Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Archive for June 9, 2012

Cum ma simt azi

Dragii mei,

Stiu ca asteptati sa va scriu, sa va povestesc ce s-a intamplat cu ocazia tranzitului lui Venus. Iata-ma intoarsa si pregatita sa impartasesc cu voi ceea ce simt acum.

Nu am mari vesti, nu stiu ce s-a intamplat…

Poate ca am avut asteptari prea mari, poate am gresit cu ceva, insa sunt foarte comfuza pentru ca imi pare ca….nimic nu s-a intamplat pe 6 iunie. Am avut zile, in preajma marilor portaluri de pana acum cand m-am simtit diferita, cu vibratia ridicata, o fiinta de lumina in toata deplinatatea mea, impacata…Dar de data asta, nimic. 😦

Sincera sa fiu, sunt trista. Si ma invinovatesc. Cred ca am gresit cu ceva, cred ca am facut ceva nedemn de ceea ce sunt, si am senzatia ca am pierdut ceva important. M-am certat puternic cu mama mea inainte sa plec, din cauza modului in care se poarta cu mine, de parca m-ar dispretui. Poate nu trebuia, poate m-am infuriat prea tare, poate era un test si trebuia sa am rabdare, poate doar impreuna am fi reusit, pentru ca noi doua suntem spirite calatoare impreuna…Nu stiu…e greu de spus.

Ma tem ca…am ratat acest portal. De ce?

Pentru ca ma simt…diferit de pana acum. Ma simt parca mai golita, mai putin iubitoare, mai frustrata, mai furioasa, mai saraca, mai trista…si pentru ca atunci cand ma rog si chem ajutor nu primesc raspuns. Ma simt singura. Cred ca am gresit cu ceva, si mi-am scazut vibratia. Atunci cand iti scazi vibratia celor de sus le e mai greu sa iti raspunda si tie iti e mai greu sa ii auzi. Ma doare sufletul adanc si desi incerc sa ma reconectez, nu reusesc. Nu stiu daca va puteti inchipui ce dureros e. Simt ca nu pot trai fara ghizii mei, fara iubirea si mesajele lor. Nu vreau sa redevin ceea ce am fost acum cativa ani, cand nu eram trezita spiritual. Pentru ca simt ca….e la fel de liniste in jurul meu ca atunci.Insa, spre deosebire de atunci, acum cred cu tarie in atatea lucruri spirituale, in ghizi, in dumnezeu si in magia universului! Acum, spre deosebire de atunci, imi strig cu incredere si dor Sinele, si ma doare ca nu il pot auzi.

Ceva s-a schimbat, si nu in bine, cu mine.Sau poate e doar o perceptie eronata de a mea. Parca s-a rupt o coarda. Si de aceea ma tem ca m-am indepartat vibrational de dimensiunea a 5-a si ca poate nu am trecut portalul.

Incerc sa nu ma deprim prea tare, dar ma doare aceasta distanta si vreau sa fiu cum eram inainte.

Am fost in Amsterdam in acele zile de 5-6 iunie. Acolo m-a dus intuitia. Acolo m-a chemat inima si Universul mi-a pregatit toate mijloacele, desi parea imposibil, sa ajung acolo. Deci, acolo trebuia sa fiu. Tot timpul cat am fost acolo m-am simtit foarte-foarte obosita, aproape extenuata, ca si cum consumam foarte multa energie si in acelasi timp am fost trista si furioasa intr-un mod incontrolabil – de parca nici eu nu intelegeam ce era cu mine. In dimineata in care trebuia sa merg pe plaja din apropiere, orientata spre est, de unde as fi vazut rasaritul si tranzitul, a plouat tare si au fost 9 grade si s-a nimerit ca niciun autobuz sa nu plece la 4 dimineata intr-acolo ca sa pot ajunge la 5:30 cand incepea tranzitul. Primul autobuz pleca abia la 6:20 si ajungea pe la 6:50, exact dupa tranzit. Asa ca am ales sa raman in hotel, sa ma trezesc la 5:30, sa meditez si sa ma rog pentru primirea iubiriii pe Pamant, pentru trezirea si iluminarea oamenilor, pentru inceputul unei noi ere, pentru multe altele. Nu stiu daca nu cumva am gresit ca nu m-am dus pe plaja aceea…as fi putut pleca de cu noaptea si sa stau pe ea pana in zori, dar in conditiile in care ploua torential si era bezna, nu stiu cum as fi reusit….Poate ca ar fi fost un test de devotament si eu…am fost prea comoda. Nu stiu! Nu stiu! Cert e ca, dupa ce m-am rugat am adormit, si cand m-am trezit, am simtit ca am pierdut ceva. Am simtit o tristete adanca. O tristete dincolo de timp si de spatiu.

Din cauza ca nu mai pot comunica cu Sinele meu sau cu ghizii mei, am intrebari fara raspuns si pot doar sa am banuieli despre ceea ce s-a intamplat. Stiu ca uneori trebuie sa fim in anumite locuri anume doarece suntem acolo ca o piesa care se potriveste in puzzle, ca o cheita care e la fix si porneste un mecanism. Poate de asta a trebuit eu sa merg acolo – de acolo am activat eu ceva. Am mers acolo unde m-a atras energia. Unii oameni nici macar nu sunt constienti cand isi fac misiunea, sunt doar la locul si timpul potrivit undeva si intra in contact cu un anumit vortex, portal sau persoana, pentru a canaliza energii spre pamant si pentru a ancora Pamantul. Nu stiu – poate ca am sentimentul ca am pierdut ceva pentru ca mi-am facut o parte din misiune si acum aceea parte nu mai e. Poate ca de fapt sunt detensionata. Poate ca nu mai am nevoie de ghidare! Dar cine nu are? Am mare nevoie de respunsuri si ma doare aceasta asteptare! Mi-e dor de ai mei de acolo si mi-e dor de Sinele meu. Eu cea de acum, seamana cu cea care a fost – si nu ma simt deloc bine asa. Sunt ma simt persoana care vreau sa fiu – iubitoare, calma, pasnica, echilibrata, radioasa, puternica. Ma simt doar…slabita si furioasa.

Chiar nu stiu ce s-a intamplat. Sper insa ca nu am gresit cu nimic si ca mi-am facut misiunea pentru binele celorlalti oameni. Asta conteaza, sa imi fac misiunea.

Sper ca imi voi reveni, sper ca e doar o stare de confuzie.

Imi pare rau ca nu am sa va dau vesti mai bune si ca nu am sa va povestesc intamplari mai frumoase, mai pline de invatatura. Intr-un fel simt ca va dezamagesc.

Voi ramane alaturi de voi oricum. Poate ca e timpul sa am nevoie de ajutorul vostru. Mi-ar placea sa imi povestiti si voi ce ati trait cu ocazia tranzitului lui Venus.

As vrea sa ne intalnim cu totii in duminica de 24 iunie, in ziua de Sanziene. Este o zi de o importanta majora pentru ca un val mare de energie va veni spre pamant si poate impreuna vom reusi sa meditam putin pentru a ajuta planeta noastra draga. Ce ziceti?

Va iubesc si va imbratisez cu drag!

Diana

Tag Cloud