razboi, sa nu ne mai inrolam in armata, si sa nu mai ne angajam in serviciul militar, chiar daca se plateste bine. Sa refuzam sa mai manifestam orice urma de violenta sau de invazie pe planeta. Oricum nu luptam pentru pace, ci luptam pentru interesele lor. Nu luptam din nationalism, ci pentru globalizare. Cate razboaie au adus viata, pacea, iubirea si linistea pe pamant pana acum? Au adus doar haos, dezbinare si moarte.

– sa refuzam sa ne vaccinam si mai ales sa ne vaccinam copiii. Este deja bine stiut ca vaccinurile au rol de a ne slabi pe viata sistemul imunitar pentru  a fi mai predispusi de fapt la maladiile si virusurile raspandite de ei.

– sa refuzam sa mai luam medicamente, si sa invatam sa ne tratam cu plante si ceaiuri, cu bioenergie si credinta in vindecare, pentru ca acestea pot face minuni, pe cand medicamentele lor nu fac decat sa ne inlature simptomele temporar, dar nu si sa ne vindece. E doar o iluzie ca medicamentele de pe piata ne fac bine. De fapt ne prelungesc agonia intr-un mod mai putin dureros si mai putin evident.

– sa refuzam sa mergem la vot. Sa le aratam ca noi stim ca nu putem alege si ca nu vrem sa luam parte la jocul lor. Oricum, sa stiti, ca planurile sunt facute mereu inainte de alegeri si cel care urmeaza sa preia functia este ales urmas cu ani inainte. Nimeni nu devine conducator intamplator si fara sa fie mason.

– sa refuzam sa ne aruncam copiii in gura lor, prin educatie. Sa refuzam sa sustinem acest sistem educational care ne insamanteaza copiii cu depresie si frica inca de mici. Daca trebuie sa va dati neaparat copiii la scoala, nu ii obligati sa invete pe de rost ceea ce li se preda, pentru ca este doar o alta fateta a manipularii in masa. Asa ne educa de mici, sa fim obedienti si sa reproducem ceea ce ni se spune. Scoala este mediul in care ei ne antreneaza sa fim niste adulti morti spiritual. La scoala nu ne invata despre realitate, despre Dumnezeu, despre cine suntem, despre adevar si despre viata. Si mai ales nu ne invata despre iubire. La scoala ne limiteaza atat de rau incat ajungem sa credem ca daca nu luam 9 si 10 suntem buni de nimic si nu avem loc in lume. La scoala ne invata sa fim competitivi si dezbinati. La scoala ni se servesc minciuni care stau la baza a tot ceea ce vom stii despre viata cand vom iesi in lume. De ce ne-am trimite cea mai iubita fiinta, fiinta pretioasa rupta din noi, sa se inscrie intr-o institutie distrugatoare de spirite? De ce am vrea sa ii facem asta? Nu va mai certati copiii ca iau note mici!! Ei nu sunt prostii daca au note mici! Sunt doar prea destepti sa vrea sa se supuna unui sistem care ii strica pe interior. Sunt spirite prea intelepte ca sa invete si sa creada cele dictate de profesori si sunt dornici sa se exprime liber si creativ. E si dovedit ca majoritatea oamenilor care au avut mari reusite in viata ori nu au fost la scoala, ori au fost putini ani, ori au fost elevi cu note mici. Eu imi propun sa imi educ copiii acasa, invatandu-i ceea ce conteaza sa stie, nu inutilitati.

– sa nu ne mai inconjuram pe cat posibil de tehnologie, pentru ca se stie ca undele radio ne influenteaza creierele si ne mentin vibratia scazuta.

– sa nu mai acceptam sa lucram pentru mari corporatii si sa ne reintoarcem treptat la stadiul de mici producatori, de agricultori, de manufacturieri. Stiu ca pare greu. Dar acesta este modul sanatos in care vom putea exista cu totii.

– sa nu ne mai spalam pe dinti cu pasta cu fluor – care ne anihileaza glanda pineala si ne incetineste trezirea spirituala. Florul este un element foarte nociv pentru noi. Evitati sa ingerati orice contine fluor. La plafar gasiti pasta de dinti din argila fara fluor. Eu o folosesc de 2 ani. Este foarte buna si ieftina.

– sa ne purificam si energizam apa prin metoda chinezeasca traditionala, pentru a o dezinforma si curata energetic de orice forma de energie malefica.

– sa ne informam cat mai bine despre masonerie si planul lor de dominatie mondiala, pentru a ne cunoaste adversarul si pentru a-l rapune cu propriile arme.

– sa plantam cat mai multi copaci si sa protejam natura pentru a contracara efectele poluarii si pentru a ne dubla fortele cu ajutorul naturii.

