Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Archive for the ‘Vindecare’ Category

Asumarea rolului tau

Dragii mei,

Ca orice spirit in calatoria sa prin Univers, mai exista si momente in care ne dorim sa fim singuri, sa meditam, sa intelegem, sa ne cunoastem mai bine, sa procesam si sa integram informatiile si intamplarile din viata noastra. Intr-o astfel de perioada ma aflu eu de aproximativ 3 luni. Spunand “3 luni” nu imi vine sa cred ca deja suntem in martie. Ati observat cat de rapid trece timpul anul acesta? Este uimitor. Compar zilele de acum cu cele de cand eram copil si simt ca atunci o zi valora cat doua zile actuale. Dar timpul trece mai repede pentru ca si evolutia noastra curge mai repede. Avem posibilitatea sa ne echilibram, sa ne videcam si sa avansam in cunoastere mult mai repede decat au facut-o generatiile anterioare. Timpul se scurteaza din ce in ce pana cand…intr-o zi nu va mai fi. Pentru cineva complet ancorat in material si inconstient de latura sa spirituala, poate este o situatie nedorita…adica zilele trec, nu apuca sa faca ceea ce si-a planuit, timpul cu cei dragi este mai scurt…poate fi motiv de frustrare! Dar daca esti mai aproape de latura ta divina, timpul nu prea are mare relevanta, mai ales pentru ca traiesti in prezent continuu. Insa daca esti constient de ambele naturi ale tale, cu cat trece mai repede timpul pe Pamant, cu atat te reintorci mai repede Acasa. Eu am o senzatie bizara ca, cu cat timpul este mai rapid, cu atat ma expandez eu in constiinta mai mult.

In ultimele luni, am evoluat enorm. Am ajuns sa inteleg si sa cunosc anumite situatii pe care inainte nici nu le puteam accepta, sau concepe, dar apoi sa le integrez si sa invat din ele! Bineinteles, evolutia mea a fost cu un anumit pret. Am avut si momente de depresie, si momente de incrancenare, si suferinta, si insingurare, si multe conflicte interne si externe. Insa acestea toate au dus in cele din urma la efecte pozitive. Am eliberat blocaje mentale si fizice si inca ma straduiesc sa rezist facand asta in fiecare zi. Partea oarecum ” neplacuta” in acest proces este toata suita de stari si ganduri prin care treci atunci cand te cureti. Te urci practic intr-un montagnerousse cu buna stiinta, dar nu iti imaginezi cat de abrupte sunt pantele niciodata, dar nici cat sunt de inalte culmile. Ideea este ca se compenseaza totul. Cum s-ar spune, dupa furtuna rasare soarele mereu – si, oh, ce mai soare! Este naucitoare aceasta calatorie prin care trec omul si spiritul uman in ultima perioada. Cand esti zeu infloritor si te simti puternic, cand esti umil cersetor si cari sacosele trecutului.

In toata aceasta perioada, m-am intrebat de zeci de ori: unde imi este liberul arbitru? Simt ca multele decizii pe care le-am luat au fost luate de o alta versiune a mea, supradimensionala, de o forta puternica din mine, care nici macar nu mi-a cerut parerea. In unele situatii pur si simplu ma simt luata de val si dusa undeva unde nu prevedeam sa ajung. Si este bine, sa nu ma intelegeti gresit! Bine, chiar daca drumul este uneori anevoios si plin de constientizari dureroase, destinatia este intotdeauna buna! Insa naucita, ma intreb: eu, Diana, am avut si eu ceva de spus in toata treaba asta? Probabil ca nu. Si probabil pe buna dreptate. Pentru ca daca ar fi dupa mine, m-as fastaci doua sute de ani la marginea prapastiei agatandu-ma de toate blocajele mele dragi si ezitand, in loc sa ma arunc cu incredere in abis si sa vad ca – uite mai, tot pe moale am cazut. Daca ar fi dupa mine, as orbecai prin intuneric cu lanterna constiintei mele inca limitate. Dar vedeti, vine mereu forta asta mai mare decat mine, pe care putem in mod egal sa o numim “destin”, “sine superior”, “soarta”, “plan divin” sau “dumnezeu”…si ma impinge din spate fix in abisul ala care pe mine ma sperie. Abis = nou = necunoscut. Si cad, si ma zbat si urlu, si ma dor toate legaturile rupte cu trecutul si cu iluziile in care am trait, ma dor ca atunci cand iti zmulgi parul din cap, sau inima din piept, si strig dupa ajutor, si urasc forta care m-a impins – ca uite, eu acum tot cad si nu ma opresc si uite ce intuneric e si cat ma doare! si e frig si sunt singura – ca de obicei cand cazi, tre sa cazi singur! si trec prin iad de o mie de ori, inainte sa… cad pe moale.  Pentru ca da, de fiecare data cad pe moale. As prefera o scara, sa cobor pe ea, daca tot pe moale ajung, insa nu se poate. In vremurile astea, mi-ar lua vreo 3 vieti cu scara, si as pierde timpul. Trebuie sa tin ritmul, trebuie sa invat si sa simt prin ce trec ceilalti oameni, pentru ca am venit sa ajut, sa sustin. Si cum poti ajuta daca nu intelegi? Poti sa vorbesti in gura mare despre un lucru despre care habar nu ai? Nu prea poti. De cand am aflat ca sunt venusiana si am venit sa ajut, m-am intrebat de cateva ori – pai si atunci, de ce trebuie sa sufar si sa trec si eu prin tot procesul asta? Nu se poate fara? Si am primit raspunsul: cine intelege suferinta si efortul unui om, este capabil sa il ajute. Trebuie sa fii cu un picior in groapa langa el, si cu un picior sus, bine proptit, altfel nu reusesti sa scoti pe cineva la lumina. Sa fim amandoi jos nu se poate, ca e lupta pierduta. Sa fiu eu sus, iar nu se poate, pentru ca omul inca nu intelege ceea ce vine din alte lumi decat el si vorbeste alte limbi. Asa ca iata-ma. Experimentand tot procesul, de buna voie, ca asa am hotarat candva, cand m-am “inrolat”.

Lectia prin care trec momentan, este “Asumarea rolului propriu”.

Am inteles ca multi oameni inca traiesc neasumandu-si rolul propriu. Inca se ascund sub identitati sociale comfortabile sau, chiar si chinuitoare – pentru ca unii adora pozitia de victima. Sau pur si simplu stiu care le este rolul dar le este frica sa si-l asume. Sau, alt pur si simplu, sunt deconectati de la Sursa si au uitat rolul, nu stiu care este si umbla confuzi prin aceasta existenta. Daca va uitati  in jur, cred ca puteti sa numiti si voi cativa cunoscuti care nu isi asuma rolul pe acest Pamant. Sunt acei oameni care mereu tristi, se intreaba ce au de facut cu viata lor, care sunt nemultumiti profund de locul unde lucreaza, care simt ca si-au ratat viata, care nu isi exploateaza talentele, care mor cu fiecare zi ce trece, acumuland frustrari si depresie – singurele “averi” cu care vor parasi aceasta lume, carandu-le – bietii- cu ei in viata urmatoare. Dar stiti, nu este obligatoriu sa fie asa.

Ne-am invatat sa traim in frica. Frica, este opusul iubirii. Noi suntem spirite nascute din iubire, materia noastra prima din care suntem facuti este energia iubirii. Si experimentam o viata in frica. Frica este subtila, se furiseaza tacuta si perversa in inima si pleaca cu greu. Nu trebuie sa iti tremure genunchii sau sa fii speriat ca sa iti fie frica. Frica inseamna si cand, desi iti auzi chemarea sufletului, alegi sa iti inchizi urechile si ochii si sa mergi in directie opusa. Frica inseamna si cand esti agresiv pentru ca cineva are alta viziune decat tine. Frica inseamna si cand te uiti la televizor un weekend intreg in loc sa te dezvolti si sa socializezi. Frica inseamna toate acele lucruri marunte pe care le faci, intorcand spatele lucrurilor marete pe care le-ai putea face cu viata ta. Este frica de a iti asuma propria fiinta.

Propria ta fiinta nu esti tu, Maria sau George, care esti manager sau operator PC, care ai 3 copii si 2 pisici, un apartament si niste parinti, o scoala terminata si mancare de facut diseara cand ajungi acasa, sau de platit factura la curent. Acestea sunt identitatea ta sociala si lucrurile pe care le detii sau care fac parte din rutina ta. Sunt masca pe care o porti, ascunzand sub ea soarele care esti. Imagineaza-ti un bec. Care lumineaza puternic. Daca pui peste el o esarfa neagra, becul nu lumineaza mai putin, el tot acolo este. Insa lumina lui va fi asa de slaba incat efectele produse in jurul sau vor fi aproape insesizabile. In loc sa luminezi lumea in care traiesti si sa fi suport si pentru cei din jurul tau, ti-ai ascuns lumina sub valul falsei tale identitati. Bineinteles, este normal sa avem o identitate umana. Este normal sa avem un nume, o familie, niste posesiuni si o istorie. Sunt necesare pentru a trai complet aceasta experienta. Insa cei mai multi oameni, se multumesc cu atat. Un nume, o scoala, o familie, un job pe care il detesta si care este cauza depresiilor, si o rutina zilnica. Am ajuns sa credem ca destinul omului este sa se casatoreasca si sa faca copii. Bineinteles, este si aceasta o parte – O PARTE – din misiunea unora. Dar nu este tot ceea ce pot face. Ma intristeaza cand aud oamenii spunand mandri si cu un aer de “am facut tot ce se putea face”, atunci cand ii intrebi ei ce au facut cu viata lor: ” Am facut doi copii!”. Sau cand se lauda, ei, cu reusitele copiilor lor…ca si cum ar fi ale lor. Unii dintre noi isi traiesc viata prin altii si mor incet-incet, ofilindu-se. Se mint ca au o viata infloritoare, pentru ca au casa, sot/sotie, copii, serviciu si au pus bani deoparte pentru concediu. Si doar ei stiu cum se simt, cand seara, cand se face liniste si toti dorm, in sfarsit pun capul pe perna si cad mastile.

Un mare adevar pe care trebuie sa il constientizam, este ca: desi am venit aici impreuna si ne sustinem, ne ajutam sa evoluam, noi oamenii, ca spirite, suntem individual in calatoria noastra, si avem datoria sa ne implinim misiunea. Avem datoria sa ne asumam rolurile in vietile noastre. Ne pierdem pe drum adesea. Ne ratam vocatiile si ne integram in sange identitatile false, zabovind prea mult in situatii si ganduri care ni se par satisfacatoare, dar sunt cu mult mai departe de extazul spiritual la care avem toti dreptul.

Si eu ma pierd uneori pe acest drum. Greseala pe care o fac este sa ma reduc la a fi doar umana. Ma preocupa grijile materiale, relatiile cu familia, lipsurile, si uit ca daca as fi macar putin mai aproape de natura mea divina, toate aceste frustrari nici macar nu m-ar atinge, pentru ca le-as intelege. As stii ca sunt necesare, as vedea imaginea de ansamblu si as accepta.

Acceptarea este o parte foarte importanta in procesul de asumare a rolului tau. Cand incetezi sa lupti impotriva curentului, sa te lasi dus de valurile vietii, sa spui “DA” inloc de “NU”, sa iti invingi fricile in loc sa le alimentezi, sa te iubesti cu tot ceea ce reprezinti in loc sa iti negi si ascunzi “defectele”, cand poti sa vezi de ce “persoanele care iti fac rau” sunt in viata ta si ce lectii valoroase iti dau, atunci esti pregatit sa accepti. Acceptarea inseamna sa intelegi profund si deplin ca daca ceva se intampla in viata ta, este pentru ca era menit sa se intample asa ci nu altfel. Dar ca ai puterea sa iti determini prezentul si viitorul, sa iti creezi realitatea si sa influentezi intreg Universul prin energiile pe care le emiti. Ca sa poti sa incepi sa primesti, trebuie sa stii sa accepti.

Accepta ce ai acum, ca sa poti primi mai mult. Accepta familia pe care o ai, dar seteaza tu limitele relatiei cu ei, astfel incat sa nu mai creada ca au dreptul sa te invadeze si sa te guverneze. Accepta relatia pe care o ai, ti-a adus multe lectii, dar propune-ti sa o imbunatatesti prin deschidere, comunicare, egalitate, corectitudine, iubire, daruire…sau sa va eliberezi pe amandoi daca va tineti pe loc. Accepta lipsa abundentei in acest moment, dar constientizeaza ca esti deconectat de la Sursa si ca detii mijloacele pentru a repermite abundentei sa curga in viata ta. Toti ne-am nascut bogati, dar undeva pe drum am pierdut codul de la seif. Accepta ca esti bolnav acum, dar hotaraste-te ca aceasta este ultima data cand vei mai fi, pentru ca starea ta adevarata este cea de sanatate si ti-o vei redobandi negresit. Accepta ca simti asa cum simti acum, dar stii in adancul tau ca poti sa iti imbunatatesti starea de spirit si viata, doar daca vrei. Accepta ca este sfarsitul unui drum, dar ridica ochii si vezi noul inceput de drum si promite-ti sa tii minte lectiile invatate din cel anterior. Accepta ca te doare, consuma durerea, vezi ce iti spun vocile ei, dar intra adanc in inima ta si fa curat ca sa arunci vechiturile care nu mai sunt necesare si sa gasesti vointa undeva ascunsa pe acolo. Accepta ca nu ai reusit de data asta, dar intelege ca tocmai pentru ca nu ai reusit azi, esti mai intelept si mai determinat sa reusesti. Accepta ca sunt in jur oameni diferiti si ca iti afecteaza viata momentan si planeta pe care traiesti, dar adu-ti aminte ca ai fost si tu candva ca ei si ca au fost lectii prin care a trebuit sa treci ca sa evoluezi si multumeste ca si ei evolueaza chiar acum. Accepta ca te-ai nascut in acest corp si nu in altul si gandeste-te cate situatii benefice ti-a adus corpul tau,pe care le-ai fi ratat daca aveai alt corp. Nimic nu este intamplator. Corpul tau este oglinda interiorului tau. Schimba-ti atitudinea, gandirea, starea de spirit, si vei radia.

Orice aspect din viata ta iti produce furie, frustrare, nemultumire, frica, negare, regret, dorinta de a te ascunde, vina, durere, trebuie acceptat si integrat. Adica este necesar sa intelegi ca acel aspect exista in viata ta nu intamplator si ca sigur ai o lectie de invatat din el. Dar lectia o inveti detasandu-te si privind obiectiv imaginea de ansamblu. Facand eforturi considerabile sa vezi si lucrurile bune care au reiesit din acest aspect pe care iti vine greu sa il accepti. Poti desena o schema in care sa pui in centru de exemplu : relatia cu mama. Si sa pui pe o parte lucrurile care te supara la aceasta relatie: nu ma intelege, ma subestimeaza, ma jigneste, nu avem o comunicare buna, ma santajeaza emotional etc. Si pe cealalta parte: mi-a dat viata si m-a ingrijit sa pot ajunge un om adult, chiar daca traumatizat; mi-a dat lectii ca sa invat sa fiu puternica si sa iubesc neconditionat, prin exemplul ei negativ, am invatat sa fiu o mama mai buna etc. Exista intotdeauna parti bune daca vrei sa le vezi. Aceasta schema te va ajuta sa accepti relatia cu mama ta. Sau un exemplu de schema pentru o situatie anume: am fost concediata -> nu mai am un loc de munca -> nu mai am un venit sigur momentan -> imi lipsesc multe lucruri esentiale -> constientizez valoarea banilor in viata mea -> incep sa imi doresc abundenta – > gasesc materiale pentru atragerea abundentei in viata mea – > invat cum sa imi atrag abundenta -> invat ca in viata trebuie sa fac lucrurile care imi plac ca sa imi atrag abundenta -> imi folosesc creativitatea pentru a crea bijuterii hand-made – > devin propriul meu angajat -> am si libertate, muncesc cu placere, abundenta curge in viata mea. Asadar, a iti pierde serviciul poate fi de fapt un lucru bun daca stii cum sa privesti. Orice situatie poate fi luata si analizata asa si veti vedea ce avantaje va aduc chiar si situatiile neplacute.

Orice situatie acceptata, este mai usor de cantarit si inteles. Este ca si cum datorita norului de frustrari pe care l-ai adunat in jurul ei, o vedeai mult mai mare, mai intunecata si mai monstruoasa decat era cu adevarat. Cand accepti aceasta situatie, dai la o parte acest nor si rezolvarile pentru ea vin imediat. Iti dai seama ca faceai din tantar armasar si drama asta toata era degeaba. Acesta este efectul constientizarii.

O lege in Univers este cea a echilibrului. Orice balanta ajunge in echilibru. Daca ceva te nemultumeste, fii sigur ca urmeaza ceva bun si concentreaza-te pe asta.

Odata ce exersezi zi de zi sa accepti aspecte din viata ta, ajungi din ce in ce mai aproape de…tine insuti. In drama omeneasca, adesea ne identificam cu situatiile si persoanele din viata noastra. Cum spuneam si mai sus, ajungem sa credem inconstienti ca noi reprezentam : nume+posesiuni+studii+familie+rutina. Acceptarea are un efect foarte frumos: sparge iluziile ca pe baloane de sapun. Sa ne imaginam ca in fata noastra se afla un norisor de baloane de sapun. Multe, multe baloane pe care scrie: nu am bani, sunt singur, nu sunt iubit, mama nu ma accepta, tata este rece, prietenii mei au uitat de mine, serviciul meu este nesatisfacator, sefa mea se poarta urat, m-am ingrasat, sunt bolnav, imi detest viata etc. Si incep sa se sparga pe masura ce privesti detasat si intelegi ca: am un blocaj pe bani ce poate fi rezolvat, am un blocaj emotional care ma opreste din a imi construi relatii sanatoase si pot sa il vindec lucrand pe chakra inimii, parintii mei au rolul de a imi da lectiile necesare pentru a deveni un adult constient, imi pot schimba seriviciul si voi face ceea ce ma multumeste, sefa mea probabil incearca la nivel subtil sa ma faca sa inteleg ca nu e locul meu aici, e timpul sa ma ingrijesc de sanatatea mea, viata mea este plina de oportunitati si eu imi creez viata. Toate aceste constientizari te elibereaza si incepi sa capeti putere. Iti recapeti claritatea, puterea, incepi sa nu te mai pui mereu in postura de victima nedreptatita careia ii lipsesc si iarasi ii lipsesc atatea si nu va fi niciodata fericita.

In plus, intelegi ca nu esti tu vinovat pentru nimic din toate acestea. Nici nu se pune problema de a fi vina cuiva, ci pur si simplu fiecare om din viata ta isi joaca rolul pentru a te duce mai departe pe calea ta, incepi sa practici recunostiinta. Practicand recunostiinta, iti tai acele legaturi daunatoare, si tie si lor, cu cei pe care i-ai judecat. Treptat, iti lasi jos mastile: de abuzat, de victima, de nedreptatit, de neinteles, de diferit, de separat, de deprimat, de indurerat…sau de actor care ascunde sub veselie toate traumele prin care a trecut si pe care nu le-a inteles. Lasand aceste masti jos, te apropii mai mult de esenta ta. Incepi sa te vezi cu adevarat, fara sa te mai identifici cu proiectiile altora si ale tale. Cand intelegi relatiile tale cu cei din jur, ajungi la intelegerea ca sunteti interconectati doar spre binele cel mai inalt al vostru, ca nimeni nu este victima, ca nu esti dator nimanui si nimeni nu iti este dator tie. Prin urmare, devii liber de obligatii si capabil de relatii mai libere, mai frumoase, mai pline de recunostiinta. Si frica de a rani, de a dezamagi sau de a pierde pe cineva se disipeaza. Nu mai te simti obligat sa joci roluri ca sa fii pe plac, sa nu fi judecat, sa fii acceptat. Si iarasi te apropii tot mai mult de esenta ta.

Abia acum incepi sa intelegi cine esti cu adevarat. Ai crezut atata timp ca esti altcineva! Ai jucat rolurile si ai purtat mastile false atat de mult timp incat iti intrasera in carne si in sange si nu mai stiai cine esti de fapt! Cand incepi sa intelegi si sa accepti detaliile “neplacute” ale vietii tale de pana acum, totul se schimba si zgomotul infernal al gandurilor care judecau TOTUL incepe sa dispara, facand loc…vocii spiritului tau.

Si vocea spiritului tau stie totul despre tine. Stie de unde vii, cine esti si care ti-e rolul. Poate e greu de acceptat. Poate ca o sa auzi si nu o sa vrei sa crezi sau sa accepti. Poate te-ai pregatit o viata intreaga ca sa fii web designer si esti unul de succes acum si nu vrei sa dai totul pe nesiguranta unui nou inceput. Poate tragi cu dintii sa faci un compromis. Dar vezi si tu cu ochii tai ca cu cat mergi inainte pe drumul vechi care nu este si cel potrivit, cu atat totul se complica pentru tine si nimic nu mai merge bine…si cumva, nu te simti nici 100% implinit. Si semne sunt peste tot. Trebuie sa iei noua cale de care ti-ai adus aminte. Calea autentica. Trebuie sa iti asumi rolul. Simti ca toata viata ti se da peste cap, dar trebuie sa o faci.

Sau poate esti obosit dupa o lunga cautare in care ai stiut, ai stiut mereu, dintotdeauna, ca esti menit sa faci altceva, si erai asa de nefericit in mizeria ta cotidiana, si acum – iata dovada! Intelegi in sfarsit care ti-e rolul. Toate portile ti se deschid, stelele se aliniaza, abundenta curge, te simti liber si fericit ca o pasare in cerul senin.

Oricare ar fi situatia, calea este doar una. Aceea de a iti asculta inima si de a iti asuma rolul. E timpul sa incetezi sa joci roluri micute, de amator nepriceput, platit prost si nerecunoscut pentru maretia sa. E timpul sa joci rolul vietii tale. Nu iti fie teama, daca ai ajuns aici, asa trebuie sa fie. Fa saritura aia! Sari si nu te teme – chiar daca vei capata cateva zgarieturi si o sperietura zdravana, vei cadea pe moale. Cu cat vei persista in frica si indecizie, cu atat vei dezlantui mai tare haosul in viata ta. Astea sunt vremurile acum. Nu se mai poate sa zabovim.

Cei care trebuie sa citeasca aceste cuvinte, le vor citi. Eu pentru ei le-am scris. Nu vor ajunge la nimeni din greseala.

Acceptati si asumati-va rolurile de creatori. Daca aveti talente uitate, nefolosite, daca aveti chemari pe care le-ati ignorat, daca sunt semne pretutindeni in jur care va indruma intr-o anumita directie, atunci folositi-va talentele, ascultati-va chemarile, urmati semnele. Acum e timpul. In aceste timpuri ale schimbarii, este nevoie de oameni care sa isi arate adevarata esenta si sa straluceasca curajosi in lume.

Straluciti!

Cu inima indreptata catre voi,

Diana

tumblr_mgdiuoAsVd1s1fji4o1_500

Tu ai putea suporta atata durere?

Traducere si adaptare dupa un text de

Poti suporta un ac infipt in ochi ?
Poti suporta sa iti scot dintii pe viu?
Poti suporta sa fii aruncat intr-un cazan cu apa in clocot?
Poti suporta sa fii jupuit de viu?
Poti suporta sa te electrocutez?
Poti suporta sa iti dau o gaura in craniu?
Poti suporta sa te infectez cu boli ca sa vad cum reactionezi?
Poti suporta sa iti tai degetele?
Poti suporta un carlig infipt in gura ta?
Poti suporta sa ti se taie gatul?
Poti suporta sa ti se puna chimicale in ochi?
Poti suporta sa fii inecat?
Poti suporta sa fii calcat pe cap?
Poti suporta sa fii transportat prin toata tara in temperaturi extreme?
Poti suporta sa fii impuscat cu un pistol cu cuie?
Poti suporta sa ti se infiga un bat in fund?
Poti suporta sa te dezmembrez de viu?
Poti suporta sa fii ridicat cu un carlig de falca?
Poti suporta sa fii izbit repetat de perete?
Poti suporta sa fii lovit in cap cu un ciocan?
Poti suporta sa fii indesat intr-un tarc de gestatie?
Poti suporta sa fii lovit in fata cand nu poti merge?
Poti suporta sa fii impiedicat sa iti misti vreodata bratele?
Poti suporta sa fii insamantata artificial pentru tot restul vietii tale?
Poti suporta sa dormi in propriile fecale cand esti bolnav?
Poti suporta sa te fac bucatele de viu intr-o masina de tocat?
Poti suporta sa te tarasc de picior catre propria ta moarte?
Poti suporta sa te atarn cu capul in jos in timp ce sangele iti tasneste din gat pe fata?
Poti suporta un fier incins in nas?
Poti suporta sa fii electrocutat anal?
Poti suporta sa fii tinut intr-o cusca toata viata ta?
Poti suporta sa fii hranit cu forta pana iti cedeaza ficatul?
Poti suporta sa iti fie furati copiii?
Poti suporta sa fii tinut legat ca sa nu te misti niciodata?
Poti suporta sa inhalezi gaze toxice?
Poti suporta sa fii modificat genetic?
Poti suporta sa nu mai socializezi niciodata cu nimeni?
Poti suporta sa fii lasat sa mori de foame?
Poti suporta sa fii injectat cu steroizi?
Poti suporta sa fii abuzat in timp ce urli dupa mila?
Poti suporta sa fii lipsit de tot ceea ce iti e drag sau natural pentru tine?
Poti suporta atata suferita?
Poti suporta gandul ca viata ta se va sfarsi devreme dupa un chin infernal?

Probabil te gandesti: Ce inuman !!!! Cine ar face asa ceva cuiva?? Aceste practici seamana cu iadul! Ei bine, afla ca aceste practici inumane sunt aplicate zilnic asupra animalelor crescute pentru hrana si alte produse animale, testari cosmetice, circuri si spectacole, cercetare dar si pentru experimente. Nu d0ar ca e de la sine inteles de catre oricine are constiinta, dar a si fost declarat de comunitatea stiintifica ca animalele simt durerea si sufera exact ca si oamenii. Daca nu crezi, priveste-le. Nu sunt insensibile in fata unui ac, a unei lame sau a apei fierbinti.

Poti trai cu tine insuti stiind ca alegerile tale cauzeaza atata durere si suferinta animalelor? Daca tu nu ai suporta sa ti se faca aceste lucruri tie, de ce atunci platesti pe altii sa le faca animalelor in locul tau, ca sa le poti manca sau folosi partile corpului? Daca nu ai stiut ce se intampla dincolo de raftul de mezeluri, lactate sau alte produse animale pana acum, acum stii. A te preface ca nu ai aflat sau a incerca sa uiti ca se intampla nu va produce nici o schimbare si aceste atrocitati vor continua sa se intample. Nu exista nicio scuza pentru a nu face schimbari usoare si simple in viata ta.

Vegan Poster

Nu ai nevoie sa mananci animale pentru a supravietui.
Nu ai nevoie sa vezi animale la circ pentru a te distra.
Nu ai nevoie sa cumperi produse facute din parti de animale petru a supravietui.
Nu ai nevoie sa cumperi produse testate pe animale pentru a supravietui.

Toate marcile din aceasta imagine de mai jos testeaza produse pe animale, si eu adaug si Avon. Recomand marcile romanesti care nu testeaza produse pe animale si in special Vivanatura care are si cosmetice 98% naturale, ceea ce e rar.

1043885_470096046415317_282903085_n

Poti face schimbarea chiar acum.
Alegerile tale de acum nu au legatura cu supravietuirea.
E vorba de iubire si compasiune, de bun simt.
E vorba de decenta si umanitate.
Inseamnna sa te gandesti la impactul actiunilor tale.
E vorba despre a arata mila si intelegere. .
Este vorba despre a trai o viata constienta in armonie, fara a face rau nimanui.
Este vorba despre animale.
Fie ca iti convine sau nu, este vorba despre tine si despre evolutia ta.

Dragii mei,

Niciun spirit nu va putea ascensiona atat timp cat prin actiunile sale aduce suferinta si haos in lume si mai ales, cat timp participa la inrobirea si torturarea altor fiinte nevinovate. Mai ales daca o face cu liber arbitru si nefiind o problema de supravietuire. Iti spun ca e testat de mine si de toti veganii din lume ( unii traind sanatosi de 30-40 de ani; in India exista cca. 400 milioane de vegani; pe planeta sunt cca. 800 milioane de vegani acum, tindem spre un pamant in armonie.) ca orice nutrient de care are nevoie corpul tau se gaseste in natura, chiar si b12. Nu e nevoie sa moara animale pentru asta.

Educati-va, fiti constienti si evoluati. Sclavia animalelor trebuie sa ia sfarsit si sa traim in armonie cu ele. E timpul pentru evolutia catre o lume vegana, mai ales ca aceasta e singurul mod de viata care mentine corpul, mintea si spiritul pure, de o vibratie inalta.

food-karma-pyramid

Toti suntem UNUL.

Sursa: http://kirschnerskorner.wordpress.com/2012/08/06/how-much-pain-can-you-stand/

Aside

Spirit sanatos in corp sanatos

Dragii mei,

Vreau sa va readuc in atentie o invatatura valoroasa: iubeste-ti, ingrijeste-ti si respecta-ti trupul ca pe ceea ce este: un templu pentru spirit.

Eu am uitat de trupul meu, am zis ca merge si asa in ultima perioada, si l-am lasat singur sub presiunea gandurilor si a stresului. Desi hranit sanatos, nu a facut fata tensiunilor si lipsei de relaxare si acum ma resimt din plin. Asa ca dupa ce m-am dat putin cu capul de pragul de sus, mi-am promis sa ma hranesc si mai sanatos ( fara fainoase, prefabricate si conserve deloc, ci numai cu alimente naturale si sucuri pe cat posibil neprocesate) si am inceput sa caut surse pentru a imi readuce mie la cunostiinta ceea ce stiam asa de bine dar am ignorat. Asa ca azi as vrea sa va impartasesc un articol si un video foarte importante pe care sa le aveti in vedere zi de zi atunci cand va preocupa bunastarea voastra fizica.Sper ca voi sunteti mai constienti decat mine si aveti un spirit frumos radiind intr-un trup sanatos. Credeti-ma ca evolutie spirituala fara sanatate fizica nu se poate. De fapt, starea de sanatate fizica demonstreaza o stare de sanatate spirituala, pentru ca orice boala sau stare de rau isi are radacinile intr-un dezechilibru spiritual. Vedeti ce bine le stiu? Acum ramane sa le si aplic. Va las cu informatiile in continuare si va doresc sa fiti sanatosi, asa cum ati fost creati sa fiti!

“Esti cea ce mananci

12 Jun, 2013

download (19)

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste. Acestea au aratat ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor foarte corect. Acum, aceasta afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza ca un semnal sau ca un semn, in functie de beneficiul pe care mancarea il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturi ale hranei integrale.

O felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact ca ochiul uman… si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul sanguine catre ochi si functia acestora.

O rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.

Strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana revitalizanta substantiala pentru inima si sange.

O nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga: creierul mare deasupra si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca neocortexul. Si acum stim ca nucile ne ajuta sa ne dezvoltam peste trei duzini de transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.

Boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functiei rinichilor si, da, arata exact ca si rinichii umani.

Telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca nu avem destul sodiu in alimentatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile. Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.

Vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a uterului si cervixului femeii – si arata exact ca aceste organe. Cercetarile de astazi arata ca, atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii, o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Si cat de profund e asta?… Ii ia exact noua luni unui avocado sa se dezvolte de la nivelul de floare pana la cel de fruct copt. Sunt peste 14.000 de constituenti chimici fotolitici de nutritie in fiecare dintre aceste plante (stiinta moderna a studiat si numit doar 141 dintre ei).

Smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele cresc motilitatea spermei masculine si sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat trateaza sterilitatea masculina.

Cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar echilibreaza indexul glicemic la diabetici.

Maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.

Grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.

Ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la curatarea deseurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoaca lacrimile care spala straturile epiteliale ale ochilor.

Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins :

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar, insa, la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate, inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

3. Cand sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.

4. Cand este diagnosticat cancerul, inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple. Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice, a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite.

5. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple, este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.

6. Chimioterapia presupune ‘otravirea’ celulelor canceroase cu rata mare de crestere, dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii, tractul gastro – intestinal, etc, iar organe importante, cum ar fi ficatul, rinichii, inima sau plamanii pot fi iremediabil afectate.

7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp, arde, cicatrizeaza si distruge celule, tesuturi si organe sanatoase.

8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor. Folosirea indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a lor.

9. Cand in corp se acumuleaza prea multe ‘deseuri’ toxice rezultate in urma chimio- si radioterapiei, sintemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale si a complicatiilor lor.

10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament si greu de distrus. Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea (imprastierea) celulelor canceroase la alte organe (metastaze).

11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa, adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.

CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU :

a. ZAHAR

Eliminad din alimentatie zaharul, se elimina, astfel, una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase. Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina, sau alte produse (Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc), au ca baza aspartamul (E 951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa, dar in cantitati moderate.

b. SAREA

Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba. Alternativa ar fi sarea de mare.

c. LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE

Laptele favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro-intestinal. Cancerul este hranit de acest mucus. Renuntand la lapte si produsele derivate, si consumand lapte de soia neindulcit, celulele canceroase ‘mor’ de foame.

d. PH ACID

Celulele canceroase ‘infloresc’ in mediu acid. O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici, decat carne de vita sau porc. Carnea mai poate contine substante administrate animalelor: antibiotice, hormoni de crestere si paraziti, ce dauneaza, in special persoanelor cu cancer.

e. O dieta bazata 80% pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc, grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare, si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule sanatoase. Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt distruse la 4o grade Celsius.

f. Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina. Ceaiul verde este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anticanceroase. Cea mai buna bautura este APA – purificata sau filtrata pentru a fi, astfel, eliminate toxinele sau metalele grele. Apa distilata este acida, deci evitati-o!

12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime digestive. Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie, si se creste astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp.

13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine. Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime; acestea ataca proteinele din peretele celular, si permit astfel, celulelor specializate sa distruga aceste celule canceroase.

14. Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: IP6 (inozitolul sau vitamina B9, continut de taratele de grau, seminte, nuci – n.tr.), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave. Cele opt plante din reteta originala sunt: ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt), antioxidanti, vitamine, minerale, etc., toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase. Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite si inutile.

15. Cancerul este o boala a mintii, corpului si spiritului. Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca. Furia, neiertarea si amaraciunea ‘construiesc’ un mediu stresant si acid in corp. Trebuie sa invatam sa avem un spirit iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata!

16. Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului. Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc, la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase.

ATENTIE

1.Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.
2. Nu congelati apa.
3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic.

Dioxina este o substanta ce provoaca cancer, in special la sani. Este extrem de toxica pentru celulele corpului.

Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator.

Sa nu se incalzeasca mancarea la coptorul cu microunde in vase de plastic. Este vorba, mai ales, de mancarea ce contine grasime. Combinatia dintre grasime, temperaturi mari si plastic elibereaza in mancare dioxina, care ajunge, in cele din urma, in celulele noastre.

Hartia nu e daunatoare, dar nu se stie ce mai contine ea.

Multe fast food-uri au renuntat la recipienti din spuma poliuretanica, folosind hartia. Aparitia dioxinei a fost motivul. S-a subliniat ca acelasi efect negativ il are si acoperirea vaselor cu capace de plastic in vederea gatirii mancarii in cuptorul cu microunde. Este indicat folosirea unui servet de hartie.

Galea Gabriela

Sursa: http://informatii-pretioase.ro/esti-cea-ce-mananci/

Bruce Lipton – Influența psihicului asupra corpului

Va imbratisez cu drag si va astept la intalnirea de pe 22 iunie!

Diana

Schimbarile aduse de 2013 si o gura de intelepciune

Dragii mei,

De la inceputul anului trec mental, spiritual si fizic prin multiple schimbari profunde. Constiinta mi s-a deschis mult mai mult decat inainte de ianuarie 2013, si simt ca pot accesa o Cunoastere Universala imensa, complesitoare, divina, si care in acelasi timp, simt ca a facut parte din mine de la Inceput. Reusesc fara efort materializarea unor dorinte si meditatia a inceput sa se simta ca a doua natura a mea ( Da,a doua, nu prima, deoarece inca sunt destul de dominata de nelinistile egoului in aceasta perioada si meditez foarte rar. Insa atunci cand doar ma asez in pozitie de meditatie, mintea mea intra instant in stare meditativa, se face liniste complet si simt cum ma expandez, cu devin UNA cu TOTUL, pulsez in ritmul Universului, si o beatitudine imensa ma scalda. Insa, cum spuneam, cu greu gasesc momente in care sa imi aduc aminte sa meditez. Poate ca asa trebuie sa fie. Zilele acestea, in prim plan este ego-ul si nelinistile lui – pe care trebuie sa il imbratisez si accept acum ori niciodata.)

Intentia e de ajuns pentru a realiza anumite lucruri, uneori ne mai fiind  nevoie si de actiune. De exemplu, daca vreau sa comunic in planurile superioare, daca vreau sa curat pe cineva energetic, daca vreau sa ma conectez la cineva etc. Am zile de depresie si teama si zile de supraconstienta. Am zile in care nu inteleg nimic si mintea e foarte activa, si zile in care mintea e complet goala si am revelatii superbe. Este o continua oscilatie si am inteles ca e normal. Pana cand ne vom ancora complet in energiile noi, vom oscila continuu intre iluzia 3D si iluzia 5D. Folosesc termenul “iluzie” pentru amandoua deoarece toate lumile pe care le vom experimenta ca oameni, sunt iluzii, sunt creatii ale intentiei si gandului nostru. In masura in care ne-am creat realitatea din 3D, ne vom crea si realitatea din 5D. Numai ca 5D are alte legi. Aici nu se poate ajunge cu energii negative, joase. De aceea inca mai suntem cu un picior in 3D, pentru a ne intelege pe noi insine in totalitatea noastra, a ne accepta si a asimila “negativul”, in loc sa il reprimam si sa ramanem agatati in dimensiuni joase. “ Ceea ce nu lasam sa existe, nu ne lasa sa traim. “ spunea cineva.

Dincolo de toate schimbarile, de amintiri dureroase, de toata agitatia emotionala si mentala, undeva in mine ramane mereu o lumina care straluceste peste toate, o inteligenta superioara care detine imaginea completa dar care lasa totusi sa se consume drama, si un calm divin imperturbabil. Aceste minunate daruri le-am primit odata cu 2013.

In ultima saptamana am tot mai multe simptome fizice. Simptome partiale de gripa care nu prea e ea gripa: dureri de oase, dureri de muschi, febra, frisoane, dureri de ochi, ameteli – care vin si trec si iar vin. O stare de epuizare completa si vitalitate minima. Nevoie de somn continua desi dorm circa 10 ore pe noapte. Somn foarte, foarte agitat, cu vise vivide si complicate in care parca traiesc in dimensiuni paralele reale si in care in general ma intalnesc cu oameni din trecut cu care am rupt legaturile candva, si se face ca impreuna cu ei indeplinesc misiuni spirituale. Trezit la ora 4 dimineata automat. Greturi. Pofta de mancare excesiva, combinata cu lipsa poftei de mancare. Dureri de picioare. Junghiuri in brate. Apasare pe piept. O nebunie de simptome! M-am curatat, am cerut si ajutor, insa nu cred ca va functiona altceva in afara acceptarii acestei stari. Pana la urma este o recalibrare a trupului fizic care este obligatorie pentru a ne continua evolutia. Si din cate am vorbit si cu altii, sunt o multime de alti oameni care au aceste simptome. Cineva spunea ca vor dura pana la echinoctiu. Asa ca nu ma ingrijorez si nici nu fug la doctor, deoarece si vocea mea interioara imi spune: E bine, schimbarile astea sunt necesare, ele inseamna evolutie.

In plus, ati observat si voi numerele? Eu le vad peste tot. 11, 22, 33, 44, 55, 11:22, 11:11, 12:12, 13:13, 5:55, 333, 4:44, 22:22. Numerele vorbesc. Numerele ne transmit ce facem bine, cand am deviat de la traseu, ce anume avem de schimbat, ne transmit mesaje ascunse in constienta noastra. Eu stiu doar ce inseamna 11 si 33 si 55. Pe restul nu le-am descifrat. Insa ele insista sa apara. Si apar pana cand mesajul este livrat.

Ei, si azi era o zi din acelea pamantesti, fizice, triste, in care lancezeam in 3D pana am citit articolul pe care urmeaza sa vi-l impartasesc. Odata ce am citit acest articol, de o frumusete divina, am simtit ca m-am conectat la energii superioare, ca am intrat in meditatie si pacea s-a asternut in mine. Cititi-l cu rabdare, si daca vi se pare prea lung, greu, reveniti la el de inca cateva ori.

Va iubesc si sunt alaturi de voi!

Diana

 

Sri AUROBINDO
1872 -1950

 

”Scopul sistemului Yoga este de a pătrunde în Prezenţa şi în Conştiinţa divină şi de a ne lăsa ghidaţi de ea, de a iubi Divinul numai de dragul iubirii de Divin, de a ne pune natura proprie la unison cu natura Divină, şi de a fi în toată voinţa noastră, în toate acţiunile şi în întreaga noastră viaţă, instrumentul Divinului. Scopul său nu este de a face din noi mari yoghini sau supraoameni (deşi se poate întâmpla şi aşa ceva), nici de a acapara Divinul în folosul puterii egoului, al orgoliului sau al plăcerii acestuia. Yoga nu are drept scop nici măcar moksha (eliberarea spirituală), deşi prin practica yoga eliberarea apare, şi de asemenea tot restul se poate produce, însă nu acesta este scopul pe care trebuie să-l urmărim. Ţelul nostru este numai Divinul. (II, 7).” Sri Aurobindo

Sri AUROBINDO s-a născut la 15 august 1872 la Calcutta. Tatăl său, pe nume Krishnadhan Ghose, era un medic bengalez care şi-a făcut studiile în Anglia, de unde s-a întors foarte europenizat. El nu dorea absolut deloc ca cei trei fii ai săi – Sri Aurobindo fiind cel mai mic – să fie contaminaţi cu ceea ce el numea “misticismul afumat şi retrograd” al Indiei. Deci, Sri Aurobindo a fost hotezat cu un prenume englez, Akroyd, a avut o guvernantă englezoaică, iar limba sa “maternă” a fost engleza. La vârsta de cinci ani a fost înscris la o şcoală organizată de nişte călugăriţe irlandeze, alături de băieţii funcţionarilor din administraţia britanică. Doi ani mai târziu, în 1879, cei trei băieţi au fost trimişi în Anglia. Sri Aurobindo nu şi-a mai văzut niciodată tatăl, care a murit cu puţin timp înaintea întoarcerii sale în India. Cât despre limba lui maternă, bengali, a învăţat-o la vârsta de 20 de ani. Datorită concepţiei sale educaţionale, tatăl său l-a sustras practic oricărei influenţe familiale, naţionale sau tradiţionale, deci putem spune că Sri Aurobindo a fost un spirit liber în concepţii şi în modul de a gândi. Şi aceasta este prima lecţie pe care o oferă discipolilor săi – libertatea gândirii. Cei trei băieţi au fost încredinţaţi unui pastor anglican din Manchester, cu instrucţiuni stricte de a nu intra în contact cu nici un indian şi de a nu primi nici o influenţă indiană. Totodată, tatăl lor i-a cerut pastorului să nu le dea nici o instruire religioasă, urmând să-şi aleagă ei înşişi religia pe care vor s-o urmeze atunci când vor fi maturi. Totuşi, nu se poate spune că dr. Ghose ar fi fost lipsit de inimă, căci el îngrijea gratuit bolnavii săraci din satele din Bengal şi chiar le dăruia sume substanţiale de bani. Intenţia lui era ca cei trei fii ai săi să fie nişte „oameni puternici şi de caracter”.

La 12 ani, Sri Aurobindo cunoştea la perfecţie franceza, latina şi, desigur, engleza. A intrat la şcoala St. Paul din Londra, unde a fost în mod deosebit apreciat de profesorii săi. În această perioadă citeşte foarte mult. Spre deosebire de fraţii săi, care-şi făcuseră mulţi prieteni, era oarecum singuratic, deşi nu era nicidecum prea exigent sau puritan şi chiar avea un simţ al umorului cu totul deosebit. La 18 ani termină şcoala şi primeşte o bursă pentru Cambridge, universitate pe care a absolvit-o în 1893. După primul an acolo câştigă toate premiile la poezie greacă şi latină, deşi după cum chiar el recunoştea, îl pasiona mai mult istoria şi mai ales marile revoluţii ale lumii. Îşi descoperă astfel vocaţia politică şi începe să-l preocupe independenţa ţării sale.

Devine secretarul asociaţiei studenţilor indieni de la Cambridge, pronunţă discursuri revoluţionare, renunţă la prenumele său englezesc şi intră într-o societate secretă numită “Lotus şi pumnal”. Se prezintă la un concurs pentru un post în guvernământul Indiei – India era în acea perioadă sub stăpânire britanică – trece primele probe strălucit, dar neglijează să se prezinte la proba de călărie. Ajunge apoi să fie considerat de autorităţi un “personaj periculos” şi este respins.
La vârsta de 20 de ani, Sri Aurobindo pleacă în India. Tatăl său tocmai murise şi el nu avea nici o situaţie materială asigurată acolo. Tot ceea ce rămăsese din cei 13 ani petrecuţi în Occident era dinamismul, şi ştim că India, extraordinar de bogată spiritual a avut întotdeauna nevoie de un plus de putere de acţiune.

Venind deci în India, Sri Aurobindo intră în lumea fascinantă a misterului şi tradiţiei spirituale, dar e totodată animat de dorinţa intensă de a acţiona, de a face ceva concret, căci “adevărul şi cunoaşterea sunt o rază palidă dacă nu le dai puterea de a schimba lumea.”

În următorii 13 ani s-a dedicat studiului şi practicii învăţăturilor tradiţionale yoghine, abordând această cale într-un mod cu totul inedit. Nu s-a izolat şi nici nu a stat în preajma unui Maestru, ci a practicat singur nerenunţând la viaţa socială, foarte activă, chiar agitată. Şi astfel, în mod spontan, el abordează o atitudine corectă din punct de vedere spiritual: nu încearcă să-şi scindeze existenţa în două – acţiune şi meditaţie; exterior şi interior. Din ziua în care s-a gândit prima dată să practice yoga, el a integrat în această practică absolut totul, căci a considerat că totul îl putea ajuta să evolueze spiritual şi a pornit pe această cale fără a privi înapoi.

Degeaba am încerca să găsim în viaţa lui Sri Aurobindo evenimente senzaţionale, întâmplări miraculoase, precum în viaţa altor înţelepţi sau mistici. Nimic nu pare a fi ieşit din comun, dar, după cum spune chiar el: “Totul e miracol, totul este profund pentru ochiul care crede cu adevărat.” L-a caracterizat întotdeauna un anumit “realism spiritual”. El nu a încercat niciodată să separe spiritualul de material: „totul este divin şi îl regăsesc pe Dumnezeu pretutindeni” spunea el.

Această atitudine de realism spiritual se reflectă în primul rând în acţiunile sale revoluţionare. El a elaborat un program care viza obţinerea independenţei Indiei, care presupunea printre altele pregătirea în secret a unei armate. Împreună cu fratele lui mai mic, Barin, organizează trupe în Bengal sub nume acoperitoare de cluburi sportive sau culturale. La un moment dat, l-a trimis pe unul din prietenii săi în Europa pe cheltuiala sa, pentru a studia fabricarea bombelor. Iată ce spunea el despre necesitatea unor astfel de acţiuni, care par a fi în contradicţie cu principiul nonviolenţei: “Este evident că în viaţa intelectuală, socială, politică şi morală omul nu poate face nici un pas înainte fără a lupta… Aşteptând ca forţele spirituale să fie eficiente în câştigarea acestor bătălii, forţele demoniace din oameni şi naţiuni distrug, masacrează, demolează şi ard… şi poate că voi sunteţi cauza distrugerii atâtor vieţi prin modul vostru de a înţelege nonviolenţa. Nici violenţa, nici nonviolenţa nu pot atinge şi elimina sursa răului.” Şi el mai spunea că “niciodată războaiele nu sunt purtate între forţele binelui şi ale răului, ci între două aspecte ale aceleiaşi ignoranţe”.

Din 1902 până în 1910, India a trecut printr-o perioadă de frământări politice. În 1906 Sri Aurobindo părăseşte Baroda şi se aruncă în vâltoarea vieţii politice din Calcutta, unde începuseră în acea perioadă mari mişcări studenţeşti. A făcut turnee politice în Bengal şi a publicat articole militante în ziarul naţionalist Banda Mutaram. Împreună cu un prieten, Bepin Pa, el lansează un cotidian în limba engleză în care declară ferm că scopul lor era independenţa totală a Indiei. Convins că India trebuia să-şi redobândească, odată cu independenţa, adevărata sa identitate, Sri Aurobindo a devenit un adevărat naţionalist, fără a înceta să practice yoga, care-i dădea seninătate şi stăpânire de sine. Fondează un partid naţionalist şi stabileşte un program de acţiune naţională. Devine directorul primului colegiu naţional din Calcutta. Discursurile şi articolele sale erau inatacabile din punct de vedere legal şi, deşi a fost arestat, a trebuit să fie eliberat. Aceasta l-a făcut celebru. A devenit liderul partidului naţionalist, deşi ar fi preferat să rămână “în culise”. Nu era deloc un fanatic, ci era un om foarte liniştit – avea acea putere charismatică de a face să tacă o mulţime de oameni prin rostirea unui singur cuvânt.

De altfel, cei care l-au cunoscut spuneau că ceea ce era extraordinar în prezenţa lui era liniştea pe care o emana, – desigur impresiona şi prin privirea lui extraordinar de luminoasă şi prin iubirea în care îi învăluia pe cei din jur – dar în primul rând era impresionantă această linişte copleşitoare pe care o simţeai în prezenţa lui.

În această perioadă clocotitoare, permanent ameninţat de poliţia secretă, Sri Aurobindo întâlneşte un yoghin, Vishnu Basckar Lele (la 13 ani de la întoarcerea în India), care are o mare influenţă asupra sa. Când Aurobindo i-a spus: “Eu vreau să practic yoga pentru a munci, pentru a acţiona, nu pentru a renunţa la lume şi nici pentru Nirvana”, acesta i-a dat un răspuns ciudat: “Pentru dumneavoastră asta nu ar trebui să fie dificil, întrucât sunteţi un poet.” Cei doi s-au retras pentru a medita într-o cameră izolată timp de trei zile. Sri Aurobindo a experimentat atunci cu adevărat liniştea mentală şi pacea interioară. După această experienţă practica sa yoghină pare să-l îndepărteze de acţiune, dar aceasta doar pentru a-l conduce la descoperirea secretului acţiunii şi al transformării lumii. Întreaga sa practică yoga de până atunci, precum şi credinţele sale profunde păreau nişte forme lipsite de conţinut făcând parte dintr-o enormă iluzie. Starea de conştiinţă atinsă de el a fost doar punctul de plecare către noi experienţe, către o Realitate totală, continuă, divină, care să integreze atât adevărul lumii cât şi adevărul transcendent. “Aspectul iluzoriu al lumii făcea loc treptat unui alt aspect în care iluzia nu mai era decât un mic fenomen de suprafaţă, în spatele căruia exista imensa Realitate Divină, o Realitate divină supremă în inima tuturor lucrurilor care îmi apăruseră la început ca forme vide sau imagini cinematografice. Şi aceasta nu era o reîncătuşare în simţuri, nu era o diminuare sau o cădere din experienţa supremă; din contră, era o elevare şi o lărgire constantă a Adevărului.”
Sri Aurobindo a trăit luni în şir în această stare de conştiinţă. Este interesant de remarcat că el a putut, menţinându-se în această stare, să continue editarea cotidianului, să participe la reuniuni secrete şi chiar să ţină discursuri politice. Cuvintele lui veneau acum, dintr-o sursă superioară de inspiraţie divină, “urmăriţi să fiţi conştienţi de această forţă din voi şi să o manifestaţi; fiecare lucru pe care îl faceţi să nu-l consideraţi acţiunea voastră, ci acţiunea Adevărului din voi.”

La 4 mai 1908, în zori, poliţia britanică îl arestează. Sri Aurobindo avea atunci 36 de ani. Avusese loc un atentat împotriva unui magistrat englez, iar bomba respectivă fusese fabricată în grădina fratelui său Barin, care antrena “discipolii”. El nu fusese în nici un fel implicat în acel atentat. Organizarea revoltei nu avusese nimic în comun cu asemenea acte de terorism individual.
A fost dus la închisoarea Laz Bazar. În primul moment credinţa sa a fost un pic zdruncinată, căci nu înţelegea intenţia divină aflată în spatele acestei întâmplări şi se aştepta să fie “protejat”.
A fost transferat la închisoarea din Alipore unde a stat un an în aşteptarea pronunţării verdictului. La început aştepta un semn divin ca să ştie ce are de făcut. Apoi şi-a amintit cum, cu o lună înainte de a fi închis, simţise o chemare de a abandona orice activitate pentru a fuziona cât mai profund cu Divinul. Nedorind să renunţe la activităţi, nu a ascultat acest apel şi acum simţea că toate legăturile pe care nu avusese puterea să le rupă singur i-au fost tăiate prin arestarea sa. În perioada petrecută în închisoare a atins starea de Conştiinţă Cosmică, Unitatea, cum a numit-o el, şi a explorat planurile supramentalului, menţinându-se permanent în contact cu Dumnezeu şi primind prin graţia sa Cunoaşterea Ultimă, trecând prin diferitele transformări ale conştiinţei.

În timpul celor şase luni cât a durat procesul, cu două sute de martori şi 4000 de piese la dosar, Sri Aurobindo era închis în fiecare zi într-o cuşcă de fier în mijlocul sălii de judecată. Dar experienţa conştiinţei supreme nu-l părăsea nici o clipă, astfel el nu vedea mulţimea ostilă, ci percepea pretutindeni prezenţa Supremului Absolut.

În acest mod, viziunea sa spirituală integrează treptat binele şi răul, adevărul şi minciuna, frumosul şi urâtul, el atingând acea experienţă a Unităţii care se află în spatele oricărui cuplu al contrariilor. Sri Aurobindo se întreabă din nou şi din nou care este rolul morţii, minciunii şi al suferinţei în această lume, şi cum poate fi adusă Lumina aici, pentru a le elimina definitiv. El îşi descoperă astfel Esenţa Fiinţei, dar se descoperă a fi în acelaşi timp şi o persoană universală. “De ce ţi-ai pune singur limite? Să simţi că tu eşti în sabia care te loveşte tot atât de mult cât şi în braţul care te iubeşte, atât în îmbrăţişarea Soarelui cât şi în dansul pământului, în tot ceea ce a trecut, tot ceea ce este acum şi în tot ceea ce se străduie să devină. Căci tu eşti infinit şi această bucurie ţi se oferă în totalitate.”
El experimentează de asemenea cunoaşterea prin identitate, despre care vorbeşte pe larg în Scrisorile sale. Primele semne ale acestei noi conştiinţe sunt că “începi să simţi că ceilalţi fac parte din tine însuţi, că sunt diferite repetări ale tale, acelaşi Eu modificat de către natură în alte corpuri.”
“Adevărata cunoaştere nu se obţine prin gândire, spune Sri Aurobindo, ea este ceea ce sunteţi voi, ceea ce deveniţi.”

Sri Aurobindo nu a fost un teoretician al evoluţiei. Tot ceea ce a scris este consecinţa realizărilor sale interioare. În perioada petrecută în închisoare a explorat succesiv planurile supramentale şi ne-a făcut apoi părtaşi ai acestor trăiri, reamintindu-ne însă permanent că trebuie să ne convingem prin proprie experienţă, să căutăm această realizare în noi.
La 5 mai 1909, după un an de închisoare, Sri Aurobindo a fost achitat în urma unor întâmplări aparent misterioase. În ziua judecăţii, când toată lumea se aştepta ca el să fie condamnat la moarte, avocatul său a fost cuprins de o iluminare spontană, care s-a transmis întregii săli. El a spus: “Mult timp după moartea lui cuvintele îi vor fi repetate nu numai în India, ci peste mări şi ţări. Căci vă spun, un om ca el nu se află doar aici, în faţa acestui tribunal, ci în faţa Curţii Supreme a istoriei.” Sri Aurobindo a fost achitat, dar fratele său a fost condamnat la moarte prin spânzurare.
Părăsind închisoarea la 37 de ani, Sri Aurobindo se simte ghidat de aceeaşi voce interioară care îi spune că nimic nu este imposibil, nimic nu este dificil. El regăseşte o scenă politică golită datorită execuţiilor şi deportărilor masive şi se reapucă de lucru, fondează două cotidiene, proclamă idealul independenţei totale. Acum nu mai este preocupat doar de destinul Indiei, ci de destinul întregii omeniri.
Din punct de vedere spiritual, caută secretul unei vieţi adevărate, divine în această lume. În februarie 1910, la mai puţin de un an de la ieşirea din închisoare, într-o seară, pe când se afla în biroul său de la ziar, a fost avertizat că va fi din nou arestat şi deportat în insulele Andaman. Atunci, deodată, a auzit clar aceeaşi voce interioară spunându-i: “Du-te la Chandernagor.”

Zece minute mai târziu s-a suit în prima barcă ce trecea pe Gange şi a plecat. Astfel s-a încheiat definitiv viaţa sa politică.

Despre următoarea perioadă a vieţii sale se ştie foarte puţin. La Chandernagor el s-a lansat în căutarea acelui secret care să unească jumătatea întunecoasă şi jumătatea luminoasă a vieţii, susul şi josul, planurile supramentale şi planurile subconştiente. El nu a relatat nimic despre aceste căutări şi descoperiri – în general era deosebit de tăcut când era vorba despre el însuşi. Gazda sa din Chandernagor povesteşte: “Când vorbea, se simţea că de fapt altcineva vorbeşte prin el. Îi puneam mâncarea în faţă şi el rămânea contemplând-o, apoi mânca puţin, mecanic. Părea absorbit chiar şi atunci când mânca şi medita cu ochii larg deschişi.”

După două luni petrecute la Chandernagor, Sri Aurobindo a auzit din nou vocea interioară care i-a spus să se refugieze la Pondichery, care pe atunci era sub guvernare franceză. Câteva zile mai târziu pleacă pe ascuns, tocmai când poliţia britanică îi depistase urmele. El părăseşte astfel pentru totdeauna India de Nord.

Ultimii 40 de ani ai vieţii sale îi va consacra transformării acestei realizări individuale într-o realizare a tuturor, astfel încât supramentalul să fie o stare permanentă de conştiinţă a oamenilor, aşa cum este acum mentalul. El vroia să deschidă astfel o cale care este încă blocată; adresează lumii întregi invitaţia de a participa la această aventură supramentală. Primii ani la Pondichery, Sri Aurobindo i-a trăit într-o mare sărăcie. Era departe de toţi cei care l-ar fi putut ajuta. Suspectat, scrisorile îi erau cenzurate, toate mişcările îi erau supravegeate de agenţii britanici, care încercau prin tot felul de manevre să-i obţină extrădarea şi chiar au încercat să-l răpească. Agenţii englezi au ascuns chiar documente compromiţătoare la el acasă şi l-au denunţat autorităţilor franceze. În cursul unei percheziţii, comisarul de poliţie francez a fost impresionat găsind opere de Homer şi constatând că Aurobindo vorbea perfect franceza, iar din acel moment nu a mai avut probleme cu poliţia. De altfel, deşi câţiva prieteni revoluţionari îl urmaseră şi aşteptau ca el să reia conducerea mişcărilor politice, totuşi, întrucât reuşise să trezească in compatrioţii lui spiritul de independenţă, Sri Aurobindo îşi considera misiunea încheiată în această direcţie.
India şi-a recâştigat independenta la 15 august 1952, exact la 80 de ani de la naşterea lui Sri Aurobindo.
În acest timp citeşte Vedele în original, până atunci nu citise decât traduceri şi nu cunoscuse decât erudiţi care nu pătrundeau sensul ascuns al scrierilor sacre. El descoperă în ele “un izvor nesecat de înţelepciune”, găsind explicaţia multor experienţe spirituale pe care le trăise şi pe care nu le putea explica satisfăcător prin învăţăturile şcolilor tradiţionale.

În 1910 îl vizitează un scriitor francez, Paul Richard, care în 1914 revine în India, doar pentru a-1 revedea pe Sri Aurobindo. El îl îndeamnă să scrie şi chiar fondează împreună o revistă filozofică bilingvă, Arya, sau Revista Marii Sinteze, în care Aurobindo expunea principiile viziunii sale asupra lumii. Discipolii nu au întârziat să vină şi să trăiască alături de el. Deoarece aceştia erau foarte numeroşi el a fondat un ashram împreună cu doamna Richard, care a devenit «Mama». Întrucât izbucneşte războiul, Richard se întoarce în Franţa şi Sri Aurobindo rămâne singur să scrie 64 de pagini de filozofie pe lună, deşi nu simţea că asta ar fi vocaţia sa. “Teoria mea este că un yoghin trebuie să fie capabil să facă orice este benefic”, şi aşa Aurobindo a devenit scriitor Ia 42 de ani. Timp de opt ani, până în 1920, el scrie fără întrerupere, aproape 5000 de pagini. Dar modul său de a scrie era cu totul special – scria patru, cinci sau chiar şase cărţi simultan, cu subiecte foarte diferite cum ar fi: Viaţa Divină, opera lui filozofică fundamentală şi viziunea sa spirituală asupra evoluţiei, Sinteza Yoga, în care descrie etapele practicii yoga şi trece în revistă toate disciplinele yoghine, Eseuri asupra Bhagavad-Gita-ei şi filozofia acţiunii, Secretul Vedelor, cu un studiu asupra originilor limbajului, Idealul Unităţii Umane, Ciclul Uman, care înfăţişează evoluţia sub aspectul social şi psihologic şi analizează posibilităţile viitoare ale societăţii umane.
El scria în continuu, neobosit, după cum mărturiseşte: “Nu făceam nici un efort pentru a scrie, doar lăsam Puterea superioară să se manifeste prin mine. Scriam într-o perfectă stare de linişte mentală, şi ceea ce scriam îmi venea gata formulat.”

După şase ani, în 1920, Sri Aurobindo hotărăşte că a spus destul deocamdată şi opreşte editarea revistei Arya. De acum înainte el va scrie aproape numai scrisori – mii şi mii de scrisori, conţinând tot felul de indicaţii asupra practicii yoga şi mai ales va scrie o colosală epopee de 28813 versuri, Savitri, care este mesajul său spiritual şi în care relatează experienţele planurilor sub şi supraconştiente şi istoria ocultă a evoluţiei terestre şi universale.

Sri Aurobindo se retrage începând din 1926 într-o recluziune totală din care nu avea să mai iasă decât o dată pe an pentru a apărea în public, şi asta până la moartea sa, în 1950. Opera sa este continuată de doamna Richard, supranumită Mere (Mama).

Între 1920 şi 1950, la Pondichery, Sri Aurobindo se dedică operei sale spirituale. Într-o primă perioadă, între 1920 şi 1926, Sri Aurobindo verifică experimental puterile conştiinţei, experimentând pe propriul lor corp, de exemplu, postul prelungit (fără a se devitaliza, ci din contră, fiind plini de energie) sau levitaţia. Odată chiar, Sri Aurobindo a consumat o cantitate imensă de opium care, datorită controlului pe care conştiinţa sa îl avea asupra corpului fizic, nu a avut nici un efect. În acea perioadă Sri Aurobindo scria 12 ore pe zi, mai mult scrisori adresate discipolilor săi, lucrând în fiecare noapte până la ora 4 dimineaţa. El a verificat, rând pe rând, toate aşa-zisele legi naturale, descoperind că toate sunt supuse conştiinţei şi prin urmare pot fi depăşite graţie acesteia.

Pe atunci avea puţini discipoli. Ei trăiau cu toţii într-o atmosferă cu totul specială, în care experienţele spirituale erau uimitor de uşor de obţinut, ca în joacă, şi se părea că voalurile dintre această lume şi celelalte sunt din ce în ce mai subţiri, de parcă zeii şi forţele supramentalului se aflau printre ei, manifestându-se prin ceea ce noi numim în mod obişnuit miracole. Dacă lucrurile ar fi continuat astfel, Sri Aurobindo şi Mere ar fi fondat o nouă religie, căci acele miracole erau suficient de spectaculoase pentru a zgudui lumea. Dar ei au devenit conştienţi de faptul că nu acesta este scopul pe calea lor spirituală, de aceea, într-o bună zi, ei au pus capăt acelor experimente şi s-au hotărât să reînceapă pe altă bază. La 20 noiembrie 1926, Sri Aurobindo anunţă că se retrage în solitudine totală şi că ashramul va fi condus oficial de Mere.

În a doua perioadă, din 1926 până în 1940, Sri Aurobindo îşi orientează practica asupra corpului şi subconştientului. Deşi atinseseră Nirvana şi învinseseră toate legile naturale dobândind puteri spirituale extraordinare, ei considerau că acestea sunt realizări accesibile oricărei fiinţe care se dăruie cu răbdare şi perseverenţă practicilor menţionate în Shastra-e şi de aceea căutau acum drumul necunoscut al transformării Materiei în Spirit. Spre deosebire de progresul spiritual, mental, sufletesc, această evoluţie care integra şi corpul fizic trebuie realizată într-o singură viaţă, căci altfel trebuie luat totul de la capăt. De asemenea, aici intră şi munca de purificare a subconştientului, atât la nivel individual cât şi colectiv. Ei descoperă astfel că fiecare fiinţă, pentru a ajunge la aceste realizări, trebuie să controleze pe deplin rezonanta cu subconştientul colectiv. Şi mai mult, ei au demonstrat că este imposibilă transformarea individului fără o minimă transformare a lumii. Realizând acest lucru, se hotărăsc să pună capăt şi acestei perioade – pe atunci aveau foarte puţini discipoli aleşi cu maximă exigenţă. Ei se decid să deschidă larg porţile ashramului lor, extinzându-şi învăţătura la nivel de masă.
Acest ashram nu seamănă prea mult cu cele tradiţionale – foarte mulţi discipoli, bărbaţi şi femei de toate vârstele, trăind în satul Pondichery, printre locuitorii obişnuiţi. Nu există reguli, discipolii au o viaţă socială foarte activă, iar Sri Aurobindo şi Mere sunt neobosiţi în ghidarea lor.
Sri Aurobindo şi-a părăsit corpul fizic pe 5 decembrie 1950, la vârsta de 78 de ani.
Viaţa şi căutările sale spirituale pot fi pentru noi toţi un minunat exemplu, o sursă de putere interioară şi de inspiraţie. Urmându-l în această aventură interioară, pe care el o numea “aventura conştiinţei şi a bucuriei”, fiecare din noi putem deveni o fereastră prin care Lumina strălucitoare a conştiinţei să se reverse în această lume. Sri Aurobindo spunea: “Dacă Pământul cere şi Supremul răspunde, clipa realizării poate fi chiar aceasta.”

După opinia lui: «Omul este în această perioadă o fiinţă anormală care încă nu şi-a găsit normalitatea». Printr-o operă literară şi didactică impunătoare, o veritabilă frescă a disciplinelor yoga, el ne introduce în mecanismul evoluţiei psihologice a societăţilor de-a lungul epocilor, de la primitivi până în epoca religiilor şi a raţiunii, a cărei inevitabilă descompunere o analizează. Foarte legat de gândirea non-dualistă a Indiei, dar hrănit de filosofia occidentală, Sri Aurobindo se preocupă mai ales de contactul cu ştiinţa modernă. Astfel, opera lui urmăreşte să realizeze o sinteză, capabilă să împace raţionalismul cu misticismul, acţiunea cu contemplarea, ştiinţa occidentală cu înţelepciunea orientală, sistemul creat de Aurobindo fiind cunoscut sub numele de yoga integrală. Principala teorie a filozofiei indiene este: «a trăi o viaţă divină într-un corp divin», cuvântul «divin» având sensul de perfecţiune, de absolut. Nu se cramponează de nici o dogmă, de nici un sistem de credinţe.

Pentru Aurobindo, Dumnezeu, care este în acelaşi timp transcendent şi imanent, îi apare omului mai ales ca o Conştiinţă cosmică, care se manifestă în timp, în spaţiu şi dincolo de ele.
Yoga integrală a lui Sri Aurobindo are ca obiectiv evoluţia speciei umane către perfecţiune, către uniunea cu Divinul. Lumea rezultată din “jocul cosmic”, este involuţia spiritului spre materie, iar omul trebuie să reuşească să restabilească perfecţiunea în el însuşi, cu ajutorul potenţialităţilor sale nefolosite încă, mai ales a facultăţii pe care Sri Aurobindo o numeşte “supramentalul”, posibil de atins prin practicarea sistemului yoga. Printr-o transformare radicală a fiecărei celule, a fiecărui atom, această mutaţie conştientă ar trebui să ducă la un nou tip uman, un veritabil “zeu”.

 

CUVINTE DIN LUMINA

 

Devin ceea ce văd în mine însumi Tot ceea ce gândul îmi şopteşte, pot să înfăptuiesc; tot ceea ce mintea îmi revelează, pot să devin. Aceasta ar trebui să fie credinţa de nezdruncinat a omului în sine însuşi, căci Dumnezeu locuieşte în el.

A fost odată un Maharajah foarte hain care nu putea tolera faptul c-ar putea fi cineva deasupra lui. Îi chemă deci pe toţi pandiţii regatului, cum era obiceiul în împrejurări grave, şi le puse această întrebare: “Cine credeţi că este mai mare, eu sau Dumnezeu?” Pandiţii începură să tremure. Fiind înţelepţi de profesie, cerură timp de gândire; şi apoi, dintr-o străveche obişnuinţă, ţineau la poziţia şi la capul lor. Dar mai erau nişte pândiţi curajoşi care nu voiau să-1 supere pe Dumnezeu; tocmai începuseră a se tângui când cel mai bătrân dintre ci le spuse: “Lăsaţi-mă pe mine, mâine voi vorbi Prinţului”. A doua zi, când toată curtea era reunită într-o ceremonie solemnă, bătrânul pandit veni în mod umil, cu mâinile împreunate şi fruntea vopsită cu cenuşă albă, şi înclinându-se, rosti aceste cuvinte: “O, Doamne, fără îndoială tu eşti cel mai mare”. – Prinţul îşi răsuci de trei ori mustaţa-i lungă şi se umflă în pene – “tu eşti cel mai mare, Doamne, căci tu ne poţi alunga din regatul tău, în timp ce Dumnezeu nu poate: căci, adevăr grăiesc, totul este regatul Său şi nu-i ungher în afara Lui”.

Orientul şi Occidentul, au două feluri de a vedea viaţa, care sunt cele două laturi opuse ale uneia şi aceleiaşi realităţi. Intre adevărul pragma­tic pe care gândirea vitală a Europei moderne, îndrăgostită de vigoarea vieţii şi de dansul lui Dumnezeu în Natură, îl afirmă cu atâta vehemenţă şi exclusivism, şi Adevărul imuabil şi etern pe care gândirea indiană, îndrăgostită de calm şi de echilibru, îl iubeşte şi îl urmăreşte cu egală pasiune în căutarea sa exclusivă, nu există acel divorţ, nici acea controversă pe care o pretind gândirea partizană, raţiunea separatistă, absorbanta pasiune de realizare exclusivă. Adevărul unic, veşnic şi imuabil, este Spiritul, şi fără Spirit adevărul pragmatic al universului nu ar avea origine şi nici fundament; lumea ar fi lipsită de sens, goală de direcţie interioară, fără ţel, un foc de artificii care se învolburează în nimic pentru a dispare niciunde. Dar nici adevărul pragmatic nu este un vis al inexistentului, o iluzie sau o cădere prelungită într-un delir al imaginaţiei creatoare; ca şi cum am spune că Spiritul veşnic este un beţiv sau un visător sau nebunul propriei sale halucinaţii gigantice. Adevărurile existenţei universale sunt de două feluri: veşnice, imuabile, adevărurile Spiritului – dar ele sunt cele care se aruncă în Devenire, ele cele care, aici jos, în mod constant, îşi realizează puterile şi semnele lor – şi conştiinţa care se joacă cu ele: disonanţe, variaţii, explorarea posibilelor reversi-uni, perversiuni şi conversiuni ascendente într-un motiv armonic mereu mai înalt; şi din toate acestea Spiritul şi-a făcut şi îşi face întotdeauna universul său. El însuşi este cel care îl creează în el, El însuşi creatorul şi energia creaţiei, cauza şi metoda şi rezultatul lucrărilor, mecanicul şi maşina, muzica şi muzicianul, poetul şi poemul, El însuşi supramentalul, mentalul, viaţa şi materia, sufletul şi natura.
O yoga care-ţi cere să abandonezi lumea nu este făcută pentru mine, o salvare solitară care lasă lumea sorţii ei este un lucru aproape dezgustător.

Agnosticul era în mine, ateul era în mine, scepticul era în mine; nu eram nici măcar absolut sigur că exista un Dumnezeu… Simţeam numai că trebuia să existe un puternic adevăr undeva în această yoga. Deci, când m-am decis s-o practic ca să văd dacă ideea mea era adevărată, am făcut-o în această stare de spirit şi adresându-i lui Dumnezeu această rugăciune: Dacă exişti, îmi cunoşti inima. Ştii că nu-Ţi cer eliberarea (mukti), nu-ţi cer nimic din ceea ce-Ţi cer ceilalţi. Îţi cer numai forţa de a ridica această naţiune, îţi cer numai puterea de a trăi şi de a lucra pentru acest popor pe care-l iubesc.
Credinţa este o intuiţie care nu numai că aşteaptă experienţa pentru a se justifica, ci care o conduce la experienţă.

De fapt “afară” este peste tot înăuntru! suntem peste tot! greşeala constă în a crede că dacă am putea reuni admirabile condiţii de pace, de frumuseţe, de singurătate, ar fi mult mai uşor; pentru că va fi întotdeauna ceva care să ne deranjeze, oriunde, şi că este de preferat să ne decidem să spargem construcţiile noastre şi să îmbrăţişăm tot acest “în afară” -atunci vom fi peste tot la noi. La fel pentru antinomia acţiune -meditaţie; căutătorul a făcut tăcere în el şi acţiunea sa este o meditaţie (va întrezări chiar că meditaţia poate fi o acţiune); că-şi face toaleta sau că-şi rezolvă treburile Forţa trece, trece în el, este pentru totdeauna conectat altundeva. Şi va vedea în sfârşit că acţiu­nea sa devine mai clarvăzătoare, mai eficace, mai puternică, fără ca în schimb să-i tulbure pacea: Substanţa mintală este liniştită, atât de liniştită încât nimic n-o poate tulbura. Dacă gândurile sau activităţile vin…ele traversează mintea ca un stol de păsări care traversează cerul în aerul nemişcat. Ele trec, nu deranjează nimic, nu lasă urme. Chiar dacă o mie de imagini sau evenimentele cele mai violente ne-ar traversa, imobilitatea liniştită ar rămâne, ca şi cum textura însăşi a minţii ar fi fost făcută dintr-o substanţă de pace eternă şi indestructibilă. Mintea care a ajuns la acest calm poate începe să acţioneze, poate acţiona chiar intens şi puternic, dar va păstra întotdeauna această nemişcare fundamentală, nepunând nimic în mişcare prin ea însăşi, primind de Sus şi dând la ceea ce a primit o formă mintală fără a-i adăuga nimic de la sine, în mod calm, imparţial, dar cu bucuria Adevărului şi cu puterea, cu lumina trecerii acestuia.

Conştiinţa mentală nu este decât o gamă umană şi ea nu epuizează toate gamele de conştiinţă posibile după cum vederea umană nu epuizează toate gradaţiile de culoare sau auzul uman nu epuizează toate gradaţiile de sunet, căci există o grămadă de lucruri, deasu­pra sau dedesubt, care sunt invizibile şi inaudibile pentru om. În acelaşi fel există game de conştiinţă deasupra şi dedesubtul gamei umane, cu care fiinţa umană normală nu are contact şi care, din această cauză, i se par “inconştiente” – game supramintale sau plusmintale şi game submintale. …De fapt, ceea ce numim “incon­ştienţă” este în mod simplu o altă conştiinţa. Nu suntem mai “inconştienţi” când dormim sau când suntem la podea, sau drogaţi, sau “morţi”, sau în oricare altă stare, decât atunci când suntem cufundaţi într-un gând interior şi am uitat eul nostru fizic şi tot ceea ce ne înconjoară. Pentru oricine a avansat câtuşi de puţin în yoga, aceasta este o propoziţie cu totul elementară.

Pe măsură ce progresăm şi ne trezim la sufletul din noi şi din lucruri, realizăm că există de asemenea o conştiinţă în plantă, în metal, în atom, în electricitate, în tot ceea ce aparţine Naturii fizice; descoperim chiar că nu este vorba, în toate aceste privinţe, de un mod de conştiinţă inferior sau mai limitat decât mintea; dimpotrivă, în multe forme zise “neanimate” conştiinţa este mai intensă, mai rapidă, mai ascuţită, cu toate că mai puţin dezvoltată la suprafaţă. Deci sarcina ucenicului yoghin va fi aceea de a fi conştient în toate felurile, la toate nivelele fiinţei sale, şi la toate etajele existenţei universale, nu numai mintal; de a fi conştient în el însuşi şi în ceilalţi şi în lucruri, pe timp de veghe sau în somn; şi, în cele din urmă, de a învăţa să devină conştient în ceea ce oamenii numesc “moartea”, căci după cum am fost conştienţi în viaţa noastră vom fi conştienţi în moartea noastră.

Odată cu experienţa în yoga, conştiinţa se lărgeşte în toa­te direcţiile – împrejur, dedesubt, deasupra – şi în fiecare direcţie la infinit. Când conştiinţa s-a eliberat, yoghinul nu va mai trăi in corp, ci în această înălţime, în această profunzime, în această întindere infinită. Baza sa este un vid infinit sau o tăcere infinită, dar în acest vid sau în această tăcere totul se poate manifesta: Pacea, Libertatea, Puterea, Lumina, Cunoaşterea, Bucuria – Ananda. Imediat ce apare suferinţa, de orice fel ar fi ea, este semnul imediat al unei îngustări a fiinţei şi a unei pierderi de conştiinţă.

Tot ceea ce atinge, pentru că ea nu se poate stăpâni să nu iubească, este starea sa; nimic nu este jos pentru ea, nici înalt, nici pur, nici impur; flacăra sa nu poate fi întunecată, şi nici bucuria sa. Şi alte semne o pun în evidenţă: este uşoară, nimic nu o apasă, ca şi cum lumea ar fi jocul său; este invulnerabilă, nimic n-o atinge, ca şi cum ar fi pentru totdeauna dincolo de dureri, deja salvată de toate accidentele; ea este magul, ea vede; este liniştită, liniştită, ca un mic suflu în străfundul fiinţei; vastă ca şi cum ar fi marea pentru milioane de ani. Căci ea este veşnică. Şi este liberă, nimic n-o poate prinde; nici viaţa, nici oamenii, nici ideile, nici doctrinele, nici ţările – este dincolo de toate acestea, mereu dincolo, şi totuşi într-un fel de nenumărat în inima tuturor lucrurilor, ca şi cum ar fi una cu totul. Căci Ea este Dumnezeu în noi.

Pentru ochiul care vede, iată cum apare psihicul: Când privim pe cineva care este conştient de sufletul său şi care trăieşte în sufletul său, avem impresia că se coboară, că intrăm adânc, adânc in persoană, departe, departe, foarte departe înăuntru, în timp ce, în general, când privim ochii oamenilor (există ochi în care nu intrăm, sunt închişi ca o uşă) în sfârşit, când există ochi care sunt deschişi, intrăm; apoi întâlnim destul de aproape, în spate, ceva care vibrează, care străluceşte câteodată, care scli­peşte. Şi atunci, dacă ne înşelăm, spunem: “Oh, are un suflet viu” -nu este aceasta; este vitalul său. Pentru a afla sufletul trebuie să te îndepărtezi de suprafaţă, să te retragi profund, şi să intri, să intri, să cobori, să cobori într-o gaură foarte adâncă, tăcută, nemiş­cată; şi acolo, există ceva care este cald, liniştit, bogat în conţinut, şi foarte nemişcat, şi foarte plin, ca o blândeţe – acesta este sufletul. Dacă insistăm, şi suntem conştienţi noi înşine, se produce un fel de plenitudine care dă impresia unui lucru complet şi care conţine profunzimi insondabile. Şi simţim că dacă am intra acolo ar exista nişte secrete care s-ar dezvălui, ca reflectarea într-o apă foarte liniştită a ceva care este etern. Şi limitele timpului nu mai există. Avem impresia de a fi fost dintotdeauna şi de a fi pentru veşnicie.

Aceste diverse nivele interioare se pot prezenta ca nişte camere sau ca nişte case la care cele mai mărunte detalii sunt revelatorii: Când începem să ne descoperim fiinţa interioară, şi diferitele părţi care o alcătuiesc, avem adesea impresia că pătrundem într-o sală sau într-o cameră, şi, urmărind culoarea, atmosfera, lucrurile care se află acolo, avem percepţia foarte limpede a părţii fiinţei pe care suntem pe cale să o vizităm. Atunci se poate trece în camere din ce în ce mai profunde care îşi au fiecare propriul specific. Sau câteodată, în loc de camere, vom găsi fiinţe de tot felul – o întreagă mică familie, poate chiar o menajerie -care sunt expresia diferitelor forţe sau vibraţii pe care nu ne-am obişnuit să le primim în noi şi care constituie natura “noastră”. Şi nu sunt nişte fiinţe “de vis”, sunt nişte fiinţe adevărate pe care noi le adăpostim: forţele sunt conştiente, vibraţiile sunt conştiente – fiinţe sau forţe, conştiinţă sau forţă, sunt două feţe simultane ale unei aceleiaşi realităţi. Vom vedea astfel într-un fel deosebit de viu ceea ce nu vrem sau nu mai vrem să tolerăm în noi.

A spune că un individ merge în “infernul veşnic” este o crudă absurditate; cum de-ar fi posibil ca sufletul, această Lumină, să fie pentru totdeauna prizonierul acestor vibraţii joase? ca şi cum am spune că infraroşul este stăpânul ultravioletului. Asemănătorul merge cu asemănătorul, întotdeauna şi pretutindeni, aici-jos şi altundeva. Şi ce altceva decât sufletul, decât bucuria, ar putea fi cu adevărat “veşnic”? Dacă ar exista un infern fără de sfârşit, n-ar putea fi decât un loc de extaz fără de sfârşit, căci Dumnezeu este bucurie, este Ananda; nu există altă eternitate decât eternitatea beatitudinii Sale
Pentru a vindeca răul din lume, trebuie mai întâi să vindecăm “ceea ce se află la baza lui în om” şi că nu putem vindeca nimic în afară dacă nu vindecăm mai întâi înăuntru, pentru că este acelaşi lucru; nu putem stăpâni partea de dinafară dacă nu stăpânim înlăuntrul, pentru că este acelaşi lucru; nu putem transforma materia exterioară fără a transforma materia noastră interioară, pentru că este iarăşi şi întotdeauna acelaşi lucru – nu există decât o Natură, o lume, o materie, şi atâta timp cât vom vrea să procedăm cu susul în jos nu vom ajunge la nimic. Şi dacă remediul ni se pare dificil, atunci nu există speranţă nici pentru om şi nici pentru lume, căci toate panaceele noastre exterioare şi moralele noastre din apă de trandafiri sunt, în cele din urmă, hărăzite neantului şi distrugerii de către aceste puteri ascunse.

Singura soluţie, constă în venirea unei alte conştiinţe care nu va mai fi jucăria acestor forţe, care va fi mai mare decât ele şi care le va putea forţa să se schimbe sau să dispară.
Am fost dintr-o dată proiectat într-o stare aparte, fără gânduri, pură de orice mişcare mintală sau vitală; nu exista ego, nici o lume reală -doar când “se”privea prin simţurile nemişcate, ceva percepea sau purta pe tăcerea sa absolută o lume de forme goale, de umbre materializate fără substanţă adevărată. Nu exista nici Unu, nici măcar mai mulţi, doar Acela, în mod absolut, fără atribute, fără relaţii, pur, de nedescris, de negândit, absolut, şi cu toate acestea, în mod suprem real şi numai real. Şi nu era o realizare mintală, nici ceva pe care-l percepeam undeva sus – nu era ceva abstract, era pozitiv – singura realitate pozitivă (cu toate că nu era o lume fizică spaţială) care umplea, ocupa, sau mai degrabă inunda şi în ne ca această părere de lume fizică, nelăsând nici un loc, nici un spaţiu pentru o altă realitate decât el însuşi şi nepermiţând la nimic altceva să pară cu adevărat real, pozitiv sau substanţial… Această experienţă îmi aducea o Pace nespusă, o formidabilă tăcere, un infinit de eliberare şi de libertate.
Am trăit zi şi noapte în această Nirvana, înainte ca ea să înceapă să admită altceva în ea sau să se modifice câtuşi de puţin… apoi ea începu să dispară într-o Supraconştiinţă, mai mare, în sus. Aspectul iluzoriu al lumii ceda locul unui alt aspect unde iluzia nu mai era decât un mic fenomen de suprafaţă, cu o imensă Realitate divină în spate, o Supremă Realitate deasupra, şi o intensă Realitate divină în inima tuturor lucrurilor care, mai întâi, îmi apăruseră ca nişte forme goale sau ca nişte umbre cinematografice. Şi nu era o reînchidere în simţuri, o diminuare sau o cădere din experienţa supremă; dimpotrivă era o ridicare constantă, şi o lărgire constantă a Adevărului… Nirvana, în conştiinţa mea eliberată, se revelă drept începutul propriei mele realizări, un prim pas spre lucrul complet şi nu ca singura realizare posibilă, nici măcar drept culmea finală.

Am avut experienţa Nirvanei şi a tăcerii în Brahman, cu mult timp înainte de a avea cea mai mică cunoştinţă despre planurile spirituale de deasupra capului.

Vivekananda vorbind de Nirvana: “Un ocean de pace infinită, fără un rid, fără un suflu”
Sfat către căutători: Oricare ar fi natura, puterea şi încântarea unei experienţe, nu trebuie să fiţi dominaţi de ea într-o măsură atât mare încât aceasta să domine toată fiinţa voastră…Când intraţi, într-un fel oarecare, în legătură cu o forţă sau cu o conştiinţă care o depăşeşte pe a voastră, în loc de a fi în întregime subjugaţi de această conştiinţă sau de această forţă, trebuie să vă aduceţi întotdeauna aminte că nu este decât o experienţă printre alte mii şi mii, şi că, în consecinţă, ea nu are un caracter absolut. Oricât de frumoasă ar fi ea, puteţi şi trebuie să aveţi altele şi mai frumoase; oricât de excepţională ar fi ea, sunt altele şi mai minunate; şi oricât de înaltă ar fi ea, puteţi întotdeauna să urcaţi mai sus în viitor.
Încercaţi să realizaţi această Forţă în voi, spunea el militanţilor naţionalişti, şi să o trageţi afară; ca fiecare lucru pe care-l faceţi să nu mai fie acţiunea voastră, ci acţiunea Adevărului în voi. Pentru că nu sunteţi voi ci ceva în voi (care acţionează). Ce pot toate aceste tribunale, ce pot toate puterile lumii împotriva Celui care este în voi, acest Nemuritor, acest Nenăscut, acest Nepieritor pe care sabia nu-L poate străpunge şi focul nu-L poate arde? temniţa nu-L poate închide, nici spânzurătoare nu-L poate ucide. De ce-ar putea să vă mai fie frică, dacă sunteţi conştienţi că El este în voi?

Dominată şi subjugată, imobilizată, eliberată de ea însăşi, mintea ia această Tăcere drept Supremul. Dar căutătorul descoperă că totul este acolo, în această Tăcere, conţinut şi parcă făcut nou… atunci golul începe să se umple şi din el iese sau în el se precipită incalculabila diversitate a Adevărului divin şi nenumăratele nivele ale unui Infinit dinamic.

În curtea închisorii din Alipore, în timpul orei de plimbare, avu loc această nouă schimbare de conştiinţă: Priveam zidurile care mă izolau de oameni, şi nu mai erau nişte ziduri înalte care mă închideau, nu, era Vasudeva* cel care mă încon­jura. Mergeam pe sub crengile copacului din faţa celulei mele, dar nu era un copac, ştiam că era Vasudeva – era Sri Krishna* pe care-l vedeam, acolo, în picioare, care mă ţinea în umbra sa.

Priveam gratiile celulei, chiar şi grilajul care servea drept uşă, şi îl văzui iarăşi pe Vasudeva. Era Narayana* cel care făcea de gardă, Narayana sentinela. Şi când mă culcai pe pătura din păr de animal care mi se dăduse în loc de pat, simţii braţele lui Sri Krishna în jurul meu, braţele Prietenului meu, Iubitului meu… Priveam prizonierii locului, hoţii, ucigaşii, escrocii, şi cum îi priveam îl văzui pe Vasudeva, Narayana era cel pe care-l aflam în aceste suflete întunecate şi în aceste corpuri prost folosite.
Trebuie să privim existenţa în faţă dacă scopul nostru e acela de a ajunge la o soluţie adevărată, oricare ar fi această soluţie. Şi a privi existenţa în faţă, înseamnă a-l privi pe Dumnezeu în faţă, căci una nu poate fi separată de cealaltă. Această lume a luptei şi a suferin­ţelor noastre este o lume feroce, periculoasă, o lume distrugătoare şi devoratoare în care viaţa este precară, în care sufletul şi corpul omului se mişcă printre enorme pericole, în care fiecare pas înainte, că o vrem sau nu, striveşte şi sparge ceva, în care fiecare suflu de viaţă este şi un suflu de moarte. A arunca responsa­bilitatea pentru tot ceea ce ni se pare rău sau teribil pe spinarea unui Diavol pe jumătate omnipotent sau a ne debarasa de ea spunând că răul face parte din Natură, creând astfel o opoziţie ireductibilă între natura lumii şi natura lui Dumnezeu, sau a arunca responsabilitatea asupra omului şi păcatelor sale, ca şi cum el ar fi avut un cuvânt de spus la facerea lumii, sau ca şi cum ar putea să creeze ceva împotriva voinţei lui Dumnezeu, sunt nişte expediente neîndemânatice şi prea comode…înălţăm un Dumnezeu de Iubire şi de îndurare, un Dumnezeu al Binelui, un Dumnezeu drept, binegânditor şi virtuos după concepţiile noastre morale despre justiţie, virtute şi după gîndurile noastre bune, iar toate celelalte, spunem noi, nu este El, nu este al Său, ci este opera unei oarecare Puteri diabolice pe care El o lasă, pentru un motiv oarecare, să-şi împlinească reaua voinţă, sau opera unui tenebros Ahriman contrabalansându-l pe graţiosul nostru Ormuzd, sau se spune chiar că greşeala omului egoist şi păcătos a fost cea care a stricat ceea ce Dumnezeu făcuse atât de bine la început… Trebuie să privim realitatea in faţă, în mod curajos, şi să vedem că Dumnezeu şi nimeni altul este cel care a făcut această lume în fiinţa Sa, şi pe care a făcut-o aşa cum este. Trebuie înţeles că Natura care-şi devoră fiii, Timpul care se hrăneşte cu viaţa crea­turilor, Moartea universală şi ineluctabilă, şi violenţa puterilor lui Rudra în om şi în Natură, sunt de asemenea Divinitatea supremă sub unul din aspectele sale cosmice. Trebuie înţeles că Dumnezeu creatorul darnic şi binefăcător, Dumnezeu care apără şi salvează, îndurarea nesfârşită, este totodată Dumnezeu care devoră şi Dumnezeu care distruge. Suferinţa aşternutului de răutate şi de chin pe care suntem sfâşiaţi este lucrarea mâinii Sale, ca şi bucuria, blândeţea şi plăcerea. Numai când vedem cu ochiul uniunii complete şi când simţim acest adevăr până în străfundurile fiinţei noastre suntem capabili să descoperim în întregime, în spatele acestei măşti, chipul frumos şi senin al Celui care este preafericire, şi de a simţi în mâna care pune la încercare imper­fecţiunea noastră, mâna prietenului şi a constructorului Spiritului în om. Vrăjbile lumii sunt vrăjbile lui Dumnezeu şi numai acceptându-le şi progresând prin ele vom fi capabili să ajungem la înaltele înţelegeri ale armoniei sale supreme şi la culmile, la imen­sităţile vibrante ale Anandei*sale transcendente şi cosmice…Căci adevărul este temelia adevăratei spiritualităţi, iar curajul este sufletul său.

Caută-L pe pământ…

Căci tu eşti El, o, Rege. Doar noaptea

Ţi-e pe suflet

Prin propria-ţi voinţă. Alung-o dar şi află

Totalitatea senină

Ce eşti cu-adevărat.

Fiinţa Centrală. Persoana Universală

“Tu eşti El”, acesta este adevărul veşnic – Tat tvam asi, tu eşti Acela. Acesta este Adevărul pe care îl ofereau spre învăţare vechile Mistere şi pe care religiile ulterioare l-au uitat. Pierzând semnificaţia acestui suprem adevăr, ele au deviat şi au creat toate aceste doctrine dualiste aberante, şi au substituit cu nişte obscure mistere acest adevăr care este pur şi cu totul simplu. “Eu şi Tatăl una suntem”, spunea Cristos (Ioan 10, 30), “Eu sunt El”, spuneau înţelepţii Indiei – so’ham – pentru că este adevărul pe care-1 descoperă toţi oamenii liberi, fie ei din Asia sau din Occident, din trecut sau din prezent. Pentru că Faptul veşnic este cel pe care trebuie să-1 descoperim cu toţii. Şi acest “mine”, acest “eu” care-şi proclamă identitatea cu Dumnezeu, nu este a nici unui individ privilegiat – ca şi cum ar mai fi loc pentru un mic eu personal şi exclusiv în această strălucitoare deschidere, ca şi cum înţelepţii Upanishadelor, rishii sau Cristos, ar fi anexat pentru ei singuri filiaţia divină – este vocea tuturor oamenilor topită într-o conştiinţă cosmică şi suntem cu toţii fiii lui Dumnezeu.

“Spiritul care se află aici-jos în om şi Spiritul care se află acolo-sus în Soare sunt, cu-adevărat, un singur Spirit şi nu există altul”, spune Taittiriya Upanishad X.
«Cel ce gândeşte “El e altul şi eu sunt altul”, nu ştie.»**Această descoperire a Spiritului înlăuntru este ceea ce * Vedele, acum şase sau şapte mii de ani, numeau “naşterea Fiului”: “Noi l-am văzut, masa sa de roşu arzător – un mare dumnezeu a fost descătuşat din întuneric” (Rig-Veda V.1.2) iar rişhii vedici afirmau, într-un limbaj de o putere orbitoare, veşnica Identitate a Fiului şi a Tatălui şi transformarea divină a omului: “Eliberează-L pe Tatăl tău! în lăcaşul tău păstrează-L teafăr – Tatăl tău care devine Fiul tău şi care te poartă” (Rig-Veda V.3.9). [

Şi din clipa în care ne-am născut vedem că acest suflet din noi este acelaşi în toate fiinţele umane, şi nu numai în toate fiinţele ci şi în lucruri, latent, nerevelat: “El este fiul apelor, fiul pădurilor, fiul lucrurilor care nu se mişcă şi fiul lucrurilor care se mişcă. Chiar şi în piatră El se află acolo” (Rig-Veda V.1.70). Totul este una pentru că totul este Unul. Nu spunea Cristos: “Acesta este corpul meu şi acesta este sângele meu”, luând aceste două simboluri dintre cele mai materiale, dintre cele mai obişnuite, pentru a spune că şi această Materie este corpul Unului, şi această Materie este sângele lui Dumnezeu*. Şi dacă El nu ar fi fost chiar şi în piatră, în ce fel ar fi venit El în om, prin ce cădere miraculoasă din cer? Suntem fructul unei evoluţii, nu al unei succesiuni de miracole arbitrare: Tot trecutul pământului este aici în natura noastră umană… însăşi natura fiinţei umane implică existenţa unui stadiu material şi al unui stadiu vital care au pregătit apariţia minţii acesteia, şi un trecut animal care a modelat primele elemente ale umanităţii sale complexe. Să nu mai spunem că Natura materială a dezvoltat mai întâi, prin evoluţie, viaţa şi corpul nostru, apoi mintea noastră animală, şi că numai după aceea s-a pogorât un suflet în forma astfel creată…căci aceasta ar presupune o prăpastie între suflet şi corp, între suflet şi viaţă, între suflet şi minte, prăpastie ce nu există – nu există corp fără suflet, nu există corp care să nu fie în sine o formă de suflet; Materia însăşi este o substanţă şi o putere a Spiritului şi nu ar putea exista altfel, căci nimic nu poate exista fără a fi substanţă şi putere din Cel Veşnic… Ceea ce este mut şi orb, chiar şi bruta, este tot

Acela, nu mai puţin decât existenţa umană.

Brihadaranyaka Upanishad 1.4.10. Vezi Sri Aurobindo, Eight Upanishads X.XI.

Atunci când am deschis porţile psihicului, ni se dezvăluie un prim stadiu al conştiinţei cosmice. Dar psihicul care creşte, conştiinţa -forţă care se individualizează şi devine din ce în ce mai compactă, mai adunată înlăuntru, nu se va mai mulţumi multă vreme cu această strâmtă formă individuală; simţindu-se una cu Acela, el vrea să fie vast ca Acela, universal ca Acela, şi vrea să-şi regăsească Totalitatea nativă. A fi şi a fi din plin, acesta este scopul pe care-l urmăreşte Natura în noi… iar a fi din plin, înseamnă a fi tot ceea ce este. Avem nevoie de totalitate pentru că suntem Totalitatea; idealul care ne cheamă, scopul care ne conduce paşii, nu se află de fapt în faţă; el nu ne trage, el ne împinge, el este în spate – şi în faţă şi înlăuntru.

Evoluţia este veşnica înflorire a unei flori care era floare din totdeauna. Fără această sămânţă din adânc, nimic nu s-ar mişca, pentru că nimic nu ar avea nevoie de nimic – este Nevoia lumii. Este fiinţa noastră centrală. Ea este fratele de lumină care se iveşte câteodată când totul pare disperat, memoria însorită care ne suceşte şi ne răsuceşte, şi nu ne va lăsa pic de odihnă până ce nu vom fi aflat tot Soarele nostru. Este centrul nostru cosmic, după cum psihicul era centrul nostru individual. Dar această fiinţă centrală nu se află undeva într-un punct; ea este în toate punctele; ea este într-un fel greu de înţeles în inima tuturor lucrurilor şi îmbră­ţişează toate lucrurile în acelaşi timp; ea este în mod suprem înăuntru şi în mod suprem deasupra, şi dedesubt şi peste tot – ea este un punct uriaş. Şi când l-am aflat, am aflat totul, totul se află aici; sufletul adult îşi regăseşte originea, Fiul redevine Tatăl; sau mai degrabă Tatăl, care devenise Fiul, redevine El însuşi: Zidurile care întemniţau sufletul nostru conştient sunt dărâmate, distruse; orice sentiment de individualitate şi de personalitate a dispărut, orice senzaţie de situare în spaţiu sau în timp, sau în acţiune şi în legile Naturii, a dispărut; nu mai există eu, nu mai există persoa­nă definită sau care poate fi definită, ci doar conştiinţa, doar existenţa, doar pacea şi fericirea; devenim nemuritori, devenim veşnici, devenim infiniţi. Din sufletul personal nu mai rămâne decât un imn de pace şi de libertate, o fericire care vibrează pretutindeni în cel Etern.

Ne-am crezut mici şi separaţi unii de ceilalţi, un om plus un om în mijlocul lucrurilor separate, şi aveam nevoie de această separare pentru a creşte sub carapace, căci altfel am fi rămas o masă nediferenţiată în plasma universală, un membru al turmei fără viaţă proprie. Prin această separare am devenit conştienţi; prin această separare suntem conştienţi în mod incomplet; şi suferim, căci suferinţa noastră este aceea de a fi separaţi – separaţi de ceilalţi, separaţi de noi înşine, separaţi de lucruri şi de tot, pentru că ne aflăm în afara singurului punct unde totul se reuneşte.

Singurul mijloc de-a pune totul în ordine e de a redeveni conştient; şi este foarte simplu. Nu există decât o origine. Această origine este perfecţiunea Adevărului, pentru că este singurul lucru care există cu adevărat. Şi exteriorizându-se, proiectându-se, împrăştiindu-se, s-a produs ceea ce vedem şi o grămadă de mici creiere foarte delicate şi foarte strălucitoare se află în căutarea a ceea ce nu au aflat încă dar pe care-1 pot afla, pentru că ceea ce caută se află înlăuntrul lor.

Când am suferit destul, vieţi după vieţi din această lungă evoluţie, când am crescut destul pentru a ne da seama că totul ne vine din afară, de la o Viaţă mai mare decât a noastră, de la o Minte superioară nouă, de la o Materie mai vastă, universală, vine ora să regăsim în mod conştient ceea ce am fost în mod inconştient din totdeauna – o Fiinţă universală: De ce te-ai limita? Simte că eşti în sabia care te loveşte ca şi în braţele care te iubesc, în îmbrăţişarea soarelui şi în dansul pământului, în tot ceea ce a trecut, în tot ceea ce este acum şi în tot ceea ce se trudeşte să devină. Căci tu eşti infinit şi toată această bucurie îţi este deschisă.

”Când Acela este cunoscut, totul este cunoscut” (Shandilya Upanishad)

Primele simptome ale acestei noi conştiinţe sunt foarte tangibile: începem să simţim că şi ceilalţi fac parte din noi înşine sau că sunt nişte repetiţii diverse ale noastre înşine, acelaşi eu modificat de Natură în alte corpuri. Sau cel puţin simţim că trăim într-un eu universal mai vast care este de acum înainte propria noastră realitate superioară. De fapt, totul începe să-şi schimbe natura şi aparenţa; întreaga noastră experienţă despre lume este radical diferită de cea pe care o au oamenii închişi într-un eu personal, începem totodată să cunoaştem lucrurile printr-un alt fel de experienţă directă, care nu mai depinde de mintea exterioară şi de simţuri. Posibilităţile de eroare nu dispar totuşi, căci acest lucru nu este posibil atâta timp cât mintea rămâne câtuşi de puţin instrumentul de transcriere a cunoaşterii, dar există un fel nou, mai vast şi mai profund, de a simţi, de a vedea, de a cunoaşte, de a intra în contact cu lucrurile; iar hotarele cunoaşterii pot fi împinse la un grad aproape nelimitat.
Cunoaştem pentru că noi suntem ceea ce cunoaştem. Adevărata cunoaştere nu se obţine prin gândire,

Ceea ce sunteţi, aceea deveniţi.

Nimic nu poate fi dat spre învăţare inteligenţei fără a nu fi fost deja pe deplin cunoscut, în secret, în sufletul care se desăvârşeşte. De asemenea, toată perfecţiunea de care omul exterior este capabil nu este decât realizarea veşnicei perfecţiuni a Spiritului care se află în el. Cunoaştem Divinul şi devenim Divinul pentru că noi îl purtăm deja în natura noastră intimă. Orice învăţătură este o revelaţie, orice devenire o înflorire. Descoperirea de sine este secretul; cunoaşterea de sine şi o conştiinţă mereu mai largă sunt mijlocul şi procedeul.

Preafericirea miriadelor de miriade ce una sunt.

“Cum ar putea fi dezamăgit, de unde ar avea suferinţa, cel ce peste tot vede Unitatea?” (Isha Upanishad.)

Filosofiile şi religiile discuta despre ordinul de prioritate al diferitelor aspecte ale lui Dumnezeu iar anumiţi yoghini, rishi sau sfinţi au preferat cutare filosofie sau cutare religie în locul alteia. Ceea ce avem de făcut nu este de a discuta aceste aspecte, ci de a le realiza pe toate şi de a le deveni pe toate; nu trebuie să urmărim o realizare cu excluderea celorlalte realizări, ci să-l îmbrăţişăm pe Dumnezeu sub toate aspectele sale şi dincolo de orice aspect – este sensul însuşi al yogăi integrale.

Publicat de Liviu Gheorghe in:  http://liviugheorghe.wordpress.com/2011/05/20/nestemate-ale-misticii-orientale-ep-7/

A fi prezent – intre durere si extaz. Si un portal: 11.11

Dragii mei,

Va salut si va imbratisez in aceasta zi a bucuriei pe Pamant! Caci da, dincolo de aparente, este o zi a bucuriei, ca toate zilele, pentru ca noi toti ne vindecam si crestem si mergem pe drumul nostru spiritual fara greseala.

Mi-era dor de voi. Revin la voi dupa o perioadade lunga absenta de pe blog, timp in care pur si simplu viata mea s-a schimbat si s-a implinit in atat de multe feluri, cum nu mi-as fi inchipuit vreodata. Recunosc acum razand ca am subminat capacitatea evolutiei spirituale de a imi aduce in cale tot ceea ce mi-am dorit, si ca atunci cand incepi sa lasi sa se manifeste cele mai umbroase colturi alte fiintei tale, automat atragi in loc lumina si daruri divine. Am trait poate cele mai intense si mai frumoase luni din viata mea. Am cunoscut si cele mai joase vibratii ale mele, dar si clipe de iluminare cum nu mi-am inchipuit ca on in aceasta viata. Cu suisuri si coborasuri m-am daramat si reconstruit din cenusa saptamana de saptamana si am lasat toate energiile universului sa ma influenteze si sa ma curete, sa ma aduca in mine si sa ma ridice. M-am lasat in voia divinitatii si m-am lasat sa ma exprim, chiar daca am exprimat poate si laturi de care m-am rusinat, insa pe care le-am privit ca a fi parte din mine si ca a fi un semn de vindecare. Nu poti aduce in tine lumina si implinirea daca nu scoti din tine intunericul si blocajele adunate de vieti intregi. Si cand acest proces este in culmile lui cele mai intense, ohohoooo, tine-te bine ca vei cobori in iad si apoi cu viteza ametitoare te vei ridica in rai. Si e atat de frumos!! Ma bucur enorm ca sunt aici acum pe Pamant si ca traiesc aceste clipe, ca redevin cine sunt cu adevarat, ca imi amintesc totul putin cate putin si ca ii pot observa pe cei din jur cum se schimba si se elibereaza si ei de iluzie. Vad cum vechile paradigme se clatina in jur si cum o noua viziune ia nastere in cei din jur, chiar daca ei poate sunt inconstienti de ceea ce se petrece.

In timpul in care nu am mai scris pe blog m-am eliberat de niste blocaje karmice printr-o operatie, am cunoscut cum e sa fii in prezent constient, am pasit spiritual in a 4-a dimensiune si toate visele mele de ani de zile, in care poate nici nu mai credeam momentan constient (dar poate credeam cu sufletul), s-au indeplinit cu usurinta. Totul a fost bine tot timpul, asa cum este si acum. Desi au fost momente foarte grele si zile in care m-am simtit atat de umana si de incarcata, si acestea stiu sigur ca nu s-au terminat, ci din contra, se vor inmulti pentru ca ma schimb profund, ma transform si ma reconectez cu adevarata mea natura, pot sa spun ca inca ma tin tare si sunt pregatita de urmatoarea aventura din viata mea plina si surprinzatoare. Daca pentru o perioada din viata mea m-am plans de monotonie si de plictiseala (mi-am dat seama intre timp ca si plictiseala e un fel de pas spre iluminare, pentru ca trebuie sa treci peste plictiseala cand stai cu minutele sa meditezi, cand iti faci autotratament, cand lucrurile vin incet in viata ta etc.), acum, de aproape o luna nu mai am timp decat sa dorm si sa mananc pe fuga. Sunt atatea lucruri care se intampla si sunt atatea de rezolvat incat nu am timp fizic sa le fac pe toate. Eu care din natura mea eram comoda si neobisnuita cu munca fizica ci mai mult cu cea intelectuala si creativa, zilele astea am muncit fizic intens, poate pentru a putea accepta aceasta latura a vietii pe Pamant.

Vreau sa va scriu despre minunata mea experienta de a fi prezenta, pe care am avut-o incepand cu luna septembrie. Am experimentat aceasta stare minunata absoluta in ambele ei fatete: atat prezenta in lumina, cat si prezenta din intuneric.
Abia dupa ce ambele experiente s-au incheiat am inteles ca ceea ce se intamplase era o traire din dubla perspectiva, care sa imi dovedeasca ca nu trebuie sa fie toate roz ca sa atingi iluminarea. A fi prezent inseamna a fi prezent si in momentul de iad interior si a il observa, inseamna si a fi prezent in clipa de iluminare si de a o trai constient. Poate ca citisem niste carti despre a fi prezent inainte, dar abia dupa ce am trait eu cu toata fiinta mea aceasta experienta am putut spune ca inteleg pe deplin ce inseamna a fi prezent si ce inseamna iluminarea. Si am mai inteles un lucru, oricat te-ai stradui, nu vei reusi sa atingi nici prezenta si nici iluminarea, pentru ca ele nu vin prin straduinta ci atunci cand esti relaxat complet.

Asadar, sa purcedem in povestire. 🙂

In septembtie, intr-o sambata dimineata ma trezisem putin confuza si ganditoare si citeam in pat dintr-o carte de Osho numita Bucuria. In mai putin de 10 minute de lectura am ajuns la un paragraf care ma intreba: Esti altceva decat fericit aici si acum? Este ceva ce iti lipseste aici si acum?. Am ridicat privirea din carte, am simtit cum intru adanc in mine, in inima mea si apoi am raspuns sincera, cu inocenta unui copil, si cu glas tare:” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.”

In acel moment, ceva s-a intamplat. In acel moment am constientizat profund si deplin cuvintele rostite de mine. ” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.” Am inteles ca unic adevar ca aceasta e singura realitate pe care o experimentez ca om in fiecare zi a vietii mele, dar ca pana atunci nu fusesem deloc constienta de asta, identificand viata mea cu un sir de probleme de rezolvat. Intr-o clipa in care parca s-a facut lumina in jur si in mine si in sfarsit am putut vedea cu adevarat, ca un orb ce tocmai isi recapatase vederea, a inteles ca de fapt, problemele nici nu exista, ca eu insami creez probleme imaginare prin perspectiva pe care o am asupra situatiilor ivite in viata mea. Invaluind in drama fiecare lectie data de divin, imi complicam singura existenta care de fapt,a fost si va fi intotdeauna, foarte-foarte simpla si sustinuta de o multime de ajutoare si ghizi astfel incat, de fapt, niciodata nu mi-a lipsit nimic – insa eu nu am putut vedea asta prinsa in drama mea nebuna. Si vad cum multor oameni li se intampla acelasi lucru. Facand asta, ne mentinem intr-o stare vibrationala joasa si nu ne permitem sa ne conectam cu adevarata noastra natura, cu sinele nostru sacru, cu misiunea noastra.

In secunda in care in mine s-a produs constientizarea faptului ca totul e perfect in viata mea am simtit PREZENTUL. Prezentul ca fiind tot ceea ce exista, fiind infinitul, fiind sursa tuturor lucrurilor si baza tuturor lucrurilor, fiind eternitatea lui Dumnezeu, fiind calmul, pacea, frumusetea, fiind implinirea si tot ceea ce am cautat orbeste vreodata nestiind ca deja era acolo. Am avut aceasta senzatie zdruncinator de vie ca toata viata mea am ocolit ceva ce a existat dintotdeauna acolo, in jurul meu, in mine. Ca si cum toata viata mea am trait intr-o iluzie si am fugit nu doar de adevarul ca prezentul este tot ceeea ce este, ci si de faptul ca eu sunt prezentul si prezentul este in fiecare din celulele mele. M-a apucat o stare combinata de bucurie absoluta si de nostalgie, datorita faptului ca am resimtit profund ca am regasit ceva ce cautasem, ce crezusem ca am pierdut, dar nu pierdusem de fapt niciodata. Am simtit frumusetea regasirii prezentului,a carui perceptie vivida mi-am dat seama ca o pierdusem in copilarie, undeva in jurul varstei de 7 ani. Retraind prezentul etern in acea clipa minunata, am simtit ca dupa multa, multa vreme m-am reintalnit cu copilul din mine pe care l-am renegat si uitat, ca si cum il pusesem sa stea la colt acum 20 de ani si il uitasem acolo. Mi-a venit sa plang gandindu-ma la ce m-am supus singura dar mi-am spus ca nimic nu e intamplator si ca toate au avut un rost asa ca nu are sens sa ma invinovatesc pentru ceva ce sigur a fost in plan. Daca as fi fost continuu prezenta de la 7 ani pana azi, nu as mai fi trecut prin toate lucrurile care astazi m-au modelat in omul care sunt. Si a fost nevoie sa am toate acele experiente pentru a dobandi o intelegere vasta a umanitatii si a ceea ce inseamna sa fii om in 3D, pentru a imi putea realiza mai tarziu misiunea in baza unor cunostiinte. Daca as fi trait in cutia fericirii si prezentei mele neintrerupte, nu as fi vazut exteriorul niciodata pentru ca nu m-as fi putut integra si conecta in campurile vibrationale joase. Si pentru a putea raspandi lumina, trebuie sa cunosti mai intai intunericul.

Fiind prezenta, am simtit o bucurie de nedescris. M-am ridicat din pat intr-o suflare. Si m-am dus sa ma privesc in oglinda. Ochii imi straluceau cum nu ii vazusem niciodata, fata imi era radioasa si zambeam larg cu inocenta unui copil fericit. Mi-am spus din toata inima ca ma iubesc si am simtit pentru prima data acest sentiment revarsandu-se sincer din inima mea deschisa larg. M-am imbratisat singura si am simtit ca ma iert, ca ma pretuiesc, ca sunt perfecta asa cum sunt si ca sunt pe drumul bun. Nu am simtit niciodata o astfel de iubire pura si neconditionata in aceasta viata, venind de la nimeni. Si am inteles ca adevarata iubire de care avem nevoie este in NOI, nicaieri altundeva – aceea este iubirea care ne implineste, care ne ridica, care ne duce mai departe. Dupa ce am ras eu cu mine in oglinda, am fugit in alta camera unde am inceput sa rad incontrolabil si vesel ca un copil, sa topai cu mainile ridicate spre cer si sa ma invartesc pe loc cantand si razand. Apoi am inceput sa dansez, sa rad, sa ma misc ca si cum o muzica universala imi misca trupul, ca si cum o energie puternica ma misca. Am dansat si m-am invartit razand si rasul nu se mai oprea. Nu radeam de ceva anume, ci radeam pentru ca asa venea din adancul spiritului meu. Rasul acesta era singurul lucru pe care il simteam posibil de facut atunci, ca si cum ar fi fost parte din adevarata mea natura. Fericirea este adevarata mea natura. Adevarata noastra natura. 🙂 Am cazut obosita la podea si am ras in continuare pana cand m-am oprit gafaind si am avut in mine o profunda senzatie ca acesta este extazul! E atat de simplu! Acesta este extazul! Sa fii in prezent, bucuros si copilaros! De aceea spunea Iisus “lasati copiii sa vina la mine!” Nu se referea la copiii in sine, ca varsta, ci la copilul nostru interior care prin prezenta sa si bucuria sa sincera ajunge la extaz. Avea atat de mult sens pentru mine aceasta explicatie in momentul acela! Copiii traiesc in prezent, ei nu au griji, ei se bucura sincer…si undeva pe drum pierdem acest copil din noi si devenim dramatici si depresivi. Iar atunci cand intr-o clipa de iluminare ne trezim cu totul in prezent si eliberati de valul de pe ochi, stii cum ne simtim? Ne simtim copii! Cantam, ne jucam, dansam, radem si suntem liber precum niste copii! Cata frumusete si simplitate! Am inteles atunci ca iluminarea e la un pas distanta de existenta in prezent si ca a fi in prezent este doar o alegere personala care ne sta la indemana TOT TIMPUL, TOATA VIATA! 🙂 Este un adevar atat de frumos si de simplu! Pare ridicol ca ne traim vietile atat de inconstienti de el. Cautam si cautam ani la rand implinirea si fericirea facand lucruri, incercand solutii, rezolvand probleme, alergand, si in tot acest timp fericirea si implinirea ne sunt la indemana prin alegerea esentiala de a fi prezent, de a fi cine esti cu adevarat! Cat de frumos!Cat de simplu! Constientizarea acestui lucru este atat de eliberatoare si nimic din lume nu se compara cu aceasta! Va spun, am fost atat, atat de fericita si de eliberata! Chiar atunci m-am conectat asa de usor la ghizii mei care mi-au dat raspunsuri la dilemele pe care le infruntasem in acele zile si am reusit sa trec peste niste blocaje instant numai prin intelegerea cauzei lor. Ghizii mei mi-au spus in acea zi ca toti oamenii, absolut toti oamenii, si nu doar ei, ci toate fiintele din Univers, sunt acum si in orice clipa perfecti asa cum sunt si pe calea corecta. Ca nu exista fiinta care sa nu fie pe calea sa, si ca aparenta ratacire a unora este doar o parte din procesul de evolutie. Mi-au spus ca oricine, criminal fiind, sfant fiind, nebun sau intelept, bolnav sau sanatos, este exact asa cum trebuie sa fie, este acolo unde trebuie sa fie, respectandu-si fidel planul divin. Fiecare trece prin experientele alese de el insusi pentru motive pe care doar sinele nostru sacru si cu fiintele ascensionate le cunosc. Mi-au spus sa nu mai compatimesc pe nimeni si sa nu mai plang de mila nimanui pentru ca toti stiu in constiinta lor divina exact ce fac si nimeni nu e o victima sau un opresor. Am inteles ca toti oamenii sunt aici niste actori si niste elevi, si ca in esenta cu totii suntem spirite egale, la fel de constiente si de intelepte, la fel de evoluate, nascute din aceeasi sursa, cu acelasi drum si frati care se iubesc si se ajuta reciproc sa invete si sa evolueze. Desi aparentele spun altceva, nu trebuie sa judecam pe nimeni din prisma faptelor sale din aceasta viata si nici chiar a celor din suma vietilor sale incarnate. A judeca nu face decat sa mentina in inevolutie si in intuneric un spirit pentru ca proiectam asupra sa energii negative si o imagine preconceputa care se imprima in campurile sale. Asa ca trebuie sa ne gandim ca a ne parea rau pentru cineva sau a judeca pe cineva inseamna ca nu intelegem adevarata natura a acelui spirit si ca ii ingreunam misiunea prin proiectii mentale. Dupa o sesiune frumoasa de channeling plin de intelepciune am gasit multe raspunsuri si m-am umplut de o energie pura debordanta. Am pastrat acea stare de prezenta, extaz si iubire pentru inca 2-3 zile. Insa apoi s-a degradat treptat deoarece am inteles ca nu am inca puritatea si forta energetica sa mentin o astfel de vibratie inalta. Insa am reusit sa raman zi de zi tot mai prezenta, tot mai constienta de vindecarea si de evolutia mea, corectandu-ma, iubindu-ma si autoeducandu-ma. Mi-as fi dorit sa raman pentru totdeauna in acea stare de extaz pe care am primit-o in dar, insa nu am putut deoarece inca nu am constientizat-o deplin. In timpul trecut de atunci, am trait o alternanta de momente in care am avut nostalgia trecutului, iluzia viitorului, dar si deplinatatea frumoasa a prezentului, chiar daca era un prezent luminos sau un prezent tulbure.

Am experimentat ulterior si prezentul din prisma durerii. Am invatat ca durerea este un mare maestru al vietilor noastre. Ca parte din vindecarea mea, am trecut printr-o operatie care a venit la fix. Fiind in octombrie vremea cand au aparut problemele cu caile respiratorii si zonele anexe, cu sinusurile si plamanii, pentru mine s-au deschis portile unei operatii de deviatie de sept care ma oprea din a respira complet. Respiram atunci la o capacitate de cca 25% si era timpul sa ma operez. Totul a decurs lin si fara complicatii insa durerea de dupa operatie a fost prima durere adevarata pe care am simtit-o vreodata. O durere care iti testeaza limitele mentale si fizice si te face sa crezi ca la un momentdat pierzi controlul si innebunesti. A durat 3 zile fara incetare. Ma dureau ochii, sinusurile, nasul, maxilarul, gatul, capul. Ochii mi-au lacrimat constant de durere. Insa in tot acest timp am realizat ca…am fost prezenta. Durerea m-a facut sa uit de toate si sa traiesc doar in acel moment in care ea preluase controlul. Si in momentul ei de domnie, in momentul in care ea stapanea fiecare perceptie si fiecare senzor nervos din mine, i-am vazut maretia si am inteles ca durerea bruta, fizica, pura, la fel ca si cea emotionala, este un mare maestru care iti incearca limitele, rabdarea, rezistenta, echilibrul si care te aduce negresit in prezent odata cu ea. Si deodata am simtit recunostiinta si respect pentru ea si am vazut cat de frumoasa poate fi si ca este un dar, nu o pedeapsa. Atunci am inteles ca prezentul poate fi trait si prin extaz si prin iad, si ca intre ele este semnul egal deoarece ambele sunt eterne, pure, divine, daruri, lectii si in acelasi timp la baza lor sta aceeasi energie -mama tuturor celor care exista. Cand durerea m-a parasit am ramas mai puternica si mai ancorata. A fost o binecuvantare si ma bucur ca am putut sa o traiesc si sa o observ. Sa o inteleg.

Dupa aceasta, toate lucrurile au inceput sa se petreaca cu viteza luminii in viata mea. Vise pe care le avusesem din copilarie au inceput sa prinda contur desi nu ma mai concentrasem deloc pe realizarea lor. Mi-am mai amintit o viata anterioara in care am trait in secolul al 19-lea in Paris si mi-am sfarsit viata la un azil de nebuni unde am fost tratata inimaginabil, si astfel mi s-au explicat automat multe blocaje si frici ale mele. Laturi ale mele uitate si evitate au inceput sa reiasa cu forta la suprafata si am inteles ca inca ma mai agat de trecut prin ramasitele unor modele comportamentale nedepasite. Am inteles ca unele lucruri le-am uitat temporar, dar nu le-am iertat cu adevarat. Am inteles ca inca am probleme nerezolvate si ca singura modalitate de a le rezolva este sa le tratez cu onestitate si cu curaj, luandu-le in piept si invaluindu-le in compasiune si lumina. Dupa fiecare criza de purificare in care descopeream socata ce inca ascundeam in mine, in plan material si emotional venea cate un dar nesperat si surprinzator care parca imi dadea siguranta ca am facut bine, ca sunt pe calea cea dreapta. Desi la o prima vedere ar fi parut ca furia revarsata in seara trecuta, sau ca cearta cu mama, sau ca egoismul de acum o saptamana fusesera niste greseli si eram rusinata de ele, Universul tinea sa imi demonstreze ca pentru acestea merit o rasplata de fiecare data, si am inteles ulterior ca darurile au venit pentru ca de fapt dizlocasem niste intuneric si facusem loc luminii sa patrunda, lumina pe care nu o lasasem sa se apropie de mine din cauza ca eram inca plina de blocaje. Ce simplu si frumos. Scoti intuneric, intra lumina. Depasesti blocaje, abundenta curge.

Asa ca am ajuns ca intre timp sa imi schimb complet situatia la locul de munca, sa ma mut in casa noastra cu iubitul meu, sa ajunga la realizare cu usurinta orice plan am intreprins, am primit de fiecare data ajutorul oamenilor din jur fara ca macar sa il cer – de parca piese de puzzle se legau pentru ca asa era scris si acei oameni au fost predestinati sa stie cu ce sa ma ajute si sa intervina la timpul potrivit, am primit daruri si surprize frumoase s-au intamplat, si totul a mers lin. S-au ivit noi prietenii frumoase dupa o lunga vreme de singuratate. Abundenta si simplitatea si-au facut loc in viata mea, si am inceput sa vad cum realitatea pe care o doresc si o intentionez este cea pe care o experimentez mult mai rapid ca in alte dati.

Si a venit 11.11. Un portal foarte frumos, cand asistata de ghizii mei am trecut in dimensiunea a4-a. Mi-au confirmat asta si mi-au vorbit despre ce va aduce aceasta trecere cu ea, ce incercari voi primi, cum se va transforma relatia cauza-efect din prima temporalitatii, cum voi fi raspunzatoare de lumea pe care o creez in jur doar prin intentiile, gandurile, cuvintele si faptele mele si la ce sa fiu atenta. Mi-au spus ca de acum incolo totul se va intampla aproape instant in viata mea din momentul conceperii ca gand sau intentie, si ca in egala masura voi fi responsabila pentru lucrurile pozitive dar si pentru lucrurile negative atrase in existenta mea dar si a celor care traiesc in jurul meu, deoarece in aceasta dimensiune totul este posibil dar totul este conditionat de energiile emise de noi. Am inteles ca nu toti oamenii sunt in acelasi stadiu al evolutiei acum si ca odata cu portalul, unii au stagnat, altii au evoluat fie spre dimensiunea 4, fie spre dimensiunea 5. Eu, desi am venit aici sa ajut, ca ghid, trebuie sa trec prin toate aceste stadii ale evolutiei ca sa le pot vorbi in cunostiinta de cauza celorlalti despre ele, insa evolutia mea nu este conditionata de trecerea acestor praguri. Practic, pot spune ca as repeta clasele 1-12 ca sa pot sa le fiu alaturi celor care fac parte din cercul meu de misiune. Am mai inteles profund ca sinele nostru este totuna cu misiunea noastra deoarece fiecare spirit a luat nastere din start cu o misiune si pentru o misiune. Fiecare are rolul lui stabilit din zamislire in Univers si a se uni cu sinele sau, a constientiza, inseamna a isi face automat si pe deplin misiunea sacra. Mai in urma sau mai inainte, fiecare este pe traseul sau prestabilit cu liber arbitru. Mi se pare foarte frumoasa ideea. Am meditat, m-am reintors energetic acasa pentru cateva zeci de minute si am avut un dialog minunat cu ghizii mei. Si am fost “initiata” in dimensiunea a4-a. Mi-a placut in mod deosebit senzatia fizica de a fi fara forma, fara sus si fara jos, fara stanga si dreapta, nesfarsita, pe care am avut-o cand m-am intors acasa pentru dialogul cu ghizii mei. Mi-am adus aminte asa clar cum era cand eram doar in spirit. A fost o zi frumoasa, incarcata de energii subtile inalte.

In mare, cam acestea au fost evenimentele majore din viata mea din ultimele luni. Am trait intens si simt cum schimbarea devine tot si tot mai puternica in mine si in jurul meu. Se vad efectele trecerii in dimensiunea a-4a si evolutia se petrece deja de la o zi la alta. Se prea poate ca si altii care trec prin acest proces sa aiba iluzia ca de fapt situatia se inrautateste si ca multe tensiuni apar in cale, sau ca de fapt involueaza. Nu este asa. Acum este ultima suta de metri, este vremea curatarii profunde de ultimele ramasite intunecate ale noastre. Iar daca ati trecut si voi in dimensiunea a4-a, asteptati-va sa fiti impartiti intre vechi energii 3d si minunate energii 5d, deoarece aceasta dimensiune in care va aflati este una a trecerii, a comparatiei, a ruperii de vechi si a pasirii in nou, a renuntarii la frica in favoarea curajului si iubirii, a pierderii si regasirii. In 4d inca exista dualitate si exista balansul continuu intre de unde ati plecat si unde va indreptati, insa voi alegeti in care plan va ancorati mai ales prin intentiile pe care le emiteti. E doar o alegere. A voastra. E atat de simplu.

Frumos, nu? 🙂

Va imbratisez cu toata caldura si va trimit un gand de lumina!

Cu drag,

Diana

Marea transformare

Dragii mei,

Am primit astazi un email pe care vreau sa il impartasesc cu voi. Cu siguranta vi se va parea cel putin interesant. Tineti minte: cititi, filtrati prin inima, ramaneti flexibili si deschisi. Fiecare are propriul adevar si propria evolutie.

Fiti binecuvantati cu iubire, prezenta si abundenta!

 

Ne apropiem de Marea Translaţie

   Pe măsură ce ne apropiem de finalul anului 2012 tot mai mulţi oameni  îşi îndreaptă atenţia către data de 21 decembrie 2012, dată la care – conform mai multor puncte de vedere – se aşteaptă începutul unor transformări radicale pe planeta Pământ. Spun aceasta mai multe tradiţii spirituale, dar şi oameni de ştiinţă deosebit de prestigioşi. Unii cercetători afirmă că va urma ceea ce a fost denumit ca „Trecerea în a patra dimensiune”, iar iniţiaţii mai multor căi spirituale au anunţat încă de foarte mult timp că la această dată va începe în mod concret „Înălţarea”, „Ascensiunea” sau „Marea Translaţie”. Aşa să fie oare, sau după această zi timpul va curge mai departe într-un mod cât se poate de obişnuit, dovedindu-se o dată în plus că toate aceste previziuni  nu au fost decât un zvon, ca de atâtea ori înainte când au fost anunţate „profetic”  diverse date mai mult sau mai puţin fataliste ?  Pentru a reuşi să apreciem mai bine toată această problematică, vom enumera în cele ce urmează o parte dintre cele mai importante afirmaţii şi estimări – atât ale tradiţiilor spirituale, cât şi (mai ales) ale cercetărilor ştiinţifice de ultimă oră – ce au fost făcute cu privire la acest subiect.

  În ceea ce priveşte tradiţiile spirituale, aspectul care este poate cel  mai frapant legat de raportarea lor la viitor este acela că există o viziune aproape unitară despre o transformare majoră în bine, ce este destul de precis localizată temporal exact în această perioadă plasată în viitorul nostru foarte apropiat.  Cele mai cunoscute previziuni  în acest sens  provin din tradiţia Maya. Celebrul calendar mayaş este un sistem de măsurare a timpului ce cuprinde o perioadă de multe mii de ani, împărţită pe cicluri. Ultimul mare ciclu mayaş a început pe 13 august 3114 î.Hr. şi se sfârşeşte pe 21 decembrie 2012. Mayaşii au afirmat că la finalul anului 2012 „timpul se va sfârşi”. Interpreţii acestei tradiţii spun însă că aceasta  nu înseamnă în nici un caz sfârşitul umanităţii, ci o transformare radicală a acesteia. Este vorba mai exact de sfârşitul unui ciclu şi începutul altuia, mult superior. Mulţi oameni privesc cu condescendenţă aceste afirmaţii considerând că ele provin de la un popor primitiv, dar la o privire mai atentă constatăm că această tradiţie „primitivă” a realizat totuşi mai multe predicţii realmente extraordinare, care arată că ei se bazau totuşi pe o veritabilă ştiinţă. Un aspect care a dat multora de gândit este acela că faimosul calendar Maya este cel mai precis calendar tradiţional, având o precizie comparabilă cu calculele moderne cele mai performante. Acest calendar a putut de exemplu să calculeze eclipsele solare şi lunare în avans pentru întregul ciclu la finalul căruia ne aflăm acum şi care s-a desfăşurat pe o perioadă de peste 5000 de ani ! De asemenea, mayaşii aveau cunoştinţe despre mişcarea planetelor, Calea Lactee, Soare, Lună şi aveau chiar şi un calendar foarte precis care putea fi folosit pentru a prezice eclipse şi apariţii ale planetei  Venus cu o eroare de o zi la 6000 de ani. În afară de tradiţia Maya, este semnificativ să remarcăm faptul că şi alte tradiţii, vechi de mii de ani, au indicat – deşi ele nu aveau neapărat legături strânse între ele – anul 2012 ca fiind finalul unui vast ciclu temporal şi începutul altuia, net superior. Amintim aici de previziunile tradiţiei chineze I Ching, de cele ale tradiţiei tibetane Kalachakra, de cele egiptene, ale indienilor Hopi, precum şi de cele din tradiţia vedică. Calendarul vedic  indică de mii de ani faptul că această perioadă în care noi ne aflăm chiar acum reprezintă sfârşitul  epocii de maximă decadenţă spirituală (kali yuga), şi începutul epocii de transformare şi înălţare în lumina divină (satya yuga).

  

Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă afirmă că în 21 decembrie 2012 toate planetele sistemului nostru solar se vor alinia între ele şi se vor suprapune peste planul  Galaxiei noastre, Calea Lactee. Se va produce de asemenea alinierea exactă a Pământului, Soarelui şi constelaţiei Pleiadelor cu Centrul Galaxiei. La această dată se va încheia ciclul de 25.920 ani în care Sistemul nostru solar are o revoluţie completă în jurul centrului Galaxiei. Ipoteza care decurge de aici este aceea că aceste alinieri vor genera un fenomen de rezonanţă cosmică foarte puternică, ceea ce va face ca planeta Pământ să intre definitiv într-o complet diferită stare vibratorie sau, altfel spus, planeta va realiza un salt cuantic fără precedent în istoria sa…

 De asemenea, s-a observat că din centrul Galaxiei noastre a început să reverse o nouă bandă de lumină, de o frecvenţă mult superioară, ce a fost denumită Centura Fotonică. Centura Fotonică emanată din centrul Galaxiei ocupă o imensă regiune din spaţiu şi degajă o intensă radiaţie electromagnetică, atât în spectrul vizibil, cât şi în cel al luminii invizibile de înaltă frecvenţă, incluzând şi spectrul razelor X.  Acest fenomen a fost descoperit în 1961, deci cu mai mult de 40 ani în urmă. Cu toate acestea, informaţiile nu au fost făcute publice decât cu mult mai târziu, şi numai unui număr mic de oameni.  Sistemul nostru solar trece prin această Centură de două ori la fiecare 25.920 ani, iar această traversare durează cam 2000 ani. Este destul de dificil de prezis exact când va avea loc şi intrarea Pământului în Centura Fotonică, având în vedere ca Centura are oscilaţii neregulate, dar datele estimative indică finalul anului 2012 ca fiind cel mai probabil în acest sens.

  Se pare că Soarele a început deja să fie influenţat, ceea ce explică furtunile solare aflate în creştere în ultima perioadă şi care vor avea un maxim în 2013, conform specialiştilor de la NASA. Soarele nostru trece acum prin schimbări uriaşe, ce au început încă de prin anul 1990. Au apărut imense şi numeroase erupţii solare (jeturi de plasmă şi raze x), care uneori se îndreaptă şi către planeta Pământ, parcurgând cele 93 milioane de kilometri care ne despart şi perturbând serios câmpul magnetic terestru (care este principalul scut al Pământului în faţa radiaţiilor solare).  Un studiu al Dr.-lui Mike Lockwood, realizat în Rutherford, California, în cadrul “Appellation National Laboratories”, despre activitatea solară  a evidenţiat că faţă de anul 1901, câmpul magnetic al Soarelui a crescut într-un mod uimitor, ajungând acum să fie cu 230% mai puternic.  Specialiştii de la NASA afirmă de asemenea că Soarele înregistrează cea mai ridicată activitate din 1940 încoace. Gregg Braden, un cunoscut geolog, cercetător ştiinţific şi scriitor american, a arătat că studiile realizate indică faptul  că Soarele nu mai are polaritate magnetică, aspect ce începuse să fie evidenţiat încă din anul 1999 de către sondele spaţiale Voyager.  Soarele are acum un „câmp magnetic stabil”, ce scade însă foarte rapid. Şi în ultimul timp, satelitul Ulysses, care ia probe pentru NASA, a detectat că în cazul Soarelui, câmpul magnetic nu mai are Pol Nord şi Pol Sud. Acest câmp s-a schimbat enorm, acum devenind omogen. Nu s-a dat nici o explicaţie ştiinţifică şi, bineînţeles, totul a fost ascuns de public. Mai mult, satelitul Soho a evidenţiat că Soarele răspunde în mod cu totul anormal la impactul cu corpuri cosmice, cauzând erupţii de 30-35 de flame (protuberanţe de foc), lucru care înainte nu se întâmpla.

  De asemenea, foarte puţini oameni sunt avizaţi în legătură cu cercetările care se fac în Academia Naţională Rusă de Ştiinţe, din Siberia, mai precis în Novosibirsk. Aceşti cercetători au înregistrat şi ei date evidente care indică faptul că au loc modificări energetice în întregul nostru Sistem Solar. Ei au ajuns la concluzia că singurul lucru posibil care ar putea cauza toate acestea este plasma strălucitoare ce pătrunde în Sistemul nostru Solar şi care influenţează  în primul rând Soarele.  Această energie ce vine din afara sistemului solar a început să aprindă plasma heliosferei în partea sa frontală, care a devenit deja de 10 ori mai luminoasă, mai strălucitoare.  Această energie a pătruns şi în Soare, care la rândul său o răspândeşte acum în întregul Sistem Solar, saturând spaţiul interplanetar. Astfel , toate planetele primesc acum un supliment mare de energie . Toate acestea se întâmplă în acelaşi timp şi toate duc la un crescendo unde va avea loc o schimbare bruscă. Cu alte cuvinte, vom ajunge în punctul când, vom fi atât de departe în noul nivel de energie încât va fi o expansiune bruscă a armonicii lungimii de undă pe care o emite Soarele. Această creştere de energie emisă va schimba natura de bază a întregii materii din Sistemul Solar.  Cercetătorii ruşi sunt preocupaţi de faptul că aceste modificări solare pot afecta  în mod dramatic planetele.

  Conform datelor  înregistrate de către cercetătorii Academiei ruse şi de către cei de la NASA, câmpurile magnetice şi luminozitatea planetelor sunt în schimbare. Astfel :

-planeta Venus, şi-a crescut luminozitatea cu 250% şi a suferit schimbări atmosferice substanţiale în mai puţin de 30 de ani.

Jupiter a ajuns să aibă o încălzire foarte puternică şi o creştere a luminozităţii norilor de plasmă cu peste 200%. Încărcătura energetică este atât de înaltă încât chiar există un tub vizibil de radiaţii ionizate care s-a format între această planetă gigantică şi luna sa, Io.  Acest tub de energie luminoasă este chiar foarte vizibil şi în fotografiile realizate. Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat. Pata roşie („ochiul” lui Jupiter), care este de fapt o furtună cu caracter rotaţional, a început din anul 1997 să se rotească invers.

-Forţa câmpurilor magnetice de pe Uranus şi Neptun creşte tot mai mult, iar strălucirile lor atmosferice sunt de asemenea în creştere.  Aceste planete par să fi avut inversarea recentă a polilor magnetici, aspect constatat de sonda spaţială Voyager 2  care, când a trecut pe lângă Uranus şi Neptun, a sesizat că polii nord şi sud aparenţi ai acestor două planete  erau vizibil contrabalansaţi.

Saturn a înregistrat în ultimii 20 de ani o abruptă descreştere în viteza de rotaţie şi o creştere a radiaţiilor X la ecuator.

-Pe Mercur s-au descoperit calote de gheaţă neaşteptate, însoţite de o intensificare a câmpului magnetic, aspecte care sunt cu totul neobişnuite pentru o aşa zisă “planetă moartă”.

Marte are şi ea o încălzire globală, furtuni puternice şi topiri de calote glaciare polare, iar atmosfera marţiană devine vizibil mai densă decât a fost înainte.

-Pe Pluto s-a înregistrat creşterea cu 300% a presiunii atmosferice, deşi această planetă se îndepărtează de Soare…

-De asemenea Luna Pământului dezvoltă o atmosferă. S- constatat că în jurul Lunii s-a format un strat de Na de 6000 km altitudine, care nu exista înainte.

  Referitor la schimbarea de paradigmă şi la situaţia planetei  Pământ în această perioadă de tranziţie, doctorul Aleksei N. Dimitriev, membru al Academiei de Ştiinţe din Siberia, a constatat că numărul cataclismelor naturale a sporit în mod spectaculos, fenomen ce pare să fie în directă legătură cu activitatea crescută a Soarelui. Realizând studii comparative, el a evidenţiat că între 1963 şi 1993 numărul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundaţii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. În mod similar, studiile realizate de un alt cercetător, dr.Michael Mandeville, evidenţiază că activitatea vulcanică de pe Terra a crescut cu aproximativ 500% din 1975, iar activitatea seismică a crescut cu 400% faţă de 1973. Un alt aspect constatat este acela că în atmosfera Pământului, la nivelele sale superioare, gazele de hidroxid (OH) formează acum un strat nou, care nu exista înainte şi care nu este legat de încălzirea globală sau de emisiile de clor-fluor-carbon.  Toate aceste aspecte adunate sunt mult mai mult decât simple modificări ale Pământului. Din ce în ce mai mulţi cercetători sunt de părere că în următorii 10 ani, planeta noastră Terra şi vecinii săi îşi vor ajusta chiar şi structurile moleculare.

  Cercetătoarea americană Barbara Hand Clow este convinsă că în perioada imediat următoare, 2012-2013, planeta noastră  va intra într-un spaţiu fotonic, iar aceasta va anihila toate câmpurile noastre magnetice şi electrice.  Într-adevăr,  conform datelor ştiinţifice înregistrate, un aspect care se produce deja de ani buni  este slăbirea câmpului magnetic al Pământului. În  legătură cu aceasta, cercetătorul american Gregg Braden afirmă că prin măsurători geofizice s-a estimat că pe o scală de la 1 la 10, câmpul magnetic al Pământului era în anul 1996 cam în dreptul valorii de 1,5 din maximul magnetic  înregistrat vreodată pe Pământ (deci extrem de scăzut). Aceasta a făcut ca balenele de exemplu, care simţeau de obicei foarte clar aceste linii magnetice şi le foloseau pentru migraţie, să eşueze pe ţărm, ceea ce nu s-a mai întâmplat înainte. Apoi, pentru că poziţia liniilor magnetice ale Pământului s-a modificat ca o consecinţă a scăderii câmpului magnetic terestru, păsările au început să apară în zone care nu făceau parte din traseul lor de migraţie şi chiar să se rătăcească. Un alt aspect semnificativ este acela că în 1990, hărţile aeronautice folosite de avioane pentru aterizarea pe aeroporturi au trebuit să fie schimbate în întreaga lume, pentru că cele vechi nu mai erau bune, iar astăzi liniile magnetice sunt atât de instabile, încât acum hărţile magnetice trebuie verificate foarte des  pentru a se asigura că sistemul de ghidare funcţionează corect.

    Conform datelor înregistrate de sateliţi, cum ar fi cele ale lui Oersted, lansat în 1999, sau de către satelitul Maxat, lansat în 1980, se pare că asistăm chiar la deplasarea polilor magnetici tereştri. Poziţia Polului Nord magnetic a migrat deja cu câteva sute de km în ultimele decade. Mai mult, se apreciază că aceste transformări  ale magnetismului terestru au ajuns în stadiul în care este iminentă chiar inversarea polilor magnetici.  Studiile geofizice evidenţiate de către Gregg  Braden arată că acest gen de fenomene nu este totuşi  nou pentru planeta noastră, ci că în ultimii 4,5 milioane de ani au avut deja loc aproximativ 40 de inversări ale polilor. Aceste înregistrări geologice sunt poate cel mai bine evidenţiate în straturile de gheaţă din Antarctica şi Groenlanda.  S-a măsurat că inversările polilor au loc cam o dată la aproximativ 13.000 ani, adică de două ori într-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. Din dovezile geologice reiese că ultima inversare  a avut loc în urmă cu aproximativ 13.000 ani, ceea ce indică iminenţa repetării acestui fenomen.

   Pe de altă parte, este deja destul de bine cunoscut faptul că frecvenţa vibratorie a Pământului a început să crească vertiginos începând cu anul 1980. Această frecvenţă (numită „Schumann” sau „bătaia de inimă a Pământului”) încă în 1980 valoarea de 7,83 hz (cicli pe secundă) şi era considerată o constantă fizică, fiind folosită ca atare în diverse domenii ştiinţifice sau militare. În anul 1996 această frecvenţă a ajuns însă la valoarea de 9 Hz şi a continuat de atunci să crească. Această creştere are loc în etape ciclice ce respectă paşii de creştere specifici şirului lui Fibonacci. Se pare că acest lucru nu este întâmplător pentru că şirul lui Fibonacci reprezintă printre altele o expresie a Armoniei Universale prin aceea că raportul a doi termeni succesivi este întâlnit peste tot în desfăşurarea naturală (minerale, plante, animale, oameni), fiind tocmai de aceea considerat un raport esenţial al echilibrului dintre dimensiuni , valoarea acestui raport fiind denumită „Numărul de Aur” (1,618033…). S-a calculat că la finalul anului 2012 această frecvenţă a Pământului va ajunge la 13 Hz.

    Corelat cu creşterea obiectivă a frecvenţei de vibraţie a planetei Pământ s-a avansat chiar ipoteza că până şi timpul real al zilei se scurge mai repede, ajungând acum ca cele 24 de ore pe care avem impresia că le trăim într-un ciclu complet zi/noapte să corespundă cu numai 16 ore din ceea ce acest ciclu însemna ca durată înaintea începerii acestei ridicări a frecvenţei de vibraţie planetară. Această accelerare a timpului este percepută destul de acut de marea majoritate a oamenilor, motiv pentru care auzim din ce în ce mai multă lume semnalând problema lipsei de timp. Se  estimează că timpul se va accelera chiar şi mai mult, până când odată cu spaţiul va translata într-o altă dimensiune, într-un alt sistem de referinţă spaţiu-timp !

  Gregg Braden indică faptul că la finalul anului 2012 magnetismul (aflat în descreştere) şi frecvenţa Schumann (aflată  în creştere) îşi vor atinge valorile lor limită. Bradden denumeşte această perioadă „Trecerea prin punctul zero”.  Atât Gregg Braden cât şi alţi cercetători spun că exact în acea  perioadă de limită a parametrilor Pământului  vor surveni anumite fenomene care acum ne apar ca fiind uluitoare. Astfel, polii magnetici se vor inversa,  iar Pământul se va opri  din rotaţie şi după o scurtă pauză va începe să se rotească în sens invers (ceea ce nu ar fi pentru prima dată în istoria omenirii, aşa cum este menţionat în mai multe texte străvechi, ce menţionează că în alte vremuri Soarele răsărea dinspre vest). De asemenea se apreciază că în acea perioadă de limită vor fi 30 ore de întuneric total (în care nu se vor mai vedea nici măcar stelele) şi că se va produce translaţia într-o dimensiune spaţiu-timp superioară.

Iniţiaţii anumitor căi spirituale spun că planeta Pământ va translata în planul eteric, adică în planul paralel de vibraţie imediat superior celui fizic. Tradiţiile spirituale afirmă că lumea fizică-materială este doar aspectul cel mai grosier al realităţii, dincolo de care există încă multe alte dimensiuni superioare. Dealtfel, cel puţin din punct de vedere teoretic, şi ştiinţa actuală acceptă faptul că Universul poate exista având şi alte coordonate spaţiu-timp chiar mult mai complexe decât cele din lumea noastră. Dacă toate acestea se vor produce, se poate spune că aceste transformari  vor face posibilă accesarea mult mai uşoară a altor dimensiuni existenţiale paralele. Evaluând uriaşele transformări care se vor produce există anumite estimări ce indică faptul că cele  mai importante transformări vor fi de ordin subtil-energetic, cam în proporţie de 75%, iar transformările concret-fizice, evidente pentru oricine, vor fi de aproximativ 25%.

    Se poate aşadar constata că pe planeta Pământ au început deja transformări extraordinare ce converg spre finalul anului 2012 şi care vor continua şi după aceea. Se estimează că în zona planetei Pământ va fi o concentrare energetică uriaşă, cum nu a mai fost niciodată în istoria terestră. Se poate spune că Terra va fi literalmente îmbăiată în aceste energii. În opinia mai multor cercetători, fotonii Centurii vor exercita o multiplă  şi uriaşă influenţă asupra materiei terestre, ceea ce va conduce la fluorescenţa tuturor corpurilor, iar ca rezultat… nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani ! Corpurile vor emite o lumină fără temperatură şi nu vor mai avea umbră !

Întreaga viaţă vine de la Soare, iar acum  Soarele îşi modifică în mod accelerat activitatea. Aşa cum au constatat cercetătorii, consecinţele acestui fapt se răsfrâng şi la nivelul biosului, influenţând inclusiv ADN-ul. Dr. Berrende Fox a observat că, de 20 de ani, oamenii au început să se schimbe la nivel celular, iar unii chiar şi-au dezvoltat noi lanţuri în structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sânge. Mai mulţi cercetători estimează că ADN-ul uman este pe cale de a fi reprogramat şi că se vor activa încă 10 lanţuri de ADN prin rearanjarea şi activarea anumitor gene neutilizate în prezent. Structura ADN va ajunge conform acestor cercetători să aibă 12 componente active. Ştiinţa de până acum a considerat că ADN-ul are în structura sa pe lângă cele două  componente active şi mai multe gene ce păreau inutile, aşa-zis „de umplutură” sau „gene balast”. Se pare însă că de fapt acesta a fost până acum doar un material genetic ce rămăsese într-o stare potenţială, încă neactivată şi că acum se apropie momentul deplinei sale activări. Această activare se realizează tocmai datorită multiplelor transformări de ordin cosmic şi energetic  în care este actualmente integrată planeta Pământ.  ADN-ul are un rol de receptor foarte fin, ca o antenă pentru aceste energii foarte mari care vin spre noi şi care sunt totodată şi foarte elevate ca frecvenţă de vibraţie. Frecvenţele genomului uman şi ale ADN-ului sunt foarte înalte, având vibraţii foarte fine şi tocmai de aceea ADN-ul este considerat uneori ca fiind un fel de structură de lumină condensată. Ca urmare a acestei treziri a ADN-lui din starea de potenţialitate, fiecare persoană de pe planetă se poate spune că este supusă la o încărcare (activare a ADN-ului) care va avea ca efect global un salt în evoluţia umanităţii !lAceste transformări energetice sunt astfel într-un mod semnificativ corelate cu creşterea numărului de raportări de fenomene paranormale  din ultimii ani. Se ştie deja că printre copiii care s-au născut după anii 1980 au apărut aşa-numiţii copii indigo, curcubeu şi de cristal, copii ce se distingeau net de cei din generaţiile anterioare prin nivelul lor mult ridicat de inteligenţă şi chiar prin diferite abilităţi considerate ca paranormale. Aşa cum descriu prestigioasele reviste „Omni”, „Nature” şi „Science News”, în ultimii ani s-au născut în toată lumea sute de mii de copii cu abilităţi paranormale din ce în ce mai mari, aspecte ce sunt chiar foarte bine documentate ştiinţific. Se poate spune că aceste profunde şi fundamentale transformări energetice planetare  se propagă astfel şi în conştiinţele oamenilor urmând să influenţeze din ce în ce mai mult evenimentele sociale, economice şi politice care vor urma.

  Pentru a evidenţia acest salt care este pe cale să se producă  în conştiinţa umanităţii este semnificativ să remarcăm un studiu realizat de către Encicopedia Britanică ce a descoperit că întregul volum de cunoştinţe al umanităţii măsurat în biţi de informaţie, începând cu Sumer (civilizaţie ce a existat cam prin anul 4000 î.e.n.)  şi până la anul 1900 (deci o perioadă de 6000 de ani) s-a dublat în intervalul 1900 – 1950, deci în doar 50 de ani. Mai mult, în următorii 20 de ani acest volum de cunoştinţe s-a triplat, iar aceeaşi cantitate de date a fost din nou asimilată de omenire în doar cei 10 ani care au urmat, din 1970 până în 1980. În prezent  ritmul egalării celor 6000 ani de progres  menţionaţi mai sus sunt egalaţi din ce în ce mai repede, fiind acum aproximaţi cam la o singură lună ! Ca un exemplu semnificativ, să ne amintim că acum 50 de ani un computer era o maşinărie mare cât o cameră, iar pentru a stoca o cantitate de date ce ar încape astăzi pe un cd obişnuit de 700 mb erau folosite voluminoase memorii cilindrice magnetice.  Însă, aşa cum ştim, chiar şi cd-urile sunt deja tot mai puţin folosite, iar datele memorate pe sute de cd-uri pot fi acum înregistrate pe un simplu stick. Se poate calcula că în 50 de ani capacitatea de stocare a datelor a crescut de 1 miliard de ori. Însă această accelerare se produce în mai toate domeniile vieţii ! Transpunând aceste date într-o expresie grafică, obţinem o curbă exponenţială ascendentă, în care diagrama logaritmică ce transpare din dinamica mai tuturor domeniilor vieţii umane arată că însăşi schimbarea se accelerează.  Această realitate poate fi asimilată cu un veritabil salt ce provine din acumularea cantitativă şi care conduce către o nouă treaptă calitativă a conştiinţei umane.

  Astfel, corelând aspectele menţionate mai sus,se estimează că în ceea ce priveşte fiinţa umană, după anul 2012 se va produce un proces amplu de rearmonizare a frecvenţelor de vibraţie ale trupului cu frecvenţele arhetipale din Univers. Va creşte frecvenţa universului lăuntric al fiinţei umane, aspect ce va fi resimţit ca o stare de înălţare, denumit uneori ca o „ridicare la cer”. Cei care vor rezista acestor procese vor avea acces în mod aproape spontan la trăiri foarte elevate de ordin spiritual, cum ar fi menţinerea la voinţă pentru lungi perioade de timp a unor stări supra-mentale  profunde, aspect anunţat pentru viitor încă de acum aproximativ 70 de ani de către marele iniţiat indian Sri Aurobindo. Starea supra-mentală este o stare de transcendere a minţii discursive obişnuite şi implicit a individualităţii egotice. Este o stare în care cunoaşterea se realizează prin intuiţie şi percepţie directă. Vor exista astfel un număr mult mai mare de genii decât în prezent, iar în general oamenii îşi vor putea accesa cel puţin 20% din potenţialul cerebral, ceea ce reprezintă cu mult mai mult faţă de procentul mediu de 5% din capacitatea cerebrală pe care îl folosim în prezent. Oamenii vor putea să-şi alchimizeze cu uşurinţă potenţialul creator prin transmutarea sa în energie şi vor realiza apoi cu uşurinţă sublimarea acestei energii în frecvenţe foarte rafinate ale conştiinţei. Se vor putea activa mult mai uşor centrii de forţă (chakrele). Se va putea realiza cu uşurinţă vindecarea feluritelor afecţiuni prin captarea directă de energie în structura vitală. Reglarea imunitară va fi mult mai eficientă. Ciclul veghe/somn va fi diferit în sensul că vom dormi mult mai puţin, cam 2-3 ore pe noapte. Va creşte foarte mult durata de viaţă şi se va trezi o largă gamă de puteri paranormale cum ar fi telekinezia, levitaţia sau teleportarea.  Relaţiile interumane vor fi altele, corespunzătoare unui nivel de conştiinţă superior.  Vor fi realizate cu mult mai mare uşurinţă comunicări telepatice. Percepţia asupra Timpului şi Spaţiului va fi mult mai complexă. Din punct de vedere spiritual  este important de ştiut că pe măsură ce accedem la un plan superior de vibraţie, dorinţele şi gândurile se împlinesc tot mai uşor, ele nemaifiind „frânate” de învelişul greoi al materiei.

 ”Ascensiunea” fiind însă destul de bruscă şi puternică, este posibil ca mai ales cei cu vibraţii joase ale conştiinţei să se confrunte cu un efort destul de serios de adaptare, ale cărui simptome ar putea fi : – migrene, ameţeală, palpitaţii, simptome specifice răcelii (febră, transpiraţie, dureri osoase etc.),  slăbiciune sau crampe musculare, respiraţie greoaie, oboseală nejustificată, modificări în sistemul limfatic şi imunitar, nelinişte, depresii, stres, senzaţia trecerii unui curent electric prin creier şi coloana vertebrală, vise intense. Cei cu vibraţii negative foarte  joase, ce încă se complac de exemplu în stări de răutate încrâncenată, ură atroce, perversitate sau egoism exacerbat  nu vor rezista transformării sau cu alte cuvinte, pur şi simplu vor muri.

  În faţa acestor perspective uimitoare care este posibil să ne aştepte chiar foarte curând, ne punem în mod firesc întrebarea „Cum putem face faţă acestor transformări majore ? ” Pentru a oferi un răspuns la aceasta, este semnificativ să  remarcăm faptul că – atât din perspectiva tradiţiilor spirituale, cât şi din perspectiva unor recente studii ştiinţifice – modul în care noi, ca fiinţe umane, ne acordăm în mod fundamental la frecvenţa pulsatorie a Pământului se realizează în principal tocmai prin Emoţiile noastre. Emoţia  însăşi poate fi într-o anumită măsură cuantificată ca fiind o vibraţie şi conform unor cercetări realizate la Institutul Hearth Math din SUA încă din anul 1993, semnalul vibraţional al Inimii noastre, ca sursă a emoţiilor, este chiar mult mai puternic decât cel al creierului. Aceasta explică foarte bine de exemplu ceea ce intuitiv se spune de foarte multă vreme că este esenţial  „să pui suflet în ceea ce faci” pentru că altfel totul devine sec şi ineficient. Cercetările au mers mai departe şi în anul 1996 s-a descoperit faptul uimitor că aminoacizii ce formează dublul helix al ADN-ului sunt activaţi sau dez-activaţi în funcţie tocmai de Emoţiile noastre ! O emoţie pozitivă, de iubire de exemplu, potenţează reacţia genetică din ADN, pe când o emoţie negativă o inhibă. S-a demonstrat chiar experimental că o puternică convingere emoţională benefică, pozitivă are un efect de vindecare uimitor de rapid şi eficient. Aceasta este calea de a ne armoniza şi eleva în primul rând pe noi înşine şi apoi, prin influenţă, calea de a armoniza tot ceea ce ne înconjoară. În acest context putem înţelege într-un mod mult mai obiectiv de ce cu adevărat Iubirea este calea ce poate oferi starea de Armonie în lume. Tradiţiile spirituale au pus mereu accentul pe Înţelepciunea Inimii, pe Iubire ca şi Cale de unificare între oameni şi apoi de unificare a acestora cu Natura şi cu întregul Univers. Tradiţia spirituală amerindiană afirmă că Circuitul Sacru prin care ne acordăm cu natura porneşte din inimile noastre, care sunt într-o relaţie tainică de legătură cu sufletul planetei mamă-Pământ, care la rândul său e în relaţie cu spiritul Soarelui, care este  legat de spiritul Universului însuşi. Nu ne rămâne decât să constatăm că ştiinţa zilelor noastre confirmă aceste afirmaţii pas cu pas. Din păcate însă societatea actuală pune mai mereu accentul pe cunoaşterea intelectuală, iar astăzi puţini mai înţeleg la ce se referă cunoaşterea care vine din Inimă. Iată de ce s-a produs o ruptură între Inimă şi Minte.Referitor la această transformare iminentă a moleculei de ADN ce se va produce în cazul întregii umanităţi vă inviăm să urmăriţi un scurt material video realizat de către Gregg Bradden.
http://www.youtube.com/watch?v=no_W4dhkIQs&feature=player_embedded#!

  Cu cât mai mulţi oameni  ar reuşi să înţeleagă şi să participe în mod conştient la această atitudine fundamentală de deschidere a inimilor şi de elevare a emoţiilor individuale, cu atât mai rapidă ar deveni ridicarea colectivă a frecvenţei conştiinţei umanităţii ca ansamblu. Iniţiaţii liniilor spirituale spun că în măsura în care cât mai mulţi oameni vor participa la această Ascensiune planetară a nivelului de conştiinţă, cu atât acest salt va fi mai puţin dramatic.  Într-un mod analog fenomenului cunoscut şi studiat sub numele de „Experimentul celor 100 de maimuţe”, în care s-a constatat că pentru influenţarea subconştientă a unei întregi populaţii este suficient să se depăşească o anumită valoare-prag ce este reprezentată de un număr nu foarte mare de indivizi ce fac parte din acea populaţie, anumite calcule indică faptul că „masa critică” necesară pentru ca nivelul de conştiinţă al întregii omeniri să treacă la o stare generală foarte elevată, supra-mentală, ce poate fi asimilată cu aşa-numita „iluminare spirituală”, este de 144.000 de fiinţe care să acceadă pe deplin la acest nivel. Această masă de fiinţe ce ar trăi starea de supra-conştiinţă ar atrage apoi după sine întreaga masă a umanităţii. Unii iniţiaţi spun că cei care s-au aliat cu forţele malefice sunt perfect conştienţi de posibilitatea iminentă a amorsării acestui salt către lumină şi tocmai de aceea  se luptă cu disperare să îl împiedice prin blocarea căilor de acces ale oamenilor către stările superioare de conştiinţă. Tradiţiile spirituale afirmă însă fără excepţie că în mod inevitabil acest prag va fi totuşi atins şi impactul cosmic de iubire şi fericire ce va surveni  va fi uriaş. Umanitatea este apreciată – analogic vorbind –  ca fiind în secundele dinaintea trecerii unui cocon în stadiul de fluture, ceea ce va genera  la nivel planetar transformări extraordinare, profeţite deja în Biblie prin expresia „va fi un Nou Cer şi un Nou Pământ”.

  Mai mult însă decât să aşteptăm confirmarea sau infirmarea acestor previziuni  într-un mod pasiv, este mult mai înţelept să urmărim cât mai mult să ne armonizăm fiecare cu aceste ample şi foarte elevate transformări energetice şi de conştiinţă pe care iată că mai multe date indică faptul că ele deja au început.  Vom vedea unde ne vor conduce toate acestea. Însă, în acest moment este esenţial să ne ridicăm nivelul de vibraţie lăuntric. Nu avem nimic de pierdut dacă facem aceasta, chiar dacă, aşa cum spun scepticii, finalul anului 2012 nu va fi decât unul cât se  poate de obişnuit.  Dacă însă aceste transformări extraordinare – ce sunt anunţate pe mai multe căi- se vor produce într-adevăr şi noi vom trece cu bine prin ele, atunci tot ceea ce va urma va însemna pentru fiecare dintre noi, cât şi pentru umanitate în ansamblul său, mai mult decât cele mai îndrăzneţe vise pe care le-am avut vreodată despre cum ar putea fi viaţa pe Planeta Pământ.

 Un alt aspect semnificativ pe care îl vom puncta în încheiere este acela că există multiple informaţii conform cărora mai multe specii extraterestre supraveghează  planeta noastră în această perioadă, dovadă în acest sens fiind tot mai desele rapoarte ce semnalează prezenţa obiectelor zburătoare neidentificate pe tot cuprinsul  globului pământesc. Se pare că extratereştrii  sunt extrem de interesaţi de saltul uriaş pe care omenirea îl va realiza foarte curând. Aceste informaţii provin de la mai multe persoane credibile (care au dorit însă să-şi protejeze identitatea) ce au făcut dezvăluiri senzaţionale referitor la anumite proiecte strict secrete (black projects) ale unor  guverne, proiecte realizate în colaborare cu grupări extraterestre cu care au luat contact în secret chiar de mai multe zeci de ani. Ca şi  multe alte informaţii esenţiale, aspectele privitoare la existenţa şi contactul (care deja s-a realizat!) cu anumite grupări extraterestre, cât şi la iminenţa Marii Translaţii sunt ţinute departe de atenţia publicului larg, fiind menţinute oficial într-o ambianţă de derizoriu şi superstiţie.  Totuşi, în cercurile restrânse ale elitelor guvernatoare mondiale aceste lucruri sunt luate cât se poate de în serios. Informaţii semnificative cu privire la trecerea umanităţii către o dimensiune superioară au fost dezvăluite de exemplu de unii cercetători ce au fost -mai mult sau mai puţin- direct implicaţi în proiectul american cunoscut ca „Proiectul Montauk”. Acest proiect a fost demarat ca o continuare a celebrului „Experiment Philadelphia”, în cadrul căruia s-a reuşit într-un mod neaşteptat distorsionarea continuumului spaţiu-timp atât prin teleportarea unei nave maritime cu echipaj la bord, cât şi prin proiecţia în viitor a doi membri ai echipajului, care au sărit peste bordul navei pentru a se salva. Deşi aceste aspecte sunt bineînţeles infirmate oficial, ele părând a fi mai degrabă desprinse dintr-un film science-fiction, au existat mai mulţi martori cum ar fi Preston Nichols, Peter Moon sau Al Bielek (Duncan Cameron) care au descris detalii şi caracteristici deosebit de concludente din cadrul acestui proiect. Ei au  dezvăluit că proiectul a avut la bază informaţii extraterestre cu ajutorul cărora printre altele s-a pus la punct o veritabilă maşină a timpului prin intermediul căreia au fost trimise în viitor diverse persoane ce au descris ulterior ceea ce au văzut. Aspectul deosebit de semnificativ pentru cadrul acestui articol este acela că aceşti sui-generis călători în timp au descris că nu au putut trece în viitor mai departe de finalul anului 2012, de ca şi cum acolo se afla un fel de barieră temporală ! Explicaţia ar putea fi tocmai aceea că după anul 2012 există pur şi simplu alte coordonate spaţiu-timp, sau altfel spus, acolo există deja aşa-numita „A patra Dimensiune”.O perspectivă semnificativă a aspectelor prezentate în acest articol ne este prezentată într-un scurt film documentar pe care îl puteţi viziona la adresa  http://www.youtube.com/watch?v=OeZ2DT1yqh0 , intitulat “Ce se întâmplă dacă ascensionez sau nu ?”

   În ce măsură aceste aspecte sunt reale sau nu ne vom convinge foarte curând pentru că timpul care a rămas până la actualizarea lor este foarte scurt.  Chiar dacă din perspectiva obişnuită, cotidiană, aceste lucruri pot să ne apară cu totul fanteziste, este semnificativ să ştim că străvechile civilizaţii ce au existat cândva pe acest Pământ au descris –aşa cum constatăm din scrierile care au mai rămas până la noi – că aceste evenimente s-au mai repetat. De exemplu, tradiţia vedică spune că toate acestea se produc mereu atunci când are loc trecerea ciclică la Satya Yuga, epoca Luminii şi Adevărului Divin. Omul zilelor noastre mai are încă multe surprize atât în ceea ce priveşte redescoperirea ştiinţelor spirituale străvechi, ce au fost în mare parte uitate, cât şi în ceea ce priveşte înţelegerea ritmurilor şi planurilor dimensionale ale Universului.  În orice caz, merită să ne amintim cuvintele unui eminent savant contemporan, J.B. S. Haldane, care spunea : „Universul nu numai că este mai extraordinar decât ne imaginăm noi, ci este chiar mai extraordinar decât ne-am putea  noi imagina.”

 

Noul si vechiul. Si puntea dintre ele: distrugerea

Traim clipe decisive acum si aici, care nu doar ca vor determina evolutia nostra si reusita misiunii noastre, dar vor duce intreaga umanitate mai departe, spre o noua dimensiune pe care atat ne-am dorit-o si creat-o. Mai mult ca niciodata, este timpul sa ne schimbam. Ce inseamna schimbare? Schimbare inseamna debarasarea de trecut in favoarea prezentului etern, a noului si a necunoscutului. Asa cum iti schimbi hainele si trebuie sa le dai jos pe cele folosite si uzate ca sa le iei pe tine pe cele curate si confortabile, asa si schimbarea din tine trebuie sa inlocuiasca vechiul cu noul.

Daca e ceva ce am invatat mai puternic si mai clar din calatoria mea spirituala de pana acum, acel lucru este ca noi ne cream realitatea, si nimeni altcineva. Orice am experimentat vreodata este creatia noastra si prin aceasta suntem dumnezei-creatori. Si aceasta realitate pe care o cream noi cuprinde trecutul cu toate partile lui bune sau rele, cuprinde prezentul cu starea noastra actuala, cuprinde viitorul cu tot ce ne aduce el. Realitatea pe care o cream este oglinda noastra si reflecta tot ceea ce noi suntem in interior: iubire, compasiune, speranta, visare, creativitate, umanitate, solidaritate, ganduri pozitive, iertare, pace interioara, incredere si credinta, dar in acelasi timp reflecta si neiertarea, energiile negative cumulate, blocajele, gandurile negative, conflictele exterioare, neincrederea, egoismul, violenta, emotiile reprimate, temerile, intunericul si frustrarile. Exista o conexiune atat de puternica intre interiorul nostru spiritual si realitatea vietii noastre incat daca in noi este un conflict de orice natura, el se va manifesta la exterior imediat sub o forma sau alta si inamicul va aparea in persoana cuiva. Realitatea pe care o experimentam este cea mai buna oglinda a noastra. Doar uita-te in jurul tau, cum decurge viata ta, ce relatii ai, si vei stii ce sa incurajezi sau sa repari in interiorul tau. Da, asta inseamna ca pentru orice se intampla in viata ta, tu esti responsabil. Inseamna ca daca ceilalti se poarta cu tine rau, tu o ceri – si de ce o ceri? nu pentru ca esti sadic, ci pentru ca ai nevoie de ajutor sa te trezesti, sa inveti ceva, sa mergi mai departe, sa te schimbi. Mai este un lucru pe care l-am invatat: oamenii se trezesc doar in urma unor socuri mai mici sau mai mari ( certuri, rupturi, pierderi, despartiri, boli, singuratate, nedreptati, violenta, razboi, moarte). Doar pusi in fata unor astfel de socuri se opresc si se intreaba: de ce trec prin asta? merit eu asta? cine sunt? care e rostul meu? care e drumul meu? Acestea sunt intrebarile care resusciteaza spiritul si reprezinta primii pasi in transformarea spirituala.

Am ajuns sa vorbesc despre socuri, ceea ce duce mai departe la subiectul articolului acesta: vechiul si noul.

In aceste zile cand schimbarea este necesara si prezenta in fiecare clipa din vietile noastre, vechiul duce un conflict neincetat cu noul. Vechiul, sustinul de mental si de atasamentele noastre, vrea cu orice pret sa ramana. Iar mintea noastra este perfect convinsa ca vechiul inseamna stabilitate, siguranta, fericire si echilibru. Dar este doar o iluzie a egoului care nu vrea sa isi piarda sursa de hrana principala: vechiul. Ego-ul este suma experientelor si cunoasterii tale anterioare, el este construit din vechi, din ceea ce stii deja, din modele invechite, din frici neeliberate, din regrete, din tot ce in trecut te-a ranit si nu ai uitat. Cum ar putea ego-ul sa te lase sa te eliberezi de vechi, de trecut? Ar insemna sa isi taie singur craca de sub picioare. Si atunci, undeva in tine, in mintea ta mai exact, urla disperata vocea lui, care iti spune ca tu esti vechiul, ca trecutul te defineste, ca trecutul este echilibrul si stabilitatea de care ai nevoie. In incercarea noului de a patrunde in tine si in viata ta, el se izbeste de ego. Ego-ul iti sopteste perfid la ureche ca noul nu e bun, ca noul e nesigur, ca noul te poate lasa fara nimic, ca noul nu e de incredere, ca ar trebui sa ramai asa cum esti, cu ce ai si ce stii – in fond, si la urma urmei, ce iti trebuie mai mult? Nu esti fericit asa? Dar tu stii raspunsul: nu, nu esti. Tu stii ca esti mai mult de atat, ca in tine se afla un miez la care inca nu ai ajuns si ca potentialul tau e inca nedescoperit, plus ca viata ta trebuie sa fie mai buna de atat.

Noul este necunoscut, da. Dar ce nu este necunoscut in Univers? Universul este in continua expansiune si Dumnezeu, ca si noi – manifestarile lui – este in continua expansine. Nici macar Dumnezeu nu stie totul. El ne-a creat ca sa se experimenteze pe el la diferite niveluri. Daca ar fi stiut cum este El la acele niveluri deja, nu ne-ar fi creat. Asa cum noi, ca spirite divine, ne-am creat existente paralele in diferite dimensiuni si lumi pentru a ne experimenta multidimensionalitatea si a ne cunoaste creatia materiala pe care noi insine am proiectat-o. Necunoscutul inseamna depasirea barierelor cunoscutului, inseamna sansa si potential, inseamna oportunitatea de a crea ceva ce nu a mai fost creat, inseamna noi aspecte ale existentei care ne vor aduce diversitate, evolutie si bucurie interioara. Noul este ceea ce inima primeste si foloseste pentru a creste si a vibra iubire in jurul ei. Noul este ceea ce ne permite sa fim mai buni si sa avem sansa sa ne autodepasim. Unde a fost vechiul nu se mai poate face nimic, decat curatenie.

Daca vine o inundatie si iti matura casa, va lasa in urma doar noroi si mizerie. Si atunci ce faci in mod natural? Vrei sa continui sa traiesti, vrei sa mergi mai departe. Nu vei ramane pentru tot restul vietii tale sa jelesti ravagiile facute de inundatie. Nu. Te vei apuca sa faci curat, sa scoti apa ce a mai ramas, sa cureti mizeria si noroiul si sa arunci lucrurile care nu mai sunt bune sau care au inceput sa mucegaiasca. Vei face curat bine-bine, si apoi vei pune o zugraveala noua pe pereti, vei aduce mobila noua, covoare noi, un pat nou…Asta e calea naturala a vietii. Vechiul si ravagiile facute de el se inlatura si se inlocuieste cu nou pentru a putea continua sa traiesti. Precum spune inteleapta sintagma: “Precum in Cer asa si pe Pamant”, tot ceea ce se intampla in dimensiunile superioare si oriunde in Univers, se manifesta guvernat de aceleasi principii, modele si legi universale si pe Pamant, in cele mai diverse forme. De exemplu, cand ni se strica ireparabil un lucru, il inlocuim. Ce rost are sa adunam si sa tot adunam lucruri vechi si inutile? Vrem lucruri care sa mearga bine si sa ne foloseasca fara batai de cap. Acelasi lucru este valabil si in Univers. Cand un lucru nu functioneaza bine, se inlocuieste cu unul nou, dar asta nu inseamna ca cel vechi dispare. Cel vechi se transforma, se recicleaza, se aduce la un alt nivel. Cum? Prin distrugere. Se intoarce la Sursa tuturor lucrurilor, in Matricea Vietii, unde dispare intr-un vid al nonexistentei asemanator unei gauri negre, si de acolo iese transmutat in energii pozitive care vor fi baza unor noi creatii divine. Si pe Pamant se recicleaza lucrurile si se fac lucruri noi din ele, nu e asa? 🙂 Cum spuneam, precum in Cer, asa si pe Pamant. Pentru a duce viata la un nou nivel de experienta, este necesar noul. Nu spun ca vechiul e inutil. El si-a facut treaba la vremea lui. A venit, ti-a dat lectiile,darurile,directia de mers, socurile de care aveai nevoie, ti-a transmis mesajul – dar apoi trebuia sa iasa din cadru si tu sa traiesti intr-un prezent continuu. Insa ego-ul nu a permis asa ceva.

In urma cu niste randuri spuneam ca vechiul se inlatura si se recicleaza prin DISTRUGERE.

Distrugerea este un lucru extraordinar de pozitiv. Noua, oamenilor ne este frica de distrugere. O vedem ca pe ceva rau, care nu aduce beneficii. O asociem cu moartea. Dar ce e moarte? Este usa pe care o deschidem spre renastere sau reintoarcere Acasa. Acelasi lucru este si distrugerea. Diferenta este daca distrugerea vine natural, ca o interventie divina sau este facuta de mana omului. In cele mai multe cazuri, omul distruge dintr-o sete nesanatoasa de a sabota creatia, de a isi aduce frustrarile si fricile in plan material. Omul distruge pentru ca ii da senzatia de putere absoluta. Insa nu este decat o senzatie nascuta din contactul cu creatia. Distrugerea umana egoista si psihotica nu este decat opusul creatiei. Lovind in creatie, dizolvand creatia, simti ca ai putere. Dar senzatia vine din faptul ca ai atins creatia, ca ai modelat-o (chiar daca ai modelat-o in praf, suferinta, durere si ruine). Creatia este misiunea ta, este cine esti. Tu de fapt ar trebui sa fiu creator divin, constructiv, ca si Dumnezeul tau. Ai inteles gresit ideea: nu distrugand faci ceva maret, ci creand. Nu stiu daca intelegi exact ce vreau sa spun. Sa zicem ca un copil face un castel din nisip. Tu vii si i-l darami. Daca esti un om rautacios si ranit, gestul tau iti va provoca bucurie si o senzatie de putere. Copilul construia castelul, tu ai daramat castelul. Amandoi ati avut acelasi punct de contact, acelasi material de lucru: nisipul – materia si energia, dar ati actionat diferit asupra lui. El il ridica spre cer, tu l-ai rapus spre pamant. Copilul se bucura ca ridica un castel din nisipi, tu te bucuri ca ai doborat un castel din nisip. Nisipul si-a facut datoria: a bucurat doi oameni, in moduri diferite – pentru unul s-a format in sus, pentru altul s-a avantat spre pamant. Distrugerea ta este opusul creatiei, si precum intunericul este opusul luminii, inseamna ca precum intunericul inseamna absenta luminii si nimic altceva, si distrugerea ta inseamna absenta creatiei si nimic altceva. Am putea spune ca distrugerea umana este o forma a creatiei, si ca omul este pacalit de ego-ul lui sa creada ca este altceva.

Insa, distrugerea naturala, divina, care este pura forta a Universului, este un dar.

De fapt, prin tot acest articol, incerc sa va spun ca fara distrugere nu o sa avem ascensiune. Orice mare pas din evolutia umanitatii, orice purificare a planetei, orice ridicare vibrationala, s-a facut in urma unei distrugeri. Noul si-a facut loc si a distrus vechiul, altfel nu am fi cunoscut evolutia si ne-am fi dus spre disparitie si involutie. Un exemplu major este cel al Atlantidei. Cand oamenii de pe Atlantida au luat-o pe o cale gresita si au inceput sa isi faca rau lor si planetei, a fost nevoie de o mare distrugere a sistemelor pe care isi construisera viata, de o distrugere a lumii materiale, de o schimbare a polilor magnetici care a dus la reasezarea placilor continentale si la inundatii catastrofale pe intreaga suprafetei planetare. Dupa aceasta distrugere necesara, planeta si cativa dintre oamenii de atunci au supravietuit, insa lumea a capatat o noua fata si o noua cale de urmat, cale care a ajuns pana aici in zilele noastre, pentru a da umanitatii o noua sansa de a trece la un nou nivel de constiinta.

Distrugerea sistemelor actuale politice si sociale, financiare, militare, de gestionare a resurselor, este absolut necesara. Distrugerea conceptelor si principiilor egoiste si marunte pe care ne-am construit existentele si pe care le-am preluat din stramosi, se cere urgent.
Distrugerea ustensilelor si metodelor de tortura, privare de libertate, constrangere, sclavie si indoctrinare, este absolut necesara. Distrugerea sistemelor de credinta si a religiilor impuse si urmate orbeste, este obligatorie. Distrugerea energiilor negative pe care le-am ingropat in noi acum multi ani si pe care le-am purtat inconstienti si dependenti, este vitala. Distrugerea viziunii limitate si egoiste despre viitorul umanitatii este un pas important. Toate acestea se vor desfinta, vor cadea precum castele de nisip,se vor evapora si vor fi atrase spre Sursa tuturor lucrurilor pentru a fi transmutate in energie creatoare. Nu vom trece in dimensiunea a 5-a fara aceasta distrugere. Este nevoie de distrugere pentru a face loc creatiei sa se manifeste la un nou nivel. Daca ai o casa veche si subreda, plina de paianjeni si de stihii ale trecutului, si vrei sa construiesti una noua si frumoasa, mai mare si mai incapatoare pentru cei dragi si pentru noul tau stil de viata, va trebui sa o darami pe cea veche din temelii si sa construiesti in locul ei. Despre aceasta distrugere va vorbesc. Distrugerea care curata locul pentru a precede creatia divina. Nu e nimic rau in ea, ci din contra – noi o asteptam de mii de ani. Noi am planuit-o, cerut-o in rugile noastre pline de speranta, si noi am creat-o. Stim adanc in spiritele noastre ca ea ne va pregati locul pentru a impamanta aici noua lume a iubirii.

Veti experimenta distrugere in toate aspectele vietilor voastre: veti pierde bunurile materiale (distrugere a sistemului financiar si material pamantesc), veti pierde relatii ( distrugere a sistemului social nesincer si eliberare de legaturi karmice), veti fi martorii declinului politic si institutional (deja se intampla peste tot), veti suferi operatii si boli vor iesi la suprafata ( distrugerea vechilor blocaje energetice care va tineau din evolutie – daca intelegeti mesajul adus de boala va veti vindeca fara indoiala) si multe altele pe care nu trebuie sa le vedeti ca incarcate de drama si dureroase,ci ca evenimente care va aduc eliberare si va curata calea spre ascensiunea spirituala catre dimensiunea a-5a. Aceasta distrugere se va petrece in timp ce vom trece prin dimensiunea a4-a. Unii dintre noi sunt deja in dimensiunea a 4-a de cativa ani, mai ales din 2010, iar altii inca nu au pasit in ea, dar cu siguranta vor pasi in decembrie 2012. Nu toti evoluam simultan si similar. Cum am mai spus acum o vreme in articolele mele, dimensiunea a4-a este una de tranzitie, de purificare, de alegere profunda a ceea ce vrem sa experimentam, fiindca in dimensiunea a4-a incepem sa traim ca realitate exact ceea ce suntem si oglindim in afara si ceea ce gandim si visam.

Chiar daca vom trai personal sau vom fi martorii acestei distrugeri generale, nu trebuie sa ne temem de ea sub nicio forma, si sa cadem in extrema fricilor si deznadejdii. Sa nu uitam, ca odata ce distrugerea se intampla, ne aflam in dimensiunea a 4-a in care orice gandim, simtim si visam se materializeaza foarte repede. Daca simtim si gandim frica, deznadejde, panica, durere si depresie, vom crea o realitate intunecata care ne va bantui. Daca in schimb simtim si gandim bucurie ca ceea ce e vechi si nefunctional se inlatura, speranta ca va fi bine, iubire si recunostiinta pentru tot si toate, relaxare si calm, credinta…atunci vom incepe sa cream o replica a dimensiunii 5d pe Pamant si incet, incet, aceasta replica va deveni realitate prin ascensiunea in urmatorul nivel vibrational. Totul depinde de noi.

Nu suntem victimele distrugerii pe care o vom trai, ci suntem fericitii ei beneficiari. Nu se intampla o catastrofa in fata careia suntem neajutorati, ci vechea forma de existenta a Pamantului si a umanitatii (3d) se inlatura si se curata (4d) pentru a face loc noului (5d).

In primele vise repetitive in care mi se spunea vag ca sunt de pe Venus, se vorbea despre o mare distrugere. In timp ce dormeam, ma trezeam brusc in holul unui fel de palat-templu, fugind intr-o directie si urmarind un grup de oameni. Ma uitam afara in gradina a ceea ce parea ori un palat ori un templu si vedeam cum zeci-sute de oameni intrau in fuga in cladire. Eu simteam totul real si viu, ca si cum chiar eram in pielea persoanei care alerga. In urma grupului alerga in fata mea, un barbat brunet, cu infatisare umanoida si roba rosie. De fiecare data il prindeam din urma, il trageam de maneca si el se intorcea spre mine. Il intrebam: Cine sunteti voi? El spunea de fiecare data: Suntem Venusieni. Eu intrebam: Si incotro fugim? Si el raspundea: Ne intrunim in cadrul Marelui Consiliu ca sa discutam despre Marea Distrugere. Apoi continua sa fuga inspre ceea ce banuiam ca era sala de intruniri si eu ramaneam in urma confuza: Ce Venusieni? Ce distrugere?

Aceste vise mi s-au repetat de mai multe ori identic, dar nu mi-au adus decat confuzie. Nu stiam de ce visez despre venusieni cand pe Venus nu e viata si ce distrugere (pe care o percepeam rea si catastrofala) putea sa se intample. Aveam orizonturile inca inchise, dar in scurt timp aveam sa aflu de ce visam despre venusieni si ce este marea distrgere. Acum cca. 13000 de ani Pamantesti, care valoreaza nu mai mult de cateva secunde ipotetic, pe Venus, in urma unui mare consiliu convocat de inteleptii nostri de pe Venus, dupa ce ne pregatisem intens pentru aceasta misiune pe care o asteptam, am decis ca este timpul sa venim pe Terra in incarnari umane ca sa asistam energetic planeta si sa o salvam ancorand-o in vibratiile inalte ale Cerurilor, deoarece Marea Distrugere a Atlantidei era pe cale sa se intample. Am hotarat ca impreuna cu alte fiinte de lumina de pe alte planete si din alte dimensiuni, cu totii fiind in total de 144.000, sa venim si sa ramanem pana cand Gaia si oamenii vor trece cu bine in a5-a dimensiune. Asta insemna cca. 13600 de ani. De atunci am venit si ne tot reincarnam viata dupa viata, misiune dupa misiune, ridicand vibratia planetei in moduri aparent nesemnificative sau fiind ghizi spirituali, dar traind aceleasi vieti tulburate de dualitate pentru a putea sa ii asistam pe oameni stiind totul despre ei, de la nivelul lor, fiind in pantofii lor si intelegandu-i perfect. Nu poti schimba ceva ce nu cunosti si nu poti ajuta un om pe deplin daca nu ai fost in situatia lui si nu ai trecut prin acelasi lucru. De aceea am coborat din dimensiunea noastra plina de armonie,abundenta si iubire, si am ramas 13600 de ani aici, viata dupa viata: pentru a asista omenirea pe drumul ei spre Acasa. Uneori, si noi ne-am uitat drumul spre Acasa si am ratacit indurerati si uituci, pana cand ne-am regasit conexiunea cu sinele nostru divin. Este atat de usor sa uiti si sa te pierzi in 3d…Este asa de usor sa privesti in jur si sa te identifici cu ceilalti, uitand cine esti de fapt. Chiar si o oaie de o vei baga printre caini, se va crede caine la un momentdat vazand numai caini in jurul ei. 🙂

Am mai trecut o data printr-o distrugere acum 13600 de ani si din ea omenirea, Gaia si Terra, au iesit cu multe pierderi materiale, dar cu bine si au evoluat din nou pana in ziua de azi. Atunci a fost o situatie diferita. Erau putine spirite trezite pe Pamant si omul se duce catre rau si tot mai rau. Astazi insa, sunt tot si tot mai multe spirite trezite si constiente pe Pamant, si sunt multi ghizi incarnati care impamanteaza lumina, iar mersul lumii, desi nu pare, este ascendent. Poate ca va uitati in jur si vedeti multe atrocitati si multa suferinta, dar ceea ce vedeti de fapt este iesirea la suprafata a energiilor negative de care se purifica omenirea. Exact ca un balon cu aer cald. Un balon cu aer cald, pentru a se ridica spre cer, trebuie sa elibereze greutatile care il tin la altitudine mica si sa aprinda flacara interioara. La fel si cu noi. 🙂

Suntem sustinuti si de la nivelul Pamantului si de sus. Planeta este mai puternica ca oricand. Suntem cu un picior in 4d si suntem multi care visam si dorim ascensiunea in 5d. Ne schimbam in interior si schimbam prin noi exteriorul. Suntem pe calea cea buna si nimic nu poate da inapoi sau opri asta, oricate eforturi disperate ar face fortele care se opun. Insa, atentie, daca nu manifestam energii frumoase si pozitive in interiorul nostru si in exterior, daca nu ne conectam cu sinele nostru si cu divinitatea, daca nu traim in iubire si nu daruim, riscam sa intarziem mult acest proces de ascensiune sau ca unii dintre noi sa nu ascensioneze. Vreau sa intelegeti ca desi drumul este clar si asigurat, nu insemna ca toti vor alege sa mearga pe el acum. Evolutia noastra, desi este in masa, este si individuala inainte de toate. Desi energiile care vin acum si curg peste noi ne pot ajuta, numai noi suntem responsabili de noi insine daca le primim si le folosim. Nimeni altcineva nu ne poate impinge de la spate.

Incerc sa va ofer o intelegere cat mai deplina acestui fenomen pe care il traim cu totii. Incerc sa va spun ca schimbarile, pierderile, eliberarea de vechi, distrugerile, interventia divina, aparitia noului, transmutarile, bucuriile si greutatile care urmeaza sa ni se aseze in cale, sunt necesare, naturale, ni le dorim cu toata constienta noastra si ne vor ajuta. Incerc sa va rog si sa va amintesc sa ramaneti in energii frumoase, in spiritul iubirii si compasiunii, sa aveti credinta si sa va conectati cu adevarul din voi inainte de toate, adevarul din inima voastra soptit de vocea sinelui vostru sacru. Sper din tot sufletul ca reusesc. E parte din misiunea mea, dar recunosc ca inca sunt stangace si nepriceputa.

Primiti noul si schimbarea cu toata inima, ramaneti in prezent si bucurati-va de aceasta experienta unica! 🙂

Va iubesc si sunt aici sa va asist. Nu afirm ca detin adevarul absolut, fiecare are adevarul sau personal si in plus sunt multe lucruri pe care nu mi le amintesc inca, dar incerc sa va spun ceea ce stiu si eu in acest moment. Iar ceea ce stiu are ca sursa experientele personale, memoria spiritului meu, mesajele ghizilor mei si intuitia mea.

Va imbratisez si va trimit iubire!

Cu drag,

Diana/Merna

 

 

 

 

Tag Cloud