Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Archive for July, 2012

STAPANIREA GANDULUI – o arma cu puteri nebanuite

 
Dragii mei,
 
Acest articol pe care tocmai l-am citit mi-a facut mintea sa explodeze intr-un moment de constientizare profunda. Cred ca pentru prima oara in viata mea am inteles pe deplin cat de puternic este acest instrument si dar minunat numit minte pe care il avem la indemana noastra zilnic. Iar gandurile, intr-adevar nu doar ca sunt ceea ce creaza realitatea pe care o experimentam, dar tot ele ne ajuta sa comunicam fara intermediar, direct si sincer, unii cu altii si cu Universul.
 
Sper sa va placa si voua la fel de mult!

STAPANIREA GANDULUI – o arma cu puteri nebanuite

STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite
Buda razand

* Mintea este cea mai puternica arma a omului. Dar desi sunt folosite de secole, capacitatile uluitoare ale creierului raman in continuare invaluite in mister. De sute de ani savantii se straduiesc sa dezlege modul misterios in care acest organ complex actioneaza asupra organismului nostru si chiar asupra obiectelor din lumea inconjuratoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premonitia sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au gasit explicatii multumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se afla, in stare latenta, in fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gand au o forta uriasa: pot schimba destine, pot ucide si pot salva *

Un telepat rus uimeste lumea

Sala de conferinte a hotelului Renaissance din Mos­co­va este arhiplina. Pe scena, un barbat legat la ochi vor­beste cu o voce puternica. Mainile ii sunt intinse ca­tre sala, cu degetele rasfirate, apasand in aer niste bu­toane invizibile. “Barbatul din randul trei, locul 12, se gandeste la fiul sau, care se afla chiar acum la examen. Pe randul noua, locul patru, baiatul cu sapca are in buzunar un carnetel. Pe pagina doi este trecut numarul de telefon al prietenei sale”. De cate ori omul de pe sce­na ghiceste ceva, iar spectatorul confir­ma, sala iz­bucneste in strigate entuziaste si aplauze.

Numele lui Tofik Dadasev a devenit cu­noscut in anii ’70 cand, la primul Con­gres International de Psihotronica de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la in­ven­ta­rea detectorului de minciuni, a afirmat des­pre Dadasev ca este cel mai puternic me­dium din lume. Capacitatea sa uimi­toa­re de a citi gan­duri, aproape instan­taneu, fara gre­seala, a uluit co­mu­nitatea internationala a oa­me­nilor de stiinta. De-a lungul timpului, rusul a par­ticipat la zeci de experimente pa­ra­psi­hologice in­cre­dibile. Prin puterea gan­durilor sale a neutralizat planuri te­roriste si a ajutat la deconspirarea unor agenti secreti.
La inceputul anilor 2000, Dadasev des­­chide la Moscova centrul de inves­ti­gatii si trata­ment “Psi-Ex”. Aici vin sute de oameni din intreaga lume, care ii soli­cita ajutorul pentru boli grele, altii pentru aparent simpla tera­pie psihologica, altii pentru ca­zuri de rapiri, dis­paritii sau con­flicte nere­zol­vabile.

 

 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite
Tofik Dadasev

Nascut in Azerbaidjan, ina­inte de caderea comunis­mu­lui, Dadasev tratase mai multi inalti oficiali sovietici, astfel ca acti­vi­tatea lui era atent monitorizata de servi­ci­ile de informatii ru­sesti. In la­boratoarele secrete ale KGB-ului, savantii se stra­duiau, inca din anii ’40, sa des­copere cum functioneaza si ac­tio­neaza tele­patia, cum se poate im­plementa un gand sau ordin in mintea cuiva si prin ce meto­da se poate localiza un obiect ne­­cunoscut la distanta. In spa­tele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vin­de­cari paranormale, se afla o in­trea­ga armata de oa­meni, sa­vanti si subiecti superdotati, gata sa-si de­monstreze ca­pa­citatile extraordinare. Nina Ku­laghina, cu­noscuta in intreaga lume pentru calitatile sale psi­ho­kinetice, de a muta obiecte doar prin puterea gan­dului, Rosa Kule­sova, cea care citea legata la ochi, doar prin atingerea tex­tului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale carui predictii au fost ascultate atat de Hitler cat si de Stalin, nu sunt decat cateva exemple. Toti faceau de­monstratii publice, televizate sau “in di­rect”, in marile orase ale Uniunii Sovietice. In spatele senzationalului insa, cele mai luminate capete ale Ru­siei incercau sa in­teleaga capacitatile fenomenale ale cre­ierului.
Dupa indelungi experimente, oamenii de stiinta so­vietici au emis o ipoteza privitoare la fenomenul tele­patiei. Conform teoriei lor, atunci cand omul gandeste, in creier au loc anumite procese biochimice insotite de emiterea unor radiatii electromagnetice. Undele elec­tro­magnetice sunt captate de telepat, care reu­seste astfel sa citeasca pana si cel mai ascuns gand. Insa cercetatorii rusi s-au ciocnit de o alta necu­nos­cuta: Tofik Dadasev reusea sa afle gandurile unei per­soane aflate la zeci de metri distanta, iar studiile lor demonstrau ca un­dele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai in imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadasev reprezenta o enig­ma.
“Totul a inceput in copilarie”, povesteste Dadasev. “De exemplu, stiam de cu seara ce avea sa-mi prega­teas­ca bunica la micul dejun. Inchideam ochii si nu­maram banii din portofelul mamei aflat in poseta. Treptat, am descoperit ca ii pot determina pe cei­lalti, prin puterea gandului, sa imi indeplineasca dorintele. Odata, la scoala, m-am concentrat asupra invatatoarei si am facut-o sa inceapa sa se balbaie. Se inrosise atat de tare, biata de ea, ca pana la urma a fost nevoita sa isi intrerupa lectia si sa ne dea o pauza. Descope­risem, deci, aceste forte, si ma jucam cu ele, fara sa ma gandesc cat de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar si ca tre­buie cumva canalizat in beneficiul seme­nilor mei”.

Paranormalul contra terorismului

Dupa ce abilitatile sale fenomenale au fost recunoscute, militia, procuratura si chiar KGB-ul au inceput sa ii solicite lui Tofik Dadasev ajutorul in rezolvarea unor cazuri complicate. “

 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite
Dadasev (al doilea din stanga), in 1980, alaturi de cativa demnitari rusi
 

In anii ’80, am fost abordat de niste ofiteri KGB, cu ru­ga­min­tea de a-i ajuta la capturarea unui agent strain. Aveau informatia ca acesta se afla la Moscova, intr-un grup de turisti, insa nu stiau da­ca este barbat sau femeie si ce semnalmente are. Am fost in­sotit la hotelul Rossia, unde se astep­tau sa poposeasca cei 150 de turisti straini. In holul hotelului era un vacarm de ne­descris. Ma concentram foarte greu. Dar pana ce baietii de la KGB s-au hotarat sa-mi indice persoanele suspectate, eu deja imi si in­drep­tasem atentia ca­tre indi­vi­dul cu pricina. Era un barbat cu mustata roscata, im­bracat intr-un costum negru. Am simtit ca fluxul gandurilor sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalti turisti. Le-am comu­nicat agen­ti­lor banu­ielile mele. Informatia mea s-a do­vedit ulte­rior corec­ta”.
Insa cel mai spectaculos si to­todata periculos eveniment la care a participat a fost ares­tarea unui terorist. In martie 1989, o aeronava Tupolev a fost detur­na­ta si a aterizat fortat pe aero­portul din Ba­ku , Azerbaidjan. Teroristul, sub amenintarea ca va arun­ca avionul in aer, cerea pana in zori un milion de dolari. In aceeasi seara, Dadasev a fost contactat de un ofiter KGB cu rugamintea din partea gene­ralului Ivan Go­relovski, seful ser­viciului KGB, din Azerbai­djan, sa participe la aceas­ta operatiune delicata. “Cand am ajuns la aeroport, de la Moscova sosisera deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: «Se pare ca teroristul are com­plici, este inarmat, si in ca­bina pilotilor s-a de­tec­tat un dispozitiv care ticaie, cel mai probabil o bomba cu ceas.» Imediat mi s-a in­cre­dintat o misiune. Trebuia sa patrund in avion si sa ne­gociez cu teroristul”. Dadasev a fost condus pana la trapa avionului si, sub pretextul ca este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a patruns in aeronava. Intre el si terorist era o distanta de apro­ximativ 20 de metri. “In aparenta, parea stapan pe situatie, dar i-am citit emotiile si gandurile. Nu au tre­cut cateva minute si am fost convins ca totul este o ca­cealma. Individul nu avea nici o bomba si nici com­plici”. Dadasev a coborat din avion si le-a spus ofi­terilor cu convingere: “Pentru a salva toti pa­sa­gerii, fa­ra vreun incident nedorit, trebuie sa aveti in­credere in mine. Eu stiu ce se va intampla. Peste cateva minute, teroristul va veni mai aproape de usa avionului ca sa fumeze. Atunci il puteti prinde. Daca se va ac­tiona astfel, nu vor exista victime si nu vor fi pro­ble­me”. Pes­te o jumatate de ora, trupele “Alfa” se in­tor­ceau de pe pista cu teroristul incatusat. In rucsacul in­di­vidului se descoperise ca asa-zisa bomba cu ceas nu era decat un ceas mecanic desteptator. Totul se petre­cu­se intocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la initia­ti­va liderilor KGB de la Moscova, care fusesera impre­sionati de abilitatile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai mare distinctie din Azerbaidjan, pentru finali­zarea cu succes a operatiunii.

Femeia care a infrant moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacitati, de a citi gandurile altui om, de a le influenta si chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela ca oamenii nu sunt con­stienti de abilitatile lor, de puterea imensa a unui sim­plu gand, de capacitatea uriasa a creierului.

 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite
La o conferinta despre parapsihologie
 

“Toti putem folosi telepatia sau telekinezia, insa trebuie sa credem in aceste forte si sa ne antrenam creierul, prin medi­ta­tie profunda, pentru a le activa. Aceste functiuni ale cre­­ierului se afla ca intr-o stare de hibernare, astep­tand sa fie trezite. De cele mai multe ori, ele raman inac­­tive pana la moarte, si totusi ne plangem ca nu sun­tem fericiti, ca nu avem suficienti bani, ca nu sun­tem sanatosi. Singur omul, prin puterea gandurilor sale, isi poate croi viata asa cum doreste. Poate alege sa fie sanatos sau sa sufere, sa traiasca fericit sau in mi­zerie! Cheia o reprezinta propriul gand!”.
Recent, cercetatorii in fizica cuantica au facut o desco­perire: “Mintea modeleaza lucrurile pe care le per­cepem”. Cel putin asta sustine Fred Alan Wolf, profesor doctor in fizica, cel care si-a dobandit celebritatea in lu­me printr-o serie de carti despre relatia fizicii cuan­tice cu constiinta. “Omul poate fi un Miche­langelo al propriei sale vieti, avand posibilitatea sa-si modeleze soarta dupa bunul plac”, spune el.
Intuitiv, multi oameni descopera si pun in practica teoria lui Alan Wolf. Acesta este si cazul Angelei Po­pescu, o pensionara din judetul Bihor, pentru care gan­direa, mai ales gandirea pozitiva, este mai mult decat o formula calau­zitoare, este un stil de viata. Totul a inceput in urma cu 40 de ani, pe vremea cand nimeni nu vorbea despre asa ceva, cand notiuni ca autosu­ges­tie, legea atractiei sau ma­terializarea gandului nu erau nici macar pomenite. Si totusi, Angela le-a descoperit, singura, din intam­plare.
Se maritase tanara, la 20 de ani, cu un barbat pe care nu il cunostea aproape deloc. Ii fusese prezentat de parinti si, in cateva luni, Angela s-a trezit maritata si insarcinata. Dupa doi ani, a venit pe lume si cel de-al doilea copil. Peste inca doi ani, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara si a lasat-o sa se descurce singura, cu doi copii mici. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, biata Angela a descoperit ca este foarte bolnava. In urma analizelor, a fost diagnosticata cu cancer. Doc­torul oncolog a anuntat-o formal, taios, ca trebuie sa fie operata de urgenta. Se gandea cu disperare ce se va intampla cu copiii ei daca nu va supravietui.

 
 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite

Marele telepat Wolf Messing

 

Era atat de ingrozita, incat deja incepuse sa-si deruleze in minte scena inmormantarii, isi vedea copiii abandonati, luati sub ingrijire de un orfelinat. Se internase in spital si isi astepta randul, ca un condamnat la moarte. Intr-o dimineata, de patul ei se apropie o fe­meie mult mai tanara decat ea si ii spuse: “Si tu astepti sa fii operata? Eu sunt programata maine . Dar eu am venit aici sa mor. Stiu sigur ca nu voi supravietui”. A doua zi, in­tr-adevar, tanara muri la cateva ore dupa interventia chirurgicala. Medicii din sectie erau bulversati: ope­ratia decursese normal, iar starea pacientei fusese sta­bila. Si totusi, dupa cateva ore, femeia a murit inex­plicabil. Isi programase moartea mental. In aceeasi seara, in salonul spitalului, isi facu aparitia medicul chirurg. Se aseza printre paciente, pe un pat, si, cu o voce grava, spuse: “Nici cel mai puternic orga­nism nu rezista la gandurile negre. Practic, va pro­gramati moar­tea. Asa ceva este inad­misibil! Ne faceti noua, me­dicilor, misiunea im­posibila! Omul singur, prin gandurile lui, se poate ba­ga in mormant si tot singur se poate salva. Este ale­gerea voastra!”. Angela nu isi mai aminteste ce a mai spus medicul si ce s-a intamplat mai departe. Tine minte perfect doar atat: se hotarase sa traiasca. Si, ca prin farmec, toate grijile, toata spaima disparura.
Dupa operatie, Angela iesea din spital cu o alta ati­tudine, cu o alta stare de spirit. Pasea pe strada de par­ca lumea toata era a ei, zambea tuturor si se purta cu oamenii ca si cum toti i-ar fi fost prieteni. Desi trebuia sa urmeze un tratament, nu lua nici macar o pastila. Stia ca va trai! Voia sa traiasca. Se programase pentru viata. Si timpul i-a dovedit ca avusese dreptate.
“Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua. Singuri ne cons­truim realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce do­rim. Este foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!”, spune Angela, femeia care a invins moartea fara medi­camente.

Supararile si boala

Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, Ca­lifornia, au realizat un studiu inedit, avand ca subiecti 15 mii de oameni, bolnavi de diverse afectiuni.

 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite

Nina Kulaghina. Celebra rusoaica muta lucrurile cu gandul

 

S-a dovedit ca 90% dintre ei, in trecut, avusesera parte de su­parari mari, necazuri si probleme grave. La un mo­ment dat, fusesera profund raniti de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul expe­ri­mentului, savantii au ajuns la o concluzie uimitoare: supararile au declansat procesul bolii. “Sanatatea tru­pului este puternic legata de cea sufleteasca, de cele mai multe ori, predispozitia pentru o anumita boala fiind data de propriul temperament, de modul de gan­dire, de caracterul omului. Emotiile si gandurile nega­tive slabesc

energia orga­nismului, influenteaza echi­librul intern, declan­sand boli”, sustine profesorul Gra­ham Fleming.

Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol in reglarea supe­rioa­ra a functiilor vegetative ale organismului, au de­mons­trat ca mintea omului creeaza, practic, felul in care functioneaza corpul. Dupa parerea sa­vantului, gan­du­rile si emotiile modifica celulele pana la nivelul nu­cle­ului. “Aceste stari distrug in asa masura celulele noas­tre, incat, du­pa un timp, nu-si mai pot in­deplini nici macar func­tiile funda­men­tale”.
Pentru ca aceste emotii si stari negative sa nu se scurga prin sis­temul nervos catre organele inter­ne, este necesar sa fie eliminate. Desi me­todele de eliberare a stre­sului prin tipat, lovitul unei perne, al unui ma­nechin sau al unui sac de box par la prima ve­dere ila­re, totusi au o eficacitate ma­re, permitand creie­rului sa se elibe­re­ze de tensiunile a­du­nate si astfel sa-si pas­treze echilibrul.
Terapia prin ras repre­zin­ta un alt mijloc de elimi­nare a tensiunilor fizice si psihice. Cand omul rade, isi schim­ba starea interioara, iar universul per­cepe dis­po­zitia sa pozitiva, veselia si gandurile op­timiste, atra­­gand evenimente si situatii pozitive. Terapeutul ame­rican Norman Cousins este cel care in 1964, folosind gan­direa pozitiva si umo­rul, a reusit sa trateze un pacient cu o boala articulara, la vremea aceea incu­rabila. In timpul sedintelor de trata­ment, terapeutul ii dadea spre vizio­nare pacientului filme de comedie care sa ii provoace rasul, cat mai indelungat. Dupa 30 de minute de ras, pacientul avea parte de doua ore fara dureri. Dupa mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala disparuse complet.

“Omul fara varsta”

 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite
 

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislo­vodsk din regiunea Stavropol , este cunoscut drept “omul fara varsta”. Este presedintele unui club in care se practica sedinte de ras pentru eliberarea stre­sului, sport si meditatie – pentru ca­nali­zarea gandurilor si mon­tarea psihicului pe o stare po­zitiva. “Razi si vei fii sana­tos, fii optimist si vei trai mai mult!”, este deviza care ii ca­lau­zeste pe cei cateva sute de membri ai clu­bului.
Totul a inceput printr-un eveniment ne­fericit. La vars­ta de 30 de ani, a fost im­pli­cat intr-un accident grav de masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apar­tinea, Serghei simtea ca sa­varsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de de­presie profunda. Fa­milia s-a luptat luni in sir pentru salvarea lui, dar fara nici un rezul­tat. Nu mai voia sa tra­­iasca si, practic, aproape nici nu mai traia. Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Ne­pal . Acolo, in regiunea muntoasa Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajun­sese acolo in miez de noapte si vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o pe­rioa­da sa locuiasca in templu, cu singura con­ditie de a trai exact ca ei. Acolo, in mij­locul pustietatii, departe de civili­zatie, a invatat Ser­ghei tot ceea ce stie azi. Se scula odata cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5 si timp de doua ore medita, anali­zan­du-si gandurile si senti­mentele, debara­­san­du-se de tristete si pesimism. Dupa un mic de­jun constituit dintr-o lingura de orez, ca­lu­garii se retrageau in tem­plu, in mijlocul caruia trona statuia unui Buda razand. Fondatorul budis­mu­­lui credea ca rasul este o expe­rien­­ta religioasa. Calugarii din zona Parbat considerau ca atunci cand rad intra intr-o stare buna de spirit, se pot inalta intr-un plan superior, pot trans­cende limitele concrete catre divini­ta­te.

 
 
 STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite

Serghei Maximov – exercitii in zapada

 

Dupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur, barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut min­tile. Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se fre­ca cu zapada sau se arunca in apele reci ale rau­lui, manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ru­ga si ras. Dupa cateva luni, Serghei de­venise de ne­re­cunoscut. In ciuda fap­tului ca nu man­ca aproape nimic, trupul sau ajun­sese zvelt, bine dezvol­tat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambi­tor, gata sa ajute pe oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, va­zandu-i transfor­ma­rea psihica si su­fleteasca, au inceput sa-i solicite aju­torul. Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca ar­monios, sanatos si fericit, prin puterea gandu­rilor, prin meditatie si ras. “In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in muntii Cau­caz, tra­versam cele mai inalte creste si ajungem pana la Ma­rea Nea­gra, in Soci. Pe jos! Sute de ki­lo­metri. Ani­ver­sarea varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Hima­laya . Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80, tot acolo o voi celebra. Eu cred ca am reusit in viata, pentru ca am decis la un mo­ment dat sa imi schimb menta­li­tatea, sa cred in mine, in pu­terile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!”.

 Sursa: Primit pe email, fara sursa. Dar banuiesc ca este un articol din Formula AS.

Cu drag,

Diana

Advertisements

Muzica despre iubire

Buna seara dragii mei,

Am sa impartasesc cu voi cateva melodii pe care eu le ascult si in care regasesc povestile multora dintre noi. Este o muzica despre cautare, despre iubire, despre intregire, despre Dumnezeu, despre natura, despre vise si viata.

Cred ca ati auzit de Tudor Chirila si de trupa Vama. Eu una am crescut de cand aveam 15 ani pe muzica si versurile lui Tudor si simt ca m-am maturizat odata cu aceasta muzica si ea odata cu mine. In mod superb, anul acesta trupa Vama a lansat un album care mai clar ca niciodata vorbeste despre salvarea lumii prin iubire si despre multe alte lucruri despre care si eu am vorbit pe acest blog. La o prima auditie, cineva care nu cunoaste lumea spirituala in care traim noi, ar considera aceste melodii profunde si cam atat. Insa eu ma identific cu ele si regasesc in ele un puternic mesaj spiritual pozitiv. Chiar si coperta albumului numit Vama 2o12, are reprezentat pe ea un fluture – simbol al renasterii si al inceputului, si un simbol care acum reprezinta logo-ul trupei, dar care mie imi aduce aminte de infinit si de unitate. Cand am fost la concertul de lansare a acestui album, trupa a incheiat spectacolul cu : ” Sa nu uitati: 2012 este inceputul!” Nu stiu cum a sunat pentru altii, dar mie mi-a sunat pe frecventa mea.

Incercati sa ascultati versurile si mesajul din ele…chiar daca nu suna a fi genul vostru de muzica…e muzica rock.

Asadar, in continuare va prezint:

Epidemie de iubire:

Cand m-am imbolnavit,
Alimentam iluzii si hraneam probleme
In mijlocul multimii
Am lesinat, sistemul a consemnat eroarea

La medic am aflat
ca am fost infestat c-un virus fara leac
Daca n-am sa iubesc
Pe oricine intalnesc, ma prapadesc
Oricine m-ar atinge se va contamina

Doar daca iubesc pot sa ma salvez
Daca iubesc pe oricine imi iese in cale
Voi supravietui, condamnat la iubire
O epidemie am sa raspandesc..

Regatul meu pe un vis:

Te-nvata sa distrugi un vis
Caci visele sunt libertate
Cu sufletul in coma
Hranesti mediocritate
Un somnambul social
Cu sufletul pe moarte

Rolul Soarelui:
Prea multa vreme am jucat
Doar multe roluri episodice in viata mea
De acuma gata, rescriu povestea
Si ma distribui in rolul principal
Dar nu am, nu am de ales
Inca mai am o viata de trait, o piesa de jucat M-am hotarat sa joc un rol
De azi-nainte eu pe Soare il voi juca
Am sa rasar in fiecare zi
Si am s-aduc lumina in viata mea
Trecutu-l trimit in partea de nord a sufletului meu
Acolo e noapte, dar eu luminez
Lumina-napoi primesc

Se aprind reflectoare, reintru in viata
Povestea se scrie si nimeni nu stie
Mai bine ca mine, textul luminii
Pana cade cortina raman in lumïna

Cantec de gasit
( dupa parerea mea un cantec de cautat si gasit sufletul pereche pe care cu totii il cautam etern):
Eu cânt şi nu mă opresc
Să ştii, sunt doar jumate de om
Alerg,
Să mă topesc în tine
Şi să mă-ntregesc Alerg nebun,
Şi-mi scoate inima fum si cânt
Un cântec fără vreun rost
Adânc te caut pe toate străzile
Din vïaţa asta.

Copilul care alearga catre mare:

Când esti un rege trist
Cu mii de comori
Si-n sala cu oglinzi
Sufletu-i diform
Coroana ta de gânduri
Atârna greu
Si adevarul umbla
Deghizat mereu

Copilul care alearga catre mare
Macar o data-n viata sa mai fii

Regatul de întrebari
Ce l-ai mostenit
Razboiul fericirii
L-a pustiit
Supusii n-au raspunsuri
Oglinzile se sparg
Esti doar un rege trist
Ramas fara regat…

Când erai copil
Nu te întrebai
Ce e fericirea
Nu o cautai

Copilul care alearga catre mare
Macar o data-n viata sa mai fii
Nebunului lasa-i coroana
Regele-i liber acum.

Dumnezeu nu apare la stiri: (2011)

Dumnezeu nu apare la Stiri
Dumnezeu nu omoara Delfini
Dumnezeu nu topeste Ghetari
Dumnezeu n-are Vis Nuclear

Dumnezeu nu voteaza-n Senat
Dumnezeu n-a luptat in Irak
Prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

Pe Iisus l-au facut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar
Religia e marketing de razboi
Oamenii-si fac cruce dar privesc in gol

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

Fara Credinta corabia Umana rataceste prin spatiu se apropie furtuna,
Se-ntuneca lumea
Totul se vinde, se cumpara totul, banii sunt calea adevarul si viata, Isus nu mai vine….
Dumnezeu se mai uita o data spre lume, nu e nimeni sa vada ca-ntinde o mana, nu e nimeni s-auda ca
soapta iubirii El ïnca ne-o spune?

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

 O seara blanda, Iubire si Pace va doresc!
Sa nu uit…Iesiti afara si priviti luna. Are o aura magica in seara asta. Pare una din acele seri in care lucruri frumoase se intampla. 🙂
Diana

Constientizarea – cheia pentru a trai in armonie

Daca am sti sa facem acest lucru, viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla. De multe ori, preferam sa o complicam si sa alimentam ganduri nocive, temeri, frici, care ne indeparteaza de frumusetea momentului. Oamenii incearca sa evite multe lucruri si cad prada acelorasi lucruri. Daca depui un efort mare sa eviti ceva, rezultatul este exact invers: esti o victima sigura a acelui lucru. Fii relaxat! Nu te stradui din greu, caci numai fiind relaxat te poti feri, poti sa fii vigilent. Atunci cand esti relaxat, esti constient. Fii calm, linistit.

Poti sa incepi si de la celalat capat. Relaxeaza-te, lasa incordarea sa dispara, si, pe masura ce te relaxezi tot mai mult, vei constata ca in tine apare o anumita constienta. Relaxarea si constienta sunt inseparabile. Insa este mai usor sa incepi de la constientizare, pentru ca efortul de a te relaxa creeaza o anumita tensiune.

Mintea e vesnic in trecut, fie in viitor. Ea nu poate fi in prezent. Atunci cand esti in prezent, mintea nu mai exista, pentru ca mintea inseamna gandire. Cum sa gandesti in prezent? Poti sa te gandesti la trecut sau la viitor. Prezentul este o linie de demarcatie, atata tot. El nu are spatiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despartitoare. Poti sa fii in prezent, dar nu poti sa gandesti; pentru gandire e nevoie de spatiu.

Cui se datoreaza incordarea ta? Faptului ca te identifici cu tot felul de ganduri, de temeri: teama de moarte, de faliment, de boala, tot soiul de temeri. Incordarea iti afecteaza si corpul, nu numai mintea. Poti sa incepi sa constientizezi; constientizarea te face sa nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea. Se relaxeaza si corpul, fireste.

Gandurile nu sunt spirituale, pentru ca dimensiunea spiritualului incepe numai atunci cand nu exista ganduri. Nu poti gandi in prezent. In clipa in care incepi sa gandesti esti deja in trecut. Vezi ca soarele rasare si spui: “Ce rasarit de soare frumos!” asta inseamna trecut, experienta a devenit deja trecut. Poti sa fii alaturi de soarele care rasare, dar nu poti sa gandesti.

Fii in clipa prezenta! Adu-ti toata fiinta in clipa prezenta. Nu lasa trecutul sa se amestece, si nu lasa viitorul sa intervina. Trecutul nu mai e, a murit. De ce sa-ti faci griji in privinta lui? De ce sa continui sa-l rumegi, iarasi si iarasi? El e doar in mintea ta; e doar o amintire. Viitorul nu a venit inca, ce rost are sa te gandesti la el? Cum sa te gandesti la ceva care inca nu e? Cum sa-ti faci planuri privitor la el? Tot ce faci pentru el nu o sa intample, si atunci te vei simti frustrat, pentru ca intregul isi are planul lui.

Existenta are planurile ei, e mai inteleapta decat tine- intregul trebuie sa fie mai intelept decat partea. De ce ai pretentia sa fii intregul? Intregul are propriul destin, propria implinire; de ce te mai framanti tu? Si tot ce vei face va fi un pacat, pentru ca ai ratat clipa-clipa prezenta. Si daca lucrul asta devine un obicei, atunci cand va veni viitorul il vei pierde si pe el, pentru ca nu va fi viitor cand vine, va fi prezent. Ieri te gandeai la azi pentru ca atunci era maine; acum este azi si te gandesti la maine, iar cand maine vine, devine azi- pentru ca tot ce exista, exista aici si acum.

Daca ti-ai obisnuit mintea sa priveasca spre maine, cand mai traiesti? Maine nu vine niciodata! Atunci vei continua sa ratezi, sa pierzi: iar asta e un pacat. Asta e intelesul radacinii ebraice a verbului “a pacatui.”

Fii din ce in ce mai constient, fii din ce in ce mai atent si mai sensibil la prezent. Dar aici apare o problema. Straduindu-te sa fii in prezent poti sa devii atat de incordat incat, din cauza asta, sa nu poti sa fii in prezent. Daca te gandesti prea mult la cum sa fii in prezent, acest gandit nu o sa te ajute. Daca uneori ai sa te gandesti la trecut sau la viitor, imediat te vei simti vinovat ca ai comis iarasi un pacat.

Sa nu te simti vinovat! Ori de cate ori iti dai seama ca te-ai dus in trecut sau in viitor, nu face o problema din asta. Revino in prezent, pur si simplu! Intoarce-te la ceea ce faci, simplu, cu inocenta. Nu creavinovatie. Pune accent pe faptul ca ti-ai adus aminte, nu pe faptul ca ai uitat. E firesc sa uiti. Frumusetea e ca te-ai intors. Ai facut imposibilul; fii fericit pentru asta!

Cand vei deveni prezent si total constient, iti vei da seama ca lumea pe care o vedeai in jurul tau nu era lumea adevarata, pentru ca tu o vedeai printr-un ecran de somn. Atunci cand nu traim constient, luam intreaga existenta ca pe un ecran, si apoi proiectam pe acel ecran propriile ganduri. Vedem lucruri care nu exista si nu vedem lucruri care exista.

 Majoritatea oamenilor sunt tot atat de neatenti si nepasatori la ce se petrece in jurul lor ca si in timpul somnului. Asta ni se intampla in fiecare zi. Nu suntem prezenti, nici pentru lume, nici pentru noi.

Actioneza, vorbeste pe deplin constient si vei constata ca in tine se produce o schimbare formidabila. Insusi faptul ca esti constient iti schimba actiunile. Atunci vei putea descoperi viata, viata din abundenta, viata care nu se sfarseste niciodata.

Sursa: “Constientizarea- cheia pentru a trai in armonie”, OSHO

Despre Nou, Fericire si cum sa nu te lupti cu Frica

Dragii mei,

Sunt unele zile in care unii dintre noi se intreaba: ” Dar ce e cu mine? Parca nu am evoluat deloc de fapt! Stiu atatea lucruri acum, cunosc o noua dimensiune a vietii, m-am deschis spiritual, inteleg si vad cum functioneaza totul, insa parca nu ma schimb pe mine in profunzime: tot am traume, tot am suparari, tot am frici, tot ma zbat, tot ma tem! Am impresia ca totul e in zadar. Poate nu fac eu ce trebuie, cum trebuie. As vrea sa fiu o persoana mai buna, o persoana pe masura intelepciunii luminii pe care am adunat-o in mine! As vrea sa ma rup de sabloane, de trecut si de frici. Dar cum? Ma simt derutat.”

In acele zile nu ne dam seama de fapt ca noi nu am dat drumul trecutului, vechiului si ca inca mai pastram in noi o teama de nou si de avantare in necunoscut (necunoscut mintii, ca sufletul nostru nu a uitat niciodata incotro mergem), care ne face sa nu aplicam ceea ce am invatat si ceea ce stim acum mai bine ca niciodata.

De aceea, astazi am ales sa va aduc bucurie si raspunsuri prin cateva pasaje dintr-o carte de Osho pe care o citesc acum – Curajul. Am selectat cateva paragrafe despre nou, nefericire, fericire si frica.

Cred ca avem nevoie sa ne aducem aminte urmatoarele de mai jos acum cand e timpul mai mult ca niciodata sa pasim inainte fara frica si cu curaj, pentru a fii cine suntem si pentru a trai o viata in fericire si in iubire. Citind, am asociat partea despre frica si intuneric, cu trecutul. La fel de usor cum ne luptam cu frica si intunericul, doi adversari care nici macar nu exista decat prin lipsa iubirii si respectiv a luminii, asa de usor ne luptam zi de zi si cu trecutul, care nici el nu exista – tot ce avem si tot ce exista este prezentul si noul care vine din el.

Cand noul iti bate la usa, deschide-i!

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E in joc tot trecutul tau. Noul creaza discontinuitate, de aici teama. Ai trait intr-un fel, ai gandit intr-un fel, ti-ai facut o viata confortabila pe baza credintelor tale. Apoi ceva nou iti bate la usa si intregul sablon al trecutului urmeaza sa fie tulburat. Daca lasi noul sa intre n-ai sa mai fii niciodata acelasi, noul te va transforma. Este riscant. Niciodata nu poti sa stii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, familiar; ai trait cu el mult timp, esti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate sa iti fie prieten, poate sa iti fie dusman, cine stie? Singurul mod de a sti este sa-l lasi sa intre; de aici nelinistea, de aici teama.Si nici nu poti sa-l respingi intruna, pentru ca vechiul nu ti-a dat inca ceea ce cauti. Vechiul ti-a promis ca iti da, dar nu s-a tinut de promisiune. Vechiul e cunoscut dar nefericit. Noul s-ar putea sa fie stanjenitor, incomod, dar exista posibilitatea ca el sa iti aduca fericirea. Asa ca nu-l poti respinge, dar nici nu-l poti accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea neliniste ce apar in fiinta ta. E firesc sa fie asa, asa va fi mereu. Incearca sa intelegi aparitia noului. Toti oamenii din lume vor noutate pentru ca nimeni nu este multumit de ceea ce e vechi. Vechiul nu poate multumi pe nimeni pentru ca e cunoscut, si o data ce e cunoscut a ajuns sa se repete, fapt care il face plictisitor, monoton. Vrei sa scapi de el, vrei aventura, vrei ceva nou, si totusi cand noul iti bate la usa te dai inapoi, te faci mic, te ascunzi in vechi. Pentru a lasa noul sa intre e nevoie de curaj, si nu de curaj obisnuit, ci de curaj extraordinar. Iar lumea e plina de lasi, de aceea oamenii si-au oprit dezvoltarea. Cum sa te dezvolti daca esti las? La fiecare noua ocazie te codesti, dai inapoi, inchizii ochii. Cum sa te dezvolti? Cum sa fii? Doar pretinzi ca esti. Si pentru ca nu poti sa te dezvolti, nu poti sa cresti, trebuie sa gasesti cresteri inlocuitoare. Tu nu poti sa cresti, dar contul tau din banca poate sa creasca, asta e un inlocuitor. EL nu are nevoie de curaj, e perfect adaptat la lasitatea ta. Contul din banca creste intruna si incepi sa crezi ca cresti si tu. Devii mai respectabil. Numele tau si faima ta continua sa creasca si crezi ca tu esti in crestere? Nu faci decat sa te amagesti singur. Tu nu esti nici nume, nici faima. Contul din banca nu e fiinta ta. Dar daca’ te gandesti la fiinta incepi sa tremuri, deoarece daca vrei sa cresti, sa te dezvolti trebuie sa te lepezi de toata lasitatea.

Cum sa devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri. Noutatea vine de dincolo, de la Dumnezeu, sa spunem. Noutatea vine de la existenta. Mintea e mereu veche. Mintea nu e niciodata noua, ea e acumularea trecutului. Noutatea vine de dincolo, e un dar de la Dumnezeu.

Necunoscutul si incogniscibilul, transcedentalul, au patruns in tine. Au patruns pentru ca nu esti sigilat si pus deoparte, nu esti o insula. Poate ca tu ai uitat transcedentalul, dar transcedentalul nu te-a uitat pe tine. Copilul poate si-a uitat mama, dar mama nu si-a uitat copilul. Tu, partea, s-ar putea sa gandesti “sunt separat”, dar intregul stie ca nu esti separat. Intregul a patruns in tine. Pastreaza contactul cu tine. De asta noul continua sa vina, desi nu-l primesti cu bratele deschise. El vine in fiecare dimineata, vine in fiecare seara. El vine intr-o mie si unul de feluri. Daca ai ochi sa vezi, il vei vedea venind continuu la tine.

Existenta continua sa se reverse asupra ta, dar tu esti inchis in trecutul tau. Parca ai fi intr-un fel de mormant. Ai devenit insensibil. Din cauza lasitatii ti-ai pierdut sensibilitatea. Sa fii sensibil inseamna sa simti noul – si atunci vor aparea fiorul noului, pasiunea pentru nou si aventura, si vei incepe sa patrunzi in necunoscut, nestiind incotro mergi. Mintea considera asta o nebunie. Mintea se gandeste ca nu e rational sa parasesti vechiul. Dar Dumnezeu e intotdeauna noul.De asta, legat de Dumnezeu nu putem folosi timpul trecut sau viitorul. Nu putem spune “Dumnezeu a fost” sau “Dumnezeu va fi”. Putem folosi numai prezentul: “Dumnezeu este.” El e intotdeauna proaspat, virgin. Si a patruns in tine.

Tine minte ca orice nou care vine in viata ta e un mesaj de la Dumnezeu. Daca il accepti esti religios. Daca il respingi, esti pagan. Omul trebuie doar sa se mai relaxeze putin pentru a accepta noul; trebuie sa se mai deschida putin pentru a lasa noul sa intre. Fa-i loc lui Dumnezeu sa intre in tine.

Acesta este tot rostqul rugaciunii sau al meditatiei – deschide-te, spune da, spune “Intra”, spune “Te asteptam de mult si sunt recunoscator ca ai venit”. Primeste intotdeauna noul cu mare bucurie. Chiar daca uneori este incomod, merita; chiar daca uneori noul te duce in sant, merita, pentru ca numai prin greseli inveti si numai prin greutati te dezvolti. Noul va aduce greutati. De asta alegi vechiul – vechiul nu aduce greutati, el e o consolare, e un adapost.

Si numai noul, acceptat profund si total, te poate transforma. Nu poti aduce noul in viata ta; noul vine singur. Tu poti fie sa il accepti, fie sa il respingi. Daca il respingi, vei ramane o piatra, inchis si mort. Daca il primesti, vei deveni o floare, vei incepe sa te deschizi….iar acea deschidere e o sarbatoare.

Numai intrarea noului te poate transforma, nu exista alte cale de transformare. Si tine minte, asta nu are nicio legatura cu tine si cu eforturile tale. Dar sa nu faci nimic inseamna sa incetezi sa actionezi; inseamna sa actionezi fara vointa sau directie sau impuls din trecut. Cautarea noului nu poate sa fie o cautare obisnuita, caci cum sa cauti noul cand nu-l cunosti, nu l-ai intalnit niciodata? Cautarea noului trebuie sa fie o explorare deschisa. Nu cunosti. Trebuie sa incepi intr-o stare de necunoastere si trebuie sa inaintezi cu inocenta unui copil, emotionat de posibilitati-iar posibilitatile sunt infinite.Nu poti sa faci nimic pentru a crea noul, pentru ca orice ai face va fi din vechi, va fi din trecut. Dar asta nu inseamna sa nu mai actionezi deloc. Actioneaza fara vointa sau directie, sau fara impuls din trecut, adica actioneaza spontan, lasa momentul sa decida. Nu impune decizia ta, pentru ca decizia ta va fi din trecut si va distruge noul. Actioneaza exact ca un copil. Abandoneaza-te in intregime momentului, si vei gasi in fiecare zi noi deschideri, o noua lumina, o noua intelegere. Iar acele noi intelegeri ne vor schimba continuu. Intr-o zi vei vedea dintr-o data ca in fiecare moment esti nou. Vechiul nu ma zaboveste, vechiul nu te mai inconjoara ca un nor. Esti ca un bob de roua, proaspat si tanar. Asta este adevaratul inteles al invierii. Daca intelegi asta, vei fi liber de memorie – memoria psihologica, adica. Memoria e un lucru mort. Memoria nu e adevar si nu va fi niciodata, pentru ca adevarul e mereu viu, adevarul e viata; memoria este persistenta a ceea ce nu mai e. Este traiul intr-o lume fantomatica, dar ea ne contine, este inchisoarea noastra. De fapt, este noi. Memoria creaza nodul, complexul numit “EU”, eul. Si aceasta entitate falsa numita “Eu” se teme continuu de moarte. De asta ti-e frica de nou.

De fapt, acestui “Eu” ii e frica, nu tie. Fiinta nu cunoaste frica, dar eul se teme, pentru ca eului ii este foarte frica de moarte. El e artificial, e arbitrar, in orice clipa se poate narui. Iar cand intra noul, apare teama. Eul se teme ca s-ar putea narui. A ajuns cumva sa se mentina intreg, dintr-o bucata, iar acum vine ceva nou, care il va zdruncina, facandu-l bucatele. De asta nu accepti noul cu bucurie. Eul nu poate sa accepte cu bucurie propria-i moarte – cum sa-ti accepte moartea cu bucurie?

Daca nu intelegi ca tu nu esti eul, n-ai sa poti sa primesti noul. O data ce ai inteles ca eul este amintirea trecutului si nimic altceva, ca tu nu esti memoria ta, ca memoria este exact ca un biocomputer, ca este o masina, un mecanism util, dar ca tu esti dincolo de ea, ai facut un pas urias. Tu esti constiinta, nu memorie. Memoria e continuta in constiinta, tu esti constiinta insasi. (…) Memoria este arhiva ta. Tu esti cel care cauta in arhiva, nu esti arhiva. (…) Dar memoria este intreaga energie vitala a eului. Fireste, memoria e veche, si se teme de nou. S-ar putea ca noul sa fie deranjant, s-ar putea ca noul sa nu fie digerabil. S-ar putea ca noul sa aduca necazuri. Va trebui sa te tot adaptezi si readaptezi. Lucrul asta pare dificil, anevoios.

Ca sa fii nou trebuie sa nu te mai indentifici cu eul. O data ce nu te mai identifici cu eul nu iti mai pasa daca moare sau traieste. De fapt, stii deja ca este mort. E doar un mecanism. Foloseste-l, dar nu te lasa folosit de el, eul se teme continuu de moarte pentru ca este arbitrar. El nu apare din fiinta, nu are cum sa apara din fiinta, pentru ca fiinta e viata, iar viata nu se teme de moarte. Viata nu stie nimic despre moarte. Sa mori ca eu inseamna sa nasti ca fiinta.

Noul este un mesager de la Dumnezeu, noul este un mesager de la Dumnezeu. Este o evanghelie! Asculta de nou, mergi cu noul, stiu ca ti-e frica. Mergi cu noul in ciuda fricii, si viata iti va fi tot mai bogata si intr-o zi vei putea sa iti eliberezi splendoarea intemnitata.

Fericirea si nefericirea

Pierdem mult din viata din cauza ca ne lipseste curajul. De fapt, ca sa realizezi ceva nu e nevoie de efort ci doar de curaj, si lucrurile incep sa vina ele spre tine in loc sa te duci tu spre ele…cel putin asa e in lumea interioara.

Iar pentru mine, a fi fericit este cel mai mare curaj. A fi nefericit este o mare lasitate. Ca sa fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate sa fie nefericit, orice prost poate sa fie nefericit. Oricine e in stare sa fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj – e o sarcina anevoioasa.

In mod normal nu gandim asa. Ni se pare firesc ca toata lumea sa vrea sa fie fericita. Este o parere total gresita. Foarte rar un om vrea sa fie fericit in ciuda a ceea ce spune. Foarte rar un om e gata sa fie fericit – oamenii au investit foarte mult in nefericirea lor. Adora sa fie nefericiti…de fapt, sunt fericiti ca sunt nefericiti.

Trebuie intelese multe lucruri, altfel e greu sa iesi din rutina nefericirii. Primul lucru este ca nimeni nu te tine acolo; tu esti cel care a decis sa ramana in acea inchisoare a nefericirii. Nimeni nu te tine acolo. Cel care e gata sa iasa, poate sa iasa in clipa asta. Nimeni altcineva nu e raspunzator de nefericirea ta, numai ca tu nu accepti niciodata acest adevar si ramai pe mai departe nefericit spunand: “Altcineva ma face nefericit”.

Daca altcineva te face nefericit, fireste, ce poti sa faci? Daca te faci singur nefericit, se poate face ceva…se poate face ceva imediat. Atunci depinde de tine sa fii sau nu nefericit. Dar acum tie iti place sa fii nefericit, arunci responsabilitatea in seama altcuiva – a sotiei, a familiei, a copilariei, a mamei, a societatii, a istoriei, a soartei si a mai stiu eu ce. Numele difera, dar trucul e acelasi.

Omul devine cu adevarat om atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este. Asta este primul cura, cel mai mare curaj. Este foarte greu sa accepti asta, pentru ca mintea spune intruna:”Daca tu esti raspunzator, de ce ai creat acest lucru?”. Pentru a evita intrebarea, spunem ca altcineva este raspunzator:”Ce pot sa fac? Sunt neajutorat…sunt o victima! Sunt aruncat de colo-colo de forte mai mari decat mine si nu pot sa fac nimic. Cel mult, pot sa plang ca sunt nefericit, iar plansul ma face si mai nefericit”. Si totul creste, daca exerserzi, creste, si te afunzi din ce in ce mai adanc.

Nimeni, nicio alta forta, nu iti face nimic. Tu si numai tu esti raspunzator de ce ti se intampla. Asta e toata filosofia karmei. Karma inseamna fapta. Tu ai facut, tu poti sa dregi. Si nu e nevoie sa astepti, sa intarzii. Nu e nevoie de timp – sari pur si simplu din nefericire!

Insa noi ne-am obisnuit asa. Ne-am simti foarte singuri daca n-am mai fi nefericiti, ne-am pierde cel mai bun tovaras. Nefericirea a devenit umbra noastra, ne insoteste pretutindeni. Ne-am casatorit cu ea. Si e o casnicie foarte lunga. Suntem casatoriti de multe vieti cu nefericirea.

Acum e timpul sa divortam. Asta numesc eu cel mai mare curaj – sa divortezi de nefericire, sa pierzi cel mai vechi obicei al mintii omenesti, cel mai vechi tovaras.

Frica versus Iubire

Daca iubesti profund, frica nu exista. Frica e ceva negativ, o absenta. Lucrul asta trebuie inteles foarte bine, altfel nu ai sa poti intelege niciodata natura fricii. Ea este ca intunericul. Intunericul nu exista, el doar pare sa existe. De fapt, intunericul este doar absenta luminii. Lumina exista; inlatura lumina si apare intunericul. Intunericul nu exista, nu poti sa inlaturi intunericul. Orice ai face, nu poti sa inlaturi intunericul. Nu il poti aduce, nu il poti arunca. Daca vrei sa faci ceva cu intunericul, trebuie sa faci ceva cu lumina, caci poti manevra numai ceva care exista. Stinge lumina si apare intunericul; aprinde lumina si intunericul dispare – dar lucrul pe care il manevrezi e lumina. Cu intunericul nu poti face nimic.

Frica e intuneric. Ea e absenta iubirii. Nu poti face nimic in privinta ei,si cu cat faci mai mult, cu atat mai mult iti e frica, pentru ca iti dai seama ca e cu neputinta sa o starpesti. Problema devine tot mai complicata. Daca te lupti cu intunericul pierzi. Poti sa iei o sabie si sa incerci sa omori intunericul, dar vei sfarsi doar prin a fi epuizat. Si in cele din urma mintea va gandi: ” Intunericul este foarte puternic, de asta nu am putut sa il infrang”.

Aici logica greseste. Daca te lupti cu intunericul si nu poti sa il infrangi, nu poti sa il distrugi,este absolut logic sa ajungi la concluzia ca “Intunericul este foarte, foarte puternic. Sunt neputincios inaintea lui”. Dar realitatea este exact pe dos. Nu tu esti neputincios, intunericul este neputincios. De fapt, intunericul nu exista, de asta nu ai putut sa il infrangi. Cum sa infrangi ceva care nu exista?

Nu te lupta cu frica; altfel iti va fi tot mai mult frica, si in fiinta ta va patrunde o frica noua: frica de frica, iar ea este foarte periculoasa. In primul rand, frica este o absenta, iar in al doilea rand, frica de frica este frica de absenta absentei. Si atunci innebunesti!

Frica nu e decat absenta iubirii. Fa ceva cu iubirea, uita frica. Daca iubesti din toata inima, frica dispare. Daca iubesti profund, frica nu exista.

Cand iubesti pe cineva, nu ti-e frica de nimic.Iubirea e cheia secreta. Daca simti ca in fiinta ta exista frica, iubeste mai mult. Fii curajos in iubire, ai curaj. Fii aventuros in iubire; iubeste mai mult si iubeste neconditionat, pentru ca, cu cat iubesti mai mult, cu atat mai putin iti este frica.

Iar cand spun iubire, ma refer la toate cele patru nivele de iubire, de la sex la samadhi.

Iubeste profund.

Din cartea “Curajul-Placerea de a trai periculos ” – Osho, publicata la Pro Editura si Tipografie. Va recomand din toata inima aceasta carte plina de intelepciune, dar si celelalte carti din aceasta colectie intitulata Incursiune intr-un nou mod de viata: Inteligenta, Intuitia, Bucuria, Creativitatea, Libertatea.

Fiti curajosi! Va iubesc!

Diana

Iubirea si relatiile in 4d

In deschiderea acestui post vreau sa mentionez ca nu intelegeam de ce lumea discuta atat si despre 4d, ca 4d e doar o dimensiune de trecere spre 5d. Insa am avut in sfarsit un moment in care am priceput. 4d este ca zona de intrare intr-o casa: aici te stergi pe picioare, te descalti, te speli pe maini, iti lasi haina grea, te acomodezi si te prezinti. 4d e zona in care noi ne schimbam, ne transformam, renuntam la vechi, ne acomodam cu noile vibratii ridicate, ne alegem viziunea si ne setam intentiile, ne purificam….e practic ante-camera 5d. Aici vedem daca ne atrage ceea ce urmeaza sau daca vrem sa ne intoarcem in 3d. In 4d e f usor sa ne intoarcem in 3d pentru ca nu presupune nicio transformare ci doar o revenire, insa e destul de greu sa treci in 5d deoarece presupune transformare si evolutie profunda. De aceea e foarte importanta trecerea prin 4d!! Acum inteleg. Nu putem ajunge in 5d fara sa ne clatim  spiritele si trupurile prin 4d.
Deci da, din fericire trecem mai intai prin 4d 🙂 Acum inteleg…Cu sufletul bucuros sa se intoarca in 5d de unde am venit (Venus e in 5d) mi-am indreptat toata atentia spre 5d si am sarit o treapta importanta a evolutiei: 4d. 🙂 Adica, de ce am fi sarit o treapta in evolutie? Nu ar fi avut sens si ar fi fost ne-natural.
 
Vedeti? Niciodata nu poti spune ca stii prea multe si ca nu e nimic nou de aflat. Plus ca mintea noastra, in momentul in care percepe mesajele din dimensiuni superioare sau de la Sinele nostru, nu e capabila sa inteleaga tot si sa reproduca in cuvinte tot si uite asa apar goluri, bizarerii, neclaritati in mesajele pe care le primim zi de zi pe diferite cai spirituale.
 
Eu cu inocenta unui copil si cu incapatanarea unui berbec am sustinut pana azi sus si tare ca o sa facem un salt din 3d in 5d, insa nu am realizat ca pentru a trece dintr-o dimensiune a dualitatii, a urii,a lipsurilor, a deconectarii, a ignorantei, a luptelor de tot felul, intr-o dimensiune a iubirii neconditionate, a abundentei, a manifestarii instante, a intentiilor pur pozitive, a conectarii si unimii, e nevoie sa ne cernem printr-o etapa intermediara in care sa ne transformam, adaptam si curatam de ceea ce ne-a caracterizat ca vietuitoare in 3d.
 
 
Si tot azi am avut o alta revelatie interioara. M-am tot analizat in ultima vreme si m-am intors pe toate partile ca sa aflu ce e cu mine de nu am vointa sa fac lucruri importante, marete, constante, sa ma tin de ceea ce ma apuc sa fac. Si tot ce intelegeam era ca nu am vointa. Iar azi, intr-o zi cand m-am trezit cu mintea amortita si calma, aproape goala si cu inima usoara – am realizat ca imi lipseste vointa pentru ca nu cred in nimic cu adevarat din ceea ce as putea face sau in oamenii din jur – nu cred in nimic si nimeni pentru ca mi-e frica de esec si de tradare – mi-e frica de esec si de tradare pentru ca nu am incredere in mine – nu am incredere in mine pentru ca nu am incredere in Sinele meu si planul meu divin – rezulta ca sunt deconectata de Sinele meu si de planul meu divin. Asta e concluzia pe care am tras-o in privinta mea: nu am vointa puternica pentru ca sunt deconectata de Sine si prin urmare nu constientizez ca am toate calitatile necesare sa reusesc si ca sunt protejata de drame.  Poate se aplica si la voi. De aceea m-am gandit sa va impartasesc aceasta experienta. Mai departe o sa ma apuc sa ma reconectez. E cea mai scurta cale pe care pot porni la drumul mare. 🙂
 
In continuare as vrea sa impartasesc cu voi un articol interesant pe care l-am primit pe email de la blogul Calea Iubirii:
 

” Relații în 3D vs. Relații în 4D – tabel comparativ  – sursa

 
  De la simbolica ‘densitate a treia’ către ‘densitatea a patra’: o schimbare a relațiilor – Tabel Comparativ

În timpul trecerii rasei umane către era Vărsătorului conștiința noastră se transforma de la nivelul simbolic a celei de a treia densități către cea a patra. Una din caracteristicile celei de a treia densități este separarea, fie ea separare de Întreg, față de celălalt sau de felurite aspecte din noi înșine de care care ne-am privat prin uitare. Aceasta idee de separare a fost necesara pentru a ne tine ancorați în densitatea a treia, experienta pe care noi toți ne-am ales-o (încă înainte de a ne încarna) pentru a experimenta mai amplu contrastul polarităților și a știi mai clar ceea ce vrem cu adevărat.

In aceasta tranziție din 3D în 4D (mai multe despre însemnătatea științifică și metafizică a conceptelor de 3D și 4D într-un articol/video următor), ne mutam din separare în integrare, astfel că, multe din premisele bazate pe separare ce există în 3D, nu pot opera fluent în 4D.

Ceea ce majoritatea simt în această perioadă, este creșterea/evoluția noastră (fie în relații cu cei dragi, familii, prieteni sau cu noi înșine), iar lepădarea de anumite convingeri și crezuri (pe care cel mai probabil, majoritatea Indivizilor încă le poartă), devine imperios necesară.

Ca Indivizi în plin proces de evoluție suntem ghidați spre a lasă în urma mentalitatea de „victime” ale Universului în timp ce ne asumam responsabilitatea pentru creația și manifestarea noastră în lume / a lumii.

 
Devenind responsabili pentru consecințele propriilor vibrații, observatorul poate să transceadă rolul de victimă într-o înțelegere a faptului că: nimic din exterior nu are putere asupra ta, decât dacă alegi să-i dai energie acelui vis/viitoare creații (dacă menții/amplifici energia către (cu Iubire sau cu frică) prin crezurile și definițiile tale (crezuri ce ulterior generează: gânduri, emoții și comportament-acțiuni(mentale sau fizice)).
Nu contează atât evenimentele vieții, cât reacția Individului (ce provine din crezuri/definiții), și atitudinea sa asupra acelui eveniment (reacția noastră într-o anumită situație fiind măsurătoarea cu care ne auto-evaluăm(dacă ne-am învățat lecțiile sau nu), crezurile și definițiile noastre fiind cu adevărat cele ce determina dacă o situație va avea impact pozitiv sau negativ asupra vieții noastre.

Multi învățători spirituali și gânditori ai noii ere au vorbit despre cum vibrația noastră ne creează realitatea: Ernest Holmes, Wayne Dyer, Byron Katie, Don Miguel Ruiz, sunt doar câțiva. Cunoscând și înțelegând conceptele Legii Atracției, noi ca rasă umană, ne îndreptam din ce în ce mai repede spre densitatea a patra.

Mai jos este prezentat tabelul comparativ:

 
 
Relații în densitatea a treia (3D)
Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a treia.

Relații de densitatea a patra (4D)
Felul în care oamenii se raportează unul altuia în conștiința de densitatea a patra.

Separarea

Separarea de Sursa Divină.

Separare unul de celalalt.

Separarea de aspecte ale sinelui.
Integrare + Reintegrare

Orice și Oricine sunt (demonstrat științific) interconectați.

Toți, la un nivel înalt, suntem Unul.

Experimentarea conectării la Sursă.

Secretele

Retinerea informațiilor de alte personale sau chiar de sine însuși.

Evitarea conversațiilor pe subiecte ‘tabu’.

Datorită secretelor, partenera/partenerul meu nu are cum sa afle adevărată mea persoana. Aceasta menține separarea față de o parte din mine.

Sinceritate și Deschidere

Sinceritate totala cu Partenerul meu.

Prin onestitate, Partenera/Partenerul meu poate știi cine sunt cu adevărat.

Onestia însemnând sa fi 100% cine știi că ești cu adevărat.

Nu evit sa spun o informație sau un comentariu numai ca să evit să rănesc Partenerul/a sau sa încerc sa controlez relația.

Nu am cum să știu sau sa prezic ceva ce l-ar putea ‘răni’ pe Celălalt, sau cum Celălalt va reacționa la Onestia mea.

Nu îmi asum responsabilitatea pentru emoțiile altor Persoane, nivel de vibrație (gradul evolutiv (de la vinovăție/frică la Iubire)) și reacțiile sale la adresa comunicărilor mele sincere și non-manipulative.

Monogamie din frica

Prin relația mea monogamă, eu sunt “separat” de vulnerabilitatea de a avea să am de a face cu orice altă relație: astfel mă simt “în siguranță”.

Folosesc argumente bazate pe mentalitatea societății și judecații morale în scopul de a manipula în rușine sau vina partenerul/a pentru a rămâne fidel într-o relație.
Relații bazate pe alegere

Monogamie, Poligamie sau Poli-fidelitate, toate sunt o alegere validă.

Nu există nici un implicit ‘corect’ sau ‘greșit’

Toate tipurile de relații nu au etichete de bine sau de rău ci sunt neutre. Orice tip de relație este OK în ochii Creației.

Dacă aleg monogamie, asta nu înseamna ca eu trebuie sa aștept sau sa oblig Partenerul/a meu sa fie monogam(ă).

Iubirea condiționata

Te voi iubi numai dacă îmi îndeplinește nevoile și așteptările.

Îmi voi retrage afecțiunea dacă nu voi fi satisfăcut(ă).

Iubirea Necondiționata

Chiar dacă nu îmi satisfaci nevoile și așteptările tot te voi iubi.

Te iubesc pentru ceea ce ești fără sa încerc sa te schimb forțat.

Devotament

Am nevoie ca cineva sa mi-se comita pentru a evita teama de a o lua de la capăt cu alta relație.

Deși comiterea nu asigura niciodată securitatea, ma face sa cred sau sa ma simt că sunt în siguranța.

Ființarea în prezent

Stau în prezent și nu am nevoie de cineva care sa mi-se comita pentru ca am încredere ca viitorul va avea grija de sine.

Comiterea este irelevanta pentru cum mă simt eu acum!
Așteptări

Vreau, ma aștept și încerc ca partenerul meu sa îmi satisfacă nevoile.

Îmi folosesc partenerul pentru a-mi satisface nevoile.

Sunt fericit doar dacă nevoile îmi sunt îndeplinite.

Fără așteptări

Am încredere și nu am așteptări de la Partenerul meu.

Ma bucur de Partenerul meu, dar fără sa am așteptări.
Manipularea

Folosesc mijloace evidente sau ascunse de manipulare, încât nevoile mele sa fie satisfăcute și sa fiu protejat de propriile mele frici.

Eu îmi vad partenerul meu cum am nevoie sa-l vad, nu cum este el de fapt.

Permisivitatea/Acceptanță

Eu îi permit Partenerului meu să fie cine și ce vrea sa fie. Doar atunci pot vedea cine este cu adevărat.
Nevoia de control

Nu am încredere ca tot ceea ce se întâmpla este pentru mai binele meu cel mai înalt. De aceea simt nevoie de a controla și modela relația astfel încât ‘îmi va împlini așteptările’.

Simt ca și cum Partenerul îmi e proprietate.

Încrederea absolută

Cred ca tot ce se întâmplă este pentru mai înaltul meu beneficiu. Astfel, nu simt nevoia de control asupra Partenerului meu.
RELAȚIA este pusă Înaintea DEZVOLTĂRII PERSONALE

DEZVOLTAREA PERSONALA este pusă MAI PRESUS DE RELAȚIE

Dependenta

Depind de și am nevoie de cineva, în afara mea, pentru a putea fi fericit.
Auto-Suficiență

Recunosc ca Eu singur sunt creatorul Întregii realității proprii. În concluzie, sunt generatorul propriei fericiri.

O persoana nu poate sa iubească deplin mai mult de o persoana

Densitatea a treia pune emfază pe Dualitate.

Dacă partenerul meu iubește și alta persoana asta înseamna ca el/ea vor avea mai putina pentru mine.

(Aceasta este o iluzie.)
O Persoană poate sa iubească pe deplin mai mult de o Persoană

In densitatea a patra emfaza este pusă pe multiplicitate.

Nu contează câți Oameni iubește Partenerul meu, aceasta nu diminuează nici un pic iubirea ce o are față de mine.

Indiferent de câți Oameni iubesc, asta nu diminuează nici un pic și fel, câtă iubire am pentru Partenerul meu.

Dacă partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine nu ma simt asa bine

Iubirea partenerului meu este direct proporționala cu timpul care și-l petrece cu mine.

Vreau sa evit sa fiu de unul singur.

Pentru a evita frica de a fi singur ma agăț de partenerul meu.
Dacă Partenerul meu petrece mai puțin timp cu mine e ok

Dacă ma iubesc cu adevărat, timpul petrecut singur cu mine, are aceiași valoare ca și timpul petrecut cu Partenerul meu.

Ma iubesc la fel de mult cum îmi iubesc Partenerul asa că oricât timp as petrece singur(ă), este la fel de plăcut ca și cum as petrece cu Partenerul.

Astfel, este ok dacă petrec mai puțin timp cu Partenera/ul.

Durerea

Exista totdeauna durere când operez cu o mentalitate a densității a treia, care este bazată pe separare și frică.

Bucurie Placere și Extaz

Nu exista durere, ci doar fericire, placere și extaz atunci când funcționez din punctul de vedere al relațiilor de densitatea a patra.

Încheierea unei relații creează durere, tristețe și sentimentul de a pierde ceva
Încheierea unei relații nu creează durere și tristețe

Realizând că aceasta relație nu ne mai servește în scopuri pozitive, asa ca alegem sa o încheiem pașnic.

Vedem ca relația se duce în direcții diferite asa ca o lăsam sa se sfârșească fără resentimente. Totul cu Iubire.

Frica de a fi singur

Sunt dependent de prezenta fizica a a partenerului meu ca sa pot sa ma simt conectat cu el/ea.

Trebuie sa am partenerul meu aproape sau altfel ma simt speriat și singur.

Sentimentul de conectivitate cu cineva special dincolo de timp și spațiu

Chiar dacă partenerul meu este departe sau chiar dacă nu ne-am mai văzut de mult timp, mă simt foarte conectat cu el/ea.

Separarea este o iluzie, noi de fapt fiind conectați indiferent de distanță.

Supărare pe celalalt (vina)

Sunt supărat pe partenerul meu pentru ca nu mi-a satisfăcut nevoile!

Dau vina pe altul pentru eșecurile mele (deși vina aruncata ma face sa ma simt lipsit de putere asupra a ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă).

Supărarea pe sine

Sunt supărat cel mult pe propria persoană pentru că am creeat o realitate pe care nu o prefer – dar mă iert repede înțelegând ce am avut de învățat din lecția respectivă.
Victimizarea
“Rănitorii” și “Victimele”

„Uneori rănesc pe alții”.

Pot fi uneori „rănit(ă)” de comentariile și acțiunile altora.

“Rănitorii” si “Victimele” este în fapt o iluzie.

În realitate nu există ‘victimitate’ atât timp cât fiecare își creează propria realitate.
EU ÎMI CREEZ/ATRAG PROPRIA-MI REALITATE
Auto-Responsabilitate
Auto-Împuternicire

Eu creez propria mea realitate, iar asta include și cum reacționează alți oameni la acțiunile mele.
Nu pot fi rănit(ă) de o alta persoană (căci tot Eu sunt de fapt Acela/Aceea)

Nu pot niciodată cu adevărat răni o Altă persoană (căci tot Eu sunt Acela/Aceea)

Numai eu sunt responsabil(ă) pentru reacțiile mele la adresa comentariilor sau acțiunilor altor persoane.
Nu sunt responsabil pentru Altul, ci în ‘fața lui Altul’ (să Observ, să Înțeleg, să fiu din ce în ce mai mult din ceea ce pot fi – să fiu Eu Însumi!)

Simțindu-mă responsabil pentru nevoile partenerului meu

Partenerul meu vrea ca eu sa ii satisfac nevoile exterioare, dar nevoile unei persoane nu pot fi niciodată împlinite cu adevărat de altcineva deci partenerul meu este sortit sa se supere pe mine pentru neîmplinirea nevoilor / dorințelor lui.

_______________________________

Responsabilitatea pentru ce as vrea sa dăruiesc Partenerului meu și relației noastre

Sunt pur în intenție și în relație.

Sunt 100% cine sunt eu cu adevărat în relația cu Partenerul meu.

Sunt responsabil, pentru ceea ce, în integritatea mea deplină, îmi doresc să dăruiesc relației noastre

_______________________________

Tabelul de mai sus a fost inițial asamblat de Individul Pământean pe nume Iasos, pe baza transcriptiei unui channeling al lui: Lyssa Royal, intitulat: “4th Density Relationships”, transmis de pleidieni Germane & Sasha.
Click aici pentru a citi chanelingul original pe baza căruia a fost creat acest tabel.

Click aici pentru a merge către website-ul ‘oficial’ al lui Lyssa Royal. “

 
 
O zi frumoasa in Lumina va doresc si va iubesc, dragii si dragele mele!
 
Diana

Chemare la impamantare!

Dragii mei,

Cum va mai simtiti in ultima vreme? Eu  una impamantez energii in continuu si sunt extrem de obosita incat as dormi toata ziua fara exagerare.

Astazi m-am trezit cu senzatia ca este ziua cuiva. I-am luat pe toti cei dragi la rand si nu e ziua nimanui. Am senzatia ca e o zi speciala. Nu stiu de ce.

Cum m-am trezit mi-am dat seama ca pentru mine timpul s-a expandat azi. Si voi ati trai asta? Adica am dormit inca 10 minute peste cat a sunat ceasul si am simtit ca am dormit cateva ore, am reusit in 20 de minute sa fac o groaza de lucruri pe care de obicei le fac in 40 de minute si sa plec la timp la serviciu, iar apoi tramvaiul a facut 10 minute, la viteza normala, cand de obicei face 20 de minute. Nu va spun ca minutul 9:52 a durat cat 3 minute si minutul 9:53 la fel…Simteam cum totul curge in miscare lenta si parca am timp sa fac dublu de lucruri in acelasi interval de timp. O alta chestie a fost ca de cand m-am trezit m-am uitat la ceas la: 9:09 , 10:10, 11:11, 12:12, 13:13. Acestea sunt semnale care imi atrag atentia, dar catre ce?

Am primit intre timp si un email de la Inelia Benz prin care ne cheama pe toti sa meditam azi.

Apoi am zis ca e prea de tot: sentimentul asta de zi speciala, importanta + dilatarea timpului + semnalele numerologice + mesajul Ineliei….Asa ca am facut repede o conexiune cu Venus si am intrebat: Ce e azi?

Mi-au zis asa: ” Azi trebuie sa impamantati energii pentru maine, pentru luna plina de maine. Planeta are nevoie de tot suportul vostru pentru a se pregati. Maine va avea loc inceputul primului “shift”, primei mari transformari a umanitatii.”

Atat mi-au spus. Uneori nu sunt atat de generosi in detalii cat as vrea eu.

Apoi am cautat pe google. Se pare ca maine este Luna Plina, Pamantul se va afla intre Luna si Soare si e o conjunctura astrologica importanta. Gasiti aici un articol despre aceasta.

Asa ca daca simtiti, va rog sa gasiti cateva momente de liniste astazi, sa va impamantati – asa cum stie si cum simte fiecare – si sa meditati. E importanta contributia fiecaruia din noi. Impreuna vom duce planeta pe noi culmi vibrationale. Haideti sa ne unim fortele azi! Nu conteaza cat si cum. 1 minut sau cateva ore, timpul este relativ in Univers – sa inchidem ochii, sa ne concentram pe iubire si sa permitem luminii sa curga prin noi in Pamant.

Va iubesc! Fiti binecuvantati!

 

Tag Cloud