– sa ne retragem in comunitati rurale unite, departe de viata de oras, pustiind orasele care ne seaca de energie si ne tin legati de stiluri de viata haotice si materialiste. Acest lucru se poate realiza in timp, dar pas cu pas, incepeti sa va construiti planul de acum.

– sa formam grupuri din ce in ce mai mari in care sa ne pregatim facand planuri eficiente pentru a lupta impotriva anumitor aspecte de dominanta.

– sa scriem cu toii carti si materiale, sa ne facem bloguri unde sa raspandim vestea despre cine suntem, ce este trezirea spirituala, cine este adevaratul dumnezeu, care este adevarata realitate, incotro ne indreptam cu Gaia, cum putem sa ne ridicam vibrational, etc. – astfel incat toti oamenii sa aiba acces la informatie si sa se poata trezi.

– sa evitam sa ne consumam energia iesind in strada si manifestand violent. Protestele violente nu ne ajuta deloc, ci aduc pe pamant vibratii joase, hranindu-i tot pe cei impotriva carora manifestam. Important este daca iesim in strada, sa trimitem doar un mesaj: Stim ce vreti sa faceti, stim cine sunteti, dar vremea voastra s-a terminat. Acum e timpul nostru sa ne luam planeta inapoi si sa redevenim stapanii propriilor vieti.” Ei trebuie sa stie ca ne-am trezit si sa se teama.Stiti ca teama paralizeaza. Doar ca teama sa fie a lor, nu a noastra.

– sa nu ne mai intereseze politica si sa nu mai alimentam acest nor de energie cu gandurile si intentiile noastre, sau cu grijile noastre. Politica este doar un joc de teatru menit sa ne ia ochii de la ceea ce se intampla in culise. Nu mai votati si nu mai sustineti partide politice. Aceste partide au interese care in niciun caz nu coincid cu binele umanitatii.

– ascultati ce au de zis copiii. Copiii veniti azi au venit ca sa ne ajute si sa ne spuna ce avem de facut pentru a crea o noua lume.

– nu mai ascultati muzica artistilor de peste oceane care pare intunecata, si mai ales a celor care au videoclipuri morbide si intunecate, deoarece este compusa pe o frecventa care sa insereze intentii straine in noi, si deoarece contine mesaje subliminale.Din pacate, si muzica a ajuns un instrument masonic.

– folositi-va banii pentru a construi o lume mai buna. Folositi banii impotriva lor, ajutand oameni, facand fundatii de intr-ajutorare, ingrijind natura, investind intr-o alimentatie si o medicina pure, benefice, traditionale, care sa ne ofere sanatate si bunastare, construiti case din materiale ieftine si bio, nu mai cumparati apartamente. Intrebati-va mereu: oare banii mei cheltuiti astfel fac lumea mai buna sau mai intunecata?

– informati-va continuu din surse care nu au legatura cu mass-media si fiti pregatiti. Informatia inseamna putere.

– nu mai lasati religiile sa va limiteze vederile, sa va indoctrineze, sa va tina amortiti in neiertare si teama, sa va invete gresit despre iubire si despre divinitate. Nu mai credeti in popi si sfinti si intoarceti-va spre Cer si spre voi insiva. Adevarul sta in inimile voastre, nu il gasiti la biserica. Nu mai hraniti si mentineti vie institutia bisericii. Timpul ei s-a dus. E timpul sa ne amintim cine suntem. SI NU SUNTEM NISTE PACATOSI FARA SCAPARE CARE TREBUIE SA TINA CAPUL PLECAT IN FATA UNUI DUMNEZEU ASPRU SI NEIERTATOR!  Suntem spirite cu liber arbitru, expresii ale iubirii divine, pure si intelepte, care s-au nascut dintr-un dumnezeu infinit de iertator si de iubitor. Nu exista pacat originar , ci am venit aici pentru ca am ales sa venim. Iar noi suntem egali si frati.

–  nu va mai vindeti pamanturile. Pastrati-le si faceti-va casa pe ele sau cultivati-le. Pamantul este ultima voastra legatura cu planeta. Este un dar pe care daca il aveti, pretuiti-l si folositi-l. Va veni o zi cand vom avea nevoie sa incepem de la capat viata si fiecare va pleca din orase pentru a isi gasi un colt de pamant pe care sa redevina una cu Gaia.

– fiti IUBIRE oriunde mergeti si raspanditi iubire. Iubirea anihileaza intunericul lor.

– nu mai simtiti frica pentru ca ei se hranesc cu frica si emotii negative. Frica noastra alimenteaza viziunea unei lumi in care ei au castigat.

– nu va fie teama sa fiti invatatori, terapeuti, ghizi, antrenori spirituali, conferentiari, scriitori intru Lumina! E timpul ca toti cei care au aceste misiuni sa se arate si sa mearga in lume sa propovaduiasca Iubirea.

– nu asteptati ca altii sa faca ceva! nu asteptati 21 decembrie 2012 sau orice alta data. Faceti ceva incepand de acum, fie ca scrieti despre iubire, fie ca va schimbati stilul de viata, fie ca porniti o actiune militanta, fie ca renuntati la serviciile marilor corporatii, fie ca deveniti vegetarian, fie ca renuntati la jobul actual si va porniti o afacere umanitara, orice!

Eu atat am avut acum sa va spun. Si eu la randul meu voi purta aceasta lista in sufletul si mintea mea zilnic si voi incerca ca treptat sa daram sistemul acesta global a carui vreme s-a dus.

Suflet cu suflet, mana cu mana, plan cu plan, vom reusi impreuna sa schimbam lumea pentru inaltarea in a5-a dimensiune. Stiu ca vom reusi pentru ca personal am vazut in viitor, dar depinde de trezirea noastra interioara, de determinarea noastra si de actiunile noastre. In viziunea mea in care mi s-a aratat viitorul, eram toti uniti impreuna si spiritul de grup care ne anima era ceva maret si fenomenal, vibrant, curajos si plin de iubire. Privesc cu nerabdarea la ziua aceea in care ne vom aminti cum e sa fim UNUL singur si sa ne revendicam vietile.

Daca voi mai aveti idei, sugestii, orice ar putea ajuta, sunt bine venite si va rog sa le impartasiti cu noi toti in comentarii.

Eu pe viitor am in plan sa continuu sa scriu pentru toti, sa ma schimb pe mine, sa lupt impotriva sistemului, sa plec in lume sa le vorbesc tuturor, si sa fac o fundatie aici in Bucuresti unde oamenii din toata tara treziti spiritual, sa se poata intalni, sa vorbeasca si sa se sustina, creand un grup mare care sa poata produce o schimbare in Romania atunci cand va fi timpul.

In continuare va las sa vedeti un film superb din care sper ca veti gasi informatii valoroase si  din care veti extrage putere si determinare, ci nu frica si resemnare.

Pentru acest film si pentru subtitrarea lui, ii multumesc lui Marian Matei, de pe  blogul Dezvaluiri!

Va iubesc! Fiti puternici, fiti curajosi, dar ramaneti echilibrati si in iubire!

O zi minunata!

Ne-am intalnit duminica la Gradina Botanica. Marturisesc ca desi am ales sub energia inspiratiei venite de sus aceasta locatie, m-am temut ca ploaia va face intreaga intalnire neplacuta. Inca o data, am invatat o lectie pe care o uit mereu : cand inspiratia si ajutorul iti vin de la ghizi, nu exista indoiala ca o sa iasa bine.

Intr-adevar, exact la ora 11:30 a inceput sa ploua torential si noi ne-am refugiat sub acoperisul generos al unei casute din incinta gradinii. O casuta catre care Victor ne-a condus, el ajungand primul si mergand “recunoastere” inainte ca noi ceilalti sa sosim. La fix, “din coincidenta”, aceasta casuta ne-a intampinat cu mese pe care am pus cele de mancare si apa aduse, cu o veranda larga care ne-a adapostit pe toti de ploaia care  a curs torential parca rupta din alta lume, cu o verdeata superba de jur imprejur si cu linistea si intimitatea de care aveam nevoie pentru a vorbi cu glas tare despre toate cele legate de spiritualitate, vieti anterioare, calatorii, ghizi, channeling, practici spirituale, reiki etc…Multe, multe, subiecte de discutie am avut si ne-am simtit cu totii confortabil si familiari.

Am fost prezenti: eu, Catalin, Victor, Viki, Catalina, Laura, Jeni si Cristi.

M-am simtit fericita alaturi de toti si va multumesc ca ati venit!

Dupa intalnire, atat eu cat si Catalin si Victor,ne-am mai plimbat putin prin gradina si am gasit un copac foarte batran pe care l-am imbratisat. Eu cand m-am apropiat de el instinctiv cu fruntea si m-am sprijit cu ea de scoarta lui, am simtit ca imi pulseaza creierul ca si cum un val de energie puternic curge prin mine. Apoi am intrat intr-o stare de semi-transa-ameteala, similara cu cele din meditatie, si imediat, am simtit ca ma si extracorporalizez…avand o puternica senzatie de lesin. Ma simteam indragostita de acel copac, ca si cum toata dragostea mea se ducea inspre el, si el ma umplea la rand de dragoste. O senzatie fantastica.

In continuare, ne-am despartit de Victor care a plecat spre gara, iar eu si Catalin ne-am dus acasa epuizati si am adormit imediat, dormind aproximativ 4 ore. Ne-am simtit secati de energie si cam rau. Ne-am curatat si energizat si ne-am revenit.

In timp ce dormeam, am visat ca o voce imi spunea ca noi ne-am intalnit astazi in Gradina Botanica pentru a o curata si a ii ridica vibratia, sa o pregatim pentru sosirea unui grup de copii care au venit apoi in vizita cu scoala- acesti copiii fiind spirite mari. Intr-adevar, cand am iesit din gradina, cu Victor si Catalin, un grup mare de copii de 7-8 ani tocmai intra. Asa o fi!:)

Pe scurt, iata-ne 🙂 ( insa fara Viki, pentru ca ea plecase deja) :

Scrisoare de Acasa

Dragul meu suflet care citesti,

 

Iti voi spune cine esti TU. Da,da. Iti voi reaminti, de fapt, cine esti TU, pentru ca sunt si eu ca si tine om printre altele si stiu ca foarte des uiti cine esti.

Voi incepe prin a iti spune cine NU esti.

Tu NU esti un om neputincios pe fata pamantului.

Tu NU esti un om cu slabiciuni sau cu defecte, care greseste si care e predestinat sa sufere.

Tu NU esti un om care are doar o viata de trait si atat.

Tu NU esti un om singur care nu va gasi iubirea niciodata.

Tu NU esti un om care TREBUIE sa faca ceva sau altceva, orice.

Tu NU esti un om la dispozitia soartei si a norocului.

Tu NU esti creatia celor din jurul tau.

Tu NU esti obligat sa faci nimic.

Tu NU esti extensia parintilor tai sau copia prietenilor tai.

Tu NU esti un angajat si atat.

Tu NU esti o persoana haotica si agitata.

Tu NU esti o persoana violenta si plina de frustrari.

Tu NU esti vinovat pentru nimic, dar esti responsabil pentru tot!

Tu NU esti singura fiinta vie din Univers.

Tu NU esti un cetatean intr-o societate.

Tu NU esti doar o mama, un tata sau un sot ori sotie.

Tu NU esti suma greselilor tale.

Tu NU esti persoana din trecutul tau.

Tu NU esti persoana obosita, trista, deprimata, fara initiativa si idei pe care o imbraci zi de zi.

Tu NU esti doar ATAT.

Tu NU esti OM si ATAT.

TU ESTI UN UNIVERS INTREG SI ASTA TREBUIE SA CONSTIENTIZEZI CA SA ITI POTI CLADI VIATA DIVINA PE CARE O MERITI SI SA FII UNUL CU ADEVARATA TA NATURA.

Atunci cand te judeci dur din prisma faptelor tale din trecut sau recente, din prisma stariilor tale emotionale sau mentale actuale, din prisma acelor greseli pe care nu ti le poti ierta, e ca si cum ai avea un buchet enorm cu 1000 de flori intr-o vaza, superb, viu, colorat, parfumat, dar tu nu ai vedea decat ca vaza este ciobita si ai arunca-o cu tot cu buchet la gunoi.

Tu nu esti vaza ! Tu nu esti recipientul uman pe care il intrupezi in aceasta existenta, cu tot cu faptele si trecutul lui incluse!

Tu esti o suma de elemente infinite pe care nu ti le aduci aminte acum pentru ca mintea ta umana, limitata la o capacitate de perceptie a vietii si a Universului minuscula, nu isi poate reconstitui memoria tuturor existentelor tale “trecute” sau mai bine zis – paralele. Poate ca e greu de imaginat ca tu ai extensii sufletesti, energetice – exact ca si Dumnezeul suprem- care traiesc in paralel. Precum in Univers nu exista timp si totul este instant si liniar, vietile tale toate de cand ai aparut ca spirit de lumina la inceput, sunt paralele intotdeauna. Atunci cand le privesti din prisma temporalitatii pamantului, da, ele pot fi numite vieti trecute.

Hai sa te iau de la inceput si sa iti povestesc cum te-ai nascut. Nu din mama ta de aici, pe Pamant. Ci cum te-ai nascut ca spirit de lumina.

Nasterea ta a fost o “picurare” din Dumnezeul Mama-Tata, creator a tot ce este. Ca o picatura dintr-un ocean, tu ai fost creat in afara Dumnezeului Central, dupa chipul si asemanarea sa – adica tu – un dumnezeu rupt din dumnezeu. Ca si picatura de apa din ocean, tu ai aceleasi proprietati si aspect ca si sursa ta. Dumnezeu a vrut sa creeze viata, sa se experimenteze pe el si sa aiba companie – si atunci a creat un numar imens de minunate fiinte de lumina, rupte din el. TOATE aceste fiinte erau replica unui Dumnezeu. Toti erau dumnezei si aveau liber arbitru. Si imediat cum au fost constienti de propria lor individualitate si putere creatoare, au inceput sa creeze la randul lor – Universuri, planuri de existenta, alte fiinte, situatii zamislite din puterea lor de intentie. Totul avand la baza frumoasa energie a IUBIRII DIVINE. Totul exista in Univers in iubire divina, creatoare, pura. Insasi energia vietii se naste din IUBIRE.

Libere sa creeze si sa experimenteze, fiintele de lumina, printre care si tu, au creat Universuri, si-au atribuit roluri diferite in creatie, s-au jucat frumos cu fortele lor si cu atributiile lor, si au creat si ierarhii in Ceruri. Fiecare si-a ales un rol. Unii de creatori de universuri,  unii de creatori de fiinte, altii de ghizi, altii de detinatori ai cunoasterii, altii de mesageri, altii de exploratori. Si rolurile nu au ramas fixe, fiecare si-l poate schimba oricand pentru a trai plenitudinea experientei ca fiinta de lumina.

Tu, suflet drag, ai facut de toate, desi nu iti amintesti: ai creat universuri, ai zamislit planete, ai creat fiinte in dimensiuni diferite, ai ghidat alte spirite de lumina, ai fost mesager intre intelepti si cei insetati de intelepciune, detii cunoasterea suprema si puterea de creatie suprema, si acum, esti pe Terra pentru un anumit motiv pe care TU l-ai avut. Poate ca vei reusi pana la plecare sa aflii de ce esti aici, poate tu – dar te asigur ca iti vei face misiunea, iti vei juca rolul sau iti vei invata lectia. Sau poate ca…vei avea doar o calatorie reusita.

Cele mai multe spirite sunt acum pe Terra pentru a experimenta minunata ascensiune in dimensiunea a 5-a. E ca si cum te duci pana in Australia sa vezi aurora boreala. Vrei sa fii martorul a ceva extraordinar. Poate de aici din pielea ta, si prin ochii tai, experienta umana inaceste vremuri pare un chin si te intrebi – ce nebun ar vrea sa o traiasca cand in Univers are tot ce e mai frumos ? Dar gandeste-te ca atunci cand se intrupeaza din Univers, spiritele de lumina sunt deschise, nu au frica sau prejudecati – si in plus – toata experienta asta de 50-70 de ani pentru ele dureaza cat clipesti. E foarte simplu. E ca si cum s-ar da cu montaignerousse-ul o data. Sau de mai multe ori…Plus ca atunci cand te-ai incarnat – si tu erai perfect constient ca E DOAR O EXPERIENTA, E DOAR UN JOC IMAGINAR. Insa, datorita scaderii bruste a vibratiei tale si a acomodarii la noua dimensiune – ai uitat tot. Inclusiv cine esti si ca esti aici temporar.

Cei care ne privesc acum dinafara vad cum ne-am pierdut intr-un joc si ne-am identificat cu el. Ca si cum am juca un joc pe calculator si am crede ca ceea ce vedem este singura realitate posibila si ca nu mai exista nimic dincolo de ea. Cand rolul nostru in acest joc se termina, ne intoarcem ACASA.

TU nu esti un om si tot ceea ce reprezinta acest om. Acesta este doar un episod din luuunga ta viata divina. Si nu te reprezinta ceea ce face acest om, pentru ca el joaca rolul pe care trebuie sa il joace in joc. Insa ceea ce face acest om categoric influenteaza evolutia sa, a altor oameni si a planetei pe care traieste. Ca si in Ceruri, si aici totul este perfect interconectat si codependent, pentru ca desi aparent ne simtit indivizi separati, de fapt noi suntem picaturi de apa intr-un imens ocean de energie.

Nu face parte din “regulile jocului” sa ne amintim cine suntem complet si sa ne manifestam complet – daca am face asta, am strica jocul si nu ar mai fi o manifestare fizica a realitatii 3D, sau 5D – ci materialitate si specificul planetei s-ar disipa brusc, devenind un alt loc din Ceruri.

Sa zicem ca jocul despre care vorbesc se numeste “Ascensiunea Gaiei”. Care este atunci drumul nostru de parcurs? Pai, clar, sa o ajutam pe Gaia sa ascensioneze, noi trecand in acest scop prin mai multe niveluri de pregatire si fiind nevoie sa realizam cu succes mai multe misiuni, trecand peste blocaje si obstacolo si mentinandu-ne tot timpul vitalitatea si energia la un nivel ridicat. Parca seamana un pic cu ceea ce traim zilnic, nu?

Stii acele lucruri care se repeta in viata ta? Cum ar fi situatii, oameni asemanatori, probleme, boli ? Si de care ai impresia ca nu mai scapi? Pai…ideea e ca de fiecare data esti trimis cu un nivel in urma pentru ca nu ai facut ceea ce era corect pentru a trece la urmatorul nivel. Asa ca e cazul sa iti dai seama ce nu ai facut si sa faci ceva care sa te ajute sa treci la urmatorul nivel unde scapi de vechile probleme si primesti in schimb bonusuri.

🙂 Din ce in ce mai mult am impresia ca oamenii au inventat jocurile pe calculator avand la baza modelul pe care au creat diversele dimensiuni vibrationale, asta inconstient bineinteles. Ma amuza similitudinile.

Relaxeaza-te si nu mai lua totul asa de in serios – joci un joc si daca pierzi singurul lucru care ti se poate intampla este sa il iei de la capat avand lectiile invatate. Negativismul cu care privesti viata ta si viata in general pe Pamant afecteaza vibratia planetei si o tine din evolutie. Gandeste-te cati oameni gandesc negativ acum! Dar iti spun, unul singur care gandeste pozitiv conteaza, pentru ca acela este canal pentru impamantarea energiei universului pe Pamant si in toti, acela este aducator de lumina. Gandhi a spus bine si intelept : Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. Pentru ca lumina e molipsitoare, iubirea e molipsitoare. Odata impamantata, ea se raspandeste. Daca toti oamenii ar face exercitii de impamantare, s-ar umple de lumina si de energie vitala.

Da, esti un spirit care se joaca. Esti un spirit care trebuie sa duca Terra, si pe spiritul ei – Gaia – la urmatorul nivel. Unii dintre noi au venit ca mesageri ai iubirii – cum e cazul meu. Unii au venit ca ghizi spirituali intelepti – cu ar fi Osho. Unii au venit sa experimenteze ascensiunea – cum e cazul celor care o asteapta si se bucura de ea. Unii au venit sa distruga vechi sisteme si sa faca loc pentru iubire – cum e cazul celor din miscarea Occupy. Unii au venit sa ii ajute pe alti sa devina mai luminosi, mai iubitori, sau sa le aduca aminte cine sunt – cum sunt unii copii indigo, de cristal sau de diamant. Altii au venit ca sa impamanteze noi energii – cei mai multi dintre acestia au joburi sau ocupatii care presupun multe calatorii si cel mai adesea sunt inconstienti de ceea ce fac. Altii au venit sa sustina energetic pe altii – cum ar fi terapeutii reiki, samanii, bioenergoterapeutii in general. Altii doar aveau karma de echilibrat – cei care au multe probleme si boli in special. Altii sunt in vacanta sau vizita, turisti – cei care au vieti simple si frumoase, abundente si pline de iubire, de parca ar fi binecuvantati sa aiba parte de liniste si armonie. Si sa nu uitam, ca sunt si cei care trebuie sa impamanteze intunericul si sa faca totul greu, ca noi sa putem deveni puternici luptandu-ne cu ei si invatand – cum sunt politicienii, masonii, reptilienii, persoanele care ne supara si ne testeaza, criminalii si in general distrugatorii echilibrului si anti-simpatizantii iubirii si liberului arbitru pentru toti.

Ideea este ca avem cu totii roluri si ca toti suntem sub masca pe care o purtam sub numele de identitate pamanteasca, fiinte divine de lumina venite aici cu un scop, care au uitat cine sunt, ce putere au, de unde vin si cata iubire pot sa radieze.

Suntem toti la fel! Si criminalul care tocmai si-a impuscat sotia, si masonul care vrea sa masacreze 30000 de oameni cu un nou virus in laborator, si politicianul egoist si avar, si tibetanul calm si iubitor, si samanul liber care vindeca, si ghidul spiritual care scrie carti despre iubire, si muncitorul ignorant de pe santier, si batranul care injura in autobuz, si copilul de 2 ani care si-a lipit bomboana in par, si tanarul retardat mintal pe care il compatimesti, si cel schizofrenic internat la nebuni, si popa ortodox care te invata de satana, si TU – suntem toti fiinte de lumina, nascute din Dumnezeul Mama-Tata, capabile de iubire divina absoluta neconditionata si vindecatoare, capabili de creatie si de lucuri greu de inchipuit de mintea umana. Pe toti ne anima aceeasi energie care curge de la aceeasi sursa si toti suntem dovada pura a ceea ce putem deveni daca suntem in contact cu Sinele nostru chiar si in mod inconstienta, sau din contra, daca ne rupem de Sinele nostru, traind in haos. Nimeni nu e individul rau, sau individul bun – ci toti jucam rolul pe care trebuie sa il jucam pentru ca asa am decis cu liberul nostru arbitru. Intr-un fel, ajutam. Chiar daca aparent unii sunt nemernici rai si fara scrupule.

Un lucru ramane constant – IUBIREA. Nu e cazul sa ne diferentiem, sa ne discriminam, sa ne judecam unii pe altii. Cand te uiti la cel din fata ta, te vezi pe tine. Daca deschizi ochii inimii si lasi minte deoparte, vei gasi in oricine va sta in fata ta, o fiinta de lumina, un membru al familiei de ACASA. Ne simtim cu totii atat de singuri aici pentru ca ne e frica sa recunoastem cine suntem si sa privim la fiecare din noi dincolo de invelisul uman. Daca ne-am striga adevarata identitate in lume fara frica si sincer, am aduna in jurul nostru poate milioane de oameni care ascund in ei tematori, spirite de lumina pure. Nu e nimic rusinos in a fi o fiinta de lumina si nu trebuie sa te temi ca lumea te judeca. Lumea care judeca a uitat cine e. A uitat ca e la fel ca tine. Sa simti compasiune pentru ei, stiind ca intr-o zi poate vor realiza. Oriunde mergi, fii constient pe deplin ca esti un spirit de lumina – dumnezeu creator, si chiar daca cei pe care ii intalnesti par persoane rele sau reci, imbratiseaza-i cu iubire (direct, fizic – sau in imaginatia ta) pentru a ii molipsi cu amintirea de acasa – amintirea iubirii din care s-au nascut. Cum spun mereu – suflet cu suflet, cu iubire lumea asta va scapa ( adica va trece in Iubire, va ascensiona).

Suflet drag, tu nu esti un OM si atat, tu nu esti ceea ce vezi in oglinda, tu nu esti suma faptelor tale si nici ceea ce incerci sa fii sub presiunea oamenilor din jur – tu esti fiinta de lumina, eterna, inteleapta, iubitoare, creatoare, neinfricata.

Tu stii in memoria ta divina tot ceea ce ai nevoie sa stii si tot ceea ce exista si a existat vreodata, pentru ca in oceanul creatiei nu exista diferenta intre energia iubirii, energia informatiei, energia creatiei, energia vietii – toate sunt o singura energie care curge, care e in toti si trece prin toti si care e posibil de accesat de absolut oricine. Energia e una singura, care poate fi modelata intr-un infinit de forme. Aceeasi energie sta si la baza manifestarii Dumnezeului Mama-Tata, si la baza crearii universurilor, si la baza crearii fiintelor de lumina, si la baza formelor fizice, aceeasi energie ne constituie faptele, cuvintele, intentiile. Cu aceeasi energie imbratisam si injuram. Din aceeasi energie este facuta si inima noastra si constienta noastra divina. Important este cum fiecare dintre noi manifesta, filtreaza si transmite mai departe aceasta energie, pentru ca noi suntem creatorii, dumnezeii nostri personali si a realitatilor pe care le experimentam zi de zi.

E foarte important sa iti constientizezi maretia, gratia, puterea, capacitatea de iubire, forta de creatie, provenienta si natura, si sa fii unit cu ele, suflet drag. Si in acelasi timp e important sa iti constientizezi blocajele, fricile, frustrarile, modelele comportamentale dobandite, prejudecatile, pentru a inceta sa te identifici cu ele, indepartandu-te de adevarata ta natura. Nu esti ele, tu esti ceea ce ele nu lasa sa fie.

Nu lasa mintea ta sa iti spuna cine esti, lasa inima sa iti arate ce putere ai. Nu ii lasa pe cei din jur sa iti defineasca ideea a cine esti atunci cand te critica si te pun la colt – pentru ca ei nu stiu cine sunt ei in primul rand. Cum ar putea cineva care nu e constient de adevarata sa natura, sa aiba dreptate in ceea ce spune despre tine? Nu ar putea, pentru ca acea persoana judeca prin prisma mintii sale umane inguste si slab capabile de iubire si prin cea  a egoului sau. Cand cineva e rautacios, incearca sa iti stapanesti impulsurile omenesti si sa zambesti cu compasiune, evitand sa iti manifesti furia si astfel sa te rupi de natura ta iertatoare si calma.

Cand esti inconjurat de oameni care inca nu stiu cine sunt, singurul tau maestru sa fii tu. Tu sa te cauti, tu sa te gasesti. Tu sa te ierti si tu sa te iubesti cu toata compasiunea.

Crezi in eternitatea ta, crezi in puterea ta de a iubi si de a ajuta pe altii sa iubeasca, crezi in divinitatea ta, crezi in multidimensionalitatea ta, si cauta sa crezi in acestea nu pentru ca iti spun eu sa o faci, ci pentru ca asa iti spune inima ta.

Eu prin aceste cuvinte pe care le-am scris azi, am incercat doar sa iti aduc aminte un pic cine esti. Nu pot eu sa traiesc pentru tine trezirea ta, pentru ca nu am puterea sa o fac si pentru ca tu ai liber arbitru, insa pot sa “te ciupesc” ca sa te trezesc din iluzia mintii.

Sper ca ceva in tine a tresarit si ca mesajul pe care ti l-au trimis cei de Acasa a ajuns cu bine la tine, spirit divin.

Esti iubit si sustinut! Fii TU fara frica!

 

Multumesc pentru nominalizare, Midnightintheattic!

Un suflet frumos de pe blogul  Petale Nonduale m-a nominalizat pentru un concurs si mai frumos – One Lovely Blog Award.! Iti multumesc din suflet pentru aceasta onoare si pentru faptul ca iti place blogul meu in care pun toata dragostea mea! Iti doresc si mai multe nominalizari si mai ales multa iubire si lumina in calea ta oriunde ai merge!

Urmand pasii concursului, voi alege si eu blogurile care imi fac spiritul sa se bucure.

Acestea sunt:

http://drumuricatretine.wordpress.com/

http://desprespiritualitate.wordpress.com/

http://eusuntvictor.wordpress.com/

http://carlakia.wordpress.com/

http://caleaiubirii.blogspot.ro/

http://punctulzero-octavian.blogspot.ro/

http://www.andreeatalmazan.ro/

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/

http://sites.google.com/site/delaminepentrutine/despre-mine/

http://eulinterior.blogspot.ro/

http://midnightintheattic.wordpress.com/

Cele sapte lucruri despre mine sunt:

  • imi place sa privesc cerul si cum trec norii
  • imi place sa visez cum sa fac lumea mai buna
  • cand meditez calatoresc in alte dimensiuni automat
  • iubesc animalele si consider ca au dreptul la libertate si la viata fericita ca si noi
  • imi doresc sa calatoresc in toata lumea si sa vorbesc cu oameni de peste tot
  • am invatat sa merg pe bicicleta acum cateva zile si sunt fericita ca am reusit
  • iubesc fructele si inghetata

Reamintesc celor nominalizati de mine ca pentru a beneficia de acest premiu este necesar:

  • sa multumeasca persoanei care i-a nominalizat, indicand legatura spre blogul sau
  • sa impartaseascai 7 lucruri despre ei
  • sa nominalizeze aproximativ 10 bloggeri pe care ii admira, anuntandu-i despre nominalizare printr-un comentariu postat pe blogul lor.

Va iubesc pe toti si va multumesc!

O noua intalnire pe 24 Iunie 2012! :)

Dragii mei,

Am decis sa organizez urmatoarea intalnire pe 24 iunie 2012, la ora 11:00, la Gradina Botanica din Bucuresti.

Adunarea grupului se va face la intrarea in Gradina Botanica, intre orele 11:00 – 11:30, unde eu, Catalin si Victor va vom astepta. Intrarea in gradina costa 5 lei/persoana – sau 2 lei pentru  elevi,studenti si pensionari.

Am ales 24 Iunie pentru ca este o zi frumoasa energetic, fiind Sanzienele, si am ales Gradina Botanica pentru ca e natura, pentru ca e loc de stat pe iarba, si pentru ca e umbra.

Sunteti asteptati cu totii! Cine vine sigur sa lase in zilele urmatoare un mesaj pe blog, ca sa poti stii in ziua respectiva pe cine sa mai astept, ca sa nu plecam fara cineva din loc. Va rog sa va anuntati prezenta cel tarziu duminica, 24, ora 09:00.

Eu as sugera sa aducem cativa dintre noi niste sticle de apa si ceva de rontait, daca nu apucam sa mancam dimineata pe la casele noastre. Asa am procedat si data trecuta cand ne-am intalnit. Sa ne oferim cativa voluntari, pentru ca in zona nu sunt magazine si va fi dificil sa cumparam apoi. Dar daca aveti alte idei, sunt bine venite. Fiecare isi aduce cu el ce mai doreste, bineinteles…de la paturi, la carti, si alte obiecte dragi sau necesare.

Eu abia astept sa va vad, sa va imbratisez si sa fiu alaturi de voi!

Image**** Observati va rog deschiderea catre Soseaua Cotroceni, ci nu punctul rosu. Intrarea se face de pe Soseaua Cotroceni. *****

Tag Cloud