Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Accepta-te

Faptul ca ramanem aceiasi, ca indiferent ce am face ramanem aceiasi este unul dintre adevarurile cele mai greu de recunoscut. Nu avem cum sa ne imbunatatim. Eul este spulberat, pentru ca el traieste cu ideea de imbunatatire, cu ideea de a aiunge candva undeva. Poate nu azi, ci maine sau poimaine, sau intr-o buna zi. Daca recunosti faptul ca in lume nu exista imbunatatire, perfectionare, ca viata este doar o sarbatoare, ca nu are in ea nimic practic, toata calatoria eului inceteaza si esti aruncat inapoi in momentul de fata.

 

In clipa in care te accepti te deschizi, devii vulnerabil, devii receptiv. In clipa in care te accepti, nu mai ai nevoie de viitor, pentru ca nu ai nevoie sa imbunatatesti nimic. Atunci totul e bine, totul e bun asa cum este. In acea experienta noua viata capata alta culoare, alt parfum.

Daca te accepti pe tine, incepi sa accepti totul. Daca te respingi, respingi universul; daca te respingi, respingi existenta. Daca te accepti, accepti existenta; atunci nu mai ai nimic de facut decat sa te bucuri, sa sarbatoresti. Atunci nu te ai plangi de nimic, nu mai pizmuiesti pe nimeni, te simti recunoscator. Atunci viata e buna si moartea e buna, atunci bucuria e buna si tristetea e buna, atunci e bine sa fii cu persoana iubita si e bine sa fii si singur. Atunci tot ce se intampla e bine, pentru ca se intampla din intreg.

Dar de secole intregi omul este conditionat sa nu se accepte. Toate culturile din lume otravesc mintea omului, pentru ca toate se bazeaza pe o singura idee: ideea de imbunatatire, de perfectionare. Ele toate creeaza in om o stare de neliniste – o stare de tensiune intre ceea ce este omul si ceea ce ar trebui sa fie. Orice „ar trebui” creeaza neliniste. Daca exista un ideal care trebuie infaptuit, cum sa fii in largul tau? Cum sa te simti acasa? Nu poti trai nimic total, pentru ca mintea se gandeste la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate sa vina, pentru ea insasi natura dorintei il face imposibil – cand vine, iti imaginezi alte lucruri, iti doresti alte lucruri. Intotdeauna iti imaginezi o stare de lucruri mai buna. si astfel esti vesnic nelinistit, incordat, ingrijorat. Asa traieste omenirea de secole intregi.

Doar rareori, o data la foarte mult timp, reuseste cate un om sa scape din capcana. Acel om e numit un Buddha, un Hristos. Omul desteptat este eel care a scapat din capcana societatii, care a inteles ca ideea de imbunatatire este pur si simplu absurda. Nu te poti imbunatati singur. Dar ia aminte, nu spun ca imbunatatirea nu se petrece, ci ca nu te poti imbunatati singur. Cand nu mai cauti sa te imbunatatesti, te imbunatateste viata. In acea stare de relaxare, in acea stare de acceptare, viata incepe sa te mangaie, viata incepe sa curga prin tine. Si cand nu te mai plangi de nimic, cand in tine nu mai exista pizma, infloresti.

Asa ca vreau sa-ti spun urmatorul lucru: Accepta-te asa cum esti. Este cel mai greu lucru din lume, intrucat intra in conflict cu educatia ta, cu cultura ta. De la inceput ti s-a spus cum ar trebui sa fii. Nimeni nu ti-a spus ca esti bun asa cum esti, toti ti-au introdus in minte diverse programe. Ai fost programat de parinti, de preoti, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singura – sa te imbunatatesti, sa te perfectionezi. Nu conteaza cine esti, trebuie sa alergi dupa altceva, continuu, fara odihna.

Invatatura mea e simpla: Nu amana viata. Nu astepta ziua de maine, ea nu vine niciodata. Traieste astazi!

Iisus le spune discipolilor sai: „Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata  slava lui, nu s-a imbracat ca unui din ei”. Care este frumusetea crinului?

Faptul ca se accepta total. El nu are in el nici un program de perfectionare. Traieste aici si acum, dansand in vant, bucurandu-se de soare, vorbind cu norii, atipind in caldura dupa-amiezii, flirtand cu fluturii… iubind, fiind iubit.

Cand esti deschis, intreaga existenta incepe sa-si toarne energia in tine. Atunci copacii sunt mai verzi decat iti par acum, atunci soarele e mai stralucitor decat iti pare acum; atunci totul capata culoare. Altfel, totul e tern si mohorat si cenusiu.

Accepta-te – asta inseamna rugaciune. Accepta-te – asta inseamna recunostinta. Relaxeaza-te in fiinta ta – asa a vrut Dumnezeu sa fii. Nu a vrut sa fii in nici un alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti. Incercarea de a-ti aduce imbunatatiri este in esenta incercarea de a-i aduce imbunatatiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, si nu vei face decat sa innebunesti tot incercand asta. Nu vei ajunge nicaieri, ci doar vei rata un mare prilej.

Accepta-te, accepta-te intru totul, fa din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viata e gata in orice clipa sa isi reverse darurile asupra ta. Viata nu e zgarcita, existenta daruieste intotdeauna din abundenta — insa nu ii putem primi darurile pentru ca nu ne consideram demni de a le primi.

De asta oamenii se agata de suferinta – ea se potriveste programarii lor. Oamenii se pedepsesc singuri in o mie si unu de moduri subtile. De ce? Pentru ca asta face parte din programul lor. Daca nu esti cum ar trebui sa fii, trebuie sa te pedepsesti, trebuie sa-ti provoci suferinta. De asta oamenii se simt bine cand sunt nefericiti, cand sufera.Oamenii se simt bine cand sunt nefericiti, si sunt foarte, foarte incurcati, stanjeniti cand sunt fericiti. Aceasta este concluzia la care am ajuns dupa ce am studiat mii si mii de oameni. Cand sunt nefericiti, totul e cum trebuie sa fie. Accepta nefericirea – ea se potriveste cu conditionarea lor, cu mintea lor. Stiu ce ingrozitori sunt, stiu ca sunt pacatosi.

Ti s-a spus ca te-ai nascut din pacat. Ce absurditate! Ce prostie! Omul nu s-a nascut din pacat, omul s-a nascut din inocenta. Nu exista pacat originar, exista numai inocenta originara. Fiecare copil se naste inocent. Noi il facem sa se simta vinovat, spunandu-i: „Nu asa ar trebui sa fii. Ar trebui sa fii aia”. Iar copilul este natural si inocent. II pedepsim pentru faptul ca este natural si inocent, si il rasplatim ca este artificial si viclean. II rasplatim pentru faptul ca e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falsi. Nu rasplatim pe nimeni care este inocent; nu avem nici o consideratie fata de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, in timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveste cu societatea falsa.

Toata viata ta nu e decat un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rau, asa ca pentru fiecare bucurie trebuie sa te pedepsesti. Chiar si atunci cand, in ciuda ta, bucuria vine, cand uneori Dumnezeu se izbeste de tine si nu poti sa-l eviti, imediat incepi sa te pedepsesti. Ceva nu e in regula, cum i se poate intampla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?

Zilele trecute un om m-a intrebat: „Tu, Osho, vorbesti despre iubire, vorbesti despre faptul ca iti daruiesti iubirea. Dar eu ce am de oferit? Ce am eu sa-i ofer persoanei iubite?” Asa gandeste in secret fiecare om. „Nu am nimic”, este convingerea tuturor. Ce nu ai?

Ai totul.

Insa nimeni nu ti-a spus vreodata ca ai toata frumusetea florilor – pentru ca omul este cea mai grozava fioare de pe pamant, fiinta cea mai evoluata. Nici o pasare nu poate sa cante cantecul pe care il canti tu – cantecele pasarilor sunt doar niste zgomote, care sunt totusi frumoase pentru ca vin din inocenta. Cantecele tale sunt mult mai frumoase, mult mai semnificative, au un inteles mult mai mare. Insa te intrebi: „Ce am eu?”.

Copacii sunt verzi si frumosi, stelele sunt frumoase, raurile sunt frumoase. Dar ai vazut vreodata ceva mai frumos decat un chip omenesc? Ai dat vreodata de ceva mai frumos decat ochii omului? Pe intreg pamantul nu exista ceva mai delicat ca ochii omului – nimic nu se compara cu ei, nici trandafirul, nici floarea de lotus. Dar tu vrei sa stii: „Ce am eu de oferit in iubire?” Probabil ca duci o viata de autocondamnare; probabil ca umerii tai sunt incovoiati sub povara vinovatiei.

De fapt, cand cineva te iubeste, chiar te miri: „Cum – pe mine? Ma iubeste cineva pe mine?” Si in mintea ta apare ideea: „Ma iubeste pentru ca nu ma cunoaste. Daca m-ar cunoaste, daca ar vedea prin mine, nu m-ar iubi in veci!” Astfel incep indragostitii sa se ascunda unul de celalalt. Pastreaza multe lucruri pentru ei insisi, nu isi dezvaluie secretele din cauza ca se tem ca in clipa in care isi deschid inima, dragostea va disparea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum sa conceapa ca altcineva ii iubeste?

Iubirea incepe cu iubirea de sine. A fi egoist si a fi plin de tine sunt doua lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine insuti, ci iubeste-te firesc.

Iubirea de sine naturala este obligatorie ca sa poti iubi pe altcineva. Numai din ea se naste iubirea pentru altcineva.

Accepta-te, iubeste-te, esti creatia lui Dumnezeu.  Ai pe tine semnatura lui Dumnezeu si esti deosebit, unic.

Nimeni nu a mai fost ca tine, si nu va mai fi ca tine – esti pur si simplu unic, incomparabil. Accepta acest lucru, iubeste acest lucru si sarbatoreste-l, si atunci vei incepe sa vezi unicitatea celorlalti, incomparabila frumusete a celorlalti. Iubirea este posibila numai atunci cand exista o acceptare deplina a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creeaza mediul in care creati iubirea, in care infloreste iubirea.

 

~ Osho – Intimitatea. Increderea in sine si in celalalt – pg. 73-77 ~

 

Cu drag,

Diana

Osho, inteleptul si bunul meu ghid spiritual :)

Osho, inteleptul si bunul meu ghid spiritual🙂

Comments on: "Accepta-te" (2)

  1. Buna. Acum putin timp te-am descoperit si am citit cateva postari in care ma regasesc, desi sunt putin sceptica, nu pot trece peste visele si intamplarile mele ciudate, parca sf. Mi s-a intamplat sa il ating pe prietenul meu fara sa ma concentrez la nimic si sa simt cum vibreaza. Mi-a spus ca el nu simte nimic si a ras. Nu s-a intamplat o singura data. Au urmat aceleasi dureri de cap pe care le am si dupa alte intamplari de genul sau vise ciudate. E ceva normal, poate sunt paranoica sau chiar se intampla ceva?

    Like

    • Buna Iulia,
      🙂 Asa e la inceput. Nefiind obisnuiti cu aceste senzatii “sf” pe care le-am vazut doar prin filme, ne credem paranoici, schizofrenici, nebuni sau mai stiu eu ce…Nu e nimic bizar, mi s-a intamplat si mie sa cred ca sunt asa, dar si altor prieteni de ai mei cu perceptii extrasenzoriale. Nu e cazul sa te sperii sau sa ingnori ceea ce simti. Acesta este realitatea pe care toti am putea-o percepe daca am fi destul de deschisi si am vedea dincolo de lumea pur materiala in care ne-am obisnuit sa traim. Tot ceea ce exista in jur este pura manifestare fizica a unor vibratii de energie mai inalte sau mai joase. Tu, eu, toti oamenii din jur, natura, animalele, cladirile, cerul, apa, si orice altceva vezi sau nu vezi in jur, sunt vibratii. Cu cat energia vibreaza mai jos cu atat obiectul/fiinta perceputa este mai palpabila, mai densa, mai bruta si materiala, insa cu cat energia vibreaza mai sus, ceea ce percepem necesita alte simturi si abilitati mai subtile si nu prea poate fi inteles cu mintea noastra limitata, ci mai degraba cu intuitia. Noi oamenii nu avem doar 6 simturi. Acestea sunt doar cele de baza, necesare traiului in lumea materiala, densa, de vibratie joasa. Insa daca ne deschidem spiritual, ne activam simturi mult mai puternice si frumoase, care pot percepe si ceea ce este “invizibil” sau imperceptibil in general celor inchisi. Corpul fizic neantrenat resimte aceste senzatii ca fiori, vibratii, sclipiri de lumina, caldura, mici impunsaturi ca de ace. Cei care deja isi controleaza simturile superioare ( aceste simturi fiind numite: clarvedere, clarauditie, perceptia vibratiilor si energiilor, auto-vindecare, auto-calibrare, etc) pot vedea lumea ca fiind vibranta, diversa, fluida, nemateriala, in continua alterare si transformare, interferand cu alte universuri si planuri paralele, colorata in nuante necunoscute ochiului uman…Tu ai reusit sa simti energia vibranta a corpului prietenului tau. Daca te concentrezi putin si te relaxezi, plimband palmele la circa 3-5 cm de corpul tau vei putea simti si vibratia ta. Toate celulele tale vibreaza, campurile tale energetice vibreaza, aura ta vibreaza, pe masura ce recepteaza energie si informatie din univers si din jurul tau, si emit energie in exterior ca forma de expresie a ceea ce reprezinti tu ca fiinta plenara. Nu-i asa ca e magic, minunat, fantastic de nou si de captivant? Eu asa am crezut ca e cand am inceput sa simt si sa vad pentru prima oara energiile. Ce pot sa iti spun: practica fara teama, lasa-ti simturile sa iti arate ca nu ai limite si esti mai mult decat o fiinta in carne si oase, dar si o fiinta de energie coborata din Univers, si deschide-te catre mai mult si catre noi, intotdeauna. Vei descoperi o noua dimensiune a vietii si a ta personala si lumea asa cum o stiai, se va schimba in viziunea ta, aratandu-si o fata minunata. Cat despre cei care rad de aceste lucruri, e normal. Cine nu intelege, rade, Foarte bine, sa rada, e reactia lor. Poate ca intr-o zi nu vor mai rade si se vor lasa si ei fascinati de ceea ce simti tu. Si eu am ras cand prima oara, prietenul meu mi-a vorbit despre energie si am gandit ca e nebun. Insa cand mi-a aratat cum sa simt energia, aproape ca am plans de bucurie si am simtit ca am reinviat deoarece lumea pe care o gaseam terna si plictisitoare, tocmai isi aratase o fata minunata pe care nu o banuisem pana atunci.🙂 Durerile de cap sunt blocaje la nivelul chakrei celui de-al treilea ochi, Ajna. Acesta este centrul perceptiei extrasenzoriale in corpul uman. De aici ne dezvoltam simturile despre care ti-am vorbit si pe aici ne conectam la lumea energetica nevazuta, atingand iluminarea in spirit. Inseamna ca la tine se petrec schimbari in acest centru. Inseamna ca te deschizi si ai nevoie sa constientizezi acest lucru. Daca vrei poti face un exercitiu ajutator: stai intinsa, cu ochii inchisi, si tinand ambele palme pe frunte imagineaza-ti cum in mijlocul fruntii tale se deschide un ochi frumos mare, si in el si din el intra si iese lumina stralucitoare care iti lumineaza calea inainte. Observa daca durerile de cap se intensifica mai intai si apoi dispar. Visele ciudate au multe explicatii posibile, daca imi povestesti, poate iti dau cateva indicii. Esti ok, esti chiar norocoasa sa te deschizi in felul asta, felicitari! Eu sunt aici ori de cate ori ai intrebari sau nevoie de ajutor. Te imbratisez! Diana

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: