Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Autotrofii

Pe masura ce omenirea evolueaza in constiinta, omul, in armonie cu noua sa vibratie, se curata si fizic si oarecum automat, devine mai selectiv privind hrana sa si obiceiurile alimentare. Din ce in ce mai multi omnivori devin in prima faza vegetarieni, consumand produse animale secundare si vegetale, renuntand la carne. Cu cat nivelul de constiinta este mai ridicat, oamenii devin ulterior vegani, intelegand ca hrana de provenienta animala este nociva nu doar trupului, ci si spiritului. Incet-incet apar tot mai multi crudivori, care se hranesc exclusiv cu hrana cruda si naturala,pura,100% sanatoasa si bogata nutritional. Dintre acestia, se remarca si fruitarienii, care consuma exclusiv fructe proaspete. Cu totii dau dovada ca o alimentatie  cat mai naturala, cruda, lipsita de incarcatura energetica negativa, nu doar ca ajuta la a avea o stare de sanatate excelenta, dar contribuie si la a avea o stare de spirit minunata. Corpul si spiritul omului se mentin curate vibrational mai usor atunci cand consumul de produse animale este 0 si hrana este cat mai proaspata si naturala. Dar si mai avansati decat veganii si crudivorii, sunt autotrofii – cei care se hranesc exclusiv cu energie solara. Dupa parerea mea, undeva in viitorul umanitatii, cu totii vom fi autotrofi. Este evolutia naturala a corpului uman. Ne indreptam spre o purificare a corpului pentru a putea sustine activitati de inalta vibratie spirituala. Nu putem, este impotriva cursului natural, sa continuam sa ucidem, sa privam de libertate si sa chinuim alte fiinte vii de pe aceasta planeta, si sa avem pretentia sa traim in legea iubirii si sa evoluam spre desavarsire.

In aceasta idee, vreau sa impartasesc cu voi acest articol pe care l-am citit cu placere. Acesti oameni ne-au luat-o putin inainte pentru a ne demonstra ca se poate, ca putem si noi. Intelegand cum si de ce sunt ei autotrofi, la momentul oportun, poate ne vom aminti de ei, si ne va ajuta acest lucru.

Lectura placuta! Va imbratisez cu drag!

 

AUTOTROFII – Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

 

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Zeita Amba sau Durga

 
– In lume exista peste 3000 de oameni care traiesc fara sa consume hrana solida, multi dintre ei si fara sa consume lichide. Sunt numiti “autotrofi”, o denumire data organismelor capabile sa transforme energia solara in hrana, prin fotosinteza. Numai ca specialistii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravietuiesc –

Zeita Amba si hrana divina

Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mancat si nu a mai baut nimic de la varsta de 8 ani, cand, spune el, a fost binecuvantat de Zeita Amba. Jani este numit Mataji – un adept al Zeitei Mama a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populara in Gujarat, locul lui natal.

Zeita este o aparatoare a razboinicilor, dar cea mai importanta functie a ei este de a aduce si de a mentine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvantata care uda ogoarele, hranind pamantul. De aceea si Mataji Jani este convins ca pe el il hraneste Amba cu apa divina, tinandu-l in viata.

In 2010,

 

Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipa formata din 30 de medici specialisti i-au monitorizat functiile vitale. Rezultatele i-au naucit, desi in India sunt multi yoghini care fac tot felul de demonstratii ce anuleaza legile fizicii, dar si pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis sa faca baie, stiut fiind ca apa hidrateaza si prin piele.

Oamenii normali pot trai fara apa doar trei, patru zile, dar cu urmari uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicatie. In ciuda faptului ca nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma in vezica, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbita ulterior de peretii vezicii. Cat a durat experimentul, Jani nu a mancat, nu a baut si nici nu a avut necesitati fiziologice.

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Mataji Jani

 

Insa functiile organelor interne nu s-au modificat in nici un fel si nu a manifestat nici o afectiune. Prahlad Jani este un om sfant, care traieste ca un pustnic, intr-o pestera, de la varsta de 8 ani, cand i s-a aratat Zeita Amba. El sustine ca este hranit cu apa divina printr-o gaura in bolta pesterii, si ca nu a simtit niciodata nevoia de a manca, de a urina sau defeca. Nu incearca sa explice in nici un fel conditia sa, lasandu-se total in grija zeitei protectoare, pe care o slujeste cu rugile sale si meditatii zilnice.

Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apararii Nationale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu intelege cum un om poate supravietui in intregime ca o planta. “Pare evident ca mai exista o sursa de energie care poate fi procesata de corpul uman, in afara caloriei, dar va dura pana o vom descoperi”.

“Fenomenul HRM”

Hira Ratan Maneck, in varsta de 67 de ani, este tot din India. Este inginer si a renuntat la mancare in mod deliberat, in urma cu opt ani, vrand sa demonstreze ca organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mancare solida, decat prin nealimentare. Ratan se hraneste cu apa, sucuri si energie solara.

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Hira Ratan Maneck

 

 

Invitat de specialistii NASA pentru un studiu, a trait doar cu apa si absorbtie de energie solara, pe toata durata supravegherii, timp de 130 de zile. Nestiind cum sa denumeasca procesul prin care supravietuia, specialistii NASA l-au numit “fenomenul HRM”, de la initialele subiectului.

Ratan a incetat sa consume hrana solida dupa un pelerinaj in Himalaia. “In fiecare dimineata, statea la soarele ce rasarea, cate o ora, fara sa clipeasca”, spune sotia sa, Vimla.

“Acesta era meniul principal. Ocazional, mai consuma cate o cafea, ceai sau alte lichide”. Ratan crede ca aceasta metoda reda corpului abilitatea naturala de a trai, fara sa fie ingreunat de toxinele generate de hrana solida. “Si creierul se simte mai bine astfel hranit”, spune Ratan. “Este o metoda straveche, practicata de ascetii Hindu si Jina. Este chiar demonstrabila stiintific”.

 

Mic dejun cu soare

Ceea ce s-a si facut. In urma unor cercetari efectuate de “British Royal Medical Institution”, s-a constatat ca, intr-adevar, energia solara este ideala pentru viata. In prezent, se face o publicitate negativa Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afecteaza tehnologia, in primul rand. Dar, din punct de vedere al vietuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineata, la rasarit, soarele este o adevarata hrana energetica.

“Consumand legumele care sunt dependente de energia solara, ca sa se dezvolte, oamenii traiesc, practic, dintr-o sursa indirecta de energie solara”, este de parere Ratan. “Noi ne hranim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie sa reinvatam sa absorbim energie solara din sursa directa”.

Metoda lui Ratan de a “gati” energia solara e simpla: incepi prin a privi cateva secunde la soarele care rasare dimineata; treptat, se prelungeste sedinta pana la 30 de minute. Cand se ajunge la 15 minute de privit soarele diminetii, deja se diminueaza necesitatea de a manca. La 30 de minute, creierul dezvolta capacitatea de a stoca energia solara si de a o transforma in energia necesara activitatilor umane.

O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale in soarele diminetii, incarca “bateriile” umane si inlatura orice afectiune psiho-somatica. Cel mai important, spun ascetii indieni, este faptul ca se formeaza in jurul trupului o coroana de energie, care alimenteaza organismul toata ziua. Cu cat aceasta coroana este mai puternica, riscul de imbolnavire scade, pana la a fi eliminat definitiv.

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Solarian

 

Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat si pe Jani, si pe Ratan, in cursul unui experiment ce a implicat mai multi subiecti, desfasurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicatie stiintifica fenomenului. “I-as spune, mai degraba, “adaptarea cronica” a unui organism la conditii vitrege impuse.

Astfel, organismul isi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reactiile chimice, fenomen ce intervine cam dupa a 16-a zi de post a ascetilor. Organismul slabeste dramatic, chiar si 40 de kilograme in 200 de zile, dar, in ciuda asteptarilor medicilor, nu se observa nici o dereglare a functiilor vitale.

Dupa acest “hop”, organismul se adapteaza. Este posibil si sa se activeze acel lob temporal unde credem ca s-ar afla sediul celui de-al saselea simt, responsabil de proprietatile parapsihice. Celelalte parti ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara si medulla oblongata, nu sufera nici o modificare”.

Ratan, practicant jainist, este ferm convins ca procentul foarte mare de functii ale creierului inhibate la oamenii ce consuma hrana solida se activeaza cu hrana solara. Si ceea ce resimte imediat orice subiect care renunta la hrana solida este inclinatia spre sfere spirituale, uitand de grijile materiale.

Organismul uman este dotat ca si plantele

In conditii de experiment similare, la unii subiecti s-a constatat o scadere dramatica a nivelului de zahar in sange, pana la limita de risc letal maxim, dar ascetii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mancat si a baut doar apa fiarta, in timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, in viata de zi cu zi, consuma noua tipuri de lichide, pe langa sedintele solare.

Un grup de calugari jainisti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testarilor medicilor pentru a demonstra ca postul ascetic regleaza tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate functiile organismului si ale creierului in special.

Medicii se straduiesc acum sa dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metoda practicata de animale, care cand se imbolnavesc renunta la mancare si reduc consumul de energie, dormitand tot timpul.

Un studiu de nutritie destul de recent arata ca vitamina B12, absolut necesara organismului uman, se regaseste doar in hrana de origine animala, deci vegetarienii n-ar putea sa supravietuiasca doar cu legume. Si totusi, in organismul autotrofilor se gaseste, inexplicabil, o cantitate suficienta de B12. Continuand cercetarile, s-a descoperit ca in intestinul uman exista o bacterie care genereaza componentele vitaminei B12.

Un alt studiu a aratat ca intestinul uman este capabil sa produca o bacterie ce intra in compozitia aminoacizilor, deci omul este dotat cu o microflora capabila sa-l intretina, fara aport din afara. Pana la urma, mitologiile care vorbesc despre cei dintai oameni, ce nu consumau hrana solida, se vor dovedi a fi fost adevaruri demult uitate.

A renuntat la pizza pentru… nimic

Dar nu numai indienii, practicanti ai unor culte diverse, pot deveni autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist in chimia cancerului, traieste de patru ani doar cu hrana solara. Werner are 60 de ani, alearga in fiecare dimineata peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu sotia sa, Angelica. Ea mananca

 

destul de consistent, el bea doar o ceasca de cafea.

La serviciu, are un program incarcat, dar tot isi face timp si pentru o partida de tenis, sportul lui preferat. Dupa ce se intoarce acasa, cei trei copii, fiecare cu problemele lui, il tin ocupat. Viata lor pare absolut normala.

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Doctorul Michael Werner

 

 

Asa si este, doar ca Angelica nu trebuie sa gateasca pentru Michael. Deloc.

Michael Werner n-a mai consumat hrana solida de la Revelionul din 2001, cand a mancat o uriasa portie de salata de cartofi si o bucata mare de tort, dupa care i s-a facut rau. A fost doar o indigestie, dar Michael, doctor in chimie, s-a hotarat sa renunte la mancare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietena de familie care experimenta hrana solara, renuntand la mancarea solida.

Treptat, Michael a trecut si el pe hrana solara. I-au trebuit doar trei saptamani sa se adapteze la noua conditie, care ii confera infinit mai multa vitalitate. “E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideala!”, spune Werner. Dieta lui zilnica este formata din patru cesti de cafea si doua sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin.

In rest, …soarele diminetii. “Sunt o persoana absolut normala, fericita si in deplinatatea sanatatii”, spune Werner. “Inainte eram dependent de pizza, eram supraponderal si ma simteam epuizat dupa o zi de munca. Multi colegi doctori mi-au spus ca e o nebunie ceea ce incerc sa fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat sa vorbesc cu un psiholog”.

Foamea din minte

Adevarul este ca transformarile care se produc in primele 21 de zile par ingrijoratoare, mai ales slabirea dramatica si aspectul de “pruna uscata” al pielii. Dupa care organismul incepe sa proceseze noua dieta. Nu toti reusesc sa se adapteze. “Cei mai multi dintre cei care renunta o fac pentru ca nu reusesc sa-si scoata foamea din minte”, spune Werner.

Ca specialist in reactii chimice, a observat ca organismul capata o rezistenta uluitoare si o putere de regenerare mult mai mare decat inainte, fapte dovedite de el prin analize si radiografii. Sistemul imunitar pare o reduta de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cat sa se odihneasca pe deplin.

O alta functie care a suferit modificari considerabile este memoria, care acum pare un “stick” modern, cu o capacitate de stocare uriasa. Cand reporterii l-au intrebat daca dieta sa nu e cumva o forma de anorexie, dr. Werner a raspuns prompt: “Eu nu mananc, pentru ca imi iubesc corpul, nu pentru ca-l urasc! Si asta schimba toate reactiile din organism, fiind un catalizator”.

Dr. Werner nu lipseste de la mesele copioase date de prietenii de familie, desi nu simte nevoia sa consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relatie cu hrana solida. Corespondeaza cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiasi regim. Foarte invocat este si numele lui Wiley Brooks, cel care in 1983 a infiintat, in America, “Institutul Celor ce se Hranesc cu Aer”.

Din pacate, a fost surprins cand tocmai ingurgita o placinta de pui, dupa ce sustinuse in public ca nu consumase hrana solida de 19 ani! De atunci, multi dintre cei care traiesc cu aer sunt supusi unor teste de control.

In 1999, o alta adepta renumita a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, dupa numai patru zile de hrana solara. Sanatatea ei s-a deteriorat atat de sever, incat medicii au pus capat testarii. Dr. Werner a participat insa la doua experimente, de cate zece zile fiecare, si a reusit cu succes sa demonstreze ca prana este hrana ideala.

De ce exista foamete in Africa?!

Problema pe care o ridica acesti oameni nu este una usoara. Cum reusesc ei sa traiasca si sa fie sanatosi, cand in lume exista tari unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales in Africa, unde, se spune, soarele este mai stralucitor?!

Si pentru aceasta problema, dr. Werner are un raspuns, dar nu o explicatie: “Mor de foame, pentru ca sunt convinsi ca asta se intampla daca nu mananca. A trai cu energie solara este un concept pe care creierul, in primul rand, trebuie sa si-l insuseasca. Sunt convins ca metoda folosita de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred ca omenirea este gata sa treaca la acest mod de viata, care este foarte spiritual.

Eu, personal, n-as indrazni sa sfatuiesc pe nimeni sa faca ceea ce fac eu”. Chiar si el, care si-a “calit” creierul, mai pofteste uneori la pizza si ciocolata. Si chiar vrea sa-si satisfaca pofta, dar imbucatura i se opreste in gat. “Mentalitatea omului guverneaza. E cel mai aprig razboi s-o invingi!”.

Expertii nutritionisti nu accepta aceasta idee si au si ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, sa convingi copiii ca pot trai cu soare si aer?! “Poti sa tii un bebelus in soarele diminetii cat vrei, dar, daca nu-l hranesti, va muri”, spune dr. Helmut Oberritter.

“Numai plantele traiesc cu hrana sintetizata din energia solara, dar vorbim de alt regn”. Admite, totusi, ca cei care se hranesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate aceasta mentalitate sa-i tina sanatosi, fara sa se hraneasca cu mancare solida, nu poate explica stiintific.

“Sunt inclinat sa cred ca acesti oameni fac parte dintr-o alta rasa umana, foarte restrictiva, care a fost in trecut si a lasat mostenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, inca nu le-am detectat”, spune dr. Oberritter, mai in gluma, mai in serios. “In orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravietuiesc este prea complicat sa se fi dezvoltat intr-o scurta perioada de timp”.

Alaptare pana la 7 ani, apoi… soare

Si in Rusia cea plina de cercetatori ai fenomenelor neobisnuite se gasesc autotrofi. Avand o tara greu de hranit, conducatorii au finantat multe studii de nutritie, insa doar filosofii au reusit sa se apropie de “fotosinteza” autotrofilor.

Verdanski, de exemplu, era convins ca omul este o fiinta energetica si trebuie sa fie capabil sa se hraneasca doar cu energie din spatiul cosmic. In Rusia, exista un grup de autotrofi, care se intalnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Acestia cred ca au descoperit si solutia pentru copiii autotrofi.

AUTOTROFII - Oameni care traiesc fara mancare si fara apa

Zinaida Baranova

 

 

“Un copil trebuie alaptat pana la varsta de 7 ani, dupa care este perfect capabil sa devina autotrof”, spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumita dintre acestia. “Mama, chiar daca nu consuma hrana solida, are suficient lapte pentru a hrani copilul pana la 7 ani”.

Zinaida a lasat clar sa se inteleaga ca exista femei din grupul lor care au facut acest experiment. Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani.

“Organele ei parca s-au regenerat”, a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.

Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!

 

Evolutia noastra – O poveste cu printi, printese, balauri si regate

Dragii mei,

Ne aflam intr-o perioada foarte intensa a evolutiei noastre pe Pamant. Si in tot acest proces suntem asistati, incurajati si sustinuti de astre. Venus a mea a revenit mare si stralucitoare pe cer dupa aproape doi ani in care rar s-a vazut. Ca si acum 2 ani, cand pe 11.11.2011  am aflat adevarul despre mine, si anul acesta, care este unul de mare rascruce pentru mine personal, Venus este foarte aproape ca distanta de Pamant si sustine energetic dezvoltarea mea. Dar si intreaga omenire este sustinuta de energiile lui Venus, planeta iubirii. In plus, pozitiile astrelor in acest sezon al schimbarilor sunt de asa natura incat ne influenteaza enorm comunicarea, relatia cu trecutul, relatia cu noi insine si alte aspecte majore din vietile noastre.  Incepand cu 22 Octombrie si pana pe 10 Noiembrie,am avut Mercur retrograd in Scorpion, si efectele lui vor mai dura pana pe 27 Noiembrie. Mercur retrograd ne afecteaza comunicarea de orice fel, luarea de decizii si exprimarea noastra ca persoane in lume. Cel putin pentru mine s-a manifestat cu o intensitate nebuna: conflicte dupa conflicte, comunicare directa si dureroasa, cuvinte grele spuse fara mila, adevaruri vechi, ascunse care au iesit la iveala, schimbarea de status in relatii vechi caracterizate prin comunicare deficienta si aparitia unor noi relatii bazate pe o comunicare plenara, comunicare puternica cu planurile superioare, reconectarea cu dorintele si frustrarile mele, accelerare de karma, valuri si fluctuatii in energie stare de sanatate. O nebunie! Pe langa asta, eclipsa solara din 3 Noiembrie mi-a urlat tare si raspicat in urechi: Lasa trecutul si mergi mai departe!! Si ar mai fi si Saturn in Scorpion…Schimbare, schimbare, schimbare! Prin detasare de trecut, prin calatorii intense in miezul intunericului din noi si scoaterea la lumina a demonilor interiori, prin durere, freamat, tumult si eliberare.

Image

Si eu: “Nu si nu!Nu ma pot lasa de trecut!” Cum nu se poate lasa un dependent de heroina. Imi face atat de rau trecutul, dar e mult mai bun decat prezentul daca  e sa ma iau dupa mintea mea…De ce? Pentru ca trecutul e cunoscut, e familiar, e sigur, e deja stapanit si dovedit. Prezentul e NOU, e NECUNOSCUT, e cumplit de INFRICOSATOR, chiar daca este incitant si interesant. Zona de confort a omului este in trecut, in ceea ce cunoaste. Ca sa fie in prezent, el trebuie sa isi iasa din zona de confort si sa accepte ca nu cunoaste totul, ca nu detine controlul, ca orice se poate intampla oricand si ca…nimic nu e sigur. Pentru mintea umana, “nimic nu e sigur” este echivalent cu moartea. Frica de moarte la om vine din teama de necunoscut. Moartea e cea mai mare enigma, e cea mai mare necunoscuta. Ce urmeaza dupa? Ce e dincolo? Nimeni nu stie sigur atat timp cat isi ramane in limitele mentalului si isi ignora natura spirituala. Practic, prin extensie…trecutul e cunoscut, e viata, iar prezentul este necunoscut, e moarte. Si este moarte! E moartea egoului si a dorintelor, e moartea frustrarilor si a nevoilor, e moartea gandurilor si a demonilor interiori care vor si ei, saracii sa traiasca, sa se hraneasca. Cand esti complet cufundat in prezent, mori. Mori in ego, asa cum un sarpe isi lasa pielea veche si se arata nou, stralucitor. Egoul tau, pielea de sarpe lasata, nu vrea sa dispara. Este si el o forma de existenta. A iti lasa pielea veche in urma inseamna a te dezbraca de trecut, a lasa greutatea lui jos de pe umeri, a te simti usurat si eliberat. Abia acum poti sa te arati in lume si sa stralucesti. Doar ca egoul va lupta cu toate fortele lui si iti va spune toate motivele lui bune ca sa nu fi prezent, ca sa te traga continuu si neincetat inapoi in trecut, acolo unde el si-a jucat rolul atat de bine, unde a fost rege pe scena lui si a primit aplauze si a fost incununat cu lacrimi, durere si haos. Prezentul este echilibru, este ceea ce este si nimic mai mult. In prezent nu ai nevoi, nu ai ganduri, nu detii nimic, nu esti nimic mai mult decat Sine fara atasamente. Prezentul este clipa perfecta si eterna in care esti contopit cu TOTUL. Aici nu e nicio scena unde sa joace egoul si in echilibrul prezentului nu e loc de haos. Echilibrul s-a nascut din haos totusi. De aceea haosul este trecut, iar echilibrul este prezent. Iar egoul, oh, cata nevoie are de haos ca sa fie! Si tot haosul este in trecut, in amintirea lui, in repetarea lui, in retrairea lui, acolo in trecut unde sunt toate traumele prin care am trecut ca sa invatam iertarea si pacea, unde sunt toate durerile prin care am trecut ca sa invatam vindecarea si recunostiinta, unde sunt toate lacrimile pe care le-am varsat ca sa iubim viata, unde sunt toate relatiile chinuitoare prin care am trecut ca sa invatam iubirea si sa ne eliberam karmic, unde sunt toate frustrarile si rautatile pe care le-am adunat si manifestat ca sa invatam ca din intuneric se naste lumina. Acolo este locul pentru ego. In haosul trecutului.

Dar noi evoluam. Si evolutia inseamna sa mai urci o treapta. Sa treci din trecut in prezent. Intr-o viziune sanatoasa, trecutul ar trebui sa fie doar manualul spiritual al omului, omul sa invete din experienta trecutului, dar sa nu isi care emotiile, efectele si amintirile dureroase ale trecutului dupa el. De viitor nu vreau sa vorbesc. Viitorul este doar o insiruire de momente prezente, ca un sirag de perle pe o ata. Mai mult decat trecutul, viitorul este doar o iluzie. Viitorul este doar un prezent care urmeaza un alt prezent, si asta pentru ca noi delimitam momente in timp, zile, ani…ca altfel…ce avem este de fapt, un etern prezent.

Si astfel, suntem intr-un mare conflict cu noi insine in aceasta perioada. Circumstantele si energiile ne cer sa eliberam trecutul urgent si sa pasim in echilbrul prezentului. Insa cum sa ne lasam trecutul cand el este atat de confortabil? Cum sa ne invingem egoul? Este o lupta enorma intre spirit si ego. Este o manifestare sublima a dualitatii. Si inainte ca soarele sa rasara, oare nu trebuie ca noaptea sa se lupte cu ziua? Oare nu e nevoie de cea mai intunecata noapte a sufletului inainte ca el sa straluceasca? Aceste conflicte interioare care, daca privim atenti, se manifesta si la exterior cu ceilalti oameni, pentru a ni se arata si mai clar unde e “buba”, sunt absolut necesare pentru a ne putea gasi linistea in cele din urma si a trece cu bine la un nivel superior de constiinta. In toate povestile traditionale, nu intamplator, printul se lupta cu un balaur si il invinge ca apoi sa poata elibera printesa din turn si sa se contopeasca cu ea intr-o eterna fericire. Este doar o metafora pentru lupta pe care omul, utilizandu-si energia sa yang, se lupta cu demonii sai interiori, cu intunericul, cu frustrarile si blocajele – sau cum vreti sa le spunem, ca sa isi elibereze energia feminina, yin, si sa se reuneasca cu ea, trecand la un nou nivel de constiinta, unde regaseste extazul spiritual. Acest proces se intampla si in noi, intrinsec, dar si la exteriorul nostru, prin cautarea unui partener care sa ne complementeze si sa ne ajute sa recreem echilibrul perfect yin-yang, feminin-masculin, forta-intuitie. Si asa cum yin si yang se invart unul in jurul altuia, asa si femininul si masculinul din lume trebuie sa fie in echitate, egalitate, echilibru.

E timpul ca femeile si barbatii, dar si femininul si masculinul din fiecare din noi, sa conduca lumea in mod egal. Nu mai este loc de dominanta. Femeile au fost dominate de mii de ani de barbati si lumea a cazut in haos si autodistrugere. E timpul ca femeile sa isi reia puterea si sa urce pe tron alaturi de barbati si sa conduca impreuna, egal, fiecare prin calitatile sale specifice. E timpul ca barbatii sa dea femeilor increderea ca ele pot, cu intuitia lor si cu spiritul lor matern, sa readuca armonia in lume. E timpul ca barbatii sa lase femininul din ei sa se manifeste liber: sa fie vulnerabili, pentru ca doar o persoana vulnerabila evolueaza-fiind mereu deschisa in fata energiilor universului; sa planga – pentru ca emotiile negative care nu sunt eliberate devin distructive; sa fie creatori de frumos si de arta – pentru ca e nevoie de viziunea lor creatoare in lume; sa fie emotionali – pentru ca emotiile stau in spatele creatiei aici pe Pamant; sa fie afectuosi si sa isi deschida inima – pentru ca mai presus de orice alta cale, prin centrul inimii se ancoreaza noile energii in lumea noastra acum. Iar femeile, e timpul sa renunte la ideea veche ca barbatii trebuie sa fie duri, inchisi, puternici, inflexibili si sa ii incurajeze sa se exprime liber. Si cea mai frumoasa si mai puternica arma a femei este energia sexuala. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul la divinitate. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul din divinitate in lume, si tot prin vaginul ei, barbatul se va intoarce la divinitate. Energia sexuala, care a fost atat de blamata de societate, biserica si alte structuri sociale, este energia din care a luat nastere Universul si tot ceea ce exista. Precum Sus, asa si Jos. Omul se naste tot din energie sexuala. Animalele se nasc tot din energie sexuala. Energia sexuala este energie creatoare. Iar barbatul, trebuie sa isi readuca aminte sa fie creator alaturi de femeie. Pentru ca el, in ultimele mii de ani a fost mai intai distrugator si apoi creator. Barbatul a trebuit sa distruga cetati ca sa construiasca altele, a trebuit sa distruga temple ca sa infiinteze noi religii, a trebuit sa distruga inimi ca sa sadeasca iubire in ele. E timpul ca barbatul sa isi lase rolul de distrugator si sa devina pur creator. Iar femeia sa nu mai fie sclava, victima sau neputincioasa. Si sa isi ia cu devotament, convingere si mandrie rolul de creatoare alaturi de barbat.

Image

In dualitate, suntem separati initial. Masculin si feminin. Barbat si femeie. Putere si vulnerabilitate. Determinare si intuitie. Inchidere si deschidere. Extreme ale aceluiasi adevar. Poli opusi. Fatete ale aceleasi monede de fapt. Insa natura noastra divina adevarata, naturala, ne aduce incet-incet la stadiul nostru firesc: unitatea. In planurile superioare de constiinta, femininul si masculinul sunt unite si formeaza fiinte androgine. Si cred ca acest pas: ca femeile si barbatii sa isi accepte darurile, sa lase in urma preconceptiile, si sa se intalneasca de pe pozitii egale pentru a conduce lumea spre un viitor in iubire, este un pas firesc catre reintregirea noastra ca fiinte spirituale. In aceasta perioada, este foarte probabil, pentru ca forta  noastra in spirit sa se dubleze, pentru ca efectele actiunilor noastre sa se dubleze, sa ne intalnim complemetele divine. Adica acea jumatate de suflet de care ne-am divizat la intrupare. Cum il/o recunoasteti? Va vedeti in el/ea ca in oglinda si oglindeste mai ales toate imperfectiunile voastre de care ati fugit toata viata. Iar atunci cand priviti in ochii sai, vedeti Universul si va simtiti Acasa.

Mai departe as vrea sa va spun ca pentru a ajunge sa fim prezenti si pentru a ajunge sa fim in echilbru cu femininul-masculinul din noi, e nevoie sa mergem in cele mai intunecate colturi ale fiintei noastre, sa scoatem la lumina orice “monstru” de care ne-am temut si pe care l-am tinut ascuns sub lacate, sa il privim in ochi direct si fara ezitare si…sa il imbratisam, multumindu-i ca exista.

Noi oamenii, traim o viata intreaga si invatam cum sa nu fim, in loc sa invatam cum sa fim autentici. Cand suntem mici, copii, ni se pare firesc sa ne manifestam liber si sa facem orice ne trece prin cap. Vrem sa experimentam lumea, si mai presus de orice, vrem sa ne experimentam pe noi insine. Dar apoi, sub presiunile din jur, incepem sa gandim ca nu e bine sa fim asa de expansivi, nu e bine sa fim curiosi, nu e bine sa spunem ce gandim, nu  e bine sa fim directi, nu e bine sa ne jucam, nu e bine sa radem toata ziua, nu e bine sa facem doar ce ne place, nu e bine sa fim un pic egoisti, nu e bine sa fim noi pana la urma. Ni se neaga propria fiinta. Si incepem sa devenim cine vor ceilalti sa fim. Si pentru ca e IMPOSIBIL CA O FIINTA UMANA SA SE TRANSFORME IN ALTCEVA DECAT CEEA CE A FOST DESTINAT SA FIE, ne luam MASTI. O fiinta umana are un set de calitati anume pentru ca asa a ales ea si Universul sa fie, pentru ca o va ajuta in misiunea ei, pentru ca are nevoie de ele pentru a evolua. Nu exista defecte. Nu exista greseli. Asa cum atunci cand pleci la drumetie, iti iei cu tine o camera foto ca sa surprinzi frumusetea lumii, dar iti iei cu tie si un cutit sa te aperi de uratenia lumii. Nu inseamna ca daca ai la tine un cutit il vei folosi pentru a rani. Nu inseamna ca cutitul este destinat pentru ca tu sa ranesti cu el. Poti la fel de bine sa ucizi un iepure cu el, sa te aperi de un criminal, sa te ranesti singur in el, sau….sa eliberezi cu el o vulpe dintr-o capcana, sa sculptezi o cana sau sa te ajuti de el sa urci o stanca. Asa cum, daca esti agresiv sa zicem, nu inseamna ca vei omori pe cineva daca iti arati agresivitatea. Poate ca vei construi o casa cu mai multa forta, poate vei apara o femeie care are nevoie de ajutor, poate vei lupta pentru cauze inalte in lume, poate vei salva viata cuiva datorita reactiilor tale rapide…Sau poate vei ucide. Si daca vei ucide, crezi ca e intamplator? Crezi ca a fost un accident sau ca macar ai avut tu controlul? Nu. Ai ucis pentru ca asta a fost rolul tau in viata asta. Poate ai ucis deoarece a fost o reglare karmica sau poate pentru ca ai avut un contract cu acel spirit sa il eliberezi in acel moment si el sa se intoarca acasa. Nimic nu e ceea ce pare in fata ochilor fizici si a mintii umane.

Dar oamenii nu inteleg, pana nu se confrunta direct cu “defectele” sau intunericimile lor, ca acestea nu sunt daunatoare si mai ales, ca nu sunt intamplatoare. Si atunci, de mici isi iau masti. Masti precum: OM CALM, OM BUN, OM BLAND, OM ECHILIBRAT, OM INTELEPT, OM SERIOS, OM RESPONSABIL, OM IUBITOR, OM PUTERNIC, OM DUR, OM CUMINTE, OM DARNIC, OM ACTIV, OM NORMAL, OM CREDINCIOS si tot ce implica aceste masti. Si nu stim pana cand nu aflam intr-un mod dur, ca E OK SA FII NERVOS, EGOIST, AGRESIV, DEZECHILIBRAT, PROSTANAC, NESTIUTOR, NESERIOS, IRESPONSABIL, RECE, NEIUBITOR, SLAB, VULNERABIL, EMOTIONAL, AVENTURIER, ZGARCIT, ANORMAL, INEDIT, ATEU.  E OK. Ceea ce nu este ok, este sa ne ascundem. Pentru ca atunci cand ne ascundem, cream o mare frustrare. Aceste calitati ne sunt date pentru a ne folosi de ele, pentru a ne ajuta de ele la momentul potrivit. Nu sunt o rusine. Sunt carje. Sunt parte din noi, sunt parte din natura noastra duala. E natural sa le avem. Nu traim intr-un nivel superior de constiinta unde suntem doar iubire si armonie. Suntem in dualitate, pe pamant. A nu iti exprima extremele este baza unui mare dezechilibru. Si a gasi maestria sa balansezi intre extreme este adevaratul echilibru. Un maestru adevarat isi poate folosi si controla atat intunericul cat si lumina. El isi cunoaste intim atat intunericul cat si lumina. Si pentru a le cunoaste, trebuie, ca si pe un iubit, sa le privesti in ochi, sa le asculti, sa le vorbesti, sa le imbratisezi si sa le mangai, sa le simti, sa le atingi si sa le lasi sa te atinga, sa intri in ele si sa devii una cu ele si apoi, sa alegi sa traiesti impreuna cu ele si sa inveti de la ele. Cea mai intima relatie de iubire pe care o poti avea, este cea cu “defectele” tale. De aceea, atunci cand complemetul divin apare in viata noastra, el va arata din noi exact imperfectiunile noastre. Si cea mai mare forta, cea mai mare putere, care ne da control peste toate si care ne da in acelasi timp aripi dar si radacini pe acest pamant, cea mai mare putere care ingenuncheaza monstri si da nastere la ingeri, in fata caruia niciun zid nu poate rezista, este IUBIREA.

A te iubi pe tine insuti este primul pas pentru a aduce IUBIREA in lume si a o ancora aici, sadind semintele unei noi lumi. A TE IUBI PE TINE INSUTI INSEAMNA A TE IUBI COMPLET, TOTAL, CU TOT CEEA CE REPREZINTI. Asa ca lectia iubirii incepe cu a iti imbratisa si accepta acele aspecte de care iti e rusine si pe care le-ai opresat mereu, tinandu-le mute, captive, frustrate, in inchisoarea fiintei tale. Scoate, rand pe rand, afara din tine tot ceea ce te face sa te rusinezi de tine. Lasa-le sa fie. Observa cum sunt de marete, de puternice, de divine in esenta lor. Admira-le ca pe un cal naravas si salbatic care alearga liber si nu vrea sa fie rapus de nici o sa. Si apoi cheama-l la tine, mangaie-l pe crestet, imbratiseaza-l si urca-i in spate. Lasa-l sa te duca cand el pe tine, cand tu pe el. Ai incredere in instinctele lui pentru ca el este conectat profund cu energiile universului, si ai incredere si in intuitia ta care iti va spune cum sa il conduci. Acest cal poate fi numit: agresivitate, frica, inchidere, dezamagire, egoism, rautate, sexualitate, invidie, ura, vina,  abuz…sau orice altceva tii in tine ascuns.

Orice tii in tine ascuns cu rusine va rabufni intr-un fel sau altul printr-o forta distructiva in cele din urma. Si te va ingenunchea fie pe tine, fie pe altii. Daca luam de exemplu agresivitatea, cu cat o tii mai mult ascunsa in tine si te prefaci ca esti bun si bland, cu atat in situatii tensionate te vei dovedi brutal, agresiv si neasteptat de furios. Si daca nici macar in situatiile tensionate nu vei arata agresivitate, sunt sanse mari sa devii agresiv fizic: sa te automutilezi, sa iti lovesti copiii, sa iti lovesti partenerul sau chiar sa ucizi atunci cand scapi de sub control aceasta energie refulata. Insa in mod normal, trebuie sa scoti din tine aceasta energie constient si sa o lasi sa se manifeste, dar, atentie, in conditiile tale. De exemplu, faci in sport de contact, arte martiale, box, unde ai ocazia sa te manifesti agresiv. Sau daca ai ocazia, iesi in lume si militeaza pentru o cauza, ia o pancarta si striga cat te tine. Si chiar si sexual. Daca simti sa devii mai agresiv cu partenerul tau cand faci sex si el/ea accepta si intelege, fa-o. Si sexul are natura lui primara, carnala, pur umana. Si daca vrei sa ajungi la a face dragoste tandru si la a face sex tantric cu orele, nu poti sari o treapta. Trebuie sa cunosti sexul brut, la baza lui, sa il intelegi si in forma lui primara, instinctuala, ca apoi sa mergi mai departe de aceasta latura a sa si sa ii dai conotatie divina, creatoare. Agresivitatea nemanifestata in niciun fel, va iesi la un momentdat la suprafata prin agresiune fizica asupra ta sau a altora, dar, mai rau de  atat, se va stoca in organele tale, ducand la cancer. In schimb, agresivitatea manifestata, iti va permite sa fii autentic, sincer cu tine si ceilalti, in control, liber si usor. Si cunoscandu-te pe tine cu toate aspectele tale, vei si evolua.

Nu va respingeti pe voi insiva. Nu te respinge pe tine, om drag. TU nu esti doar Lumina. Tu esti acum si aici dual. Ai in tine intuneric frumos si puternic care nu e acolo intamplator. Lasa-l sa se arate si el la soare si soarele imblanzeste si cele mai atroce fiare. Intelege ca evolutia ta depinde de asta.

Ceea ce am dorit sa va spun prin aceasta scrisoare, si sper ca am reusit, este ca e vremea marilor schimbari. Ca noua lume pe care am creat-o la nivel de constiinta se apropie de noi si ca pentru a o gazdui si impamanta, avem nevoie sa fim usori si eliberati de trecut, impacati cu noi si echilibrati in energii.

Asa ca daca pana acum inca nu te-ai eliberat de trecut, nu ai facut pace cu intunericul tau si nu ti-ai acceptat femininatatea sau masculinul din tine sau din lume, acum e timpul ideal sa o faci. Caci energiile sunt benefice. Universul ne sustine, ghizii ne ajuta, astrele ne incurajeaza, iar noi suntem pregatiti.

Stiu ca la o prima vedere pare foarte greu, e mult haos si durere inaintea ta, si preferi sa ramai unde esti in loc sa sari in aceasta prapastie care pare fara sens si fara fund. Si nici nu neg ca e greu si dureros si haotic. Asa este si asa va fi atata timp cand nu vei avea intelegerea deplina a ceea ce se petrece. Dar daca te dai un pas mai in spate si te detasezi de tot, daca privesti ca observator, vei intelege ca e ca atunci cand vine primavara, cu parfumurile si florile ei, cu lumina si caldura, cu viata si noul, iar tu, doar trebuie sa dai jos hainele de iarna si sa le pui in dulap, sa iti iei haine usoare, si sa iesi cu bucurie la o plimbare in soare, pregatit sa te indragostesti la orice pas.

Te iubesc! Hai, inainte, cu curaj! 🙂

Diana

Image

Intalnirea de sambata, 21 septembrie!

Mai sunt 3 zile si ne vedem! Pana acum s-au anuntat 6 persoane care vin.

Avand in vedere ca sunt sanse sa ploua si sa fie frig, propun sa ne vedem la mine acasa, ca sa putem sta confortabil sa vorbim cate ore vrem. 🙂 Asta desigur, daca vom fi un grup decent, nu 100 de persoane (mi-ar fi placut sa fim multi, dar ajunge cine trebuie sa ajunga ).

Asadar, va rog sa anuntati din timp sa stiu cine mai vine si cati vom fi in total.

Eu stau in Colentina si ma gandeam ca ar fi ok sa ne intalnim cu totii la Doamna Ghica sau la Bucur Obor. Ce parere aveti? Cum va e mai usor? E cineva care nu stie sa ajunga?

Tuturor celor care vin, le voi trimite numarul meu de telefon pe email vineri.

Va imbratisez cu drag!

Diana

 

UPDATE:

Ne vom intalni la ora 12:00 la intersectia Doamna Ghica, la intrarea in parcul Plumbuita, la ceas.
Pentru cei care nu cunoasteti zona, va atasez si o harta (steluta rosie este locatia). Autobuzele si alte mijloace de transport care ajung in zona sunt: 101, 143,182,282,682,troleul 66, tramvaiul 21. Daca veniti de la metrou de la Bucur Obor, puteti lua: 21, 66, 143, 682, 101. Toate pana la intersectia Doamna Ghica. Daca veniti din centru, de la Universitate puteti lua troleul 66 sau de la piata Sfantul Gheorghe tramvaiul 21. Din zona Gara de Nord puteti lua 182 si 282.
Pentru a va ghida daca aveti probleme cu gasirea locului de intalnire, am trimis tuturor care si-au anuntat pana azi venirea, un email.
Intalnirea se va tine la mine acasa, aproape de parcul Plumbuita. Vremea capricioasa si racoroasa nu este tocmai prielnica pentru a ne vedea in parc. Plus ca acasa la mine putem face un ceai, manca un biscuite, sta de vorba despre orice vrem si cat vrem, beneficiind de toata intimitatea necesara.
Va astept cu drag! Picture1

Diana

Ne vedem pe 21 septembrie!!

Bine va regasesc dragii mei!

Ma bucur asa de mult sa pot reveni la voi. Am avut laptopul stricat din aprilie pana in august si practic nu am avut acces sa va scriu mult si frumos cum imi place mie sa va scriu. Oricum, am avut o niste peripetii in ultimele luni…de nici mie nu imi vine sa cred. Ce sa va spun? De unde ca ma miram ca ce plicticos e anul asta si nimic major nu se intampla, am ajuns sa ma intorc la 180 de grade si sa afirm ca e anul vietii mele. Dupa multi ani de cautari mi-am gasit pacea, libertatea si vocatia. Mi-am dat demisia de la jobul meu anost si am inceput sa imi manifest creativitatea zilnic ca graphic designer, o meserie la care pana acum 3 luni nu ma gandisem nici in vis si de care m-am indragostit instant.  Povestea e lunga, o sa o spun aici intr-un articol luuung pentru care sa va pregatiti bine si sper ca si in persoana, la intalnirea viitoare! 🙂

Gata, sunt pregatita sa ma intalnesc cu voi! Si abia astept!

Deci:

Intalnire cu toti cei care doresc sa ne cunoastem, sa intalneasca oameni ca ei, cu care sa discute liber si fara ezitari despre calatoria lor spirituala, pe 21 septembrie 2013! Locatia: Bucuresti; eu as prefera un parc mare si frumos, ca sa ne bucuram de culorile toamnei. Daca va fi vreme ploioasa, vom gasi noi o locatie. Astept propuneri si din partea voastra.

Pana atunci, astept confirmari din partea voastra daca veti putea veni! Va imbratisez cu drag!

Diana

dv520008

21 iunie 2013 * Ziua Acceptarii

Dragii mei,

Azi este ziua acceptarii. Este un alt moment grandios din evolutia noastra. Un moment in care mergem cu o treapta mai sus, mai departe, mai spre…adevarul care suntem. Asa cum au fost 12.12.12, 21.12.12, si azi este un alt 21 important (chiar si jocul de 2 si 1 a acestor date ne trimite catre adevarul ca 2-dualitate este nascuta din 1-unitate si ca dualitatea tinde spre unitate). Se spune prin cercurile spirituale ca azi este punctul 0, adica de azi se schimba balanta, atarnand in favoarea evolutiei, a Luminii, a iubirii. De azi, orice intentie distructiva asupra planetei nu mai are nicio sansa. Suntem o mana de oameni treziti dar cantarim mai greu decat restul celor netreziti, deoarece puterea conferita de nivelul nostru de constienta este o…superputere. 🙂

Acceptarea inseamna totul. Acceptarea inseamna a elibera trecutul si a lasa viitorul sa vina singur cu ce o avea el de adus, noi ramanand recunoscatori pentru ce avem ACUM, ETERN, IN PREZENT.

Yin yang

A te accepta pe tine asa cum esti, inseamna a avea incredere in Creatorul tau deoarece el nu face greseli si acea sursa de viata din care provii cu sigurata este de o inteligenta superioara care a pus in tine toata perfectiunea de care este capabila. A te accepta pe tine inseama a iti vedea perfectiunea pe care ai ingropat-o sub masti imperfecte si fragile menite sa cada. A te accepta pe tine inseamna a te iubi pe tine si a te reconecta la Sinele tau sacru.

A ii accepta pe cei din jur inseamna a intelege ca fiecare are propriul sau nivel de evolutie momentan si ca nu ei detin controlul asupra evolutiei lor, asa cum nu il detii nici tu. E un timp pentru toate. Tu te-ai trezit primul, inaintea altora si poate iti pare groaznic ce se intampla acum in lume, dar nu e nimic ce poti face sa schimbi lumea instant, azi, maine. Lumea se schimba de la nivel de individ, treptat. Ce poti face acum este sa fii pozitiv, sa fii un model pentru ceilalti, sa raspandesti iubire, sa molipsesti lumea cu visul tau de pace si armonie, sa ajuti cat poti si cand poti, si in calea ta prin lume sa nu uiti niciodata de tine ca sa nu acumulezi frustrari distructive. Nu ii poti acuza pe ceilalti ca nu vad si nu inteleg ceea ce vezi tu, pentru ca ei nu au ochii deschisi. Daca un orb calca pe un melc pe strada nu te duci sa ii spui cat de nemernic este pentru ca nu a vazut melcul sa il ocoleasca si nu il consideri vinovat pentru ca l-a strivit. Intelegi ca fiind orb, ii era imposibil sa evite fapta pe care a facut-o. Asa e si normal sa intelegem ca ceilalti care inca fac “rau” pe Pamant in mod intentionat inca nu s-au trezit si nu pot vedea lucrurile asa cum le vedem noi. Retineti, nu ochii fizici vad adevarul, caci ei vad doar o forma materializata a unei iluzii generale, ci ochii spirituali vad adevarul. Oamenii care nu s-au trezit, au ochii spiritului inchisi si traiesc captivi doar in realitatea iluzorie pe care sunt obisnuiti sa o creeze prin repetarea unor sabloane mostenite.

A accepta ceea ce se intampla in lume acum. A accepta violentele, abuzurile, crimele, dezastrele, supararile, bolile, masacrul animalelor, sclavia fiintelor vii sub toate formele, sistemul politic corupt, suprematia finantelor, bisericile invechite, sistemul educational manipulativ, religiile limitative, oamenii egoisti si rautaciosi, poluarea, razboaiele, conspiratiile, si orice altceva merge prost in lume azi. A le accepta pentru ca daca luptam impotriva lor nu vom reusi decat sa le perpetuam existenta si mai indelung. A le accepta pentru ca daca ne opunem unei forte, unei energii,oricare ar fi ea aceasta forta, ea rezista, se opune, deoarece orice forta din Univers are energie vitala si are menirea ei.

Totul in Univers e energie. Doua forte care se opun nu pot coexista. Daca noi nu ne acceptam propria persoana, pe celelalte fiinte, sistemele vii sau construite de om, le condamnam pe acestea sa existe din intuneric, in continua tensiune cu noi, in afara noastra, exilandu-le din Evolutie. Atat timp cat intunericul nu se interfereaza cu lumina, nu se schimba nimic, nu se face lumina. Atat timp cat noi, respingem ceva, orice, acel lucru si oamenii care lucreaza in slujba sa nu vor avea sansa sa devina mai buni, mai plini de iubire, mai conectati la Sursa, mai constieti de sine. Acestia vor ramane in Exil, blocati in matricea realitatii false 3D.

Ying_Yang

A accepta orice si pe oricine inseamna a ne deschide inima, campurile,constiinta catre ei si a ii primi in viata noastra, in noi. Sa ne gandim la un exemplu minunat: ovulul si spermatozoidul. Ce se intampla daca ovulul respinge spermatozoidul? Nimic. In acel mic univers al lor, totul ramane static, neschimbat, anost, ba chiar in scurt timp spermatozoidul moare si ovulul este expulzat sa moara si el. Si-au ratat existentele. Dar ce se intampla daca ei fuzioneaza? Viata incepe. Totul devine dezvoltare, evolutie, creste nivelul de constienta,e un nou inceput grandios. Din doua celule diferite, una feminina si una masculina, daca se accepta una pe alta, ia forma viata. Si lumea in care traim astazi este preponderent de o energie masculina, devenind ceea ce este azi datorita a milenii de societate patriarhala in care barbatii au detinut puterea si au luat marile decizii, si in care femeile si femininul au fost negate si asuprite. Noua energie a schimbarii este una feminina, pe care noi cei treziti o purtam si o manifestam. Daca am accepta si integra vechea energie masculina in energia feminina pe care o emanam, s-ar restabili echilibrul in lume. Acceptati-va atat latura feminina din voi, cat si pe cea masculina cu tot ce reprezinta ele. Fiti practici, puternici, pragmatici, organizati, dar fiti si senzitivi, intuitivi, sensibili, deschisi. Si ar functiona, pentru ca daca aduci fie si putina lumina in intuneric, se face lumina. Dar daca lumina si intunericul nu iau contact, intunericul persista.

Acceptarea este primul pas prin care putem incepe sa cream o lume in iubire asa cum suntem veniti sa o cream. Atat timp cat inca respingem, negam, ascundem, aratam cu degetul, aruncam vina, vrem sa pedepsim, vrem sa distrugem, vreum sa inlaturam ceva, orice efort de a schimba ceva este destinat din start esecului. Ok,ne-am trezit primii de dimineata in casa. Ploua si apa curge pe fereastra pe podea. In ritmul asta, se va umfla parchetul si va trebui schimbat tot. Acum ce facem? Ne punem pe un scaun si ne uitam la ceilalti cum dorm si ii uram pentru ca ei inca dorm si ii invinovatim ca nu fac nimic sa opreasca apa sa curga pe geam? Ii zgaltaim sa se trezeasca sa inchida geamul? Tipam la ei ca de ce dorm? Nu. Eu zic ca cineva constient si iubitor, se duce si inchide fereastra, strange apa de pe jos si ii lasa pe ceilalti sa doarma. Stie ca eventual se vor trezi si ei cand somnul le va fi gata. Ba chiar pregateste micul dejun si ii asteapta cu el. Cand cei din urma se vor trezi si vor afla povestea celor treziti primii, vor fi recunoscatori ca cineva a fost treaz sa repare stricaciunile si sa asigure bunastarea casei. Nu ne putem consuma toate resursele luptandu-ne cu fratii nostri care dorm si sunt inconstienti. E prostie pura si noi suntem orice, dar nu prosti. Putem in schimb sa incercam sa reparam ceea ce strica ei din inconstienta, sa ne unim fortele pentru a face lumea un loc mai bun in care sa se trezeasca fratii nostri intr-o zi. Oricum, credeti-ma ca noi avem putere inzecita sa reparam ceea ce strica ei, decat au ei putere sa faca rau.

Problema nu e ca ei dorm. CI CA NOI NU INTELEGEM SI ACCEPTAM CA EI DORM. In loc sa ne concentram atentia pe cum sa aducem armonia pe Pamant, ne concentram pe cei care inca dorm si facem din ei vinovati si inamici, pierzandu-ne timpul si energia intr-un razboi stupid.

Azi este ziua acceptarii. Azi a venit momentul sa acceptam sau sa ne dam invinsi. Pentru ca nu putem castiga un razboi. S-a dus vremea razboaielor, interioare sau exterioare. Este vremea pacii, a armoniei, a iubirii, a imbratisarilor, a compasiunii, a intrajutorarii, a convietuirii cu natura si animalele, a intoarcerii catre Sursa, a ridicarii intr-un alt nivel de constienta. Cine nu accepta, desi stie ca aceasta e calea, isi va irosi o viata degeaba si va pleca de pe Pamant fara sa poata contribui la Noua Lume.

Azi este ziua acceptarii. Mergeti oriunde ati merge si de azi, acceptati orice si pe oricine, iubiti totul, nu incercati sa schimbati pe nimeni dar schimbati totul prin transformarea voastra interioara. Mergeti si propovaduiti pacea, iubirea si acceptarea in lume prin fiecare gest mic sau mare. A sosit timpul sa ne cream Lumea. A sosit momentul 0. De azi, exista o singura cale pentru cei treziti: IUBIREA.

Tineti minte aceste cuvinte ale mele si purtati-le in voi ACUM si pentru totdeauna.

Va iubesc!
Diana

accept

Intalnirea din iunie

Dragii mei,

Am stabilit o data pentru intalnirea din iunie. Aceasta va fi pe 22 iunie, sambata, la ora 11:00, iar ca loc, as alege un parc drag mie, unde e liniste si loc cat vrem sa vorbim si sa ne cunoastem, sa ne bucuram de natura: Parcul Plumbuita din Bucuresti. Ne vom intalni la o locatie prestabilita, pentru a merge ulterior in parc, ca sa nu se rataceasca nimeni. Aleg acest parc pentru ca este de o frumusete naturala si salbaticie pura, si este plin de pasuni intinse unde te poti aseza pe o patura sau direct pe iarba, sa meditezi, sa vorbesti cat vrei de tare si sa ramana intim, ca sa fie toata lumea relaxata.

Va reamintesc, ca nu organizez aceasta intalnire in calitate de lider sau guru sau mediator. Nu imi asum aceste titluri si ma consider doar tovarasa voastra de calatorie si prietena voastra. Scopul acestei intalniri este sa ne cunoastem, sa gasim oameni ca noi, sa impartasim idei, sa ne simtim mai putin singuri sau ciudati, sa legam prietenii poate si sa avem o experienta frumoasa alaturi de parsoane care ne inteleg perspectiva. Eu as sugera sa avem un “program” liber, sa vorbim in principal si sa povestim. Daca vreti sa meditam sau sa facem alte lucruri, astept sugestii si bineinteles ca voi lua in considerare parerile voastre.

Va rog sa anuntati din timp cine va participa, ca sa stiu pe cine sa astept si sa nu ramana nimeni pe dinafara. Oricum, vom mai discuta pana atunci.

Abia astept sa ne intalnim! Pana atunci, fiti voi insiva si fiti buni din toata inima! Va imbratisez cu drag!

 

Diana

Video

De ce VEGAN? Iata de ce:

Un video pe care ar trebui sa il vada fiecare fiinta umana pentru a intelege consecintele alegerilor sale.

Osho despre Christos

Dragii mei,

Ca tot ne amintim zilele acestea de Christos, am vrut sa impartasesc cu voi un interviu minunat in care Osho, minunatul-oh minunatul meu maestru de suflet, raspunde la cateva intrebari intr-un mod perfect, care sustine si viziunea mea despre crestinism,Iisus si maestrii.

Deci, iata:

Osho, despre crestinism, Christos si relatia cu Maestrul spiritual

Întrebare: O SINGURĂ SESIUNE DIN MEDITAȚIA TA DINAMICĂ A LĂSAT ÎN INTERIORUL MEU O FERICIRE ȘI UN SENTIMENT AL FIINȚEI MAI MARI DECÂT DOUĂZECI DE ANI DE ASCULTAT POVEȘTILE DIN NOUL TESTAMENT ȘI DE RUGĂCIUNE LA UN DUMNEZEU ATOTPUTERNIC ȘI DISTANT CARE A RĂMAS PENTRU MINE UN GODOT CE NU POATE FI EXPERIMENTAT. ESTE POSIBIL CA ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS SĂ NU FIE DE FOLOS PENTRU TOȚI CĂUTĂTORII – DA, POT FI CHIAR OTRĂVITOARE PENTRU EI, SAU PENTRU UNII DINTRE EI?

Osho: Creștinismul și Christos nu ar trebui niciodată să fie confundate. Christos este total diferit de creștinism, deci de fiecare dată când vrei să îl înțelegi pe Christos, mergi [la el]în mod direct și imediat – nu via Roma; altfel nu îl vei înțelege niciodată pe Christos. Christos sau Krishna sau Buddha nu pot fi organizați: ei sunt atât de vaști încât nici o organizație nu le poate face dreptate. Numai lucrurile mici pot fi organizate. Politica poate fi organizată, religia nu, nazismul poate fi organizat, comunismul poate fi organizat – Christos nu, Krishna nu. Vastitatea pură este de așa natură încât în momentul în care încerci să-i forțezi să intre într-un tipar, ei sunt deja morți.

E ca și cum ai încerca să prinzi cerul în mâinile tale mici – cu pumnii strânși. Cu o palmă deschisă, cerul poate că ar putea fi atins, poate fi puțin în mâna ta, dar cu un pumn strâns a scăpat deja din mâna ta.

Orice ai auzit despre Iisus, nu este despre Iisus, omul adevărat; este despre Iisus pe care creștinii l-au inventat, împodobit, pentru a fi vândut la piață. Iisus cel creștin este un bun de vânzare; Christos însuși este o revoluție. Vei fi transformat prin el; el este botezul focului. Poți să fii un creștin, în mod convenabil…dar nu poți fi niciodată un ADEVĂRAT creștin în mod convenabil. Dacă îl urmezi cu ADEVĂRAT pe Iisus, problemele sunt sortite să apară.

El însuși a sfârșit pe cruce; nu poți să sfârșești pe tron. Dar dacă urmezi creștinismul, nu e nici o problemă. Este un mod foarte convenabil de a-l ajusta pe Christos pentru tine, în loc să te ajustezi tu față de el. Dacă te ajustezi tu față de Christos, va exista o transformare; dacă îl ajustezi pe Christos pentru tine, nu poate exista nici una. Atunci Christos devine el însuși o parte din împodobirea închisorii tale, parte din mobilierul tău – mașina ta, casa ta; ceva convenabil, cel mult – dar tu nu ești într-o relație cu el. De aceea, douăzeci de ani par a fi fost pierduți.

Același lucru se va întâmpla cu mine. Ești norocos că faci meditația cu mine. Odată ce voi fi plecat, meditația va fi organizată – este imposibil să împiedici asta; așa merg lucrurile. Atunci o vei face timp de douăzeci de ani – sau două sute de ani – și nimic nu se va întâmpla. Nu se întâmplă prin tehnică, tehnica este pur și simplu moartă. Se întâmplă prin iubirea pe care o simți pentru mine, pe care o am pentru tine. Tehnica este doar o scuză. Nu este lucrul cel mai important; cel mai important lucru este iubirea ta, încrederea ta. În acea încredere, tehnica merge și funcționează , devine vie, prinde rădăcini în inima ta.

Mai devreme sau mai târziu, totul devine organizat: rugăciunea, meditația, totul. Atunci măreția este pierdută. Atunci poți s-o faci în continuare – poți deveni absolut perfect în asta, iscusit; poate oferi de asemenea și o anumită consolare – dar mutația va lipsi. Tu vei rămâne același, o continuitate. Nu va fi un botez: nu vei muri în el, și nu vei fi renăscut.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

De aici vine insistența mea pe a căuta un Maestru viu. Scripturile sunt acolo, cândva acele râuri curgeau, dar acum sunt înghețate. Ele sunt pierdute în deșertul bisericilor, al templelor și organizațiilor. Poezia nu mai vibrează în ele: ele sunt dogme moarte, iubirea a dispărut.

Ține minte întotdeauna: dacă poți găsi un Maestru viu, uită cu totul de scripturi. Maestrul viu este singura scriptura care este vie. Citește inima sa și permite inimii tale să fie citită de el. Fii într-o comuniune – aceasta este singura cale. Iisus a lucrat în același fel în care simți că lucrez și eu, dar au trecut douăzeci de secole. Primii discipoli care au venit în jurul lui și-au pus viața la bătaie: ei au părăsit tot ce aveau, au mers cu acest om, au riscat totul. Merita. Acest om era o comoară dintr-o lume necunoscută. Nimic nu era prea mult. Orice se cerea, ei făceau. Și ei au avut ocazia să meargă alături de un Dumnezeu pe acest pământ, să fie în afinitate intimă cu divinitatea.

Alții spuneau: ”Acest om greșește”, dar cei care îi erau apropiați știau că doar acest om are dreptate – și dacă acest om nu are dreptate, atunci NIMIC nu poate fi drept, atunci ”dreptul” nu poate exista. L-au crucificat pe acest om, dar cei care îi erau apropiați știau că nu îl poți crucifica. Acest om intrase deja în nemurire, acest om devenise deja parte din sufletele lor nemuritoare. Poți ucide trupul, dar nu spiritul.

Ei au trăit, umblat, respirat în ființa acestui om. Ei au fost transformați. Nu este o chestiune de tehnică. Ei s-au rugat alături de el, dar lucrul adevărat nu a fost rugăciunea, lucrul adevărat a fost doar să fie în prezența acestui om. Acest om avea o prezență.

Ai observat? – foarte puțini oameni au ceea ce voi numiți ”prezență”. Rar întâlnești o persoană care are o prezență – ceva indefinit la ea, ceva pe care îl simți imediat dar nu îl poți indica, ceva care te umple dar este inefabil, ceva foarte misterios și necunoscut. Nu îl poți nega, nu îl poți dovedi. Nu este corpul, pentru că oricine poate avea corp; nu este mintea, pentru că oricine poate avea minte. Uneori un corp foarte frumos poate fi acolo, extraordinar de frumos, dar prezența nu este acolo; uneori o minte de geniu este acolo, dar prezența nu este acolo; și uneori treci pe lângă un cerșetor și ești umplut, atins, stârnit – o prezență.

Cei care au fost în prezența lui Iisus, cei care au fost în SATSANG-ul său – cei care au trăit aproape, cei care au trăit în preajma sa – l-au respirat. Dacă îmi dai voie s-o spun, cei care l-au băut și l-au mâncat, care i-au permis să intre în altarul lor cel mai intim…ASTA i-a transformat, nu rugăciunea; rugăciunea a fost doar o scuză de a fi cu el. Chiar și fără rugăciune s-ar fi întâmplat, dar fără rugăciune poate că nu ar fi găsit o scuză pentru a fi cu el.

Tu ești aici cu mine. Eu continui să inventez meditații pentru voi. Ele sunt doar scuze pentru ca voi să fiți aici puțin mai mult, încă puțin mai mult, pentru ca voi să zăboviți în jurul meu – pentru că nimeni nu știe când prezența mea vă va atinge. Nu se poate spune nimic despre asta; nu poate fi manipulat. Se întâmplă când se întâmplă; nu se poate face nimic în mod direct. Doar a fi aici. Chiar și fără meditații, se va întâmpla, dar fără meditații nu vei avea nici o scuză pentru a fi aici.

Eu continui să vă vorbesc. Chiar și fără să vorbesc, se poate întâmpla, se va întâmpla, dar dacă nu vorbesc, încet, încet veți dispărea, pentru că nu veți mai avea nici o scuză. Ce faceți aici? Trebuie să vă dau ceva de făcut pentru a putea să fiți. Trebuie să vă implic și să vă ocup cu ceva, pentru a nu vă simți neliniștiți. Lucrurile se vor întâmpla dintr-o altă dimensiune, dar atunci când ești ocupat, acea dimensiune rămâne deschisă. Dacă nu ești ocupat, devii și tu neliniștit.

Toate meditațiile și toate rugăciunile și toate metodele sunt jucării inventate pentru copii, să se joace cu ele, dar asta e de folos, este foarte semnificativ.  Odată ce ești ocupat, altarul tău cel mai intim este deschis pentru mine. Nu ești neliniștit – faci meditația – și atunci eu pot să-mi fac munca mea. Nu e bine să spun că îmi fac munca. Atunci începe să se întâmple.

Ai dreptate, douăzeci de ani de învățătură creștină, ascultând poveștile din Noul Testament, poate că au fost inutile – dar nu pentru că poveștile sunt inutile. Ele sunt superbe, atât cât pot fi acestea. Poezia Noului Testament, poezia întregii Biblii, nu este ceva din această lume. Sunt mari poeți – Shakespeare sau Milton sau Dante – dar nimeni nu poate surclasa Biblia. Poezia este extraordinar de simplă, dar are o anumită calitate pe care poezia obișnuită nu o poate avea. Are fiorul; adică acea calitate religioasă.

Ai observat uneori? Vezi o floare frumoasă. Poate că o apreciezi, are o calitate estetică. O apreciezi și mergi mai departe. Poate că vezi o față frumoasă – chiar și fața unei Cleopatra: liniile, proporția, corpul ca de marmură – dar și asta e ceva estetic. Și uneori te întâlnești cu câteva lucruri sau câteva ființe care îți inspiră nu doar apreciere estetică, ci înfiorare. Ce este fiorul?

Întâlnind un lucru sau o ființă, gândirea ta se oprește. Mintea nu îi poate face față. Poți să îi faci față unei Cleopatra, poți să faci față chiar și unui Einstein – oricât de abscons, abstract, dificil ar fi, poți să îi faci față. Doar puțin mai mult antrenament al minții poate că este necesar. Dar atunci când întâlnești un Iisus sau un Buddha, mintea cade lată, se împotmolește. Ceva este prea mult pentru ea. Nu te poți gândi la nimic, ești ca într-un șoc profund – și totuși șocul este extatic. Acesta este fiorul.

Biblia are fior în ea – calitatea de a-ți pune mintea pe stop, complet – dar la asta va trebui să ajungi în mod direct. Misionarul, creștinul, episcopul, ei distrug pentru că încep să interpreteze. Ei își pun mințile în ea iar mințile lor sunt mediocre. E ca și cum ai privi la un lucru extraordinar de frumos prin mintea unui om foarte prost. Sau te uiți la o oglindă care este spartă, spartă complet – a adunat rugină, nimic nu poate fi oglindit perfect – și tu privești în oglindă și vezi luna. Distorsionată. Așa s-a întâmplat.

Biblia este unul dintre cele mai mari evenimente din lume – foarte pură, mai pură chiar decât Bhagavad Gita, pentru că Bhagavad Gita este foarte rafinată. Oamenii care au creat-o erau foarte cultivați și educați, și desigur că de fiecare dată când ceva devine foarte rafinat, devine eteric, nepământean. Biblia este înrădăcinată în pământ.

Toți profeții din Biblie sunt oameni ai pământului. Chiar și Iisus se mișcă pe pământ; el este fiul unui tâmplar, needucat, fără să știe nimic despre estetică, poezie – nimic. Dacă vorbește poetic, este pentru că ESTE, fără s-o știe absolut deloc, un poet. Poezia sa este brută și sălbatică.

Iisus are ceva de țăran în el: înțelepciune fără cunoaștere. El nu este un om al cunoașterii; nici o universitate nu va fi dispusă să îi confere un grad onorific, nu. El nu s-ar potrivi la Oxford sau Cambridge; el ar arăta foarte stupid în roba și boneta ca de clovn. Ar arăta foarte stupid; nu s-ar potrivi. El aparține pământului, satului, oamenilor obișnuiți, de rând.

Chiar noaptea trecută citeam o povestioară, o poveste arabă.

Un om a murit. El avea șaptesprezece cămile și trei fii, și a lăsat un testament în care, atunci când a fost deschis și citit, se spunea că jumătate din cămile trebuie să meargă la primul fiu, o treime la al doilea și a noua parte din ele către al treilea.

Fii erau în impas – ce să facă? Șaptesprezece cămile: o jumătate să meargă la primul fiu – să taie o cămilă în două? Și nici asta nu ar rezolva mare lucru, pentru că o treime trebuie să meargă la al doilea. Nici asta nu ar rezolva mare lucru: a noua parte trebuie să se ducă la al treilea fiu. Aproape toate cămilele ar fi omorâte.

Bineînțeles că s-au dus la omul din oraș care era cel mai cunoscător: Mulla – punditul, eruditul, matematicianul. El s-a gândit din greu, a încercat din greu, dar nu a găsit nici o soluție pentru că matematica e matematică. El a spus: ”Eu nu am împărțit niciodată cămilele, în viața mea, toată chestiunea asta pare să fie o prostie. Dar va trebui să le tăiați. Dacă voința trebuie să fie urmată întocmai, atunci cămilele trebuie să fie tăiate, trebuie să fie împărțite.”

Fii nu erau pregătiți să taie cămilele. Deci, ce era de făcut? Atunci cineva a sugerat: ”E mai bine să vă duceți la cineva care știe ceva despre cămile, nu despre matematică.” Așa că s-au dus la șeicul orașului, care era un om bătrân, needucat dar înțelept prin experiență. Ei i-au spus problema lor.

Bătrânul a râs. A spus: ”Nu vă faceți griji. E simplu.” El le-a împrumutat una din cămilele sale – acum erau optsprezece cămile – și apoi a împărțit. Nouă cămile au fost date primului și el era mulțumit, perfect mulțumit. Șase cămile i-au fost date celui de-al doilea, o treime; și el era perfect mulțumit. Și două cămile au fost date celui de-al treilea, a noua parte; și el a fost mulțumit. O cămilă a rămas. Aceea fusese împrumutată. El și-a luat cămila înapoi și a spus: ”Puteți pleca.”

Înțelepciunea este practică, cunoașterea este nepractică. Cunoașterea este abstractă, înțelepciunea este pământească; cunoașterea înseamnă doar cuvinte, înțelepciunea este experiență. Biblia este foarte simplă. Nu fi păcălit de simplitatea ei. În simplitatea ei are înțelepciunea secolelor. Este foarte poetică; nu am întâlnit nimic mai poetic ca Biblia. Te poți desfăta cu ea la nesfârșit, poți repeta cuvintele lui Iisus la nesfârșit. Ele vin din inimă și merg în inimă.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

Dar nu trece printr-un mediator. Acei mediatori sunt mediocri, ei distrug totul. Am privit multe comentarii la Biblie, dar nu am întâlnit nici măcar un singur comentariu inteligent. Ei distrug, cu toții. Nu am văzut nici măcar un singur comentariu de la vreun teolog, care să fi adăugat ceva Bibliei, care să fi făcut în vreun fel gloria sa mai vizibilă. Ei o micșorează.

Și asta e sortit să fie așa. Doar un om de calitatea lui Iisus poate revela adevărul ei, doar un om de calitatea lui Iisus îi poate îmbunătăți frumusețea. Oamenii care trăiesc în văile întunecate și oamenii care trăiesc pe vârfurile însorite ale Himalaya-ei, nu-și înțeleg unul altuia limbajul. Când un om de pe vârf vorbește iar omul din vale interpretează, totul merge greșit.

Dar, ai dreptate – cei douăzeci de ani ai tăi poate că au fost irosiți. Dar va fi o neînțelegere totală dacă crezi că Iisus nu este pentru tine. Iisus este pentru toți, nu se pune problema. Dar mergi direct: devino mai meditativ, devino mai plin de rugăciune, și mergi direct. Și uită tot ce ți s-a spus despre Biblie; Biblia este suficientă.

Dacă vrei să înțelegi Upanișadele, poate fi dificil să le înțelegi în mod direct, pentru că ele sunt foarte rafinate. Oamenii care au vorbit în Upanișade erau mari filozofi; ele au nevoie de comentarii. Dar Iisus este simplu, adevărul său este simplu. El este un sătean foarte obișnuit; nu este nevoie de nici un comentariu. El este propria sa lumină. Și dacă nu îl poți înțelege pe Iisus, atunci pe cine vei fi capabil să înțelegi? Aruncă toate comentariile stupide. Mergi direct. Iisus este atât de simplu, poți avea un contact direct.

Eu nu comentez despre Iisus, eu răspund pur și simplu. Eu nu sunt un comentator. Să fii un comentator înseamnă să faci o treabă foarte urâtă. De ce aș comenta despre Iisus? El este simplu, el este absolut simplu. Exact cum doi și cu doi fac patru – atât de simplu este. Exact cum dimineața răsare soarele și toată lumea știe că e dimineață. Atât de simplu este.

Eu nu comentez despre el, eu răspund. Îi citesc cuvintele: un ecou se produce în mine. Acesta nu este un comentariu. Inima mea pulsează cu el, ceva similar vibrează în mine, și vă spun ce este. Așa că nu luați cuvintele mele drept comentarii. Eu nu încerc să îl explic pe Iisus pentru voi, nu e nevoie. Pur și simplu oglindesc. Vă spun inima MEA. Ce se întâmplă cu mine atunci când îl ascult pe Iisus: asta vă spun.

Osho:  Come Follow To You, Vol1 (Vino, Urmează-Te)

Sursa web: http://www.messagefrommasters.com/jesuschrist/osho_christianity_jesuschrist.htm

Copyright pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-crestinism-christos-si-relatia-cu-maestrul/”

Va imbratisez cu drag!

Diana

Video

Inceputul calatoriei umane

Uitandu-ma la acest clip absolut minunat, am realizat poate pentru prima data, profund, cat miracol, cata frumusete si cata munca stau la baza intruparii noastre ca oameni. Privind cu toata fiinta mea acest clip, nu pot sa nu observ cum micutii spermatozoizi au un tel suprem si pleaca intr-o calatorie pentru a isi atinge acest tel. Cum viata lor este o calatorie pentru a se uni cu ceva ce nu au cunoscut niciodata dar catre care stiu in adancul constiintei lor ca trebuie sa alerge! Cum isi ating desavarsirea atunci cand se unesc cu ovulul necunoscut, misterios, dar care ii primeste de parca au ajuns acasa. Si din aceasta unitate ceva mai mare decat cele doua celule insesi ia viata, o forma de viata superioara, suprema, un nou inceput: omul. Si cred ca ramanem intreaga noastra existenta marcati de dorinta de neoprit a spermatozoidului de a ne uni cu ceva dincolo de intelegerea noastra, de a ne intoarce acasa, de a ne regasi jumatatea, de a ne darui si de a ne transforma in ceva mai mare decat ceea ce deja suntem. Precum sus asa si jos, e o regula in Univers. Si simt ca undeva in toata povestea micului spermatozoid care se grabeste catre ovul, care isi gaseste implinirea si iluminarea si prin reintoarcerea in Unitate atinge absolutul care l-a chemat mereu, exista un adevar pe care il pastram si il continuam si apoi, ca oameni, si dupa ce trecem de stadiul de oameni. Cautarea absolutului…reintrarea in unitate…devenirea intr-o noua forma de viata…In micul univers din corpurile noastre, celulele noastre sunt indivizi cu misiuni si teluri si scopul lor suprem este sa ne ajute pe noi sa exista si sa sustina viata in echilibru. Mai sus, totul se repeta. Noi suntem gazda unui univers interior in care micuti indivizi lucreaza impreuna adunati de energia vietii, nascuti din iubire, iar la randul nostru, noi insine lucram impreuna tinuti la un loc de o energie divina, intr-un univers imens. Univers in Univers in Univers…Incep sa cred ca Viata este structurata ca o papusa Matroska. Celulele noastre lucreaza impreuna si fac posibila aparitia unui om in pantecul mamei si astfel un nou spirit isi gaseste gazda. Totul este realizat printr-un mecanism absolut perfect, sublim, divin…Erorile sunt rare,si nici cand se intampla nu cred ca sunt pure erori, ci bagaj karmic. Imi vine sa plang de recunostiinta pentru celulele mele, pentru corpul meu, pentru frumusetea cu care ele s-au format si au muncit pana acum pentru mine. Imi dau seama de micul univers din mine care are o forta enorma si imi dau seama ca eu sunt suma acestor celule care formeaza universul meu fizic interior. Inseamna ca si eu am forta lor, frumusetea lor, perfectiunea lor si puterea de regenerare si vindecare. Si ma mai gandesc la un lucru, privind acest clip: micutele celule ce se intalnesc pentru a da viata omuletului din pantece, cred ca telul lor este tot ceea ce exista, este desavarsirea, absolutul si mai departe de aceasta misiune purtata in constiinta lor nu cunosc. Dar ele dau totusi viata unei forme mai mari de existenta, cu un nou scop si o noua misiune : omul. Apoi, micutul bebe sta in burtica si probabil crede ca asta e tot ceea ce exista: pantecul mamei. Probabil senzatia lui este ca acesta este Universul, tot ceea ce exista, adica…ce ar putea fi mai mult cand el nu a cunoscut mai mult…inca? 🙂 Cred ca aceeasi este si povestea omului dupa nastere. Traieste iluzia ca ceea ce vede si cunoaste este tot ceea ce exista si ca…daca isi atinge absolutul, iluminarea, desavarsirea…sau un tel superior, a ajuns la linia de final si…dincolo de asta nu isi poate inchipui ce mai urmeaza. Dar…asa cum i se dovedeste spermatozoidului si cum ajunge sa vada si copilul…exista altceva dincolo, ceva…mai maret! 🙂 Este o intreaga calatorie! Luam fiinta din Dumnezeu, ne nastem pe pamant dintr-o scanteie ivita intre parintii nostri care isi unesc trupurile si celulele pentru a ne concepe, ne intregim din unirea unui spermatozoid ambitios cu un ovul receptiv, ne dezvoltam prin munca asidua a celulelor noastre pana cand devenim un OM, ne nastem si urmarim o viata intreaga un tel suprem, ne reintoarcem in Dumnezeu….si mai departe poate o luam de la capat, sau….poate cine stie ce altceva urmeaza?? 🙂 E absolut minunat!
Imi dau seama cat de perfect si de pretios este trupul meu si il iubesc si respect pentru ca el reprezinta munca asidua a unui intreg Univers interior!
Bucurati-va de clip! Va imbratisez cu dragoste!
Diana

Daca iubire de sine nu e, nimic nu e

Dragii mei,

Revin cu mult dor de voi si de acest blog care reprezinta unul din cele mai frumoase lucruri din viata mea. De la inceputul anului toate evenimentele s-au precipitat in viata mea cu o viteza uluitoare, in contextul in care am simtit ca timpul s-a condensat din ce in ce mai mult. Imaginati-va cum e sa ai o mie de lucruri de facut si timp fizic aproape minimum. 🙂 E foarte obositor. Abia de 2 zile simt ca s-au mai relaxat lucrurile si inclusiv eu. Am gasit in sfarsit cateva ore sa ma asez si sa intru pe blog. 🙂 Si ma simt super fericita!
Eu intre timp am avut revelatii aproape zilnic, mi-am descoperit frici si blocaje si le-am constientizat reducandu-le efectele, am crescut numarul patrupezilor din casa de la 1 la 3 (si asta imi ocupa o mare parte din timp, mai ales ca unul din ei a fost bolnav si altul operat),mi s-a stricat laptopul si astfel am ajuns sa petrec aproape 0 timp pe net, spre deosebire de inainte cand stateam cu orele sa citesc si sa vad clipuri si filme (pana la urma a fost un lucru bun), am mai invatat cate ceva despre theta healing, am ajutat oameni si animale sa le fie mai bine, am botezat o fetita (desi nu cred in ritualurile bisericesti, dar a fost dorinta parintilor. noi ne vom boteza copiii prin ceremonial samanic in natura.), am mai citit niste carti superbe, dintre care va recomand : Cand iubesti de Osho si Dragoste si trezire de John Wellwood, am inspirat involuntar prin exemplul meu alte 3 persoane sa devina vegane,si am petrecut foarte mult timp in parc, in natura, intr-un colt departe de zgomotul orasului, unde m-am reintalnit cu mine. In rest, multe alte mici si marunte treburi zilnice aparent legate de materialism si tridimensionalitate, dar de fapt cu mult substrat si invatatura spirituala. Ah, si am inceput sa experiementez fantastica senzatie de a ti se intampla ceea ce doresti, intr-un timp aproape instant. Bine, chestia e ca mai degraba reusesc sa tin la distanta ceea ce nu imi doresc, decat sa atrag ceea ce imi doresc. De exemplu, daca imi doresc intr-o zi sa ma sune o persoana sa anuleze o intalnire pentru ca as prefera sa fac alte lucruri, se va intampla cu siguranta. Daca imi spun: “ce bine ar fi fost ca X sa vina mai tarziu, ca sa am timp sa fac un pic de ordine.”, cu siguranta X va intarzia exact cat am eu nevoie. Si s-a intamplat fara exceptie in ultima vreme. S-au intamplat si alte lucruri pozitive, pe care le-am atras prin dorinta si proiectie mentala, insa timpul pentru manifestare este mai indelungat spre deosebire de cazurile cand nu imi doresc ceva. Este un experiment tare interesant pentru mine si cu siguranta am ceva de invatat din asta, insa pana acum nu am inteles inca ce anume.
Sunt curioasa ce ati mai facut voi, daca v-ati schimbat, ce ati mai invatat, prin ce ati mai trecut, cum resimtiti energiile acestui an, daca exista similaritati intre ceea ce ni se intampla…Mi-ar placea enorm sa imi lasati si voi impresii la comentarii jos.
De asemenea, cat de curand voi organiza o intalnire cu toti cei care vor sa vina sa ne intalnim, sa discutam, sa legam prietenii, sa stam in iarbaaa! 🙂 Va fi in mai sau inceputul lui iunie. Cam pe atunci mi se elibereaza agenda ( practica si spirituala :)) ).

prati

As vrea sa va vorbesc astazi despre necesitatea iubirii de sine in tot acest proces de evolutie in care suntem solicitati in toate partile. Probabil si voua vi se intampla de ceva vreme, dar mai intens in ultima perioada sa fiti angrenati in tot felul de evenimente noi,schimbari de situatie,schimbari interioare puternice, solicitari ale persoanelor din jur care au nevoie de ajutorul vostru practic sau de sfaturi, si va impartiti energia intre toate aceste actiuni, pentru voi ramanandu-va foarte putine sau aproape deloc timp, atentie si energie.

Dragii mei, nimic nu este mai adevarat ca o parte din misiunea noastra este sa ii ajutam pe cei din jur sa se dezvolte. Dar, in acelasi timp, si mai adevarat este ca schimbarea incepe cu noi insine, odata cu schimbarea noastra personala. Si atunci, da, este rolul nostru sa ii ajutam pe cei din jur sa se dezvolte, dar asta nu inseamna ca este necesar sa le dedicam toate resursele noastre exclusiv si pe noi insine sa ne neglijam, pentru ca astfel vom ajunge sa le fim un contraexemplu. Cel mai important este acum sa raspandim in jur mesajul iubirii de sine. Pentru ca daca nu ne iubim pe noi insine, daca nu ne acordam resursele necesare pentru a creste si a ne deschide in niste oameni frumosi, pozitivi, puternici, determinati si intelepti, nu vom putea fi un exemplu pozitiv si nu vom emite in jur energiile care sa ajute la manifestarea Noii Lumi a Iubirii pe Pamant. Si apoi, stiti vorba aceea: cum sa il iubesti pe altul daca nu te iubesti pe tine insuti? Iubirea este o energie care se revarsa din noi, din centrul fiintelor noastre. Daca nu exista iubire de sine sau daca este foarte putina, acelasi lucru se poate spune cu siguranta despre iubirea pe care o manifestam pentru orice altceva ce exista. Nu se poate spune: “Eu nu ma iubesc pe mine, dar ii iubesc foarte mult pe altii.” Nu exista ceva mai fals. Daca nu te iubesti pe tine, daca nu te apreciezi, daca nu vezi frumusetea din tine, daca nu ai incredere in tine si te lasi mereu pe ultimul loc, iubirea pentru ceilalti este o iluzie. De fapt, iubirea pe care consideri si crezi ca o simti pentru alti oameni, este de fapt atasament, nevoie de control, nevoie de a te face util, fuga de intimitatea cu tine insuti, orientare pe exterior ca sa nu fii nevoit sa infrunti interiorul, obsesie, interes, atractie, si o intreaga gama de alte sentimente si intentii care stau sub masca numita “iubire”. De fapt, daca poti intra in Theta si sa iti faci o testare musculara a adevarului despre ceea ce simti vizavi de cei pe care spui ca ii iubesti, s-ar putea sa descoperi ca de fapt, ii urasti, nu ii placi, ii consideri vinovati pentru ca iti rapesc timpul, ai vrea sa fi la distanta de ei, etc. Si nu vorbesc din presupuneri, ci sunt cazuri reale. Mental te poti convinge foarte usor ca iubesti pe cineva si poti gasi o explicatie frumoasa pentru orice sentiment de atasament sau obsesie pe care il simti. Insa in subconstient, adevarul este stocat intotdeauna si de acolo, creaza monstri, daca in spatele relatiilor tale cu cei “iubiti” nu sta cu adevarat, iubirea.

52hqbt

Candva, vorbeam cu o prietena si ii spuneam direct si sincer ca ea nu a iubit niciodata cu adevarat si nici alti oameni din lume nu se pot “lauda” ca au facut-o. Iar ea a fost foarte jignita de aceasta idee replicand: “Cum adica, vrei sa spui ca eu nu l-am iubit pe x si pe y si pe z om? Pai doar am facut atatea pentru ei, si am trecut prin atatea pentru ei!”. Si s-a suparat tare, tare. Insasi faptul ca a indignat-o atat de puternic afirmatia mea si a reactionat vehement negativ la ea, demonstreaza ca ceea ce spusesem era adevarat intr-o masura. De obicei respingem cu putere adevarul care ne deranjeaza, atunci cand cineva ni-l spune. Daca insa, cineva ne spune o minciuna despre noi care e doar o parere personala eronata, de obicei ne amuza si ne mentinem calmul in timp ce ii explicam ca se inseala. Acest lucru nu se va intampla aproape niciodata daca persoana respectiva spune despre noi un adevar care doare si pe care subconstientul il valideaza, insa mentalul desi il stie corect, il respinge din teama de a se simti imperfect, vinovat etc.

LoveYourself730317
Sa revin. Da, atat timp cat din tine nu lasi sa izvorasca iubirea pentru tine insati, crezand ca nu esti demn, ca nu meriti, ca sunt mai importanti ceilalti, nu va izvori nici un alt fel de iubire. De fapt, nu va izvori iubire deloc, pentru ca iubirea e una singura, are o singura forma, cea absoluta, divina, neconditionata. Noi oamenii i-am dat diferite titulaturi, am categorisit-o si am asociat-o. Iubirea pura, asa cum este ea, nu se diferentiaza de la subiect la subiect sau de la obiect la obiect, si oamenii capabili sa o resimta nu iubesc cu intensitati diferite persoane diferite. Pentru cine simte si emite cu adevarat iubire pura, ci nu diverse sentimente conditionante si conditionate mascate, iubirea este egala si pentru copilul sau, si pentru sine insusi, si pentru vecin, si pentru colegul de munca, si pentru omul din tramvai care l-a calcat pe picior si pentru toti oamenii din lume pe care nu i-a cunoscut vreodata. Cand simti iubire diferita pentru copil, iubire diferita pentru sot, iubire diferita pentru rude, iubire diferita pentru sef, iubire diferita pentru oamenii din lume, de fapt simti: atasament, nevoie de recunoastere, protectie si control asupra copilului; atractie si atasament pentru sot; conexiune sufleteasca karmica, atasament si recunostiinta pentru rude; respect si teama pentru sef; mila,compasiune si empatie pentru oamenii din lume. Iubirea pura, neconditionata se simte egal in intensitate si apreciere fara de oricare ar fi obiectul iubirii tale. La fel, multi oameni spun :”eu iubesc animalele foarte mult.” dar in timp ce tin in casa un catel sau o pisica pe care ii rasfata, mananca fara mila si cu nepasare alte animale pe care le considera normal sa fie sclave ucise pentru a-i fi mancare. Si ele sunt tot animale, sunt la fel de inteligente, de simtitoare, de dornice de a trai, de a fi libere si iubite, ca si cainele,papagalul sau pisica ta. De ce ar fi diferit un porc de cainele tau (porcul are inteligenta mai mare decat a unui caine si este capabil de mai multe emotii), de ce ar fi diferit un vitel de pisica ta, de ce ar fi diferita o gaina sau o rata de papagalul tau, de ce ar fi diferit un ton sau somon de pestisorul tau din acvariu? Nu sunt, chiar deloc, insa mintea ta educata de cultura si societatea in care traiesti, pune diferente astfel incat obiceiurile tale alimentare sa fie justificate. In realitate,nu sunt. Asa si cu iubirea de oameni. Oamenii spun: “iubesc oamenii mult si ii ajut.” Insa a iubi si a ajuta oamenii din jur se rezuma la a ajuta si iubi aparent pe cei care iti sunt familie, prieteni, cunostiinte, rude, colegi. Stii de ce? Pentru ca fiindu-ti aproape, fiind conditionati de o relatie directa cu tine, de la acesti oameni poti avea prententia ( daca nu constienta,atunci inconstienta) sa iti fie recunoscatori si sa iti ofere ceva inapoi: iubire din obligatie sau recunostiinta ( care nu e altceva decat indatorare), ajutor, admiratie, daruri,etc. Am fost educati sa gandim ca daca dam trebuie sa si primim. Am fost educati sa credem ca atunci cand daruim primim pe aceeasi cale, in acelasi fel. Intr-adevar, Universul are o regula: Tot ceea ce daruiesti ti se va intoarce inapoi. (Aici incluzand atat emisiile de energii negative cat si emisiile pozitive.) Dar Universul nu cunoaste forma si timp si spatiu. Noi, din perspectiva noastra, sa zicem, tocmai am daruit azi, 21 Aprilie 2013, un mar rotund rosu, in valoare de 2 lei, in Romania, unei persoane numite Ramona. Universul vede asa: Spiritul intrupat in Diana a emis energie catre Spiritul intrupat in Ramona. Locul, valoarea marului, timpul, nu sunt percepute de Univers. Ele exista doar pentru noi. Si atunci,Universul sau Divinitatea, cum vreti sa ii spuneti, a perceput darul vostru catre El ( pentru ca ambele subiecte ale actiunii sunt de fapt picaturi din Oceanul Creatiei – Nimic nu se pierde,totul se transfera si se transforma continuu.) si vi-l va intoarce. Doar ca sunt sanse mici sa fie instant, si cel mai probabil nu il veti primi in acelasi timp, in acelasi loc, de la aceeasi persoana, sub aceeasi forma….sau nici macar in aceeasi viata/intrupare. 🙂 Asa ca asteptarile sunt o iluzie, o prostie creata de minte pentru a ne tine in continua tensiune si a ne irosi energia. Majoritatea oamenilor care jura ca ei iubesc se tradeaza atunci cand spun ca s-au sacrificat pentru cei care ii iubesc. Iubirea nu cunoaste sacrificiu, dar cunoaste daruire. Iubirea este egala cu daruirea. Si daruirea este posibila chiar daca aparent nu ai multe de dat, pentru ca izvorul iubirii pure este energie vibranta care este intotdeauna nesecat si care poate sustine nu doar pe tine, pe cei din jurul tau, planeta, dar si un univers si toate multiversurile. Daca deschizi portile inimii tale si fara teama te conectezi la sursa iubirii, in primul rand iubindu-te pe tine, iubirea pe care o vei revarsa in tine si prin tine nu se va termina niciodata si nu te va epuiza, pentru ca nu o dai de la tine ci prin tine. La fel se intampla si cu orice alta sursa de energie. Si iubirea este energie.

ME_205_LoveYourself
Deci asa ii tratam pe cei din jur de fapt cand nu exista iubire fata de noi insine. Si atunci,asa-zisa iubire a noastra fata de ei poate ca mai mult ii tine legati de noi energetic, in loc sa ii ajute sa evolueze, caci cum poate cineva evolua sustinut de o energie egoista, plina de asteptari,nesustinuta de inima?

hug-yourself
Cel putin o data in viata ati simtit ca ceilalti nu va iubesc, orice ati face. Nu-i asa? Asta e pentru ca in primul rand nu va iubiti pe voi orice ati face. Daca nu poti emite si simti iubire pentru tine, nu poti emite si simti iubire pentru si de la nimeni. Centrul iubirii este blocat. Nimic nu iese, nimic nu intra si acolo unde nu e iubire, totul este secat, exista durere si suferinta, exista egoism si solitudine fortata, exista o sete continua de a fi validat si apreciat, exista o nemultumire si nefericire eterna si….exista depresie. La fel de valabila este afirmatia: Daca nu te iubesti pe tine, nici pe Dumnezeu nu il iubesti. Din acelasi motiv: daca sursa iubirii este blocata, nimic nu circula, iubirea nu se poate revarsa fata de nimic. Nu poti iubi oamenii, pe Dumnezeu, Divinitatea, Creatia, Lumea, viata, animalele, daca nu te iubesti nebuneste si intim pe tine insuti. Daca nu simti ca iti bate inima mai tare cand te uiti in oglinda si ca esti vesnic indragostit de persoana care te priveste inapoi, pentru ca este perfecta asa cum este, minunata, puternica, plina de calitati, curajoasa si plina de compasiune, atunci nu te iubesti pe tine. Daca nu poti spune NU sau cel putin NU ACUM, nimanui din teama de a nu fi dezamagit de tine sau de a nu te mai place ca persoana, atunci nu te iubesti pe tine. Daca nu iti oferi timpul si resursele necesare pentru a te rasfata cu lucrurile care iti plac si iti bucura inima, atunci nu te iubesti pe tine. Daca esti nesigur mereu si cauti mereu confirmare din partea altora pentru a stii ca ceea ce faci faci bine, nu te iubesti pe tine. Daca spui des: ” Viata mea e o porcarie/ e grea/ e nasoala/ o urasc.”, atunci nu te iubesti pe tine. Daca iti petreci 100% timpul in slujba altora si la sfarsitul zilei simti ca ai uitat de tine, ca esti secat si gol si ca ai fi avut nevoie macar de un minut sa te relaxezi, nu te iubesti pe tine. Daca tot ce spun altii despre tine negativ tu iei de bun fara ca macar sa ai gandul ca nu e adevarat, ca poate ai gresit dar esti un om bun, e clar ca nu te iubesti pe tine. Daca te simti zilnic inutil, suparat, fara energie, irascibil, fara speranta, depresiv, plictisit, neiubit, privat de afectiune si atentie, daca astepti ca toata sustinerea si iubirea sa vina din exterior, daca te uiti in oglinda si te simti rusinat, daca te imbraci sleampat ca sa treci neobservat sau daca te imbraci foarte frumos doar cu intentia de a fi admirat, daca spui mereu : ” eu traiesc pentru copii/sot/job”, atunci NU TE IUBESTI PE TINE. Si orice ai face plecand de la starea aceasta de noniubire de sine, nimic bun si maret nu se va intampla cu viata ta. Ti-ai taiat din start craca de sub picioare si esti in continua cadere fara oprire. Nici nu iti poti inchipui cum te-ai inalta spre cer de frumos,lin si rapid, daca te-ai iubi pe tine. Nici nu iti imaginezi cum ar fi viata ta de plina de bucurii. Nici nu iti imaginezi cat de frumos s-ar schimba si oamenii din jur si intreaga omenire datorita simplului fapt ca te iubesti pe tine insuti si lasi iubirea sa curga prin tine. Nici nu stii cat de fericit te-ai simti in inima ta zi de zi si cum ai fi singur capabil sa iti oferi tot ce ai nevoie. Ai avea resurse cat sa iti inzecesti puterile sa te faci si pe tine fericit si sa ii ajuti si pe ceilalti sa se dezvolte. Si acum cand scriu, simt si stiu ca aceasta este o scrisoare si de la Sinele meu catre mine. Si de la divinitate pentru voi. Avem nevoie sa ne iubim.

4804946763_54b1f6d0a6_z

De la 21.12.2012, probabil ca multi si-au spus: “bai, dar nimic nu s-a intamplat…nu am trecut oare in dimensiunea a 5-a?”. Dragii mei, usile sunt deschise inca de pe atunci, insa nu toata lumea vrea sa intre. Exact, nu toata lumea VREA sa intre. Dimensiunea superioara ale caror porti s-au deschis acum 5 luni aproximativ, este o….DIMENSIUNE A IUBIRII. Intelegeti acum? Iubirea de sine…dimensiune a iubirii…Faceti conexiunea? Cum oare sa avem noi pretentia sa accesam si sa traim intr-o dimensiune a iubirii daca noi insine nu vrem sa ne iubim? Nu vrem, ca de putut putem.
Cum am vrea noi sa ni se dea cheile si darurile unei dimensiuni a iubirii daca nu am stii ce sa facem cu ele? Dati-i unui orb o lumanare si probabil se va arde cu ea, va da foc la casa sau o va stinge din greseala. Dati-i unui copil de 1 an care nu stie sa mearga o bicicleta si cu siguranta se va rani cumva. Nu avem ceea ce ne trebuie pentru a accesa dimensiunea a 5-a a iubirii, si aceea este : iubirea de sine. E un lant intreg, dar de fapt este un singur blocaj. Nu este iubire de sine, nu este iubire de semeni, nu este iubire de divinitate, nu este iubire de viata. De fapt, nu este iubire deloc, caci sursa din noi s-a blocat prin insasi faptul ca…nu ne constientizam valoarea ca fiinte intrupate in corp omenesc si ne-am uitat originile. Traim iluzia separarii. Majoritatea dintre noi nu ne iubim pentru ca credem ca: suntem prea lipsiti de putere, suntem lipsiti de calitati, nu avem nimic de demonstrat, suntem neinteresanti, nu meritam, suntem niste fiinte neajutorate ratacind pe un Pamant periculos, suntem urati, suntem lasi, suntem lenesi, suntem purea marunti, suntem pacatosi, suntem vinovati de ceva, suntem prosti sau nestiutori si lista cred ca ar putea continua la infinit pentru ca fiecare mai gaseste un motiv sa nu se iubeasca. Dar putini gasesc motive sa se iubeasca. Si cand insira aceste motive, descopera ca majoritatea parca ar descrie….o fiinta divina: puternica, inteleapta, rezistenta, adaptabila, luminoasa, iubitoare, pozitiva, merituoasa, plina de compasiune, frumoasa, atragatoare, cu abilitati mistice, inteligenta, deschisa catre nou, blanda cu ceilalti, darnica, ambitioasa, orientata spre binele lumii, dadicata, constienta, libera… Pentru ca suntem fiinte divine. Pentru ca suntem spirite-extensie ale divinitatii intrupate pentru a trai experienta umana plenar. Pentru ca avem capacitati pozitive nemarginite si orice ne-am imagina frumos am putea crea daca…ne-am iubi pe noi insine. Daca ne-am privi in oglinda si am vedea stralucirea spiritului care radiaza prin trup, am deveni brusc de o frumusete rapitoare pentru noi insine. Daca ne-am conecta cu Sinele nostru si l-am lasa sa ne dea acces la toata informatia universala pe care o detinem am intelege brusc totul si ne-am iubi instant, avand incredere ca putem reusi orice. Daca am da valul de pe ochii mintii, am descoperi adevarul suprem : suntem fiinte nascute din iubire, energia care ne insufleteste este iubire pura originara si iubirea curge natural prin noi daca nu ne blocam singuri traind in iluzia separarii. Asa cum spunea minunatul poet sufit Rumi: ” Sarcina ta nu este sa cauti iubirea, ci sa cauti si sa gasesti toate barierele pe care le-ai construit in tine impotriva ei.” Nimic mai adevarat,nimic mai plin de inteles si de raspuns. Cu totii, nascuti pe Pamant, traind socul si anxietatea separarii de divinitate,de Acasa, am uitat ca suntem fiinte de iubire si ca e calitatea noastra naturala sa raspandim iubirea, si ne-am construit tot felul de minciuni, de bariere, de blocaje care sa ne sustina iluzia separarii: nu suntem capabili de iubire. Si atunci ce am facut in continuare? Fiind prin natura fiinte care au nevoie de iubire pentru a trai, asa acum paraul este facut din apa si are nevoie de apa pentru a exista, am inceput sa inventam noi tipuri de iubire. Surogate de iubire, inlocuitori ieftini care nu si-au facut niciodata treaba bine. Le-am numit: iubire materna, iubire paterna, iubire fizica, iubire de parinti, iubire de oameni, iubire de natura, iubire de animale, iubire de frumos, iubire de libertate, iubire conditionata ( ce ironie!!), iubire platonica, iubire pasionala, iubire dependenta, iubire din interes….Tot felul de iubiri, care au fost si vor ramane doar iluzii. Iubirea adevarata nu a rasarit decat rar dintre norii pusi de noi in jurul sursei interioare si atunci ne-a “confuzat” tare de tot, si poate ca am ales sa inchide sursa, ca era mai usor sa iubesti in stilul vechi, familiar. Foarte des aud pe cate cineva spunand: “Trebuie sa ma iubesti doar pe mine. Daca iubesti si pe altcineva, atunci inseamna ca pe mine nu ma iubesti.” Confundam monogamia cu iubirea si conditionam iubirea sa fie monogama. Oamenii capabili sa iubeasca cu adevarat, pot iubi cel putin un milion de persoane la fel de mult. Faptul ca aleg un singur partener sa isi petreaca viata alaturi de el, este total altceva. Asta nu inseamna ca odata ce si-au ales partenerul, acesti oameni nu vor mai iubi pe nimeni niciodata. Ar fi o deprivare crancena, ar insemna moarte sufleteasca sa ii fie cuiva interzisa isi rezume iubirea, capacitatea de a iubi la o singura persoana, obligatoriu-fortat. Dar din nevoia de a controla, de a tine atasat, de a fi siguri pe noi prin existenta sentimentelor celuilalt orientate doar spre noi si nimeni altcineva, taiem aripile celor care ne sunt parteneri si ii condamnam la moarte lenta. E ceva ce facem in general, si mai grav este ca atat de inradacinata este aceasta conceptie, incat nu ne putem abtine sa o facem! Daca ne-am iubi pe noi insine nu am avea nevoie de iubirea nimanui si nu ar exista pretentia ca cineva sa ne iubeasca exclusiv. Poate ca am trai in cuplu, dar nu am mai gandi gresit si am lasa libertatea celor dragi. Daca ne-am iubi pe noi insine am putea sa ii iubim pe toti oamenii din lume la fel si am putea intelege cum este aproape imposibil sa te opresti la o singura persoana. Dar cum poate cineva sa ofere libertate daca nu cunoaste el insusi libertatea? La ingradirea aceasta ar mai contrinui si ideile preconcepute si infricosate despre sexualitate, care este inteleasa atat de gresit!! Sexualitatea nu este in mod exclusiv prerogativul absolut al unui cuplu declarat. Sexualitatea este o tehnica spirituala, este un element ajutator, este o activitate naturala cu scop de activare a energiilor divine din noi pentru a ne impusiona, declansa,sustine si amplifica evolutia spirituala, iluminarea. Nu intamplator extazul atins in meditatia profunda este identic cu orgasmul sexual. Daca oamenii ar intelege ca actul sexual se face cu partenerul pe care il iubesti pentru ca iubirea dintre cei doi amplifica energiile sexuale si efectele sunt mai puternice, ar stii ca nu sexul valideaza iubirea pentru cineva, ci iubirea sustine sexul. Asa ca daca am iubi egal toti oamenii, si in iubire nu e loc de posesivitate si gelozie, nu credeti ca ar fi cumva…natural sa avem de-a lungul vietii mai multi parteneri sexuali, ajutandu-ne de sex pentru a evolua spiritual strict? Ar fi posibil. Dar cei care au facut asta deja, au fost catalogati si urati. Recunosc, ca nici eu nu am ajuns la puterea de a face asa ceva, insa am constientizat ceea ce inseamna aceasta idee si o inteleg. Ideea in mare este ca daca ne-am iubi pe noi insine, nu am avea nevoie de o persoana care sa ne iubeasca exclusiv si sa ne demonstreze asta facand sex doar cu noi exclusiv. Aceste pretentii vin din lipsa de iubire de sine.

dsadasda
Iubirea de sine ne-ar salva de la multe din dramele vietii pamantesti. Lipsa iubirii de sine, in schimb, ne afunda zi de zi in tot mai multe nevoi, dependente, blocaje si ne mentine in inevolutie. Iubirea de sine ar deschide barajul raului numit Iubire si apele sale ar navali spaland toate noroaiele, adapand toate fiintele insetate care asteapta pe mal, umpland albiile altor rauri adiacente si ducand toate barcile catre Ocean. Iubirea de sine ar insemna fericire interioara neconditionata, pace si armonie interioara, relatii fericite, abundenta de energie vitala, vise indeplinite, o lume mai buna scaldata in iubire, si…inceputul promitator al unei noi dimensiuni pe Pamant.
Iubire de sine este samanta din care va creste noul copac al vietii. Iubirea de sine este picatura care odata patrunsa prin barajul fisurat, va eroda pana la distrugere toate blocajele si va lasa apele iubirii si ale creatiei sa navaleasca. Iubirea de sine este fereastra deschisa care lasa prima raza din Soarele unei noi Ere sa patrunda in Lumea Noastra.
Cum ajungi sa te iubesti pe tine? Crapa barajul. Indeparteaza blocajele. Iubirea nu se invata. Ceva ce ai stiut din totdeauna nu are cum sa fie invatat. Nu poti invata iubire, o poti doar lasa, ajuta, sa navaleasca in toata splendoarea ei. Cum sa crapi barajul? Prin constientizare. Prin acceptare. Observa-te zilnic, clipa de clipa. Vezi-ti blocajele care nu te lasa sa fi fericit. Cauta-le sursa. Intelegele deplin de ce exista. Ai compasiune fata de tine si fata de cei care au contribuit la adunarea blocajelor (cel mai adesea,parintii, ca deh, acesta este rolul lor.). Accepta-ti blocajul si trateaza-l ca pe un copil neajutorat care vrea sa se schimbe, sa fie mai bun. Integreaza-ti blocajele si elibereaza-le constient prin meditatie si alte tehnici. Orice tehnica care foloseste energiile divine este utila: reiki,meditatie,theta healing,hoponoponopo,tai chi, qigong, vizualizarea cu scop, channeling cu fiinte superioare care te pot ajuta…orice tehnica stii ca functioneaza pentru tine. Aminteste-ti sa sublimezi blocajele in energie pozitiva creatoare. Pentru ca nimic nu se pierde, totul se transforma, ai grija sa transformi energia blocajelor tale in ceva frumos care sa stea la baza creatiei divine. Si apoi, odata lucrand pe blocaje, iubirea va aparea. Si odata ce a aparut, nu va mai disparea niciodata daca tu vei lucra continuu in numele ei. Stii vorba: E nevoie sa cobori in cele mai intunecate parti ale tale, pentru a scoate de acolo lumina? 🙂 Aplic-o. Nu iti spun ca va fi usor. Insa pentru a evolua spiritual nu e suficient sa vizualizezi si sa iti doresti, e nevoie sa actionezi si sa lucrezi cu tine insuti.

oneness

De la tine incepe schimbarea. Cum ar arata lista prioritatilor tale? Pai: 1) Inlatura blocajele, 2) Iubeste-te pe tine, 3) Orice e posibil de aici incolo! 🙂

Nu iti mai spun TE IUBESC. Iti spun, cititor drag, “STIU ca o sa te iubesc intr-o buna zi curand.”

Namaste!

Diana

images

Tag Cloud