Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Tocmai am avut o revelatie! 🙂

Mi-am adus aminte de un prieten drag. El acum 2 ani, cand discutam despre iubitul meu pe care abia il cunoscusem, mi-a spus asa: “Nu o sa te faca niciodata fericita.” Si prietenul meu fiind o persoana cu simturi intuitive dezvoltate, ceea ce mi-a spus el, a sunat ca un fel de profetie de care m-am temut imediat. La momentul acela tin minte ca imediat l-am contrazis si i-am spus ca nu e adevarat, ca ma face foarte fericita, dar adevarul era ca in sufletul meu aveam dubii si temeri vizavi de relatia noastra.

De atunci, cuvintele acestui prieten au ramas intiparite timp de doi ani in mintea mea. Eu nu am o memorie buna, insa sunt lucruri si cuvinte pe care nu le pot uita pur si simplu. Unele dintre acestea au fost cuvintele lui. Si ori de cate ori eu si iubitul meu am avut certuri puternice sau neintelegeri, sau cand in relatia noastra persista lipsa de armonie, printre lacrimi imi veneau in gand cuvintele prietenului meu: “Nu te va face niciodata fericita.” Si simtind ca “profetia” se indeplineste si ca parca ma urmareste si persista, ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa inchei relatia, pentru ca oricum nu voi fi niciodata fericita cu el. Aceste cuvinte prinsesera radacina in mine si creasera o temere, un fel de blestem.

Insa in seara aceasta, gandind intamplator la tot felul de lucruri diverse, mi-am adus aminte si de prietenul cel drag si de ceea ce mi-a spus el, si fiind cu mintea calma si cu sufletul la carma, imediat a inceput un monolog in mine:

” Nu te va face niciodata fericita”. Si ce? SI CE? Foarte bine! Nici nu trebuie, nici nu e cazul. Acum realizez ca in tot acest timp aceste cuvinte au fost de fapt o binecuvantare, nu o proorocire de rau. Ei bine, e adevarat ca de multe ori am plans, ca de multe ori am avut momente dificile impreuna in care nu m-am simtit deloc fericita. Da, de multe ori am putut spune ca nu ma face fericita asa cum mi-as dori eu. Si de multe ori m-am indoit ca o va face vreodata. Si ce daca? Cu atat mai bine! De ce sa ma faca el fericita? Daca el m-ar fi facut fericita in tot acest timp, eu nu as fi evoluat cu nimic langa el, eu nu as fi invatat sa daruiesc intr-o relatie, eu nu as fi deprins radbdarea si iertarea, eu nu as fi devenit persoana care iubeste de i se revarsa iubirea din inima in trup si spirit si vrea sa danseze de iubire cand priveste in ochii iubitului. Daca el m-ar fi facut fericita, nu m-ar fi stimulat, nu m-ar fi ajutat sa curat karma dintre noi, nu m-ar fi provocat si m-ar fi plictisit. Daca el m-ar fi facut fericita, m-ar fi impins sa traiesc intr-o iluzie mincinoasa, crezand ca fericirea mea trebuie sa vina de la el si sa fie mentinuta de el. Daca el m-ar fi facut fericita, oricum nu ar fi fost niciodata de ajuns, pentru ca fericirea adevarata e cea care izvoraste din spiritul nostru propriu, nu din exterior. Daca el m-ar fi facut fericita, as fi devenit stapana lui, el fiind indatorat sa imi intretina mie fericirea si atunci libertatea noastra nu ar fi existat : el fiind indatorat mie si eu depinzand de el. Dar el nu m-a facut fericita. M-a facut sa plang, sa sufar, sa imi pun intrebari, sa caut in mine, sa invat sa iert, sa vreau sa ma autodepasesc din iubire, sa construiesc o relatie bazata de sinceritate si sustinere, sa scot la lumina temerile si intunericul din mine, sa sparg stereotipurile referitoare la iubire si ideea de cuplu dobandite din familie si din societate. Sa dezgrop ranile din iubire din vietile trecute si sa le vindec in lumina calda a iubirii sale imperfecte aparent, dar perfecte pentru ca asa a fost sa fie sa ne intalnim si sa ne iubim. Daca el m-ar fi facut fericita nu ne-am mai fi completat. Daca el ma facea fericita, nu am mai fi adormit imbratisati in extaz dupa nopti haotice de cearta, rascoala, plans, adevar, eliberare, lumina si pasiune. Daca el ma facea fericita, nu ar mai fi cunoscut cele mai intunecate parti din mine si nu m-ar mai fi stiut cum sunt eu cu adevarat, si reciproc. Dar nu m-a facut, si astfel am crescut impreuna, am invatat impreuna, am devenit unul impreuna si am devenit liberi impreuna, iar viata ne-a rasplatit in toate felurile posibile, incununandu-ne cu tot ce ne puteam dori mai frumos. De parca viata ne-a soptit dulce la ureche mereu: foarte bine, sunteti pe calea corecta, iubiti-va si fiti impreuna, uite ce frumos va armonizati in fiecare zi ce trece.” Cu bucurie nemarginita spun ca nu este vorba de o coincidenta ca de cand iubitul meu a aparut in viata mea, viata s-a deschis enorm fata de mine si am primit multe daruri mai ales spirituale. De cand iubitul meu a aparut in calea mea, a inceput trezirea mea spirituala pentru ca a fi cu el zi de zi m-a stimulat sa caut adevarul si sa aleg viata. In atatea feluri care nu au depins direct de el, m-a facut fericita prin mine insami, mai ales pentru ca datorita lectiilor si sustinerii primite de la el am invatat sa ma iubesc si sa ma accept pe mine din ce in ce mai mult. Nu spun ca daca nu ar fi fost el, nu as fi trait toate acestea, insa el a jucat un rol principal.

“Nu te va face niciodata fericita.” Perfect! Si ii multumesc ca nu m-a facut. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa realizez deplin si viu ca fericirea vine doar din mine si ca el nu are si nu va avea nimic de a face cu asta! Acum inteleg ca trebuie sa le multumim frumos oamenilor din vietile noastre care nu ne-au facut fericiti, care ne-au dat prilejul sa plangem si sa ne “zvarcolim” in iadul nostru interior, deoarece  ne-au facut cel mai mare bine. Fara ei nu am fi fost impinsi sa patrundem mai adanc in fiinta noastra, sa ne intalnim cu fricile si ranile noastre, cu ideile preconcepute, cu blocajele, cu limitarile emotionale, pe care sa le dam la o parte pentru a intrezari si imbratisa lumina splendida a propriului spirit iesit la iveala in urma durerii.

Nu asteptati niciodata sa va faca cineva fericiti. Nu este rolul lor sa faca asta. Nu asteptati sa va dea fericirea, iubirea, pacea sau sa va daruiasca ceea ce va doriti. Nu este rolul lor asta. Voi si numai voi aveti acest rol. Ei au rolul sa va dea impulsul, socul, durerea daca este necesar, sustinerea, de a va autodepasi, de a va trezi, de a va uita inauntru pentru a intelege de ce ati atras toate acestea. Ei va pun in fata oglinda pentru a va vedea intunericul si lumina. Ei va arata adevarul si adevarul de cele mai multe ori vine cu soc si durere, pentru ca altfel spiritul uman nu poate fi resuscitat din amortirea sub care il tine egoul. Priviti acum cu recunostiinta la toti cei care v-au suparat, enervat, facut sa plangeti, ranit, vreodata si vedeti ghidul sau maestrul din ei care v-a facut ca astazi sa fiti oamenii mai buni care sunteti. Daca v-ar fi facut fericiti, ati fi ramas amortiti, inconstienti, pierduti in iluzia ca fericirea vine din exterior. Incetati sa le mai cereti sa va indeplineasca nevoi si asteptari si nu mai cautati in ei un super-erou care sa va salveze din propria neputinta si limitare, nu le mai cereti sa va faca fericiti si sa va faca sa va simtiti iubiti. Iubirea si fericirea vin doar in centrul fiintei voastre, din spirit si din constiinta, de la Sursa tuturor lucrurilor, de la Dumnezeu, prin voi insiva, ci nu prin cei din jur. De aceea, cand va iubiti pe voi insiva, iubirea se va revarsa in exterior catre ceilalti, si din ei se va revarsa inapoi catre voi insiva. Aceeasi iubire, iubirea voastra, ca un bumerang, se va intoarce inapoi. Asa ca si ce daca ceilalti nu va fac fericiti? Nici nu e cazul, nici nu trebuie, nici nu e normal, nici nu e rolul lor! Daca ati trata la fel problema si in ceea ce priveste hrana, ce ati face? Ati muri de foame pentru ca altii nu va dau de mancare? Nu. V-ati procura singuri hrana. La fel e si cu fericirea, si cu iubirea, si cu orice alt lucru din Univers. Evolutia personala a fiecaruia catre centrul sau divin, aceasta intoarcere acasa, precum si toate celelalte aspecte care tin de ea, sunt individuale si depind doar de fiecare spirit in parte. Ceilalti ne pot ajuta, isi pot lua aceasta misiune, dar este ALEGEREA lor, ci nu OBLIGATIA lor, si mai ales, ei nu vor face decat sa ne impulsioneze, ci nu sa ne faca toata treaba.

Ok, deci…sa inteleg ca cineva nu te face fericit sau fericita. Ei, si? Foarte bine! Bucura-te, profita de ocazie ca sa inveti ceva despre tine si multumeste-i!

Namaste! Va imbratisez cu drag!

Diana

images

Comments on: "Fericirea ta nu e datoria nimanui" (16)

  1. Adrian Stogrea said:

    Jadent 2007@yahoo.com

    Like

    • Adrian, imi pare rau, dar nu pot lua adresa ta de e-mail. Nu am timp fizic sa vorbesc cu toti cei care imi lasa adresele lor pe blog. Mi-as dori, dar chiar nu am timp. Si nu as vrea sa imi iau acest angajament si sa nu il pot respecta. Daca doresti sa vorbim, lasa-mi mesaje pe blog si raspund atunci cand intru. Multumesc pentru intelegere.

      Like

  2. Mihaela Lazar said:

    Multumesc. 🙂

    Like

  3. Interesanta coincidenta, in aceeasi zi in care tu ai scris aici si eu am avut exact aceeasi revelatie pe care mi-am consemnat-o intr-un ,,caiet de invataturi” si citind tot articolul tau ma regasesc 95%…Namaste

    Like

  4. Gabriela said:

    Foarte frumos articol…felicitari!!!
    Cat traieste, omul invata.Astazi am invatat ceva si pentru asta iti multumesc.Si multumesc si ingerului meu care m-a indemnat sa caut…nu stiu ce…si sa te gasesc pe TINE!
    Ganduri bune,
    Gabriela

    Like

  5. unulnou said:

    Oricum fericirea e supra evaluată… bine că ai avut această revelaÅ£ie. Mă gândeam dacă am avut ÅŸi eu aÅŸa ceva. Åži nu cred. Nu conÅŸtient în orice caz. Cred că am ÅŸtiut dintotdeauna că fericirea absolută ÅŸi permanentă e mai mult vrăjeală de basme cu care am fost de mici îndoctrinaÅ£i. Åži să aÅŸtepÅ£i ca cineva să te facă fericit-ă e calea spre belea grupa mare. Mai bine ai fi preocupată cum să oferi decât cum să primeÅŸti. Hauarde! 🙂

    Like

  6. E super tare…Cred ca fiecare se regaseste in aceste cuvinte.Asa este?

    Like

  7. Buna Diana,

    Ma regasesc in articolul tau aproape in totalitate. Iti urmaresc blogul de mai bine de o jumatate de an, nu am mai postat niciun comentariu pana acum,insa am ajuns intr-o situatie in care am nevoie de ajutor si nu il gasesc nicaieri.Nu stiu cum sa imi chem ghizii, nu stiu cum sa ii vad, nu stiu cum sa intru in legatura cu ei. Ii simt, simt o energie calda cand ma gandesc la ei, dar am nevoie de ajutor si nu stiu cum sa ii aud. Sau poate ca raspunsul trebuie sa vina din mine. De 5 ani sunt intr-o relatie cu un om care m-a facut sa cobor in iad de milioane de ori. Numai greseli, numai minciuni, niciodata nu a fost langa mine cand am avut nevoie- eu am cazut eu m-am ridicat, nu a facut nimic sa ma faca cu adevarat fericita. Tot ce a facut a fost sa ma arunce la pamant de fiecare data cand mi-am gasit locul la loc pe picioarele mele. Pentru asta insa ii si multumesc. Pentru ca am crescut si m-am schimbat in bine atat de mult incat eu cea de acum si eu cea de acum 5 ani suntem doua persoane complet diferite. Stiu ca sufletele inainte de reincarnare pot “semna” anumite contracte karmice prin care in viata care o vor incepe unul il va ajuta pe celalalt sa evolueze. Cred ca asta e si in cazul meu. Pentru ca indiferent ce as face nu pot sa rup contactul cu omul asta. Intr-un fel foarte ciudat il simt de parca in alta viata ar fi fost copilul meu si indiferent ce face acum nu pot sa il urasc, nu pot sa fiu suparata pe el. Tot ce simt e iubire. Si ca exista ceva intre noi ca un fir invizibil care ma tine cu mintea si sufletul la el indiferent ce as face. Sau ar face. Ma tot gandesc ca, poate, in momentul in care mi-am invatat lectia firul se va rupe si eu nu voi mai trai in chinul asta. Dar nu stiu cum sa deschid ochii si sa inteleg mesajul. Pana acum parca a fost ca un facut ca nimeni si nimic sa nu ma poata ajuta sa aflu raspunsul. Poate e un raspuns pe care trebuie sa il aflu singura, poate asa imi curat karma…insa sunt deja ani si am senzatia ca ma invart in cerc. Am incercat o gramada de solutii, de fiecare data m-am gandit ca poate “asta e mesajul,asta e lectia pe care trebuie sa o invat”, numai sa imi dau seama ca nu a fost ultima. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt profund recunoscatoare pentru toata durerea pe care am trait-o, pentru ca o data cu ea am primit si lectii valoroase care m-au facut sa evoluez, sa ma autodepasesc. Insa nu stiu cat mai e si ajung la capatul puterilor. Nu stiu daca mai am energia sa continui asa dar nici legatura aia invizibila nu dispare. Il iubesc pe omul asta mai mult decat am iubit pe
    cineva (sau ceva) vreodata, si sunt convinsa ca asta e singurul motiv pentru care am ramas langa el si am incasat toate greutatile una dupa alta. Dar simt ca singurul bun pe care il mai am si care urmeaza sa mai fie sacrificat e sanatatea mea. El e un om extraordinar si as ramane langa el fericita daca mi-as da seama ce lectie trebuie sa invat, dupa care toate incercarile s-ar termina. Daca furtuna s-ar opri, norii s-ar imprastia si ar iesi soarele. Asta daca, cu incercarile o data terminate, nu va disparea si el o data cu ele.
    Imi pare rau ca am scris atat de mult si practic n-am facut decat sa ma plang. Insa nu stiu ce sa fac. Si nu stiu daca pot gasi raspunsul undeva sau daca trebuie sa mi-l dau singura (ceea ce cred ca e mai mult ca sigur..). Poate de asta nici ghizii mei nu se grabesc sa se arate sau sa ma ajute. Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa deschid ochii.

    Iulia

    Like

    • Iubita mea Iulia,

      Povestea ta e si a multora. O vad si o recunosc foarte des in jurul meu. O relatie in care merita sa ramai, nu trebuie sa fie o relatie care doar te loveste, doar de darama si te doare. Ceea ce spun in articolul meu este ca am descoperit ca asteptarile de la iubitul meu erau stupide si cauzate de frustrari, de lipsuri din trecut si ca foarte bine a facut ca nu mi-a indeplinit asteptarile, hranindu-mi iluzia ca aceasta este fericirea. Insa el nu m-a tras niciodata in jos. Nu as fi stat cu el pana azi daca ar fi facut asta. Nu m-a facut fericita in privinta asteptarilor mele idealiste: romantism din filme, idei preconcepute despre relatii, nevoia ca cineva sa iti citeasca gandurile si sa iti aduca ceea ce ai nevoie, implinirea prin alta persoana, atentie si afectiune non-stop….si alte asteptari pe care femeile le au din cauza suferintelor din trecut, si mai ales din cauza traumelor din copilarie sau din alte relatii esuate. Insa iubitul meu nu a luptat niciodata contra mea, m-a sustinut in tot ce am intreprins, a crezut in mine cand eu nu credeam, m-a tinut in brate cand ma simteam vulnerabila si mi-a spus ce egoul meu nu vroia sa aud ca sa merg mai departe. Prin el am crescut mult deoarece si el are o personalitate frumoasa, pozitiva, este deschis spiritual, este intelept si mereu insetat de adevar. El mi-a vorbit pentru prima oara in viata mea despre spiritualitate si m-a invatat sa simt vibratiile si energiile. El mi-a deschis ochii si m-a molipsit de cautarea adevarului spiritual. Si pe masura ce am crescut si am suferit impreuna, si el s-a schimbat enorm, s-a regasit, s-a reintors in inima lui si a devenit cine este in spirit cu adevarat. Nu a incetat nicio clipa sa isi urmeze drumul spre acasa cu pace si rabdare si m-a dus si pe mine mai departe pe drumul meu, cand eu ma credeam epuizata. Suferinta care a rezultat a fost din batalia egourilor noastre, dar el nu mi-ar face rau constient niciodata.
      Iti explic aceste lucruri ca sa intelegi de ce spun ca o relatie trebuie sa fie constructiva, mutuala, plina de iubire si de sustinere, si sa te ajute sa cresti, dar sa cresteti si impreuna intr-un cuplu mai bine sudat, mai constient, mai armonizat.
      Daca consideri ca pe langa toate lectiile karmice, exista si multa iubire constienta si fericire in acest cuplu, in acest tot format din voi, din care faci parte, ramai impreuna si bucura-te de frumoasa poveste pe care o traiti.
      Insa daca e doar suferinta, durere, cearta, distanta, neintelegere, daca nu vibrati pe aceeasi frecventa, daca nu va completati unul pe celalalt, daca nu comunicati plenar si constient de la inima la inima, daca viitorul impreuna pare sumbru…departeaza-te si pune capat. Poate e timpul sa va eliberati reciproc si sa fiti fericiti cu alte persoane, care vibreaza pe aceeasi frecventa a inimii cu fiecare dintre voi. Iubirea trebuie sa fie mai puternica decat tot ceea ce e karmic intre voi. Daca iubirea va leaga mai presus de orice, ci nu DEPENDENTA EMOTIONALA, atunci ramaneti impreuna. Insa tu spui ca simti ca nu mai energie si ca o sa te imbolnavesti. Imi pare ca deja e un mare dezechilibru in relatia voastra. O relatie este benefica cand ambii au de invatat si ambii accepta schimbarea in mai bine, cand dragostea creste mai puternica cu anii, ci nu se prafuieste. Imi pare ca tu ti-ai luat lectiile si ai devenit mai constienta si ca acum ai depasit termenul relatiei. Din ce spui, imi mai pare ca prietenul tau nu este la fel de constient si ca in continuare actioneaza din prisma egoului sau in relatia voastra, hranindu-se cu iubirea si energia ta. Asta nu e deloc benefic. Exista un mare dezechilibru daca e asa. Iubeste-te pe tine insati,pentru ca nimeni altcineva nu o va face pe deplin si alege calea care sa te ajute sa cresti, sa te deschizi ca o floare, sa iubesti plenar si sa fii fericita. Un om implinit emotional si sustinut de partenerul sau, este un cu forte proaspete, capabil sa schimbe lumea in jurul sau. Daca nu, risti sa cazi in depresie, sa te imbolnavesti, sa te inchizi in tine si sa respingi abundenta vietii, ajungand intr-o prapastie din ce in ce mai adanca. Iubirea nu trebuie sa te arunce intr-o prapastie, trebuie sa te duca spre cer, fie si prin conflictele si suferintele ei.
      Daca nu mai puteti merge inainte impreuna deoarece nu rezonati unul cu celalalt si va faceti rau, e timpul sa va despartiti pentru a va da sansa la o noua iubire, la libertate si la fericire. Ghizii tai, cel mai adesea iti vorbesc prin vocea frumoasa a inimii tale, deoarece in centrul inimii tale este poarta catre dimensiunile superioare. Asculta-ti inima ce iti spune. Nu o cenzura. Cel mai adesea, prin ea vorbeste intelepciunea Universului care iti transmite mesaje pretioase si iti arata calea pe care o ai de urmat.
      Din moment ce mi-ai scris, eu cred ca tu stii deja ce ai de facut, insa ti-e teama sa te rupi de acest om pe care il consideri parte din viata ta, minunat, si sa te lupti cu un mare atasament pe care l-ai creat timp de 5 ani, identitatea ta in cuplu.
      E greu, stiu, e cel mai greu sa inchei o relatie. Insa gandeste-te la cata fericire si libertate si iubire te asteapta in lume daca ai curajul sa pasesti inainte fara regrete si constienta.
      Daca vrei sa mai vorbim, te astept. Multa lumina si intelepciune sa iti lumineze calea!
      Te imbratisez cu drag!

      Like

      • Draga Diana,

        Iti multumesc pentru timpul, rabdarea si frumusetea cu care mi-ai raspuns la intrebarile pe care le aveam. Nu-mi vine sa cred cat de usor si de frumos ai reusit sa-mi deschizi ochii si sa ma faci sa inteleg unde gresesc. Ai avut dreptate, o mare parte din energia mea s-a dus la prietenul meu. Totul din incapatanarea mea- sa fie bine, sa fie cum credeam ca e normal sa fie intr-o relatie. Incep sa inteleg ca dorintele, asteptarile, ideile din capul meu nu fac decat sa doara in final. Chiar daca sunt corecte si poate uneori chiar asa ar trebui sa se intample lucrurile, in sfarsit inteleg ca nu fac decat sa ma ranesc singura atat timp cat astept ca altcineva sa isi dea seama ca greseste sau ca ma raneste. Uitasem asta, dar raspunsul chiar e in mine, indiferent despre ce ar fi vorba. Totul tine de modul in care aleg sa privesc lucrurile si sa le accept sau sa reactionez la ele. Voi incerca pe cat posibil sa le privesc si sa nu le mai judec ca fiind bune sau rele pentru ca totul e doar in capul meu. Nimic nu e bun sau rau..pur si simplu e. Un alt lucru pe care il uitasem si de care mi-ai adus aminte a fost sa incerc sa ma detasez. Iti multumesc din suflet ca mi-ai reamintit cat de importanta e detasarea. Sunt doar cateva zile de cand mi-ai adus aminte de ea si deja ma simt mult mai bine. Mai fericita, mai senina, mai usoara, mai impacata cu mine si cu toti cei din jurul meu indiferent de ceea ce ar spune sau ar face. Sper ca in curand voi reusi sa nu mai reactionez prin prisma egolui si ca incet incet voi reusi sa las in urma tot ceea ce imi face rau. Iti multumesc din suflet pentru sfaturi si pentru bunatatea cu care mi le-ai oferit, draga Diana. Raspunsurile ma apucau de nas insa datorita tie am reusit in sfarsit sa deschid ochii, sa le vad si sa inteleg unde gresesc.

        Te imbratisez cu drag si iti mutumesc inca o data. Namaste!

        Like

    • Catalin Dobre said:

      Din cand in cand, revino sa citesti discutia asta. O sa-ti fie totul din ce in ce mai clar.. 🙂
      Hugs!

      Like

  8. Diana said:

    Extraordinar cum lucreaza Universul si ne aduce in cale ceea ce avem nevoie…Ciudat dar,am o experienta asemanatoare cu cea descrisa de tine, Diana, si eu sunt tot Diana si aprox acum 2 ani un prieten mai spiritual mi-a spus despre actualul meu iubit ca nu ma va face fericita, mai ales ca avem o relatie atipica si care iese din normele sociale…de asemenea iubitul meu e o fiinta mult evoluata spiritual, si el e cel care m-a ajutat enorm sa ma deschid si sa inteleg cum functioneaza Universul, Energiile, Iubirea si calea sa ajung la mine, sa imi cuceresc Ego-ul…tot asa dupa luuungi depresii ale mele, am inteles ca nimeni nu trebuie sa fie asa cum vreau eu sa fie, si e minunat ca nu e asa…insa nu reusesc nici cum sa imi depasesc un anumit blocaj, pe care el a reusit…insa citesc si recitesc cu drag acest mesaj al tau, ca de fiecare data cand ma indepartez de adevar, sa imi aduc aminte de fapt ca nu e datoria nimanui sa te faca fericit…vorbele tale vin din suflet si am simtit doar sa iti multumesc pentru mesaj si pentru toate celelalte care neconditionat le impartasesti cu noi!
    Multumesc, Diana

    Like

  9. Briena Mare said:

    Am citit fiecare cuvant ci si cum ar fi iesit din sufletul meu. La aceasta concluzie am ajuns si eu, de curand, dupa un “proces” de vreo 5-6 ani. Am ajuns ajutata de o relatie cu un om greoi, hot de energie si nervi, care cu toata iubirea din lume nu a reusit decat sa semene suferinta. Nicio problema, am renascut acum un an cand am reusit sa schimb viata mea, lasand totul in urma, privind spre inainte. Am realizat ca omul asta a fost cea mai mare binecuvantare, m-a ajutat sa il vad pe Dumnezeu si sa descopar ca e in MINE. A fost mereu. Si niciodata ascuns, eu am fost oarba. La putin timp dupa despartire am intalnit un om absolut minunat, care este o alta binecuvantare in viata mea, de data asta totul vine din lumina si alaturi de el ma descopar pe mine odata ce am renascut. Totul e natural, simplu, plin de bucurie si energie pozitiva. Nici certurile nu sunt certuri, sunt moduri de a ne descoperi, de a ne zambi. Am intalnit un om pe masura sufletului meu si asta insemana ca am crescut in tot timppul asta enorm. E uimitor si minunat sa descoperi ca iubirea insemni tu si de la tine porneste tot ce inseamna viata ta pentru ca tu esti Dumnezeu si invers. Noi suntem sufletul lui. E greu sa intelegi ca exteriorul e doar o iluzie proiectata de noi si ca traim in ea in fiecare zi. Sa fii fericit e deja ceva ce noi suntem. Doar sa ne curatam de tot ce nu tine de sufet, de tot ce nu e in conformitate cu cine suntem noi cu adevarat. Multumesc pentru acest articol. Multumesc de 1000 de ori. 🙂 Am inca o data certitudinea ca sunt in drum spre casa, tot mai aproape.

    Like

Leave a comment