Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Dragii mei,

Va salut si va imbratisez in aceasta zi a bucuriei pe Pamant! Caci da, dincolo de aparente, este o zi a bucuriei, ca toate zilele, pentru ca noi toti ne vindecam si crestem si mergem pe drumul nostru spiritual fara greseala.

Mi-era dor de voi. Revin la voi dupa o perioadade lunga absenta de pe blog, timp in care pur si simplu viata mea s-a schimbat si s-a implinit in atat de multe feluri, cum nu mi-as fi inchipuit vreodata. Recunosc acum razand ca am subminat capacitatea evolutiei spirituale de a imi aduce in cale tot ceea ce mi-am dorit, si ca atunci cand incepi sa lasi sa se manifeste cele mai umbroase colturi alte fiintei tale, automat atragi in loc lumina si daruri divine. Am trait poate cele mai intense si mai frumoase luni din viata mea. Am cunoscut si cele mai joase vibratii ale mele, dar si clipe de iluminare cum nu mi-am inchipuit ca on in aceasta viata. Cu suisuri si coborasuri m-am daramat si reconstruit din cenusa saptamana de saptamana si am lasat toate energiile universului sa ma influenteze si sa ma curete, sa ma aduca in mine si sa ma ridice. M-am lasat in voia divinitatii si m-am lasat sa ma exprim, chiar daca am exprimat poate si laturi de care m-am rusinat, insa pe care le-am privit ca a fi parte din mine si ca a fi un semn de vindecare. Nu poti aduce in tine lumina si implinirea daca nu scoti din tine intunericul si blocajele adunate de vieti intregi. Si cand acest proces este in culmile lui cele mai intense, ohohoooo, tine-te bine ca vei cobori in iad si apoi cu viteza ametitoare te vei ridica in rai. Si e atat de frumos!! Ma bucur enorm ca sunt aici acum pe Pamant si ca traiesc aceste clipe, ca redevin cine sunt cu adevarat, ca imi amintesc totul putin cate putin si ca ii pot observa pe cei din jur cum se schimba si se elibereaza si ei de iluzie. Vad cum vechile paradigme se clatina in jur si cum o noua viziune ia nastere in cei din jur, chiar daca ei poate sunt inconstienti de ceea ce se petrece.

In timpul in care nu am mai scris pe blog m-am eliberat de niste blocaje karmice printr-o operatie, am cunoscut cum e sa fii in prezent constient, am pasit spiritual in a 4-a dimensiune si toate visele mele de ani de zile, in care poate nici nu mai credeam momentan constient (dar poate credeam cu sufletul), s-au indeplinit cu usurinta. Totul a fost bine tot timpul, asa cum este si acum. Desi au fost momente foarte grele si zile in care m-am simtit atat de umana si de incarcata, si acestea stiu sigur ca nu s-au terminat, ci din contra, se vor inmulti pentru ca ma schimb profund, ma transform si ma reconectez cu adevarata mea natura, pot sa spun ca inca ma tin tare si sunt pregatita de urmatoarea aventura din viata mea plina si surprinzatoare. Daca pentru o perioada din viata mea m-am plans de monotonie si de plictiseala (mi-am dat seama intre timp ca si plictiseala e un fel de pas spre iluminare, pentru ca trebuie sa treci peste plictiseala cand stai cu minutele sa meditezi, cand iti faci autotratament, cand lucrurile vin incet in viata ta etc.), acum, de aproape o luna nu mai am timp decat sa dorm si sa mananc pe fuga. Sunt atatea lucruri care se intampla si sunt atatea de rezolvat incat nu am timp fizic sa le fac pe toate. Eu care din natura mea eram comoda si neobisnuita cu munca fizica ci mai mult cu cea intelectuala si creativa, zilele astea am muncit fizic intens, poate pentru a putea accepta aceasta latura a vietii pe Pamant.

Vreau sa va scriu despre minunata mea experienta de a fi prezenta, pe care am avut-o incepand cu luna septembrie. Am experimentat aceasta stare minunata absoluta in ambele ei fatete: atat prezenta in lumina, cat si prezenta din intuneric.
Abia dupa ce ambele experiente s-au incheiat am inteles ca ceea ce se intamplase era o traire din dubla perspectiva, care sa imi dovedeasca ca nu trebuie sa fie toate roz ca sa atingi iluminarea. A fi prezent inseamna a fi prezent si in momentul de iad interior si a il observa, inseamna si a fi prezent in clipa de iluminare si de a o trai constient. Poate ca citisem niste carti despre a fi prezent inainte, dar abia dupa ce am trait eu cu toata fiinta mea aceasta experienta am putut spune ca inteleg pe deplin ce inseamna a fi prezent si ce inseamna iluminarea. Si am mai inteles un lucru, oricat te-ai stradui, nu vei reusi sa atingi nici prezenta si nici iluminarea, pentru ca ele nu vin prin straduinta ci atunci cand esti relaxat complet.

Asadar, sa purcedem in povestire.🙂

In septembtie, intr-o sambata dimineata ma trezisem putin confuza si ganditoare si citeam in pat dintr-o carte de Osho numita Bucuria. In mai putin de 10 minute de lectura am ajuns la un paragraf care ma intreba: Esti altceva decat fericit aici si acum? Este ceva ce iti lipseste aici si acum?. Am ridicat privirea din carte, am simtit cum intru adanc in mine, in inima mea si apoi am raspuns sincera, cu inocenta unui copil, si cu glas tare:” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.”

In acel moment, ceva s-a intamplat. In acel moment am constientizat profund si deplin cuvintele rostite de mine. ” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.” Am inteles ca unic adevar ca aceasta e singura realitate pe care o experimentez ca om in fiecare zi a vietii mele, dar ca pana atunci nu fusesem deloc constienta de asta, identificand viata mea cu un sir de probleme de rezolvat. Intr-o clipa in care parca s-a facut lumina in jur si in mine si in sfarsit am putut vedea cu adevarat, ca un orb ce tocmai isi recapatase vederea, a inteles ca de fapt, problemele nici nu exista, ca eu insami creez probleme imaginare prin perspectiva pe care o am asupra situatiilor ivite in viata mea. Invaluind in drama fiecare lectie data de divin, imi complicam singura existenta care de fapt,a fost si va fi intotdeauna, foarte-foarte simpla si sustinuta de o multime de ajutoare si ghizi astfel incat, de fapt, niciodata nu mi-a lipsit nimic – insa eu nu am putut vedea asta prinsa in drama mea nebuna. Si vad cum multor oameni li se intampla acelasi lucru. Facand asta, ne mentinem intr-o stare vibrationala joasa si nu ne permitem sa ne conectam cu adevarata noastra natura, cu sinele nostru sacru, cu misiunea noastra.

In secunda in care in mine s-a produs constientizarea faptului ca totul e perfect in viata mea am simtit PREZENTUL. Prezentul ca fiind tot ceea ce exista, fiind infinitul, fiind sursa tuturor lucrurilor si baza tuturor lucrurilor, fiind eternitatea lui Dumnezeu, fiind calmul, pacea, frumusetea, fiind implinirea si tot ceea ce am cautat orbeste vreodata nestiind ca deja era acolo. Am avut aceasta senzatie zdruncinator de vie ca toata viata mea am ocolit ceva ce a existat dintotdeauna acolo, in jurul meu, in mine. Ca si cum toata viata mea am trait intr-o iluzie si am fugit nu doar de adevarul ca prezentul este tot ceeea ce este, ci si de faptul ca eu sunt prezentul si prezentul este in fiecare din celulele mele. M-a apucat o stare combinata de bucurie absoluta si de nostalgie, datorita faptului ca am resimtit profund ca am regasit ceva ce cautasem, ce crezusem ca am pierdut, dar nu pierdusem de fapt niciodata. Am simtit frumusetea regasirii prezentului,a carui perceptie vivida mi-am dat seama ca o pierdusem in copilarie, undeva in jurul varstei de 7 ani. Retraind prezentul etern in acea clipa minunata, am simtit ca dupa multa, multa vreme m-am reintalnit cu copilul din mine pe care l-am renegat si uitat, ca si cum il pusesem sa stea la colt acum 20 de ani si il uitasem acolo. Mi-a venit sa plang gandindu-ma la ce m-am supus singura dar mi-am spus ca nimic nu e intamplator si ca toate au avut un rost asa ca nu are sens sa ma invinovatesc pentru ceva ce sigur a fost in plan. Daca as fi fost continuu prezenta de la 7 ani pana azi, nu as mai fi trecut prin toate lucrurile care astazi m-au modelat in omul care sunt. Si a fost nevoie sa am toate acele experiente pentru a dobandi o intelegere vasta a umanitatii si a ceea ce inseamna sa fii om in 3D, pentru a imi putea realiza mai tarziu misiunea in baza unor cunostiinte. Daca as fi trait in cutia fericirii si prezentei mele neintrerupte, nu as fi vazut exteriorul niciodata pentru ca nu m-as fi putut integra si conecta in campurile vibrationale joase. Si pentru a putea raspandi lumina, trebuie sa cunosti mai intai intunericul.

Fiind prezenta, am simtit o bucurie de nedescris. M-am ridicat din pat intr-o suflare. Si m-am dus sa ma privesc in oglinda. Ochii imi straluceau cum nu ii vazusem niciodata, fata imi era radioasa si zambeam larg cu inocenta unui copil fericit. Mi-am spus din toata inima ca ma iubesc si am simtit pentru prima data acest sentiment revarsandu-se sincer din inima mea deschisa larg. M-am imbratisat singura si am simtit ca ma iert, ca ma pretuiesc, ca sunt perfecta asa cum sunt si ca sunt pe drumul bun. Nu am simtit niciodata o astfel de iubire pura si neconditionata in aceasta viata, venind de la nimeni. Si am inteles ca adevarata iubire de care avem nevoie este in NOI, nicaieri altundeva – aceea este iubirea care ne implineste, care ne ridica, care ne duce mai departe. Dupa ce am ras eu cu mine in oglinda, am fugit in alta camera unde am inceput sa rad incontrolabil si vesel ca un copil, sa topai cu mainile ridicate spre cer si sa ma invartesc pe loc cantand si razand. Apoi am inceput sa dansez, sa rad, sa ma misc ca si cum o muzica universala imi misca trupul, ca si cum o energie puternica ma misca. Am dansat si m-am invartit razand si rasul nu se mai oprea. Nu radeam de ceva anume, ci radeam pentru ca asa venea din adancul spiritului meu. Rasul acesta era singurul lucru pe care il simteam posibil de facut atunci, ca si cum ar fi fost parte din adevarata mea natura. Fericirea este adevarata mea natura. Adevarata noastra natura.🙂 Am cazut obosita la podea si am ras in continuare pana cand m-am oprit gafaind si am avut in mine o profunda senzatie ca acesta este extazul! E atat de simplu! Acesta este extazul! Sa fii in prezent, bucuros si copilaros! De aceea spunea Iisus “lasati copiii sa vina la mine!” Nu se referea la copiii in sine, ca varsta, ci la copilul nostru interior care prin prezenta sa si bucuria sa sincera ajunge la extaz. Avea atat de mult sens pentru mine aceasta explicatie in momentul acela! Copiii traiesc in prezent, ei nu au griji, ei se bucura sincer…si undeva pe drum pierdem acest copil din noi si devenim dramatici si depresivi. Iar atunci cand intr-o clipa de iluminare ne trezim cu totul in prezent si eliberati de valul de pe ochi, stii cum ne simtim? Ne simtim copii! Cantam, ne jucam, dansam, radem si suntem liber precum niste copii! Cata frumusete si simplitate! Am inteles atunci ca iluminarea e la un pas distanta de existenta in prezent si ca a fi in prezent este doar o alegere personala care ne sta la indemana TOT TIMPUL, TOATA VIATA!🙂 Este un adevar atat de frumos si de simplu! Pare ridicol ca ne traim vietile atat de inconstienti de el. Cautam si cautam ani la rand implinirea si fericirea facand lucruri, incercand solutii, rezolvand probleme, alergand, si in tot acest timp fericirea si implinirea ne sunt la indemana prin alegerea esentiala de a fi prezent, de a fi cine esti cu adevarat! Cat de frumos!Cat de simplu! Constientizarea acestui lucru este atat de eliberatoare si nimic din lume nu se compara cu aceasta! Va spun, am fost atat, atat de fericita si de eliberata! Chiar atunci m-am conectat asa de usor la ghizii mei care mi-au dat raspunsuri la dilemele pe care le infruntasem in acele zile si am reusit sa trec peste niste blocaje instant numai prin intelegerea cauzei lor. Ghizii mei mi-au spus in acea zi ca toti oamenii, absolut toti oamenii, si nu doar ei, ci toate fiintele din Univers, sunt acum si in orice clipa perfecti asa cum sunt si pe calea corecta. Ca nu exista fiinta care sa nu fie pe calea sa, si ca aparenta ratacire a unora este doar o parte din procesul de evolutie. Mi-au spus ca oricine, criminal fiind, sfant fiind, nebun sau intelept, bolnav sau sanatos, este exact asa cum trebuie sa fie, este acolo unde trebuie sa fie, respectandu-si fidel planul divin. Fiecare trece prin experientele alese de el insusi pentru motive pe care doar sinele nostru sacru si cu fiintele ascensionate le cunosc. Mi-au spus sa nu mai compatimesc pe nimeni si sa nu mai plang de mila nimanui pentru ca toti stiu in constiinta lor divina exact ce fac si nimeni nu e o victima sau un opresor. Am inteles ca toti oamenii sunt aici niste actori si niste elevi, si ca in esenta cu totii suntem spirite egale, la fel de constiente si de intelepte, la fel de evoluate, nascute din aceeasi sursa, cu acelasi drum si frati care se iubesc si se ajuta reciproc sa invete si sa evolueze. Desi aparentele spun altceva, nu trebuie sa judecam pe nimeni din prisma faptelor sale din aceasta viata si nici chiar a celor din suma vietilor sale incarnate. A judeca nu face decat sa mentina in inevolutie si in intuneric un spirit pentru ca proiectam asupra sa energii negative si o imagine preconceputa care se imprima in campurile sale. Asa ca trebuie sa ne gandim ca a ne parea rau pentru cineva sau a judeca pe cineva inseamna ca nu intelegem adevarata natura a acelui spirit si ca ii ingreunam misiunea prin proiectii mentale. Dupa o sesiune frumoasa de channeling plin de intelepciune am gasit multe raspunsuri si m-am umplut de o energie pura debordanta. Am pastrat acea stare de prezenta, extaz si iubire pentru inca 2-3 zile. Insa apoi s-a degradat treptat deoarece am inteles ca nu am inca puritatea si forta energetica sa mentin o astfel de vibratie inalta. Insa am reusit sa raman zi de zi tot mai prezenta, tot mai constienta de vindecarea si de evolutia mea, corectandu-ma, iubindu-ma si autoeducandu-ma. Mi-as fi dorit sa raman pentru totdeauna in acea stare de extaz pe care am primit-o in dar, insa nu am putut deoarece inca nu am constientizat-o deplin. In timpul trecut de atunci, am trait o alternanta de momente in care am avut nostalgia trecutului, iluzia viitorului, dar si deplinatatea frumoasa a prezentului, chiar daca era un prezent luminos sau un prezent tulbure.

Am experimentat ulterior si prezentul din prisma durerii. Am invatat ca durerea este un mare maestru al vietilor noastre. Ca parte din vindecarea mea, am trecut printr-o operatie care a venit la fix. Fiind in octombrie vremea cand au aparut problemele cu caile respiratorii si zonele anexe, cu sinusurile si plamanii, pentru mine s-au deschis portile unei operatii de deviatie de sept care ma oprea din a respira complet. Respiram atunci la o capacitate de cca 25% si era timpul sa ma operez. Totul a decurs lin si fara complicatii insa durerea de dupa operatie a fost prima durere adevarata pe care am simtit-o vreodata. O durere care iti testeaza limitele mentale si fizice si te face sa crezi ca la un momentdat pierzi controlul si innebunesti. A durat 3 zile fara incetare. Ma dureau ochii, sinusurile, nasul, maxilarul, gatul, capul. Ochii mi-au lacrimat constant de durere. Insa in tot acest timp am realizat ca…am fost prezenta. Durerea m-a facut sa uit de toate si sa traiesc doar in acel moment in care ea preluase controlul. Si in momentul ei de domnie, in momentul in care ea stapanea fiecare perceptie si fiecare senzor nervos din mine, i-am vazut maretia si am inteles ca durerea bruta, fizica, pura, la fel ca si cea emotionala, este un mare maestru care iti incearca limitele, rabdarea, rezistenta, echilibrul si care te aduce negresit in prezent odata cu ea. Si deodata am simtit recunostiinta si respect pentru ea si am vazut cat de frumoasa poate fi si ca este un dar, nu o pedeapsa. Atunci am inteles ca prezentul poate fi trait si prin extaz si prin iad, si ca intre ele este semnul egal deoarece ambele sunt eterne, pure, divine, daruri, lectii si in acelasi timp la baza lor sta aceeasi energie -mama tuturor celor care exista. Cand durerea m-a parasit am ramas mai puternica si mai ancorata. A fost o binecuvantare si ma bucur ca am putut sa o traiesc si sa o observ. Sa o inteleg.

Dupa aceasta, toate lucrurile au inceput sa se petreaca cu viteza luminii in viata mea. Vise pe care le avusesem din copilarie au inceput sa prinda contur desi nu ma mai concentrasem deloc pe realizarea lor. Mi-am mai amintit o viata anterioara in care am trait in secolul al 19-lea in Paris si mi-am sfarsit viata la un azil de nebuni unde am fost tratata inimaginabil, si astfel mi s-au explicat automat multe blocaje si frici ale mele. Laturi ale mele uitate si evitate au inceput sa reiasa cu forta la suprafata si am inteles ca inca ma mai agat de trecut prin ramasitele unor modele comportamentale nedepasite. Am inteles ca unele lucruri le-am uitat temporar, dar nu le-am iertat cu adevarat. Am inteles ca inca am probleme nerezolvate si ca singura modalitate de a le rezolva este sa le tratez cu onestitate si cu curaj, luandu-le in piept si invaluindu-le in compasiune si lumina. Dupa fiecare criza de purificare in care descopeream socata ce inca ascundeam in mine, in plan material si emotional venea cate un dar nesperat si surprinzator care parca imi dadea siguranta ca am facut bine, ca sunt pe calea cea dreapta. Desi la o prima vedere ar fi parut ca furia revarsata in seara trecuta, sau ca cearta cu mama, sau ca egoismul de acum o saptamana fusesera niste greseli si eram rusinata de ele, Universul tinea sa imi demonstreze ca pentru acestea merit o rasplata de fiecare data, si am inteles ulterior ca darurile au venit pentru ca de fapt dizlocasem niste intuneric si facusem loc luminii sa patrunda, lumina pe care nu o lasasem sa se apropie de mine din cauza ca eram inca plina de blocaje. Ce simplu si frumos. Scoti intuneric, intra lumina. Depasesti blocaje, abundenta curge.

Asa ca am ajuns ca intre timp sa imi schimb complet situatia la locul de munca, sa ma mut in casa noastra cu iubitul meu, sa ajunga la realizare cu usurinta orice plan am intreprins, am primit de fiecare data ajutorul oamenilor din jur fara ca macar sa il cer – de parca piese de puzzle se legau pentru ca asa era scris si acei oameni au fost predestinati sa stie cu ce sa ma ajute si sa intervina la timpul potrivit, am primit daruri si surprize frumoase s-au intamplat, si totul a mers lin. S-au ivit noi prietenii frumoase dupa o lunga vreme de singuratate. Abundenta si simplitatea si-au facut loc in viata mea, si am inceput sa vad cum realitatea pe care o doresc si o intentionez este cea pe care o experimentez mult mai rapid ca in alte dati.

Si a venit 11.11. Un portal foarte frumos, cand asistata de ghizii mei am trecut in dimensiunea a4-a. Mi-au confirmat asta si mi-au vorbit despre ce va aduce aceasta trecere cu ea, ce incercari voi primi, cum se va transforma relatia cauza-efect din prima temporalitatii, cum voi fi raspunzatoare de lumea pe care o creez in jur doar prin intentiile, gandurile, cuvintele si faptele mele si la ce sa fiu atenta. Mi-au spus ca de acum incolo totul se va intampla aproape instant in viata mea din momentul conceperii ca gand sau intentie, si ca in egala masura voi fi responsabila pentru lucrurile pozitive dar si pentru lucrurile negative atrase in existenta mea dar si a celor care traiesc in jurul meu, deoarece in aceasta dimensiune totul este posibil dar totul este conditionat de energiile emise de noi. Am inteles ca nu toti oamenii sunt in acelasi stadiu al evolutiei acum si ca odata cu portalul, unii au stagnat, altii au evoluat fie spre dimensiunea 4, fie spre dimensiunea 5. Eu, desi am venit aici sa ajut, ca ghid, trebuie sa trec prin toate aceste stadii ale evolutiei ca sa le pot vorbi in cunostiinta de cauza celorlalti despre ele, insa evolutia mea nu este conditionata de trecerea acestor praguri. Practic, pot spune ca as repeta clasele 1-12 ca sa pot sa le fiu alaturi celor care fac parte din cercul meu de misiune. Am mai inteles profund ca sinele nostru este totuna cu misiunea noastra deoarece fiecare spirit a luat nastere din start cu o misiune si pentru o misiune. Fiecare are rolul lui stabilit din zamislire in Univers si a se uni cu sinele sau, a constientiza, inseamna a isi face automat si pe deplin misiunea sacra. Mai in urma sau mai inainte, fiecare este pe traseul sau prestabilit cu liber arbitru. Mi se pare foarte frumoasa ideea. Am meditat, m-am reintors energetic acasa pentru cateva zeci de minute si am avut un dialog minunat cu ghizii mei. Si am fost “initiata” in dimensiunea a4-a. Mi-a placut in mod deosebit senzatia fizica de a fi fara forma, fara sus si fara jos, fara stanga si dreapta, nesfarsita, pe care am avut-o cand m-am intors acasa pentru dialogul cu ghizii mei. Mi-am adus aminte asa clar cum era cand eram doar in spirit. A fost o zi frumoasa, incarcata de energii subtile inalte.

In mare, cam acestea au fost evenimentele majore din viata mea din ultimele luni. Am trait intens si simt cum schimbarea devine tot si tot mai puternica in mine si in jurul meu. Se vad efectele trecerii in dimensiunea a-4a si evolutia se petrece deja de la o zi la alta. Se prea poate ca si altii care trec prin acest proces sa aiba iluzia ca de fapt situatia se inrautateste si ca multe tensiuni apar in cale, sau ca de fapt involueaza. Nu este asa. Acum este ultima suta de metri, este vremea curatarii profunde de ultimele ramasite intunecate ale noastre. Iar daca ati trecut si voi in dimensiunea a4-a, asteptati-va sa fiti impartiti intre vechi energii 3d si minunate energii 5d, deoarece aceasta dimensiune in care va aflati este una a trecerii, a comparatiei, a ruperii de vechi si a pasirii in nou, a renuntarii la frica in favoarea curajului si iubirii, a pierderii si regasirii. In 4d inca exista dualitate si exista balansul continuu intre de unde ati plecat si unde va indreptati, insa voi alegeti in care plan va ancorati mai ales prin intentiile pe care le emiteti. E doar o alegere. A voastra. E atat de simplu.

Frumos, nu?🙂

Va imbratisez cu toata caldura si va trimit un gand de lumina!

Cu drag,

Diana

Comments on: "A fi prezent – intre durere si extaz. Si un portal: 11.11" (9)

  1. Scumpa mea Diana, asa cum am aflat si am simtit, nimic nu e intamplator. Am descoperit azi articolul tau care a venit la momentul potrivit pentru a intelege ce se intampla cu mine. Din nou, ghidul meu spiritual a avut dreptate! Imi dau seama pe zi ce trece cat de norocoasa sunt si ce frumoasa e viata! Totul e perfect asa cum e! Iti multumesc din suflet! Te pup si te imbratisez cu drag! Te iubesc:*

    Like

  2. Hey, salut. Si eu trec prin niste momente ciudate, nu ma mai simt in apele mele deloc, nu mai simt ca mai sunt aceeasi persoana. Ma simt ciudat. Si, pana la urma, ai dori sa vorbim candva online? As vrea sa-ti povestesc. Imbratisari, Ana.

    Like

  3. Buna,ce frumoasa experienta ai avut,si eu astept sa simt ceva asa de grandios.

    Like

  4. Buna. Iti multumesc pentru mesajul tau. Totul este asa cum trebuie sa fie si este minunat.🙂
    Cu tot dragul.

    Like

  5. Buna Diana, mi-a facut mare placere sa citesc articolul tau. Tot mai multa lume experimenteaza ce ai descris tu, tot mai multa lume se “trezeste”. Momentul in care realizezi ca nu exista o lupta cu viata, ca nu suntem in razboi, ca totul e asa cum este dintr-un motiv, o liniste incredibila se manifesta. Un adevar fundamental este ca “noi suntem” si e minunat sa fim, doar sa fim, ACUM! Apropo de schimbarile pe care le simtim, partea frumoasa e ca toti trec prin ele fie ca stiu ce se intampla fie ca nu🙂 In 11.11, ceasul meu s-a oprit exact la ora 11:11 am😛 Astept urmatorul articol🙂
    Iubire multa!

    Like

  6. Diana,

    nu ai idee de cate ori am intrat pe blog-ul tau in asteptarea unei postari si acum vii tu frumos si zici cam astea au fost evenimentele din viata mea, in mare desigur..:).m-ai lasat fara cuvinte si in acelasi timp m-ai impulsionat si mai responsabilizat mai mult prin cuvintele si faptele tale; iti multumesc si te imbratisez cu drag!

    Like

  7. Diana, felul tau de a scrie este intr-adevar vindecator si stimulativ. Experientele tale sunt cele mai dezirabile pe care un om si le poate imagina si la care poate aspira.
    Mi-ai stimulat energia de a merge mai departe!
    Multumesc!
    Iubire si Lumina!

    Like

  8. Draga Diana, am trecut si eu prin ce ai trecut tu. si ghici “prietenul meu Osho” imi vorbea clar si intelegeam perfect ce inseamna “Bucuria”. Am simtit si am intalnit ghizi atat aici dar si in alte planuri. Apoi am pierdut starea ca si tine. Am inceput sa caut cu disperare, treceam de la agonie la extaz, nu mai intelegeam nimic din ce se intampla…pana am inteles si eu ca trebuie sa fiu “prezenta”. Inca mai am de lucru si simt ca viata va decurge exact asa cum trebuie sa fie. ma bucur sa iubesc in fiecare zi si stiu ca prin cultivarea prezentei continuu in viata mea imi voi descoperi si duce la bun sfarsit misiunea pe care o am aici pe Pamant. Acum sunt intr-o perioada in care trebuie sa inchei inca un capitol din viata mea indiferent de finalul care va exista pentru ca stiu si simt ca misiunea mea este de a impartasi bucuria, fericirea, rasul, iubirea, frumosul si vreau decat sa fiu prezenta astfel incat sa stiu cum si in ce fel sa ma manifest. Oricum viata este minunata si atat de simpla cand te trezesti. Imi doresc asta pentru toata omenirea…cand traiesti in iubire ce poate fi mai frumos decat atat. Daca constiinta colectiva ar insemna iubire raul nu ar avea de ce sa se manifeste…in fond este numai alegerea noastra. Si ai dreptate suferinta, durerea, nedreptatea ne sunt date pentru a le intelege si a le integra in structura noastra…pentru ca dupa ce cunosti maretia sentimentului numit iubire nu ai de ce sa lasi sa se manifeste sentimentul de ura. O zi minunata!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: