Dragii mei, aici veti avea ocazia sa puneti intrebari si sa primiti raspunsuri din partea mea. Astfel, cu totii vom invata unii de la ceilalti. Intrebarile vor fi puse sub forma de comentarii, iar raspunsurile vor veni la fel. Deocamdata. Ma voi gandi sa vad daca pot face ceva mai bine.
Haideti, sunt sigura ca aveti multe intrebari!
Va iubesc!
Asculta-ti corpul – Lise Bourbeau
Banii Si Energia din spatele lor – Metatron
O lectie valoroasa pentru a ne armoniza cu 3D
Iubiri perfecte, relatii imperfecte – John Welwood
O carte minunata care te invata unde sa cauti adevarata iubire si cum sa ierti
Jocul vietii si cum sa il joci – Florance Scovel Shinn
Secretele unei vieti fericite
Miracolul apei – Masaru Emoto
Poti sa iti vindeci viata – Louise Hay
Un Pamant Nou – Trezirea constiintei de Eckhart Tolle
O carte pe care cred ca fiecare din noi ar trebui sa o citeasca
Lo Sfidante
Ti-ai vazut vreodata Adversarul? Adversarul are fata acoperitã. A TA.
Prospera (Thrive)
Intelegeti ce se intampla de fapt, apoi veti stii de unde sa porniti schimbarea
Adrian Nuta – Despre iubirea nonposesiva si exuberanta Iubiri perfecte, relatii imperfecte – John Welwood
O carte minunata care te invata unde sa cauti adevarata iubire si cum sa ierti
Cum am devenit vegetariana
Earthlings
Crudul Adevar – Vrei sa fii partas la asa ceva?
Ghidul fructelor
Hrana Vie – Ernest Gunther
Snatam Kaur – Love Vibration
Lumina Rasaritului 
Comments on: "Intrebari si raspunsuri" (166)
Am eu o intrebare…
Acum o vreme, aflandu-ma intr-o permanenta cautare a ceva, mi-a iesit in cale o persoana care mi-a oferit cateva raspunsuri si, de atunci, am citit multe carti si bloguri de acest gen. Toate astea mi-au insuflat ideea si senzatia ca trebuie sa fii singur, ca te lupti singur cu toate si nimeni nu te poate ajuta, decat tu insuti. Consecinta a fost izolarea mea fata de lume, dar intrebarea este: este necesara izolarea?
Chiar si in postul tau, Crucificarea, apare scris ceva de genul acesta, ca trebuie sa renunti la oamenii din jurul tau, la parteneri, ca lumea materiala este o iluzie, ca nu ai nevoie de bani, de oameni, de case, de etc, dar totusi, am venit aici, intr-un anumit context, alaturi de anumite persoane si am atatea posibilitati, ce ar trebui sa fac, sa ma duc intr-un varf de munte? 🙂
Adica fiecare trebuie sa-si aleaga cate un varf..haha
LikeLike
Draga Alexandra,
In primul rand trebuie sa te atentionez ca ai inteles gresit. Eu nu am zis ca trebuie sa renunti la oameni, bani, parteneri, lumea materiala, case etc!! Am zis ca trebuie sa te detasezi de ele. E total diferit. Trebuie sa nu mai te identifici cu ele si sa crezi ca poti fi fericita si completa doar daca le ai. Cat timp crezi ca ai nevoie doar de ele ca sa fi implinita, nu vei gasi multumire. Pentru ca abundenta si completarea de care ai nevoie este in tine, esti TU! Asta am zis. Inca traiesti in lumea asta. Ai nevoie de bani pentru a iti indeplini visele, ai nevoie de o casa ca sa te aperi de ploaie si frig, ai nevoie de lucruri ca sa iti faci misiunea si sa traiesti, ai nevoie de oameni ca sa inveti, sa cresti, sa descoperi iubirea si suferinta in egala masura. Nu poti trai fara toate astea! Nu ai cum. Sunt parte din momentul in care traiesti. Insa ele sunt suportul material care iti sustine viata si care iti ofera lectiile. Nu sunt TOTUL! Mai presus de ele exista mult altele! Intelegi? A TE DETASA NU INSEAMNA A RAMANE SINGUR IN PUSTIETATE. INSEAMNA A NU TE MAI IDENTIFICA CU ELE SI A NU MAI SUFERI DACA LE PIERZI. SINGURUL LUCRU PE CARE NU IL VEI PIERDE NICIODATA ESTI DOAR TU. ATAT. INSA CEI MAI MULTI DINTRE OAMENI SIMT CA S-AU PIERDUT PE EI SI SE AGATA DISPERATI DE POSESIUNI SI ALTI OAMENI.
Ai inteles total gresit. Reciteste. Nu trebuie sa fi singura. Nimeni nu iti cere asta. Este absurd! Din contra, misiunea ne-o facem numai impreuna cu alti oameni, interactionand. Numai asa crestem si devenim mai buni si mai constienti. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa simti ca viata ta s-ar termina si nimic nu ar mai avea sens daca vreunul din ei ar muri sau ar alege alta cale maine. Intelegi? 🙂
Sper ca am fost mai clara de data asta. Te iubesc!
LikeLiked by 1 person
Buna,nici nu stiu de ce scriu insa daca am ajuns aici inseamna ceva.
Straile de oboseala ce le am in ultimu an imi dau viata peste cap,cand merg in oras si e multa lume ma simt secatuita de energie,la lucru cand intru incep durerile si raul,epuizarea ca abia ma mai tin pe picioare,am incercat sa imi fac protectii dar in ultima vreme parca nimic nu mai iasa parca as fi singura.
Visele ciudate ce le am noaptea,stiu mereu cand sunt probleme in familie sau prieteni apropiati,persoane ce incearca sa ma raneasca mi se arata in vise.
Am vazut chestii ce unii nu le cred adevarate,spirite,le-am vazut prin simt.Am avut momente cand nu mai stiam in ce directie sa merg pentru ca am zis ca am luat-o razna,ceva nu e in regula cu mine…simt ca trebuie sa fac ceva cu mine cu viata mea,simt ca in mine se afla ceva pretios care vrea sa iasa la suprafata dar ma simt prea rau si descurajata, nu mai imi gasesc rostul in meditatii nu ca alta data ca meditam de nici nu mai imi simteam corpul.
Nu stiu cum sa scap de blocajele ce le am de energiile ce le sugativez de la cei din jur din spatiile unde sunt energii sufocante.
Daca cineva are cunostinte in meditatii si chestii de eliberari va rog sa ma contactati.
Multumesc.
LikeLike
Cat despre faptul ca doar tu singura te poti ajuta, este adevarat. Poti primi ajutor uneori, dar nu acest ajutor te va ajuta sa zbori pana in varful muntelui pe care il ai de urcat. Adica tu, cu propriile tale forte iti faci evolutia. Evolutia fiecarui spirit este individuala. Numai el poate decide, lupta, stagna sau avansa pentru el insusi. Sigur ca altii ii pot da o mana de ajutor uneori, dar asta e doar o mana de ajutor. Si ajutorul se da numai daca il ceri. Niciun alt spirit binevoitor nu va interveni in viata ta daca nu il vei ruga. Pentru ca legea liberului arbitru inseamna ca nimeni nu intervine in evolutia ta niciodata fara vointa ta si tu iei toate deciziile. Cine intervine fara sa vrei tu incalca o lege foarte importanta a Universului si aduce dezechilibru in vietile voastre si in Univers. De aceeea este important sa intrebi mereu: Pot sa te ajut? Ai nevoie de ajutor? sau Imi dai voie sa te ajut?
Pe drumul tau mergi singura, cu picioarele si mijloacele tale, la timpul tau, cu deciziile tale, nu te poate duce nimeni in brate, intelegi? 🙂 cam asta e ideea.
LikeLike
am citit ce ai scris, multumesc.
LikeLiked by 1 person
Buna.Vreau sa-ti povestesc o mica experienta prin care am trecut.Intr-o seara citeam pe un blog un material care m-a facut sa ma simt mai altfel,mai implinit,mai fericit,in fine…imi zic ,o sa adorm cu sentimentul acesta placut de beatitudine,de iubire Eram in starea aceea intre a fi adormit si aceea de a fi treaz,adica undeva intre.Aud un sunet,ca si cum cineva ar canta la un instrument ”gen” chitara si aud niste voci,ca dupa care simt cum o greutate mi se apasa progresiv pe sira spinarii si pe masura ce ”greutatea” era mai apasatoare nu mai puteam sa mai respir,intr-un fel eram constient de ce mi se intampla,dar mi-a fost frica sa continui asa ca am deschis ochii si totul a incetat.Mi-am zis ca nu e nimic, a fost doar un vis,Din nou vrand sa adorm se intampla aceeasi chestie,ca pana la urma toata aceasta ”experienta” sa tina undeva la jumatate de ora.Mi-am zis,toate acestea trebuie sa inceteze,vreau sa ma bucur de un somn linistit,si chiar asa s-a intamplat.Intrebarea mea ar fi:ai putea sa ma lamuresti despre ce este vorba?Am trecut prin ceva schimbari in ultima perioada…Sper sa nu par un ciudat….Multumesc
LikeLike
Buna Bodo, nu pari deloc un ciudat! Daca citesti blogul meu in totalitate, s-ar putea sa iti par eu tie si mai ciudata :)))
Stiu ca esti nedumerit si poate un pic speriat. Prima oara cand incepem sa avem astfel de experiente extrasenzoriale, iesite din comun, mistice, spirituale, cum vrei sa le spui, mereu ne temem. Ne temem de necunoscut. Brusc, granitele lumii noastre dispar si in fata ni se deschide un Univers necunoscut de mintea umana de pana atunci. Eu,cand am auzit primele voci care imi vorbeau, de altfel bland si cu iubire, am decis clar ca sunt schizofrenica si am fugit pe google sa vad daca schizofrenia se vindeca. :)) Am plans si deja imi faceam scenarii ca o sa mor singura si nebuna. Insa ce stiam eu atunci? Mai nimic. Acum ma bucur cand clarauditia mi se deschide si primesc mesaje frumoase de la ghizi.
E absolut normal sa treci prin schimbari, vremurile o cer. Vibratia Pamantului si a ta, se schimba, ADN-ul tau se modifica, isi dezvolta noi catene, chakrele tale se activeaza maxim si se deschid cele superioare, primesti energie universala si constiinta ti se expandeaza, incepand sa intelegi de fapt ceea ce se intampla.
Ce cred eu ca ti s-a intamplat? Pai, erai pe cale sa adormi, moment in care constiinta noastra se schimba pe alte nivele de vibratie, intram in alfa, simturile ni se ascut pentru un moment, devenim deschisi planurilor superioare spirituale si intram in contact cu alte dimensiuni, sau cu sinele nostru. Starea de veghe dintre a fi treaz si somn este cea mai potrivita pentru a experimenta simultan cele doua realitati, cea iluzorie in care traiesti in viata aaceasta, si cea adevarata in care spiritul tau calatoreste, intra in contact cu adevaratul Sine si primeste informatii. Vocile pe care le-ai auzit si muzica, veneau din Univers, din alte dimensiuni la care te conectasesi. Iar senzatia din corp, din coloana, presiunea, era semnul ca te extracorporalizai, adica spiritul tau parasea trupul. Ai trait toate acestea constient si ai fost capabil sa le controlezi pentru ca mintea ta era inca treaza.
Nu te speria, probabil o sa se mai intample. Nu e nimic de temut si nimic rau nu se poate intampla cu tine. Accepta sa te deschizi si lasa curiozitatea sa te conduca. Daca ai nevoie de ajutor sau de raspunsuri, sunt aici pentru tine.
Te imbratisez.
Diana
LikeLike
Multumesc pentru raspuns Diana.Banuiam ca este vorba despre extracorporalizare,dar nu eram sigur,vroiam sa aflu si o parere de la o persoana mai avizata,cum te consider eu pe tine.Cu siguranta ca ceea ce am patit o sa se mai intample,dar de data asta o sa fiu pregatit.Multumesc,si te imbratisez cu drag
LikeLike
Draga mea si dragii mei,
Va scriu in cautarea unui sfat sau a unei explicatii. Poate cineva a mai trecut prin asta si ma poate ajuta.
Pe langa multe alte simptome de “crucificare”, de ceva vreme am o dificultate in a respira si in ultimele zile s-a accentuat foarte mult. Am o apasare pe chakra inimii si simt ca si cum as avea un canal strangulat undeva. Ma doare si spatele cand incerc sa respir mai adanc. Toata povestea a inceput anul trecut in noiembrie (odata cu niste evenimente destul de traumatizante) si de atunci am ramas cu aceasta dificultate in a respira, cu apasarea pe inima si cu senzatia de strangulare (care apare undeva in spate) cand respir adanc. De cateva zile am din nou niste probleme personale si simt ca mi-e tare greu sa mai fac fata respiratiei chinuitoare care s-a ingreunat de tot. Nici nu am putut sa dorm azi noapte si am alarmat pe toata lumea cu oftaturile mele repetate. Ma gandesc sa nu fie ceva mai grav, vreo problema cu inima sau niste atacuri de panica.
LikeLike
Buna Teodora, ca sa ma exprim direct: TU AI CEVA PE INIMA. Ai un blocaj acolo, si de aceea te tine, te strange si nu poti respira. Imagineaza-ti ca ai o mana cu gheare care iti tine inima si ti-o strange. Cred ca asa si simti uneori. Am fost in starea ta. Am ajuns la urgente singura intr-o seara la ora 10, acum 2 ani, cu semne de infarct, cu dureri si imposibilitate de a respira, cu vedere in ceata. Si nu era normal, aveam doar 23 de ani. Tinerii de 23 de ani nu prea sufera infarcturi. Ghici ce? Mi-au facut n analize si nu au gasit NIMIC. Au zis ca mint, ca imi bat joc de ei. Dar durerea mea era reala, insa era energetica. La fel, survenise dupa niste traume personale si niste pierderi. Teodora, orice ti s-a intamplat, trebuie sa ii dai drumul, sa il redai trecutului, pentru ca iti stranguleaza inima! Trebuie sa uiti, sa ierti si sa te detasezi de ce ti s-a intamplat. Daca e nevoie, inchide ochii, respira, goleste-ti mintea, intra in inima ta, si acolo retraieste inca o data, pentru ultima data, amintirea aceea care te supara, priveste-o direct, spune-i ca o accepti, impreuna cu sentimentele care au venit o data cu ea, insa ca e timpul sa plece si sa alature trecutului, pentru ca tu alegi sa traiesti in prezent si sa iti construiesti un viitor fara suferinta, optimist. Apoi vizualizeaza cum din inima ta iese un firicel de lumina aurie, un firicel de iubire, care inconjoara amintirea aceea ca pe un ghem si la sfarsit tot ce ramane din amintire este un glob de lumina aurie stralucitoare, ca un soare care radiaza in inima ta, si se extinde, prin pieptul tau, in corpul tau, cuprizandu-ti toate organele, depasindu-ti granitele trupului fizic, cuprizandu-ti campurile si facand in jurul tau un scut de protectie care sa te fereasca de energii negative si sa iti mentina vibratia ridicata atat timp cat e nevoie. Ramai in aceasta stare pana cand simti ca greutatea de pe piept ti se ia. Apoi respira adanc si deschide ochii. Daca nu merge din prima, repeta de cate ori poti, dar cu rabdare si calm, nu te panica.
Daca nu merge deloc, du-te la doctor, fa-ti analize. Insa nu te arunca sa iei medicatie. Vezi doar ce ai pentru inceput, ok?
Dar eu sper ca meditatia pe care ti-am dat-o o sa te ajute. Si nu mai creea panica in jurul tau, nu mai alarma pe nimeni, pentru ca cei dragi se vor ingrijora si vor proiecta inconstient pe tine scenarii negative care se pot transforma in realitate. Mai bine spune-le ca o sa fii bine, ca lucrezi la asta. iar cand te simti rau, respira adanc de mai multe ori si calmeaza-te…si apropos, tine-ti mainile pe piept, pe inima, imaginandu-ti ca prin palmele tale trimiti energie vindecatoare catre inima ta. Ok? 🙂 Te astept sa imi spui ca ti-a trecut.
Te imbratisez cu caldura, suflet drag
LikeLike
Buna seara,
Va rog mult sa-mi spuneti si mie unde este magazinul de cristale din Ghencea, de unde ati cumparat Celestitul. Am citit articoul dvs. si m-a impresionat…Imi doresc si eu unul, este minunat!!!
Va multumesc din suflet,
Mihaela Martis
Bucuresti
LikeLike
Buna seara,
Mergeti pana la capatul tramvaiului 41 la Ghencea si acolo este un centru de mobila, Home&Design Mall, unde este si un Carrefour. Inauntru este magazinul de cristale. Intrebati la receptie de el si va vor ghida exact persoanele de acolo. Pentru a gasi centrul de mobila mai usor, intrebati oamenii pe strada unde este Carrefour-ul. Succes! Cu drag, Diana
LikeLike
Multumesc mult, o sa incerc meditatia de care mi-ai zis 🙂
LikeLike
Buna. Ma bucur ca ti-am gasit blogul. Incerc si eu sa ma abonez insa orice email as introduce wordpress imi spune ca e invalid. Cum fac sa ma abonez si eu?
Multumesc
LikeLike
Buna, ma bucur si eu ca ne-am gasit. Uite, nu am mai intalnit aceasta problema pana acum. Cercetez putin si iti vin imediat in ajutor.
LikeLike
Ca sa te abonezi, acolo unde scrie “Ramai conectat? – Join other 72 followers” apesi pe butonul “De acord!”. Si te aboneaza automat. Merge de fiecare data. Sper sa reusesti. 🙂
LikeLike
Vazand intrebarea pusa de Bodo, am prins si eu curaj sa te rog sa-mi spui ce parere ai despre urmatoarea experienta traita de curand: eram, la fel, in acea stare de dinainte de a adormi, cand am auzit rasunand foarte tare, in interiorul meu, vocea mea, care ma intreba de ce cred eu ca n-ar fi bine sa primesc o initiere…. M-am speriat si mi-a sarit somnul pentru o perioada.
Apoi m-am mai linistit, ca si cum intrebarea ce a rasunat in fiinta mea ar fi fost o confirmare. Am primit initierea si m-am simtit pregatita, deschisa si increzatoare.
Marturisesc ca, inainte de aceasta experienta, ma mai intrebam uneori, intr-adevar, daca urmez o cale spirituala corecta (din toamna am inceput cursuri de yoga). Uneori vechile intrebari si suspiciuni imi dau tarcoale, dar astept curioasa sa vad ce va urma…
LikeLike
Mdap…minunat exemplul tau! 🙂 Sincer, minunat. Pai e asa de simplu: vocea care ti-a pus intrebarea a fost vocea pura si directa a Sinelui tau (sa nu uitam ca Sinele nostru este un nivel mai inalt al constientei noastre care stie ce plan avem, ce e bine pentru noi etc). Ti-a dat, printr-o simpla intrebare, imboldul de care aveai nevoie sa iti depasesti ezitarile si temerile legate de acea initiere.
Sa stii ca ai putea face lucrul asta si constienta: cand ai indoieli si nu stii ce decizii sa iei, pune intrebarea catre Sinele tau si asteapta ca acea voce pura, inteligenta si plina de iubire sa iti raspunda. 🙂
Te imbratisez!
LikeLike
Multumesc pentru raspuns! Te imbratisez cu drag, la randul meu!
LikeLike
Buna Diana!
De vreo saptamana am gasit si eu blogul tau,si tot rasfoindu-l am ajuns la articolul cu familia si cuplul si vreau sa te intreb: De unde stii ca iubitul tau de acum ti-a mai fost sot in alte 3 vieti?
Si eu cred in asta,in sensul cum as putea afla si eu ce legatura am avut cu anumite persoane in alte vieti?
LikeLike
Buna Emanuela! Bine ai venit!
Eu stiu pentru ca :
1. am simtit-o si am stiut cumva la toate nivelurile fiintei mele, imediat cum l-am cunoscut.
2. la timpul respectiv, cand l-am cunoscut, masuram cu ansa, radiestezic.
3. intuitia mea stie.
4. pot sa accesez informatia vietilor mele anterioare.
Toate acestea mi-au confirmat. Iar recent, ghizii mei din dimensiunile superioare imi pot da detalii despre vietile mele.
Desigur, si tu poti afla detalii despre vietile tale. In felul tau, pe calea ta, dar e necesar sa fii destul de deschisa incat sa intelegi, sau sa fie timpul ca sa aflii pentru a iti usura anumite decizii sau actiuni.
Daca tu nu ai, inca, abilitatile pe care le am eu, poti merge la un clarvazator, dar sa fie cineva de incredere – nu un sarlatan, sau poti ruga pe un terapeut energetic sa te ajute sa faci regresie – insa si aici trebuie sa fii destul de pregatita din toate planurile, doarece este un exercitiu care poate sa te faca si mai confuza, sau si mai rau. Uneori nu e timpul sa aflam anumite lucruri si pur si simplu daca fortam mana Universului, ne facem singuri rau.
Insa iti doresc succes! Te astept pe aici sa imi spui pe ce cale si ce ai aflat, daca doresti! Te imbratisez!
LikeLike
Buna ziua, ma interseaza daca se face vreun seminar sau ceva de genul asta ?
LikeLike
Buna Cristi, nu m-am gandit pana acum sa tin vreun seminar. Nu consider ca am devenit destul de inteleapta si de iluminata incat sa fiu invatatorul cuiva. Insa voi mai face intalniri anuntate din timp la care sa veniti mai multi. Vei stii si tu din timp. Pana atunci, daca ai vreo intrebare in legatura cu ceea ce te preocupa pe tine pot sa incerc sa te ajut daca vrei.
LikeLike
Multumesc pentru raspuns
LikeLike
Buna Diana! 🙂 Am o intrebare in legatura cu un lucru care mi s-a intamplat in Vinerea Mare inainte de Paste…Stiu ca e bine sa tinem daca se poate post negru in aceasta zi si m-am hotarat si eu sa nu mananc si nici sa beau nimic…in jurul orei 13,deci nu era tarziu si nici nu pot sa zic ca eram infometata am inceput sa ma rog spunand psalmul 50 si pe la jumatatea psalmului mi s-a facut brusc rau,o stare de ameteala si parca mi s-a pus in nod in gat si am simtit ca nu mai pot continua rugaciunea….Trebuie sa-ti spun ca aceste stari mi se intampla sa le am uneori in biserica,stari pe care eu credeam ca le am din cauza multimii si din cauza tamaiei si am ramas surprinsa sa vad ca si in timpul rugaciunii in Vinerea Mare am avut aceeasi stare de rau..Tu ce parere ai?
LikeLike
Buna Ana, imi cer scuze ca raspund tarziu.
Hai sa iti explic ce stiu eu…Starea ta de rau e un fel de eliberare, de purificare…Psalmul 50 se stie ca are o mare forta de purificare de energii “negative”. Este intr-adevar o formula magica puternica care combinata cu postul tau si cu energiile din Vinerea Mare a avut un efect amplificat. Cum sa iti compar?…O situatie simpla: stii cand vomiti? ai asa o senzatie de rau, care iti vine din capul pieptului si iti cuprinde fruntea. Vomitatul este o purificare, nu doar fizica, a organismului tau, ci si energetica, de frici si atasamente. Energetic, starea de greata si voma inseamna teama de schimbare si neacceptarea schimbarii, practic refuzul adevarului, noului adevar care vine in viata ta. Eu am observat acest lucru dinainte sa intru in aria spiritualitatii: de cate ori ma temeam de ceva sau ma impotriveam puternic unei pierderi sau schimbari, mi-era greata si vomitam violent. Si azi mi se intampla la fel uneori. Cam asa compar eu starea ta de rau. Raul ala dinainte de purificare, si chiar si raul care vine din impotrivirea umbrei tale. Uneori cand citim rugaciuni, mantre sau meditam, cand egoul/umbra noastra se opune, ni se face rau – pentru ca se opune efectelor benefice, incearca sa ne opreasca si sa ne saboteze. Nu stiu, daca ai vazut persoane posedate ( nu de demoni, ci de intunericul/egoul/umbra furioasa din ei) ca atunci cand sunt exorcizate, reactioneaza incredibil de violent si de socant – ei, aceea este umbra care se opune purificarii la un nivel foarte amplificat.
La tine e la fel…umbra ta ti s-a impotrivit, pentru ca ei nu ii placea lumina pe care o aduceai in tine, vibratia inalta pe care ti-o creai ii dauna…Mi s-a intamplat si mie. Dar sa stii ca e doar un hop. E cel mai bine sa ignori senzatia si sa continui sa te rogi si sa postesti cu si mai multa dorinta, si vei vedea ca se va calma, iti vei reveni. Nu ai ce sa patesti rau fizic de la o zi de post negru. Era doar o senzatie.
E interesanta lupta cu umbra uneori, nu? 🙂
LikeLike
Multumesc din suflet pentru raspuns!Da,foarte interesanta lupta si acesta stare de rau imi arata inca o data puterea rugaciunii si a postului…acum mi-am adus aminte ca de fapt senzatia de rau a venit in timp ce citeam din Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos si regret ca nu am reusit sa trec peste starea de rau si sa pot continua rugaciunea….Cum putem oare ”lupta” cu aceste stari atunci cand suntem in biserica?E foarte greu sa ignori senzatia si daca as reusi cu siguranta as atrage multe priviri asupra mea.. :)) Iti multumesc inca o data.Ai un blog special!
LikeLike
Multumesc si eu! 🙂
Pai…stii ce as face eu ca sa nu atrag privirile? Impreuneaza-ti mainile in dreptul inimii, inchide ochii, respira adanc si concentreaza-te sa te duci in mintea ta si sa faci liniste. Apoi vizualizeaza cum prin palmele tale vine in pieptul tau lumina si te energizeaza, te intareste si te protejeaza. Iar apoi vizualizeaza cum mintea iti coboara in inima si inima ta radiaza in jur raze aurii de iubire, protejandu-te si scaldandu-te in lumina. Incearca sa faci asta. Cred eu ca nimeni nu o sa observe. Toti or sa creada ca te rogi cu ochii inchisi. 🙂
Te imbratisez!
LikeLike
buna, am revenit cu un filmulet despre care te rog sa imi spui o parere http://www.youtube.com/watch?v=toM5utbnXhM&feature=g-all-lik
LikeLike
Draga Cristi,
Am vazut si eu mesajul ei acum o vreme. Sunt si lucruri pe care le spune si sunt adevarate, dar sunt si perceptii exagerate, sau interpretari gresite pe care le transmite. Din experienta iti spun ca e destul de greu sa auzi, sa vezi, sa primesti informatia, sa o traduci in limbaj omenesc, sa o discerni, sa o filtrezi cu mintea, sa gasesti cuvintele potrivite care sa exprime calupul de informatie pe care il receptezi…mai sunt si turbulentele produse de minte, de oscilatiile vibrationale si de interferentele din astral in comunicarile pe care le primim. Trebuie sa fii foarte obiectiv si sa ai o minte echilibrata ca sa poti transmite un mesaj mai departe cat mai conform cu cel primit. Daca uneori in lume apar mesaje care par contradictorii, desi au in principiu o esenta asemanatoare, e din cauza problemelor de interpretare. Cu alte cuvinte, eu inteleg ce vrea sa spuna ea, intuiesc ce i-a fost transmis, insa ea nu transmite cu acuratete mai departe pentru ca nu a inteles foarte bine. In orice caz, nu se vor petrece fenomene extreme pe Pamant. E vorba mai mult de un zbucium interior individual si de anumite cataclisme cu rol de reechilibrare a balantei energetice. Nimic precum 3 zile de noapte continua pe tot pamantul. Insa sistemele electrice pot fi perturbate din cauza schimbarilor vibrationale, iar vechile sisteme sociale si financiare se vor clatina si vor fi inlocuite, datorita unei noi intelegeri a echitatii, libertatii si abundentei.
Ma bucur ca ai impartasit clipul cu noi! Te mai astept si cu altele ca sa mai discutam! 🙂
LikeLike
Multumesc pt raspuns
LikeLike
Buna Diana ,am o intrebare despre faza cu Energia Universala (
Reiki) vazuta de biserica ortodoxa care nu o accepta .Am observat ca preotii o descriu ca fiind satanica ,DE CE???
LikeLike
Cristi, buna. Sincer, am inceput sa rad cand am vazut intrebarea ta pentru ca eu nu ma sfiiesc sa declar ca am o problema cu biserica ortodoxa. Din punctul meu de vedere, timpul ei s-a cam dus dar inca e in zona si dezinformeaza oameni si ii induce in eroare, mentinandu-i in ideea unui dumnezeu necrutator si a unor pacate capitale de neiertat. Eu vad biserica ortodoxa ca pe un mare bolovan in calea trezirii unora. Dar in fine…Da. Biserica ortodoxa are multe lucruri pe care le considera satanice sau pacat. De ce? Pentru ca oamenii educati de ea de multe secole, chiar milenii, se tem de satana. Si iti dai seama ca nimeni nu o sa se atinga de vreun lucru considerat satanic. Ei, acum o sa zici: dar de ce nu ar recunoaste ei un lucru bun, benefic precum energia reiki? Pentru ca biserica ortodoxa este o institutie care trebuie sa isi asigure supravietuirea. Iar orice practica neortodoxa este inamica si ii ataca stabilitatea. Biserica vrea sa ne tina in intuneric, in nestiire, in frica si obedienta, pentru ca doar asa ea continua sa existe si sa faca bani, pentru ca sa recunoastem – a devenit o organizatie profitabila, vezi averile reprezentantilor ei. Daca oamenii care merg azi la biserica ar stii ca prin ei poate curge energie universala vindecatoare disponibila oricui, ca ceea ce a facut Iisus poate face oricine, ca nu exista pacat ci doar lectii, ca pentru a comunica cu Dumnezeu nu ai nevoie de intermediar sau ca Dumnezeu e iubire infinita si iertatoare si ca ei au liber arbitru deplin…crezi tu ca biserica ortodoxa ar mai fi necesara sau ca ar mai exista? Nu. 🙂 Deci…pentru ei, reiki e satanism. Citeste postul meu despre biserici si religii. Am scris mai multe acolo. 🙂
Ramai in iubire si da-o mai departe 🙂 Te imbratisez!
LikeLike
Multumesc mult pt raspuns. Si eu stiam ce se intampla dar am vrut sa mai aud o parere si a ta a fost exact ce vroiam sa aud.
LikeLike
Buna Diana,
Mi-a facut o deosebita placere sa descopar acest site; am inceput sa citesc articolele publicate pana acum si chiar daca sunt inca o novice incerc sa inteleg ceea ce se intampla cu mine, in jurul meu, cu ceilalti… Eu si sotul meu avem nenumarate discutii pe teme pe care le-am regasit aici, in mod special despre trecerea in dimensiunea a cincea. In ultima perioada am observat ca cei mai multi dintre prietenii pe care ii aveam s-au indepartat de noi; ne-am creat propriul univers, propria noastra celula in care cu greu intra cineva care “nu este pe aceasi lungime de unda cu noi”. Nu a fost deloc intentia noastra sa ne indepartam de ei dar sincer am simtit ca nu putem evolua in prezenta lor, aveam sentimentul ca ne trag in jos, iar atunci cand incercam sa vorbim cu ei despre a cincea dimensiune incepeau sa rada si ne spuneau cum puteti crede asemenea tampenii. Chiar zilele trecute sotul meu imi spunea: ai observat ca ne-am cam indepartat de cei cunoscuti, oare e ceva gresit cu noi? Tu crezi ca am gresit indepartandu-ne de ceilalti? Multumesc!!
LikeLike
Draga mea Alina,
Indeapartarea pe care ati trait-o voi, au trait-o toti cei care s-au trezit spiritual. Si eu, si cei cu care m-am intalnit duminica, si muuulti alti oameni. E o departare dureroasa, deoarece noi avem nevoie de prieteni, de companie, de afectiune…Dar nu o poti evita cel mai adesea. Oamenii care nu va inteleg se sperie in sinea lor de voi si de aceea se indeparteaza. Sau pur si simplu, voi v-ati ridicat acum vibrational un pic mai sus si e normal sa nu mai rezonati cu ei si ei cu voi. Bucura-te ca v-ati trezit amandoi si ca nu a facut-o doar unul din voi, pentru ca atunci ar fi fost greu sa ramaneti impreuna! Bucura-te ca treceti impreuna prin minunatele schimbari si ca aveti cine sa va asculte si sa va sustina! Si nu te ingrijora – noi prieteni, asemeni voua, vor veni, sunt pe drum!
Nu ati gresit cu nimic. E natura fireasca a evolutiei.
Va imbratisez!
Diana
LikeLike
Multumesc frumos pentru raspuns!! Acest raspuns al tau ma linisteste dar in acelasi timp imi ridica un nou semn de intrebare: noi avem un baietel de 3 ani; intrebarea este: cat de tare este implicat un copil in ceea ce ni se intampla noua, putem sa-l ajutam cu ceva sau sa-l influentam in vreun fel? Unele dintre persoanele de care ne-am indepartat ii sunt foarte dragi lui si ne intreaba deseori de ele, iar noi suntem pusi in situatia in care cu greu gasim un raspuns pentru el. Alte sfaturi in ceea ce priveste evolutia copilului in cadrul acestei experiente minunate pe care o traim noi? Iti multumesc!!!
LikeLike
Hmm… Acelasi lucru l-am patit si eu, de ceva vreme. In prezent, in afara de familia mea, iubitul meu si inca vreo doua prietene, nu mai tin legatura cu nimeni. N-au fost certuri, pur si simplu s-au pierdut legaturile. Uneori ma simt izolata de restul lumii si ma intreb daca e bine sa traiesc asa, dar nu e ceva care sa ma deranjeze. Ciudat e ca, in curand, voi fi departe si de familia mea (cel putin fizic). Nu stiu de ce nu mi-e teama ca o sa-mi fie foarte dor de ei sau ca ii voi vedea extrem de rar dupa ce plec. Probabil nu mi-e teama pentru ca, intr-un mod ciudat, simt ca asta trebuie sa fac si ca o sa fie bine. Sau poate sunt doar prea egoista. 🙂
LikeLike
Buna seara! Imi place foarte tare ceea ce scrii si mai ales cum scrii, ma regasesc in multe din posturile tale.
Dintotdeauna m-am simtit cumva altfel, fata de cei din jurul meu, n-am avut niciodata foarte multi prieteni iar acum cred ca sunt chiar ciudatica pentru toti din jur fiindca vorbesc direct despre lucruri care-i sperie, nu inteleg inca nevoia de a fi atat de ancorati in lumea asta..
Am o dilema, poti sa-mi spui cum iti dai seama daca un mesaj primit in timpul unei meditatii, este de unde trebuie si nu o proiectie a mintii?
Multumesc!
LikeLike
Buna Daniela,
Bine ne-am intalnit. Orice mesaj venit de mai sus de mintea ta este un mesaj care emana iubire, pace, armonie, un mesaj care trimite la gesturi de iertare si iubire si care absolut niciodata nu este agresiv, violent sau rautacios. Asta in primul rand. Apoi, poti sa ai acel sentiment ca tu nu ai gandi/vorbi niciodata asa, ca ceea ce ti-a venit in minte e atipic tie. De exemplu, eu uneori cand sunt impulsiva intentionez sa fac lucruri conduse de ego, cum ar fi sa imi arat superioritatea in fata cuiva, insa mesajul care imi vine imediat in minte este: Acest om este un care acum invata, invata-l cu blandete. Si jenata de ceea ce intentionam sa fac, ma opresc si ascult de indemnul primit. Cam asa ceva. Acesta este doar un exemplu. In plus, unele mesaje pe care le primesti iti pot umple inima de iubire si veselie, iti pot imbunatatii starea emotionala si fizica sau…iti pot da anumite senzatii precum caldura, furnicaturi sau fiori pe sira spinarii (cel mai adesea). Dupa o sesiune intensa de channeling, care dureaza sa zicem 30 de minute, te simti epuizata mental de toata energia de vibratie inalta pe care ai canalizat-o. Daca doar ai gandi, si ar fi un produs al mintii tale, nu ai resimti o astfel de oboseala intensa. Oricum, poti sa iti dai seama in general dupa mesajul transmis, daca este unul plin de compasiune si iubire, sau unul agresiv si rautacios.
Succes la primit mesaje! Te imbratisez!
LikeLike
Multumesc mult pentru explicatii.
Concret: mi s-a spus ca trebuie sa ajut pe cineva, sa-l indrum fiindca va pleca din lumea asta. Aceasta persoana la care face referire “mesajul” e una dintre persoanele de la care mi-am luat cele mai grele si mari suferinte 🙂 si cu toate astea, desi eram hotarata sa rup legatura, acum simt acea compasiune si cred, iubire neconditionata in ciuda tuturor neplacerilor si suferintelor prin care am trecut.
Cred ca e o lectie pe care o am de invatat, iertarea si iubirea neconditionata iar acest mesaj nu face decat sa intareasca treaba asta. Ma minunez si eu de mine, cum pot sa fiu in preajma acesteia, sa-i ofer din putinul meu..in ciuda a tot.
Dumnezeu sa ma lumineze si sa ne lumineze pe toti! Imbratisez si eu, cu mare drag!
LikeLike
Buna seara, Diana,
Sunt cateva zile de cand am inceput sa aud in urechea dreapta un tiuit, ca si cum ar fi produs de un televizor care inca nu emite un program. La inceput il auzeam distinct atunci cand cascam sau cand ma intindeam, dar apoi am auzit acel sunet prelung si la miscari mai usoare. Nu este foarte strident sau suparator, dar tot ma intreb ce poate fi. Sunt sanatoasa, nu am si nu am avut vreo infectie sau alta problema de auz.
Te rog mult sa-mi spui parerea ta!
Multumesc pentru timpul daruit noua, celor care avem in “tolba” multe intrebari si cautam raspunsuri.
Cristina
LikeLike
Buna Cristina,
De obicei tiuitul in ureche inseamna o schimbare de vibratie, o readaptare a ta.Mie mi se intampla des mai ales inainte sau dupa evenimente care imi marcheaza puternic viata. Sau, poate ca ti se deschide comunicarea cu cineva dintr-un alt plan superior. Incearca sa vezi daca meditezi cand iti tiuie urechea, daca primesti vreun mesaj. Daca nu, inseamna ca e doar o recalibrare energetica. Ceea ce e de bun augur 🙂
Te imbratisez!
Diana
LikeLike
Buna seara, Diana,
Revin cu noutati, legate de aceeasi traire. De vreo cateva saptamani aud in urechea dreapta nu doar un tiuit, ci vreo 3 sunete inalte, care se armonizeaza unele cu altele, ca un overton. Daca e liniste le aud permanent, sunt mereu acolo, ma insotesc zi si noapte. Am un sentiment placut, ma simt de parca intreaga mea fiinta s-ar acorda la acele sunete neintrerupt, indiferent daca eu sunt sau nu constienta de acest lucru. Iar daca presiunea din ureche creste (cand casc sau stranut) se aude unul singur dintre ele, mai puternic.
Deja m-am obisnuit cu “muzica” mea din “casti”!
Te imbratisez cu mult drag!
Cristina
LikeLike
Multumesc pentru raspuns!
LikeLike
Buna Diana!
Te-am descoperit recent, si stiu ca nu a fost o intamplare, caci articolele tale imi umplu de fiecare data sufletul si astept cu nerabdare sa mai postezi cate ceva.
Intrebari am multe, in acelasi timp mi se ofera si raspunsuri, am o sete permanenta de cunoastere …
Cautand cateva informatii despre remediile homeopate am descoperit un articol, de fapt un fragment dintr-o carte pe care abia astept sa o citesc in intregime. M-a bucurat tare mult ca in sfarsit exista o ramura a medicinei adaptata etapei pe care o parcurgem, erei Varsatorului, care incearca sa trateze sufletul si sa ajute la reconectarea cu Sinele. Scopul terapiei nu se limitează doar la obţinerea unei stări de sănătate stabile, ci devine angajarea într-un proces de creştere la nivel fizic, emoţional, mintal şi spiritual conducand la rezolvarea unor probleme mai profunde şi la creşterea conştientă către o înţelegere mai adâncă a scopului vieţii şi obţinerea unui nivel energetic mai înalt.
Cei interesati sa citeasca pot gasi fragmentul aici: http://www.homeopatie-soescu.ro/tinus_smits.htm
Pace si lumina va doresc!
LikeLike
[…] Intrebari si raspunsuri […]
LikeLike
Buna Diana!
Astazi mi-am luat un cuart roz si as vrea sa te intreb cum as putea sa il purific si apoi sa il incarc,pentru a-l putea purta.Si unde l-as putea purta,ca nu e foarte mic 🙂 ?
LikeLike
Buna, Emanuela. Te rog sa ma ierti ca iti raspund asa tarziu. Am stat departe de net o vreme. Sper ca intre timp ai gasit raspunsul de care aveai nevoie. Oricum, daca inca ai nevoie, as vrea sa iti spun ca pentru a-l purifica, e suficient sa il speli cu apa si sapun sau sa il tii putin, maxim o ora, in apa rece cu sare de Himalaya. Apoi, ca sa il incarci, tine-l in soare 2-3 ore. Dupa ce l-ai tinut in soare, tine-l intre palme, simte-l, armonizeaza-te cu el, si roaga-l sa te ajute cu ceva anume, ce ai tu nevoie mai mult. E sub forma de bijuterie? Daca e bijuterie poti sa il porti oricand la gat. Pentru ca cuartzul roz este ideal pentru chakra 4, cel mai bine e sa ai un lantisor care sa ii permita cristalului sa stea pe inima. Va face minuni la nivel emotional. Vei vedea. Daca nu e bijuterie, poti sa il tii intr-o cutiuta cu tine mereu – in geanta, ghiozdan etc. Si cand ai nevoie, il scoti si il tii in palma sau pe piept. Sau, poti sa il tii acasa. Il pui intr-un loc in camera, il rogi sa protejeze casa de energii negative, sa curete atmosfera incarcata, sa iti echilibreze corpul emotional. La fel de bine, ori de cate ori meditezi, te rogi sau stai in pat, il poti lua si pune pe inima in timp ce stai intinsa. Te va ajuta sa iti deschizi inima, sa te eliberezi de traume si neiertari si sa te conectezi cu Sinele tau. 🙂 Sper ca te va ajuta ce ti-am scris. Te imbratisez cu drag! :*
LikeLike
buna
spune mi si mie adresa magazinului din ghencea
multumesc
LikeLike
Buna, Victor.
Nu stiu numarul strazii unde se afla, dar iti voi spune asa cum stiu eu sa ajung. Magazinul este pe Bd. Ghencea,aproape de capatul tramvaiului 41, in interiorul centrului de mobila Home&Design Mall, unde se afla si un Carrefour. Dupa ce intri in mall, mergi pe culoarul principal pana in capat, apoi dreapta, stanga si iar stanga. Daca ajungi la Ghencea, sigur te va ghida cineva catre Home&Design Mall daca intrebi pe strada, iar odata ajuns in interior, este un punct de receptie si un paznic la intrare si poti intreba aici unde exact este magazinul de cristale si decoratiuni. Cu placere! 🙂
LikeLike
Buna Diana , imi pare bine sa te cunosc ma numesc Denis , as dori sa vorbim mai multe in legatura cu schimbari din 2012 pe messenger , dak ai putea sa intri . ID-ul meu este: denys_rdv@yahoo.com . Tin sa spun ca mi s-au intamplat si mie multe din acele schimbari corporale si psihice , dar pe unele nu le inteleg . Te astept neaparat pe messenger. Multumesc !
LikeLike
Buna Denis, te adaug cu drag pe messenger, dar te rog sa nu fii dezamagit daca nu voi fi online prea des, caci nu petrec mult timp pe internet. Ne intalnim curand pe mess! Te imbratisez!
LikeLike
Iti multumesc mult !
LikeLike
sa-mi lasi mesaj cu mai multe in legatura de 21 decembrie , chiar sunt interesat si vreau mai multe amanunte daca stii sau daca poti sa aflii ce se va intampla exact .:*
LikeLike
Salut Diana, m-am intors din Romania, dar am vazut ca nu ai mai zis nimic. Si eu tot asa am fost foarte ocupata cu alergatul pe ici pe colo si nu am fost la Internet decat o data. Vroiam sa te intreb despre ce crezi despre ingeri incarnati. Ai vreo parere? Sau stii cate ceva despre ei? Imbratisari, Ana.
LikeLike
Buna Ana,
Iarta-ma ca am raspuns tocmai azi. Nu mai am acces la internet. Am fost operata, am fost in spital, am avut apoi foarte mult de lucru si multe lucruri s-au schimbat in bine in viata mea incat mi-au solicitat toata prezenta si energia.
Despre ingeri incarnati, stiu ca vin doar cu misiuni foarte importante si cand nu se poate altfel sa ajute. De obicei, ei, prin vocea aceea buna a constiintei tale, sau prin intermediul Sinelui, te pot ghida cu usurinta daca ceri ajutor. Dar uneori persoanele care necesita ajutor nu sunt deschise si sunt foarte confuze, asa ca nu ar putea ajuta decat intrand in preajma lor, in mediul lor, in prezenta fizica. Nu ti s-a intamplat uneori sa existe in viata ta o persoana episodica care sa te ajute enorm tocmai la timpul potrivit si despre care sa poti spune: omul asta e un inger! cata bunatate! nu stiu ce m-as fi facut fara el! – ? De obicei ii intalnesti doar o data in viata si apoi nu le mai dai de urma. Pentru ca ei se incarneaza temporar. Nu pot sta mult in energiile noastre si in corp fizic, si nici nu e misiunea lor sa ramana incarnati, caci apartin Cerurilor.
Imbratisari, Diana. Multa iubire!
LikeLike
Diana sau cum se numeste aceasta persoana care detine blogul acesta este o mincinoasa: Uitati-va aici http://www.youtube.com/watch?v=TDR-C7DtW6s&feature=related !!!!!!!!! Daca asa este cu adevarat nu-mi aprobi commentul , dar pana la urma .. numai inteleg in ce sa cred sau in cine !
LikeLike
Denis, tu alegi ce sa crezi sau sa nu crezi. Daca eu sunt o mincinoasa pentru tine, e viziunea ta si ti-o accept. Dar ai grija ca ceea ce tu crezi, devine realitatea pe care o traiesti. Daca tu crezi ca eu sunt mincinoasa si ca de fapt vine sfarsitul lumii, atunci vei experimenta neincredere, confuzie, dezolare si o frica cumplita de pedeapsa si sfarsit, in loc sa experimentezi frumoasa ascensiune pe care eu si multi alti oameni o traim asa plenar azi. Cat despre faptul ca nu accept comentariile imediat cum sunt postate, asta tine de intelegerea ta a faptului ca eu nu pot si nu vreau sa imi petrec tot timpul pe net verificand blogul si aproband comentarii. Viata este atat de plina si de frumoasa, incat chiar este o pierdere de timp sa o petrec pe net. In plus, nici nu mai am acces la internet acasa, asa ca rar voi putea intra pe blog de la serviciu poate. Multa iubire si curaj iti doresc! Si asculta-ti inima, pentru ca ea iti poate spune daca e indicat sa te temi de scenarii fataliste sau sa iti canalizezi energiile spre evolutie si devenire in iubire. Doar ea, nu eu, nici nimeni altcineva. Cauta-ti raspunsurile in tine, pentru ca le ai pe toate. Doar ca nu le cauta in mintea ta, ci in inima ta.
LikeLike
Pai tu nu crezi in Dumnezeu ? Dumnezeu spune sa asteptam Apocalipsa nu sa o falsificam si sa credem altceva ..
LikeLike
Id-ul meu: denys_rdv , intra te rog sa vorbim ca sunt nedumerit !
LikeLike
Draga Denis,
Dupa cum ti-am mai spus, eu nu am internet acasa. Intru doar ca sa verific ce mesaje am uneori din alte locuri. Si nici de fel nu stau pe messenger. Imi pare rau.
LikeLike
Buna Diana
Azi noapte am avut un vis ciudat urmat de o experienta si mai ciudata.
In vis eram intr-o curte (cred ca a bunicilor mei) si de jur imprejur erau porumbei care se comportau ca niste gaste (capul in jos si se aruncau spre picioarele mele ) dupa ce i-am speriat de mai multe ori ma apuca de picioare ma ridica in zbor si ma arunca intr-o alta curte ,in acest moment eu eram treaz si dau sa ma ridic din pat cand observ ca ceva ca un blur intrand in camera si apoi simt ca si cum ceva s-a aruncat pe capul meu si ma apasa mana dreapta mi-a amortit si simt apasi pe cap (ca si cum cineva a pus o perna pe capul meu si apasa ) plus niste sunete care nu stiu sa le explic .
Toata experienta a durat max 1 min in care nu am putut sa ma misc sau sa articulez cuvinte , toate astea s-au intamplat in jur de ora 3 si ceva .
Ai idee despre ce ar putea fi vorba ?
Multumesc anticipat
LikeLike
Mai intai o intrebare. Te intreb din prisma unor experiente pe care le-am avut si eu. Esti sigur ca ai putut delimita constient granita dintre vis si realitate? Adica, poti spune sigur unde se terminase visul si unde te-ai trezit? Poate ca senzatiile fizice au fost semnele unui atac de panica/frica deoarece ai ramas inca in spaima visului. Intreb doar, pentru ca acum 2 saptamani am avut si eu un cosmar, care atunci cand m-am trezit cumva s-a extins in realitate deoarece inca nu puteam face diferenta dintre vis si realitate si m-am simtit ca si tine, paralizata de frica, amutita, nu am putut scoate un cuvant iar cand mi-am recapatat glasul am urlat din toti plamanii. Abia dupa ce am urlat, mi-am dat seama ca ma trezisem. Era ora 5 la mine. Astept raspunsul tau si continuam discutia. Te imbratisez.
LikeLike
Multumesc pentru raspunsul prompt, am observat detalii pe care in mod normal in vis nu se observa gen textura asternutului mirosul pernei si daca fizic nu am putut reactiona in nici un fel la nivel mental analizam ce se intampla si ce ar trebui sa fac in continuare si cand apasarea s-a terminat am sarit instant din pat fara sa am impresia de dezorientare specifica unei treziri bruste din somn
LikeLike
Buna Alex,
Ora 3 e cunoscuta a fi portal pentru anumite energii. Multi oameni se trezesc din somn exact la ora 3 si au experiente spirituale. Pentru ca linia dintre vis ( care din cate stim noi poate fi la fel de real ca si ceea ce numim constient realitate) si realitatea cotidiana este foarte subtire, probabil, din cauza fricii, ai adus cu tine niste energii pe care le-ai proiectat in camera. Frica este o energie foarte puternica, la fel ca si iubirea. Daca iti e frica de ceva, constient sau in subconstient, mai mult ca sigur vei atrage in viata ta acel lucru. Si este cu atat mai posibil noaptea, cand esti mult mai conectat cu constiinta ta, aflandu-te in starea alfa. Se poate ca forta agresiva pe care ai vazut-o sa fi fost adevarata, sa fi avut niste senzatii reale, insa tine minte, ca orice experimentezi, este proiectia ta – fie ca este proiectia fricilor tale, sau a iubirii tale. Asa ca nu te teme. Oricum, ceea ce ai vazut nu avea cum sa iti faca vreun rau, era o iluzie mentala, o proiectie a fricii. Cel mult, poate sa te ingrozeasca daca tu o lasi. Dar vreau sa intelegi ca tu ai puterea si autocontrolul. Tu poti disipa acea energie ca pe un nor, tu poti alege sa fii curajos si sa vezi mesajul din spatele intamplarii. Ia gandeste-te? de ce ti s-a intamplat asta? Ce frica, atasament, blocaj sau neiertare trebuia sa constientizezi? Nu te gandi prea mult, doar sadeste intebarea si constiinta ta iti va raspunde cand vei inceta sa te concentrezi pe asta. Energiile negative exista, ele sunt opusul celor pozitive. Insa daca noi nu le-am proiecta, chema si atrage, ele nu ar exista. Dualitatea exterioara se naste din nesiguranta interioara. Te imbratisez! Fie ca iubirea sa fie forta care te conduce! 🙂
LikeLike
Buna Diana,
De cateva luni ajung cel putin o data pe luna la statia de metrou Piata Iancului unde mi se face rau, o stare asa de slabiciune ameteala si caldura in tot corpul, ca abia cobor din metrou si sunt nevoita sa stau putin jos sa-mi revin si apoi ies la suprafata.
Trebuie sa mentionez ca merg zilnic cu metroul la servici si nu am astfel de stari,
Nu stiu ce se intampla acolo.
Te rog sa-mi zici parerea ta.
Multumesc!
LikeLike
Buna Alina,
Ar putea fi mai multe variante. Eu nu sunt in masura sa iti spun exact ceea ce se intampla, dar poti cauta tu sa aflii. Ori acolo este un portal energetic ( care poate fi pozitiv sau negativ – adica sa te energizeze odata ce te-ai conectat la el, sau din contra, sa absoarba energiile celor din statie), ori tu ai o conexiune sufleteasca cu acel loc, din alta viata sau in aceasta viata legat de misiunea ta… In afara de starile fizice, in piept ce simti? Ce senzatie emotionala sau spirituala ai? Ce ganduri iti trec prin minte? Cu ce asociezi instinctiv aceasta statie de metrou cand te gandesti la ea?
LikeLike
Multumesc pentru raspuns si ceea ce pot sa zic despre acea statie de metrou este ca ma agita locul. simt o teama si ma gandesc ca aceasta teama provine din faptul ca ma cuprinde starea de rau fiind singura de fiecare data , neinsotita, dar imediat ce ies de la metrou imi revin si nu ma simt epuizata ca si cand cineva mi-ar fii luat din energie ba din contra .
Oricum simt ca ceva se intampla cu mine, pentru ca de exemplu cand merg in Cluj, ma cuprinde o stare de liniste, de siguranta, de pace interioara, si ma gandesc ca si de orasul acela ma leaga ceva, si oamenii mi se par altfel, mai luminosi, mai deschisi, mai primitori..ori probabil asa imi doresc eu sa-i vad, nu-mi dau seama inca…
Sper sa-mi gasesc raspunsuri la aceste trairi ca sunt tare curioasa sa aflu ce se intampla.
LikeLike
Buna Diana!
Am avut parte de cv. minunat dar m-am speriat. Am 14 ani. am facut o meditatie pt. intalnirea cu Ghidul de Lumina, cand deodata , pe final am simtit o atingere clara, desi nu era nimeni in camera in afara de mine, si am tresarit speriat. Ce s-a intamplat defapt ? Vreau parerea ta desi, eu banuiesc ca El era langa mine….
LikeLike
Buna, Cosmin! Ce preocupari frumoase ai…:) Eu la varsta ta numai la ghizi de lumina nu ma gandeam. :)) Dar, fiecare evolueaza in ritmul lui si fiecare se trezeste la varsta potrivita. Daca ai facut meditatia si intentia ta a fost puternica si clara, cu siguranta ghidul tau de Lumina a si venit. In mod normal, atingerea fizica nu se intampla, deoarece aceasta experienta este mai mult spirituala si intuitiva, insa ghidul tau ti-a dat un semn fizic pentru ca noi oamenii, la un anumit nivel, mai ales cand suntem la inceputul calatoriei spirituale, avem nevoie de dovezi fizice, palbabile. Si asta a facut ghidul tau, ti-a aratat clar si direct ca sosit. Felicitari. Acum ca stii ca e alaturi detine, nu te speria, bucura-te si incearca sa faci liniste in minte ca sa ii poti auzi vocea care te va calauzi. Ori de cate ori va fi liniste si calm in tine, si il vei chema, il vei putea “auzi”. Sa stii ca auzitul asta nu e cu urechile. Nu se aude asa cum auzi o melodie. Mesajele sosesc mai mult ca un ecou interior. ca un glas pe care il auzi in intuitia ta. S-ar putea sa il confunzi cu gandurile tale. Ca sa faci diferenta, sa stii ca mesajele ghidului se simt calduroase, pline de compasiune si iubire, intelepte, pozitive si “ceva ce tu nu ai fi gandit”, pe cand gandurile sunt tipice tie si deja incadrate in tipare vechi degandire. Uneori, mesajele de la ghid pot fi asociate de senzatii fizice precum: fiori prin corp, lacrimat incontrolabil, caldura in piept, cascat, curs nasul, zambet larg :D, deoarece corpul tau fizic resimte bucuria si emotia de a fi reconectat la sursa de Lumina si se curata, se incarca, asimileaza informatia primita in toate structurile lui. Bucura-te de aceasta experienta care te va face mai intelept. Te imbratisez cu drag si Sarbatori fericite pline de iubire si daruire! Diana
LikeLike
Multumesc.Fii binecuvantata si iti doresc o viata plina de Lumina si pozitivitate. Craciun Fericit tie si familiei tale. Am mai primit mesaje, daca le pot numii asa, dar nu am stiut ce sunt…Multumesc inca o data. Craciun Fericit.
LikeLike
Diana..intai incep prin a-ti spune ca de cand ma stiu m-am simtit ocrotita de ingeri, de Dumnezeu, si mai ales de Maica Domnului. Fara a fi habotnica. Pur si simplu asa am simtit intotdeauna. Foarte rar am mers la biserica. Nu simteam nevoia si cu asta, basta. Sunt un om cu calitati si defecte, dar un om bun, in esenta. Nimic nu ma bucura mai mult decat sa ajut oamenii, in orice fel puteam. Orice imi doream, reuseam sa atrag in viata mea pentru ca simteam de la inceput bucuria de a avea acel lucru, situatie, de a fi in locul pe care mi-l doream, etc. Totul pana acum 1 an si cateva luni cand fratele meu a plecat brusc dintre noi in urma unui accident. Din momentul acela am impietrit. Lacrimile, dorul si durerea nu au trecut nici acum. Pe toate planurile din viata mea, lucrurile au intrat intr-o linie descendenta. Si am descoperit ca nu exista limita in jos. Am cautat ajutor – am gasit o persoana draguta, mi-a facut putin tratament cu bioenergie – m-am simtit putin mai bine, adica pentru o perioada scurta nu am mai dorit sa imi pun capat vietii si am reinceput sa simt furnicaturile in crestetul capului pe care le simteam atunci cand imi spuneam “Tatal nostru” (e singura rugaciune pe care o stiu). Apoi, la sugestia unei prietene am mers la parintele Arsenie Boca. M-a mangaiat pe cap si m-am oprit din plansul pe care nu l-am putut opri pana atunci de 2 saptamani. Apoi, am mers la seri de meditatii in grup – mi-au facut putin bine. Apoi, am facut tratament cu biorezonanta – functioneaza. Apoi, am devenit obsedata de astrologie. Zici ca sunt “dusa” – dimineata, dupa ce ma spal pe dinti si imi fac cafeaua intru pe net sa vad ce imi zici horoscopul (cel putin 3 site-uri). Apoi, am intalnit o persoana care lucreaza cu bioenergie si are darul clarviziunii. Mi-a spus sa citesc in fiecare zi cate doua acatiste si ca neamul nostru a fost blestemat de un bunic pe care nu l-am cunoscut. Culmea e ca am gasit pe internet numele acelui bunic, despre care nici mama nu stia. Apoi, doamna mi-a mai zis sa mai citesc inca un acatist. Apoi, la inceputul lui decembrie nu am mai putut suporta tot raul si amenintarile si frica din viata mea. Si iarasi am vrut sa termin cu tot. Am ajuns la un cunoscut terapeut Reiki (Ovidiu D. A). M-am simtit foarte bine, dar mintea mea deja era overloaded. Apoi viata mea a luat-o razna si mai rau, astfel incat nu mai am nici un ban sau mancare, datorii cat carul, oameni suparati pe mine… si eu nu mai vad nici o iesire. Absolut nici una. Ieri am gasit blogul tau. Imi venise ideea sa caut pe google “dizolvarea karmei negative”… Poti sa ma ajuti? Ai vre-o idee despre ce as putea sa mai fac pentru a readuce pacea si armonia in viata mea? Pentru ca eu nu mai stiu incontro sa o iau.
LikeLike
Draga mea Catalina, imi dau seama din ceea ce scrii ca moartea fratelui tau a reprezentat pentru tine pierderea increderii in viata. Si de aici a pornit totul, totul a luat turnura descendenta. In momentul in care el a murit in mod neasteptat, tanar, si probabil ti s-a parut si nedrept, tu, undeva in tine ai facut ceea ce mai toti oamenii care sufera o pierdere fac: isi pierd increderea in viata si in divinitate si renunta la viata, ca o forma de razvratire interioara. Pana atunci ai crezut in viata si ai fost pozitiva. Dupa accident, ai crezut ca viata e nedreapta si ai pierdut increderea, iar atunci cand iti inchizi inima fata de viata si fata de Dumnezeu implicit,deoarece viata vine de la El, viata nu iti mai poate darui toate darurile si abundenta ei. Faptul ca ai vrut sa iti pui capat vietii se datoreaza aceluiasi blocaj: respingi cu toate structurile viata deoarece o invinovatesti de ceea ce a patit fratele tau. Dar nu viata e de vina, viata doar este si atat. Moartea nu este sfarsitul vietii, este doar o usa care se deschide spre alta dimensiune, spre alta forma de existenta. Oamenii exista si dupa moarte. Poate ca da, nu mai sunt vizibili noua, si nu mai au trup si aceeasi identitate, dar ei exista, spiritul lor etern continua sa fie ori in alte planuri, ori printre noi, in functie de cum percepe fiecare propria moarte. Fratele tau nu a murit intamplator. Nimeni nu moare accidental, decat aparent. El isi terminase treaba in aceasta existenta. Poate ca era timpul sa ii asiste pe cei dragi din astral sau poate ca era timpul ca spiritul lui sa se intrupeze in alt corp. Nu poti stii, insa cert e ca nu a murit accidental cum a parut. Nimic nu e accidental in Univers. Nu stiu daca ai stat vreodata sa observi chipul unui om decedat…insa eu am observat si acestia parca surad, sunt impacati si radiosi, luminosi si fericiti, de parca s-au eliberat…si aceasta este ceea ce simte de fapt spiritul unui om cand moare: o eliberare uriasa, se reintoarce in Eternitate, la Dumnezeu, Acasa. Moartea nu e o tragedie…deloc. O vad asa oamenii pentru ca nu o inteleg, nu stiu ce e dincolo de ea, o asociaza cu sfarsitul absolut, cu durerea si pierderea. Daca am fi cu totii pregatiti si invatati cum sa vedem moartea, atunci cand cineva drag ar muri, l-am sarbatori si am fi fericiti pentru el, in loc sa il plangem, pentru ca am stii ca de fapt un mare bine i s-a intamplat. Poate ca iti suna ciudat pentru ca ai fost obisnuita cu ceea ce societatea crede despre moarte, insa acesta este adevarul…
Referitor la faptul ca te-ai simtit bine dupa ce ai facut tratamente cu bionenergie sau dupa ce ai fost la Arsenie Boca, este absolut normal sa te simti temporar asa de bine. Stii de ce? Pentru ca temporar ai primit lumina, energie, sau cum vrei sa ii spui, in viata ta, ti s-a ridicat vibratia per general, si ai atras catre tine stari pozitive, situatii pozitive. Tu, prin vibratia ta, iti atragi catre tine situatiile, oamenii, starile pe care le experimentezi. Deci daca lucrezi cu tine insati sa iti mentii o vibratie ridicata, atunci vei mentine in viata ta si lucrurile pozitive care te fac fericita. Nu te mai duce la terapeuti pentru raspunsuri. Du-te daca vrei sa ti se faca doar terapie, pentru ca iti curata structurile si mai dizloca blocajele. Insa raspunsurile stau doar in tine. Fii sincera cu tine in primul rand. Stiu ca e dureros, dar e necesar sa te reintorci mental si emotional in ziua cand a murit fratele tau. In acea zi ti-ai creat blocajul. Adu-ti aminte ce ai simtit atunci, ce ganduri ai avut, ce stereotipuri de gandire ai adus in tine ( gen: nu e drept, a murit nevinovat,viata e nedreapta, de ce a lasat Dumnezeu sa se intample asa ceva…etc), ce promisiuni si juraminte de moment ai facut fata de el si fata de tine, fata de alte rude. Toate acestea, te-au blocat. La fel si socul. Socul aflarii vestii si asimilarii vestii mortii lui, te-a blocat. Daca ai fi inteles ceea ce inseamna de fapt moartea, socul ar fi fost mic si ai fi trecut peste el sau nu ar fi fost deloc. Incearca sa inchizi ochii si sa simti daca socul e inca in tine undeva, poate in inima. Cand o sa incepi aceasta procedura,du-te singura intr-o camera, inchide ochii, stai jos…si pe masura ce aduci la suprafata toate aceste emotii si ganduri, trairi, reprimate,blocate, daca iti vine sa plangi, plangi pana nu mai poti, caci plansul curata si elibereaza. Plansul este revarsare de energie blocata. Stai in aceasta stare cat poti de mult si cauta in tine sa intelegi. Incearca sa iti simti blocajul, cel care iti taie accesul la viata si abundenta, la bucurie si optimism. Sa ai apa cu tine si sa bei. Si apa ajuta si deblocheaza.
Eu simt ca toate blocajele din viata ta, faptul ca toate iti merg prost, se datoreaza inchiderii tale fata de viata si divinitate, pe care le invinovatesti pentru moartea fratelui tau. Incearca sa faci acest exercitiu pe care ti l-am descris mai sus si revino sa imi spui ce ai simtit.
De asemenea, iti mai recomand sa citesti articolul meu, care explica moartea: https://luminarasaritului.wordpress.com/2011/02/06/ce-e-moartea/
In timp, iti vei deschide inima din nou si viata ta va fi frumoasa, fericita si plina de iubire si abundenta!
Te imbratisez cu drag, si te astept sa revii ori de cate ori vei avea alte intrebari.
Diana
LikeLike
Multumesc mult, Diana pentru raspunsul pe care mi l-ai dat mai repede decat credeam. In ziua in care el “s-a dus”, nu am simtit nimic. Am simtit doar pace si atat. Din momentul in care mi l-au adus acasa, a vorbit tot timpul cu mine. Il auzeam foarte clar in minte si stiu ca intr-adevar era el si vorbea cu mine. De cand ma stiu am avut o legatura incredibil de stransa cu el si el cu mine. Telepatia a functionat tot timpul ireprosabil intre noi, indiferent de loc sau de distanta. Dupa ce s-a dus, mi-a transmis timp de cateva luni bune faptul ca si-a incheiat misiunea aici, ca e fericit, si cu asta incercam sa ii mangai si pe cei din jurul meu care erau distrusi.. Eram foarte fericita pentru el. Apoi, dupa 3 luni, nu l-am mai auzit si nici simtit. Si m-am panicat foarte tare. Abia atunci am inceput sa vreau sa termin cu tot si cu toate. Si dupa alte 9 sau 10 luni, bioterapeuta mi-a spus ca el nu trebuia sa moara. Si universul meu s-a intors cu fundul in sus si mai tare decat inainte…
LikeLike
Catalina, atunci inseamna ca ai avut un atasament puternic fata de fratele tau, fapt normal intre frati care se iubesc, si in momentul in care ai pierdut orice comunicare si legatura cu el, a fost adevaratul soc. Ceea ce se aseamana cu simptomele celor care pierd pe cineva drag. Pentru tine, adevarata lui moarte inteleg ca a fost abia atunci cand s-a rupt comunicarea. Dupa cum ti-a transmis si fratele tau, misiunea lui aici s-a incheiat. El mai bine decat oricine stie de ce a plecat. Si atunci de ce nu il crezi pe el, ci o crezi pe bioterapeuta care ti-a spus ca nu el trebuia sa moara? Cred ca e mai adevarat si valoros un mesaj direct de la el decat de la un bioterapeut care poate gresi. In plus, crede-ma, nu exista morti accidentale. Spiritele pleaca atunci cand “contractul” li s-a incheiat. Cand misiunea este indeplinita. Nimeni nu moare din greseala. In orice caz, tu ai nevoie sa iti vindeci atasamentul fata de fratele tau, sa intelegi ca atat a durat viata lui pt ca el a ales dinainte de a se incarna, si sa incepi sa iubesti viata din nou, incepand sa o traiesti cu incredere si primind binecuvantarile ei zi de zi. Binecuvantarile nu vin numai sub forma pozitiva, vin si prin lectii dure. Tu cum vezi viata acum? Ce simti despre Dumnezeu?
LikeLike
…Deocamdata nu il mai simt pe Dumnezeu si nimic.. Impietrita, exact asa ma simt. Nici sa plang nu pot.
LikeLike
Esti complet blocata. Nu mai ai credinta in tine si in Dumnezeu. Ai nevoie sa iti deschizi inima si sa primesti viata in ea.
LikeLike
Diana, cum pot face asta? Da-mi cateva idei, TE ROG.
LikeLike
Da, sigur ca iti voi da. Scuza-ma ca nu pot acum. Ma simt putin rau azi, energetic sunt cam slabita si nu am puterea sa gasesc cele mai bune cuvinte. Te rog mult sa ai rabdare inca o zi. Sper ca maine voi fi mai bine. Pot insa sa iti sugerez un exercitiu de intentie si vizualizare: inchide ochii, respira adanc de cateva ori, pune mainile pe piept, incearca sa iti simti inima, observa ce simti si apoi vizualizeaz-o cum o usa se deschide in ea si intra o lumina stralucitoare care o umple si o incalzeste. Fa acest exercitiu cat simti tu. Repeta-l de cate ori vrei. Uneori functioneaza din prima. Te imbratisez.
LikeLike
Draga Cataluna,
indraznesc sa iti recomand sa citesti S.N. LAZAREV, Diagnosticarea Karmei (cartea a 9-a), Indrumar de supravietuire, aparuta la editura Stanpress, in 2005, pag. 162-167. In aceste pagini Lazarev descrie un caz al unei tinere ale carei trairi se aseamana cu ale tale, in ceea ce priveste supararea puternica, urmata de “impietrire”.
Lazarev sugereaza ca prin suparare se naste o agresivitate puternica, care devine un pericol pentru lume. Din acest motiv s-au atrofiat simturile, pentru a inceta interactionarea cu planurile subtile si cu planurile exterioare ale vietii cotidiene. Prin “impietrire” agresiunea este tinuta departe de lume. Singura iesire este spre iubire, spre Dumnezeu.
Cred ca este mai corect sa citesti singura si sa tragi propriile concluzii, decat sa selectez eu ceea ce mi se pare potrivit. Daca nu gasesti fragmentul, ti-l poti trimite eu, pe o adesa de e-mail.
Iti doresc din suflet sa regasesti calea spre iubire, spre acceptare, spre viata.
Te imbratisez!
LikeLike
Este prima mea vizita si vreau sa-ti spun, bine te-am gasit si sa-ti urez un an plin de Iubire si Lumina si mai ales plin de sfaturi bune pentru cei care au nevoie de ele.
Si cum nimic nu este intamplator si fara sa stiu de ce, sau poate stiu…habar nu am..vreau sa te intreb, printre multele intrebari care misuna prin capul meu…daca starile ciudate, pe care eu le am tin de trecerea in alta dimensiune!Am tot citit ca trebuie sa fi vesel, sa daruiesti IUbire etc.este ok, dar eu sunt trista , imi vine sa plang,sunt obosita si nu ma pot concentra..am momente cand am impresia ca traiesc o iluzie, ca sunt intr-o alta lume…Parca nu mai inteleg ce spun unii oamenii..ma doare ce vad la tv .Cu toate astea iubesc oamenii si tot ce ma inconjoara..nu stiu , crezi ca am o problema?Pentru ca eu imi doresc sa evoluez spiritual si nu stiu daca sunt pe drumul bun? Crezi ca ma poti ajuta?…Sunt constienta de anumite lucruri, dar parca ma invart in cerc….
Ganduri bune, si astept cu nerabdare un raspuns.
Te imbratisez cu mare drag, Gabriela
LikeLike
Bine ne-am gasit, Gabriela! Un an plin de Lumina si de intelepciune iti doresc si tie! Asa e, nimic nu e intamplator 🙂 Pai, nu exista o regula, nu “trebuie” sa fie nicicum, fiecare om, spirit, are felul sau de a reactiona la aceste schimbari. Ideal ar fi sa reusesti sa te mentii pe vibratia iubirii si sa fii pozitiva, deoarece in felul asta ai evolua mai usor si te-ai simti mai bine. Dar sa nu crezi ca e usor. Nici eu nu reusesc. Am zile si zile. Uneori sunt apatica si obosita si desi fac exercitii spirituale, nu imi revin decat cu greu. Alteori am o stare fantastica, sunt pozitiva,rad, daruiesc, iubesc,cant,creez si molipsesc lumea in jur. Dar chiar si cand sunt in starile mele mai putin bune, tot iubesc si daruiesc, deoarece ma face fericita si implinita.
Daca iti vine sa plangi, plangi…e refulare, descarcare de energie negativa si eliberare de blocaje…deci plangi cat te tine ca iti face bine. Te vei simti usurata, ti se va schimba starea. Esti obosita, dormi, dormi cat poti si simti. Ca sa iti recapeti concentrarea ai nevoie de odihna si de relaxare. Mintea ta e prea activa. E nevoie sa o golesti. Pai…traiesti o iluzie, esti in alta lume. Vezi, ceea ce traiesti tu acum traim toti…si eu si toti cu care eu am mai vorbit sau despre care am citit. Viata pe Pamant este o iluzie, creata pentru a experimenta dualitatea si a ne regasi Sinele. Lumea asta e lumea unde noi existam temporar, cu totii ne aducem aminte intr-un fel sau altul ca nu apartinem de aici, ca venim din alta parte. Ideal este sa acceptam tot ceea ce ni se intampla, pentru ca face parte dintr-un plan mai mare, un plan facut de noi insine la un nivel spiritual superior. E normal ca daca iubesti oamenii si lumea asta, sa te doara ce se intampla cu ea. Dar adu-ti aminte mereu ca ceea ce pare rau, e de fapt bun deoarece numai trecand prin intuneric ajungem la lumina. Numai saturandu-ne de suferinta cautam fericirea si pacea. Tu te-ai trezit, te-ai deschis spiritual, esti foarte receptiva la energiile din jurul tau si inca esti vulnerabila si socata deoarece nu prea stii ce se intampla. Dar crede-ma, te felicit, esti pe drumul cel bun. Nu esti singura si nici ciudata, nu ai o problema, cu totii trecem prin ce simti tu. Nu e tocmai incantator, doare si e dificil, insa asta e evolutia! 🙂 Din postura noastra de oameni limitati in intelegere, nu pricepem mare lucru si de aceea nici nu trebuie sa incercam sa controlam acest proces, ci sa ne lasam purtati de el, sa il traim deplin si constienti. Sunt atatea de spus…Candva eram si eu la inceput, ca tine si stiu cum e sa vrei raspunsuri, sa nu intelegi nimic, sa fii confuz. In timp am aflat raspunsurile si am devenit mai constienta si mai puternica. Sa nu te temi, stai neclintita in fata greutatilor si totusi fi deschisa si flexibila ca un spic de grau in vant. Lasa viata sa te duca unde te va duce ea, deoarece numai lucruri bune se pot intampla asa. 🙂 Eu sunt aici din cand in cand daca mai ai intrebari, voi incerca sa te ajut cum pot. Daca vrei, citeste si ce am scris pe blog, majoritatea articolelor sunt scrise in momente de revelatie spirituala sau sunt dictate de ghizii mei. Eu habar nu am ce am scris in detaliu in ele. Daca le iau acum la citit, nici macar nu imi suna familiar, deoarece mi-au fost dictate din dimensiuni superioare. Ma mira si pe mine cata intelepciune e in unele din articolele de aici, de parca nu le-as fi scris eu. Acum 4 ani, daca mi-ar fi zis cineva ca voi scrie articole pe tema spirituala dictate de entitati de lumina, as fi ras si l-as fi numit nebun. Ia-ta ca nu stii niciodata care iti e planul si ce iti aduce viata. 🙂 Fii bucuroasa ca te-ai trezit.
Ganduri pline de iubire catre tine si te imbratisez tare, tare, cu toata inima mea!!
Diana
LikeLike
Draga Diana,
Din intamplare sau poate nu,te-am gasit!
In urma cu 5 luni mi-a fost smulsa fericirea ,iubirea, tot ce aveam mai scump pe lumea asta prin moartea accidentala a baietelului meu de 3 ani jumate….
Aveam familia perfecta, viata la care am visat si toata iubirea din lume . Ma simteam implinita si fericita alaturi de sotul meu ,fetita si baielul meu.
Pentru mine acea zi nenorocita , a facut ca timpul sa se opreasca-n loc….Simteam cum ma nimiceste durerea, simteam cum ma secatuieste de putere si ma lasa goala , pustiita, fara vlaga, fara dorinta de a mai trai, de a mai zambi, de a mai respira , de a mai continua…..
Din subconstient simteam ceva inexplicabil, ceva ce parea de-a dreptul o nebunie, ca iubitul meu baietel continua sa existe in viata mea nu doar in amintiri.
In fiecare dimineata ,ma trezeam ( atunci cand reuseam sa dorm ) cu gandul la puiul meu , simtindu-i prezenta, cautandu-l cu privirea in jurul meu, stigandu-l sau tipand inecata in lacrimi numele lui.
Dar de visat ….visam, in rarele momente in care reuseam sa dorm, iar in toate visele mele eram impreuna, radeam si alergam amandoi tinandu-ne de mana.Nimeni si nimic nu ne putea opri, eram fericiti , TRAIAM!!!!!!
S-apoi urma o alta dimineata, o alta trezire la realitatea nimicitoare care-mi hacuia inima, gheara nemiloasa gheara a fricii ca realitatea e chiar realitate si ca visul din care m-am trezit e doar un vis.
Asa ca preferam sa dorm luand pastile, dupa pastile pentru a-mi lasa in stare latenta constientul.
Eul meu constient era dusmanul meu,iar realitatea in care traiam era cosmarul meu.
Asa ca mi-am creat propria mea ” irealitate” in vise si era minunata….. Pluteam, zburam cu baietelul meu , tinandu-l de manuta , unde ne doream …. ca gandul , ca vantul.
Simt cum ai spus si tu multa, multa, multa iubire pt sufletelul baietelului meu si simt si iubirea lui pt mine. Stiu ca numai iubirea e cea care ne-a facut sa fim impreuna , in forme diferite ce-i drept .
Inchei aici , asteptand un semn de la tine sau de la ghizii tai, prin tine.
Te imbratisez. Mami de ingeras
LikeLike
Draga mea Mary,
Poate daca iti spun ca iti inteleg perfect durerea, poate nu ma crezi. Nu am pierdut un copil in aceasta viata si sper sa nu fie cazul, doamne fereste, insa am retrait viu si deplin amintirea vietii mele dinainte de aceasta cand mi-am gasit fetita de 7 ani spanzurata in casa. In momentul in care retraieste aceste vieti, le retraiesti atat de viu incat nu poti face diferenta daca e iluzie sau realitate, si durerea e vie si proaspata, vina e la fel, gandurile sunt ale celei ce ai fost atunci…A fost cumplit. Cand m-am trezit din viziune inca nu puteam sa fac diferenta ca eu nu mai sunt azi persoana din acea viata, si am plans tremurand, sfarsita, invinovatindu-ma ca daca eram mai atenta la ea, nu s-ar fi sinucis. Si mai ales ca ea a ales sa faca asta deoarece tatal ei murise intr-un accident la camp si eu ii spusesem ca dupa ce murim si noi ne intalnim cu el in Cer. Stiam ca vorbele mele au facut rau, ci nu bine cum intentionasem. Din nefericire, am trecut si eu candva prin pierderea unui copil. Si poate nu doar odata, caci vietile noastre sunt nenumarate.
Da, aproape ca o iei razna, si nimic nu mai are sens. Stiu ca e foarte greu. Stiu ca simti ca ai pierdut totul. Dar nu este asa. Ceea ce iti voi spune, s-ar putea sa nu accepti sau sa accepti cu greu.
Nimeni nu moare intamplator. Fiecare paraseste aceasta lume conform planului sau prestabilit inainte de nastere. Daca bebele tau a murit asa micut, inseamna ca atat a ales spiritul sau sa traiasca pe Pamant. Nu a fost o nedreptate sau un accident. Bineinteles, omul indurerat nu poate intelege aceste lucruri, nu vede dincolo de aparente. Dar nimic nu este ceea ce pare. Nu exista coincidente sau nedreptati in aceasta lume zamislita de Dumnezeu. Dumnezeu este perfect si asa suntem si noi, asa este si toata creatia sa. Tot ce se intampla are un scop. Baietelul tau a plecat din doua posibile motive: si-a terminat misiunea pe Pamant si a ales sa isi ajute parintii in continuare din ceruri, mai precis din astralul superior, de unde ne vorbesc mereu ghizii. Ghizii nostri, caci toti ii avem, ne sustin din astral, si pot fi ingeri, sinele nostru divin, maestri ascensionati care au trait pe pamant si au atins iluminarea, rudele noastre decedate, alte entitati cu care avem contract spiritual sa ne ajute.
Inteleg nevoia ta de a dormi pentru a fi cu baietelul tau, se numeste fuga de realitatea dureroasa. Insa nu este deloc o solutie sau o alinare. Tu traiesti in aceasta realitate si pana cand planul tau se va sfarsi, pana cand iti vei invata lectiile, vei ramane aici. Cine nu se vindeca in aceasta viata, o repeta apoi pentru a isi invata bine lectiile. Nu ti-a fost luata viata. Viata inca o ai: traiesti, respiri, ai o inima care bate capabila de iubire si daruire, ai o familie inca. Nu ti-a fost luata iubirea, caci iubirea e ceva ce nimeni nu iti poate lua. Tu insati esti iubirea, ai fost creata din iubire. Doar ca unei persoane iubite i s-a incheiat misiunea pe Pamant. Moartea nu e ceea ce pare. Moartea este parasirea trupului pentru a reveni la Dumnezeu, Acasa unde apartinem toti. Este de fapt o sarbatoare pentru spiritul care moare, deoarece el se intoarce in suprema iubire si libertate, acolo unde este usor si fericit. Pentru orice spirit lumea asta in care traim este grea, si oricine tanjeste sa se intoarca acasa. Cand cei dragi ne parasesc, daca nu am fi egoisti ar trebui sa ne bucuram pentru ei si sa facem o ceremonie de sarbatoare. Poate iti pare greu de inteles, dar acesta este adevarul pe care il intelegi odata ce te ridici prin cunoastere deasupra vietii si mortii. Tu suferi dintr-un atasament. Te-ai atasat de copil, te-ai identificat cu rolul tau de mama, si acum simti ca tu insuti ai murit…doar ca moartea ta spirituala e dureroasa pentru spirit, fata de moartea trupului care este in fapt o eliberare.
Inca ai o familie care are nevoie de tine, de iubirea ta. Sa alegi durerea, doliul si depresia e sinucidere curata si nu doar ca tu suferi enorm, dar ii afectezi si pe ceilalti si ii tragi in vibratii joase. Iubita mea, crede-ma, daca ai stii ce s-a intamplat de fapt, nu ai plange ci ai rade de bucurie pentru baietelul tau. Ai celebra viata in toata complexitatea ei si ai dedica fiecare fapta buna memoriei fiului tau. Moartea cuiva trebuie sa ne faca mai constienti, mai darnici, mai puternici, nu invers.
Cu totii venim aici sa invatam si sa ne aducem contributia. Poate bebelusul tau a invatat cum e sa iubeasca si sa fie iubit. Dar cu siguranta a lasat si un mare dar in urma celor ce l-au cunoscut, pentru ca altfel nu ar fi fost pregatit sa plece deja. Incearca sa vezi care este darul pe care el l-a lasat si ce ai invatat tu de la el. Incearca sa vezi lectia, partea frumoasa, ce poti face pentru a ii onora spiritul. A respinge viata, a te inchide in tine, a renunta la tine ca om complex cu propria sa misiune, cu propria sa identitate, nu onoreaza spiritul dragului tau baietel, dar nici creatia lui Dumnezeu sau pe Dumnezeu.
Nimic nu este intamplator si toate se intampla pentru motive marete pe care noi cu greu le putem intelege cat nu ne iluminam.
Mergi in lume si raspandeste iubire in jur, ajuta oamenii, ajuta copiii sa nu pateasca ce a patit copilasul tau, onoreaza viata si bucura-te ca traiesti aici si acum! Fa o schimbare in tine si in jur! Doar asa viata lui a meritat traita chiar si scurta cat a fost. Daca a reusit sa va invete lectia iubirii, acum poate fi linistit.
Si oricum, de ce sa suferi? El e bine. E in Cer, e liber si fericit, nu ii lipseste nimic, nu va mai cunoaste boala sau suferinta, este inconjurat de iubirea lui Dumnezeu care nu se compara cu nicio alta iubire omeneasca…Spiritul lui e oricum mereu alaturi de tine, doar ca nu il mai vezi in corpul lui fizic, in carcasa lui. Nici pe Dumnezeu nu il vedem cu ochiul liber, dar asta nu inseamna ca nu exista, ca nu ne e alaturi si ca nu e in noi, cu noi.
Fii puternica si ridica-te, fii condusa de iubire! Cred ca asta ar vrea si el acum sa faci…
Te imbratisez cu toata inima mea! Stiu ca o sa fi bine!
LikeLike
Buna Diana,
Exista intalniri organizate de tine cu oameni ce impartasesc trairi asemanatoare?
Te intreb pentru ca eu as fi interesata de asa ceva.
Multumesc,
Monica
LikeLike
Buna, Monica. Am facut doua intalniri anul trecut. Au fost foarte benefice. Acum deocamdata nu am mai organizat, insa intentionez sa fac niste intalniri cand vine soarele, ca sa ne putem intalni undeva afara, pe iarba, sub cerul liber si sa ne simtim liberi si reconectati cu Mama Pamant. Voi posta invitatia pe blog la timpul potrivit. Probabil in aprilie-mai. Si eu iti multumesc Monica, pentru ca esti impreuna cu noi in aceasta minunata calatorie spirituala. Te iubesc. Diana
LikeLike
Draga Diana,
Multumesc lui D-zeu pentru ca te-am gasit! Si felicitari pentru acest frumos site si pentru toata munca depusa!
Am o intrebare in legatura cu un lucru care mi s-a intamplat cand aveam 9, 10 ani…am auzit o voce in mine care zicea „Cine sunt eu si ce caut eu aici?” Plus ca de-a lungul timpului aceasta “voce” ma tot instiinteaza legat de anumite evenimente care urmeaza sa se intample in viata mea sau a oamenilor din jurul meu!
Apoi aproape in fiecare noapte am vise premoitorii, scenarii intregi mi se deruleaza in vis si am si o sensibilitate la oameni, la prima vedere unii dintre ei imi trezesc un fel de antipatie pe care nu mi-o explic…. din moment ce nu-i cunosc!
As vrea sa stiu, aceste premonitii vin din vietiile anterioare, un fel de daruri de la D-zeu.. si cum pot sa ma fac mai mult constienta de ele, cateoda imi aduc aminte doar dupa ce un episod s-a derulat si imi pare tare rau ca nu am tinut cont de aceste semne, pe care initial le-am considerat venite de la rau, cum spune parintele in biserica sa nu acordam atentie acelor voci, apoi in timp mi-am dat seama ca sunt de bine 🙂
LikeLike
Draga mea Lia,
Ma bucur ca imi scrii. Sa stii ca e ceva normal ce ti se intampla. Tu esti o persoana deschisa spiritual capabila sa isi auda vocea Sinelui divin, sau daca vrei sa ii spui vocea intuitiei interioare sau a ingerului pazitor, care in mare cam totuna sunt. Ceea ce ti se intampla e un dar si o binecuvantare si ar trebui sa te ajute sa prevezi situatii neplacute pe care sa incerci sa le gestionezi cu intelepciune, astfel incat rezultatul lor sa fie pozitiv. Uneori, in loc sa te feresti de anumite situatii, incearca sa vezi daca ai putea sa le transformi in benefice. Daca nu ai putea, atunci evita-le. Sa stii ca atunci cand mi-am auzit prima oara voci, am crezut ca sunt schizofrenica si m-am speriat. Insa eram doar fricoasa si neinformata. In timp am inteles ca sunt o persoana cat se poate de normala si ca nu am luat-o deloc razna. Aceste voci m-au intarit cand am avut nevoie de sustinere, m-au indrumat cand eram nesigura, m-au invatat cum sa gandesc cu iubire si cum sa am rabdare…si multe altele. In timp am inceput sa aud nu doar vocea mea interioara care ma invata de bine, ci si vocile ghizilor mei spirituali si chiar ale persoanelor la care ma conectam cu inima. E normal sa auzi aceste voci. Nu doar noi oamenii avem glas. Daca avem deschiderea sa auzim, vom descoperi ca tot ceea ce exista in jur si e viu are un glas si comunica cu noi intr-un fel, si ca exista si fiinte bine intentionate care ne indruma din alte taramuri. Aceasta se numeste deschidere spirituala si daca nu te indeamna sa faci lucruri rele, considera ca e de bine si e un dar. Aceste premonitii ale tale vin din cunoasterea superioara la care avem cu totii acces daca ne deschidem. In biblie se numeste Cartea Vietii daca nu ma insel, dar in general este numita Cronica Akasha in care se afla toata istoria si cunoasterea Universului, despre tot ce a fost si ce va fi. Cineva deschis spiritual poate accesa, constient sau inconstient aceasta “baza de informatii ” universala si sa afle lucruri despre vieti trecute sau vieti viitoare sau despre orice altceva. Si probabil cand esti sensibila la oameni, inseamna ca le simti intentiile, energiile personale care pot fi blande sau agresive, sau poate ca ai o relatie karmica cu unii dintre ei. Cerceteaza pe internet, cu siguranta vei gasi multe despre vocea interioara. Si ca sfat: sa nu iei 100 la 100 drept adevar ceea ce spun preotii, deoarece religia ortodoxa are limitarile ei si refuza sa vada si sa accepte ceea ce depaseste puterea ei de cunoastere. Eu m-am dezis de toate religiile din lume si cred doar in Dumnezeu direct, deoarece relatia directa cu El este singura pura si adevarata. Cel putin asa am trait si am simtit eu. Numai bine si fie ca vocea ta sa iti fie mereu un prieten si un ghid la nevoie! Te imbratisez.
LikeLike
Multumesc din suflet pentru raspuns! Vroiam sa te mai intreb ce parere ai de “puterea” de a induce ganduri altor persoane, si regresia in timp…daca ma sfatuiesti sa apelez. Si eu te imbratisez.
Namaste!
LikeLike
Legat de puterea” de a induce ganduri ma refer la spiritele cu o varsta astrala mare, daca ele au aceasta capacitate mai pregnanta decat spiritele mai mici…
LikeLike
Daca esti amabila…nu stiu dc ti s a mai cerut, nu poti face un fel de loc de intalniri ? Sau daca cineva doreste sa te contacteze cum o poate face, pentru ca acest minunat internet nu a fost facut incat sa poata egala puterea mintii, iar dc pe moment imi vine o intrebare, imi vine o idee…internetul nu mi poate exprima si emotia acelei fraze. Multumesc frumos.
LikeLike
Imi cer scuze, am citit acum mai sus ca deja raspunsesei unei solicitari asemanatoare 🙂
Toate cele bune si asteptam un semn in momentul in care ne am si putea intalni…
LikeLike
Neville Goddard. Sensul mistic al pastelui. “Aceasta e o poveste foarte familiară, povestea judecării lui Iisus. În această Evanghelie a lui Ioan, se consemnează că Iisus a fost adus înaintea lui Pontius Pilat şi gloata vocifera împotriva Lui – îl voiau pe Baraba. Pilat se întoarce către ei şi spune:
„Dar este la voi obiceiul ca la Paşti să vă eliberez pe unul. Voiţi deci să vă eliberez pe regele iudeilor? Deci au strigat iarăşi, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar.” Ioan 18:39,40
Ţi se spune că Pilat n-a avut de ales în această privinţă, el era doar un judecător ce interpreta legea, şi aceasta era legea. Oamenilor trebuia să li se dea pe acela pe care îl cereau. Pilat nu putea să-L elibereze pe Iisus împotriva dorinţelor gloatei, şi astfel îl eliberează pe Baraba şi li-L dă lor pe Iisus ca să fie crucificat.
Acum ţine minte că propria ta conştienţă este Dumnezeu. Nu e alt Dumnezeu. Şi ţi se spune că Dumnezeu are un Fiu al Cărui nume este Iisus. Dacă-ţi vei face de lucru şi vei căuta cuvântul Baraba în dicţionarul acela de concordanţe, vei vedea că este un contras între două cuvinte ebraice: BAR, care înseamnă fiică sau fiu – un copil, şi ABA, care înseamnă tată.
Baraba este fiul marelui tată. Iar Iisus este numit în poveste Mântuitorul, Fiul Tatălui. Avem doi fii în această poveste. Şi avem doi fii în povestea lui Isav şi Iacov.
Ţine minte că Isaac era orb, iar justiţia, pentru a fi dreaptă, trebuie să fie legată la ochi. Deşi în acest caz Pilat nu e orb fizic, rolul dat lui Pilat sugerează că e orb, deoarece el e judecător.
Pe toate marile clădiri ale justiţiei din lume vedem o femeie, ori un bărbat, care reprezintă justiţia ca fiind legată la ochi.
„Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.” Ioan 7:24
Aici îl găsim pe Pilat jucând acelaşi rol al lui Isaac. Sunt doi fii. Toate personajele, aşa cum apar ele în această poveste, pot fi aplicate vieţii tale proprii. Ai un fiu care te lipseşte în fiecare clipă de ceea ce ai putea fi.
Dacă ai venit la această întâlnire în seara aceasta conştient de a vrea ceva, dorind ceva, ai venit în compania lui Baraba.
Fiindcă a dori înseamnă a recunoaşte că nu ai acum ceea ce doreşti, şi fiindcă toate lucrurile sunt ale tale, te lipseşti pe tine însuţi prin perpetuarea acestei stări de dorinţă. Mântuitorul meu este dorinţa mea.
Cum vreau ceva, privesc în ochii Mântuitorului meu. Dar dacă voi continua să o doresc, îmi neg pe Iisus, Mântuitorul meu, căci dorind, recunosc faptul că nu sunt şi „dacă nu credeţi că EU SUNT, veţi muri în păcatele voastre” [Ioan 8:24]. Nu pot avea şi recunoaşte în continuare că doresc ceea ce deja am. Mă pot bucura de ceea ce am, dar nu pot continua să tânjesc după aceea.
Iată povestea. Aceasta e sărbătoarea Paştilor. Ceva se va schimba chiar acum, se va trece peste ceva *evreii comemorau ieșirea lor din Egipt, sub conducerea lui Moise]. Omul este incapabil să treacă de la o stare de conştienţă la alta decât dacă eliberează din conştienţă ceea ce întreţine acum, fiindcă aceasta îl ţine ancorat acolo unde este acum.
Tu şi cu mine putem merge la aniversări fizice an după an la intrarea soarelui în marele semn al Berbecului, dar asta nu înseamnă absolut nimic pentru Paştile mistice. Pentru a ţine sărbătoarea Paştilor, sărbătoarea psihologică, trec dintr-o stare de conştienţă în alta. O fac eliberându-l pe Baraba, hoţul şi tâlharul care mă lipseşte de acea stare pe care aş putea-o întrupa în lumea mea.
Starea pe care caut să o întrupez este personificată în poveste ca Iisus Mântuitorul. Dacă devin ceea ce vreau să fiu, atunci sunt mântuit de ceea ce eram. Dacă nu devin aceea, continui să ţin captiv în mine un hoţ care mă tâlhăreşte de ceea ce aş putea fi.
Aceste poveşti nu fac referire la vreo persoană care a trăit sau la vreun eveniment care s-a petrecut vreodată pe pământ. Aceste personaje sunt veşnic personajele din mintea fiecărui om din lume. Tu şi cu mine ţinem viu perpetuu fie pe Baraba, fie pe Iisus. Ştii în fiecare clipă în timp pe cine întreţii.
Nu condamna gloata pentru că vociferează cum că ar trebui eliberat Baraba şi răstignit Iisus. Nu e o gloată de oameni numită evrei. Ei n-au avut nimic de-a face cu asta.
Dacă suntem înţelepţi, şi noi ar trebui să vociferăm pentru eliberarea acelei stări a minţii care ne împiedică să fim ceea ce vrem să fim, care ne limitează, care nu ne permite să devenim idealul pe care-l căutăm şi ne străduim să-l obţinem pe lume.
Nu spun că nu îl întrupezi în seara asta pe Iisus. Îţi amintesc numai că, dacă în chiar acest moment, ai o ambiţie neîmplinită, atunci întreţii ceea ce neagă împlinirea ambiţiei, iar cel care o neagă este Baraba.
Pentru a explica transformarea mistică, psihologică ştiută drept Paşti, ori trecerea, trebuie să devii acum identificat cu idealul căruia i-ai servi, şi trebuie să rămâi credincios acelui ideal. Dacă îi rămâi credincios, nu numai că îl răstigneşti prin credinţa ta, dar îl şi învii fără ajutor omenesc.
După cum continuă povestea, nici un om nu se putea trezi suficient de devreme pentru a prăvăli piatra de la uşa mormântului [Marcu 16:3]. Fără ajutor omenesc, piatra a fost prăvălită [Matei 28:2], şi ceea ce aparent era mort şi îngropat era de-acum înviat fără asistenţa omului.
Umbli în conştienţa de a fi ceea ce vrei să fii, nimeni nu o vede încă, dar tu nu ai nevoie de vreun om ca să-ţi prăvălească problemele şi obstacolele vieţii pentru a exprima aceea de care eşti conştient a fi. Acea stare îşi are propriile sale căi unice de a se întrupa în această lume, de a deveni fizică, astfel încât lumea întreagă să o poată atinge.
Acum poţi vedea relaţia dintre povestea lui Iisus şi povestea lui Isaac şi a celor doi fii ai săi, în care unul l-a strămutat pe celălalt, în care unul era numit Înlocuitorul celuilalt. De ce crezi că cei care au compilat cele [peste] şaizeci de ciudate cărţi ale Bibliei noastre l-au făcut pe Iacov strămoșul lui Iisus?
L-au luat pe Iacov, căruia i-au spus Înlocuitorul, şi l-au făcut tată la doisprezece, apoi l-au luat pe Iuda sau laudă, al cincilea [al patrulea] fiu, şi l-au făcut strămoşul lui Iosif, care se presupune că a procreat într-un fel straniu pe unul numit Iisus. Iisus trebuie să-l înlocuiască pe Baraba aşa cum Iacov trebuie să-l înlocuiască şi să-i ia locul lui Isav.
În seara asta ai ocazia să stai şi să judeci între cei doi fii, din care vrei să eliberezi unul. Poţi deveni gloata care vociferează pentru eliberarea hoţului, şi judele care-i dă drumul lui Baraba şi-L condamnă pe Iisus să-i ia locul. El a fost răstignit pe Golgota, locul căpăţânii, tronul imaginaţiei.
Pentru a experimenta Paştile sau trecerea de la vechiul la noul concept despre sine, trebuie să-l eliberezi pe Baraba, actualul tău concept de sine, care te jefuieşte de dreptul de a fi ceea ce ai putea fi, iar tu trebuie să-ţi asumi noul concept pe care doreşti să-l exprimi.
Cel mai bun mod de a face asta este să-ţi concentrezi atenţia asupra ideii de a te identifica pe tine cu idealul tău. Asumă-ţi că eşti deja ceea ce cauţi şi asumpţia ta, deşi falsă, de vei stărui în ea, se va întări în fapt.
Vei şti când ai reuşit să-l eliberezi pe Baraba, vechiul tău concept despre tine, şi când ai reuşit să-L răstigneşti pe Iisus, ori să fixezi noul tău concept de sine, privind pur şi simplu MENTAL la oamenii pe care îi cunoşti. Dacă îi vezi tot aşa cum obişnuiai să-i vezi, nu ţi-ai schimbat conceptul despre sine, deoarece toate schimbările de concepte de sine duc la schimbarea relaţiei tale cu lumea ta.
Întotdeauna părem celorlalţi o întrupare a idealului pe care-l inspirăm. Aşadar, în meditaţie, trebuie să ne imaginăm că alţii ne văd aşa cum ne-ar vedea de am fi ceea ce dorim să fim.
Îl poţi elibera pe Baraba şi răstigni şi învia pe Iisus dacă îţi defineşti mai întâi idealul. Apoi, relaxează-te într-un scaun confortabil, indu-ţi o stare de conştienţă apropiată somnului şi experimentează în imaginaţie ce ai experimenta în realitate dacă ai fi deja ceea ce doreşti să fii.
Prin această simplă metodă de a experimenta în imaginaţie ce ai experimenta în carne şi oase de ai fi întruparea idealului căruia îi serveşti, îl eliberezi pe Baraba, care te-a furat de măreţia ta, şi Îl răstigneşti şi învii pe Mântuitorul tău, sau idealul pe care doreşti să îl exprimi.”
LikeLike
Foarte frumos! Multumim! Tu ce parere ai despre sarbatorirea Pastelui? Sustii ideile textului? 🙂
LikeLike
Salut,
Experienta mea a inceput acum 3 luni. Totul a pornit de la un atac de panica ce a fost provocat de la un exces de marjiuana.
A fost o perioada cand am mediat in fiecare zi, usor usor am inceput sa imi descopar sinele. Dar dintr-o data totul a devenit foarte intens, a fost ca un soc. M-am trezit intr-o dimineata si parca nu mai eram eu, nu ma mai regaseam in vechiile rutine si atunci am inceput sa ma sperii si mai tare. O perioada ma uitam in oglinda si nu puteam sa ma vad, parca ma speriam de mine cumva. Dupa aceea treptat am avut tot felul de simptome ciudate. Cel mai tare imi este frica sa nu imi pierd mintiile sau ceva. Am impresia ca innebunesc cateodata si chestia asta ma sperie putin. Dupa o perioada am inceput sa am tot felul de ganduri negative si vise ciudate, parca imi era frica de gandurile mele, aveam stari de panica si anxietate din nou. De la o vreme visez ciudatenii, ca impusc oameni, visez oameni bolnavi , oameni care vor sa se sinucida etc, nu stiu ce este si de ce visez asta. Apoi inca o chesti este seara inainte sa adorm, intru intr-o stare ciudata, parca plutesc si incep sa aud tot felul de voci care nu sunt ale mele, parca ar vorbi creierul singur cumva.
Zi de zi parca ma simt ciudat cumva, nu ma mai simt ca inainte, parca is ametit intruna, dorm mult, am de doua luni un tiut de frecventa inalta in cap. Am inceput acupunctura si mi-am revenit cat de cat, dar inca ma simt un pic ciudat parca. Stari de nelisnite, frica cateodata.
De cand am inceout sa am toate starile astea am incetat si cu mediatia si cu tot pt ca ma sperie. Oare o sa mai revin vreodata la normal? Sa ma simt bine din nou? Sper sa ai niste raspunsuri pentru mine.
Iti multumesc,
Vlad
LikeLike
Vlad, te salut cu multa dragoste si sunt in asentiment cu tine. 🙂 Inteleg perfect prin ce treci. Cam aceleasi stari le-am avut si eu in ultimii 3 ani, dar nu toate odata, ci din cand in cand. Dintotdeauna am crezut ca drogurile usoare ne ajuta sa iesim din barierele mintii, sa “vedem” mai mult dincolo de ceea ce doar ochiul fizic percepe, sa ne reconectam la esenta noastra divina si sa ne regasim sinele. De ce? Din simplul fapt ca ne calmeaza mintea, o trec in plan secund. Si, ca si in meditatie, atunci cand mintea este tacuta, sinele se poate revela. Nu intamplator ai avut prima experienta puternica dupa o doza mai mare de marijuana. Atacul de panica a fost pentru ca mintea ta, egoul tau, a simtit ca pierde controlul. Astea sunt atacurile de panica = teama de a pierde controlul. E o prostie oricum sa vrem sa detinem controlul, deoarece numai atunci cand ne eliberam si pierdem controlul ni se intampla cele mai revelatorii si frumoase experiente. Paranoia este o reactie a mintii care se lupta sa ramana stapana pe tine. Meditatia are efecte mai puternice decat drogurile prin simplul fapt ca nu te conectezi la tine insuti prin intermediari, ci direct, prin vointa si eliberarea ta voita. Prin meditatie poti ajunge sa experimentezi stari pe care le credeai posibile doar in filmele SF si sa treci intr-un alt plan al existentei, din care perspectiva ta asupra vietii, a universului, a persoanei tale, se schimba complet. Atunci cand experientele se precipita si nu esti pregatit sa le primesti, sa le intelegi, sa te integrezi, ti se poate parea coplesitor. Eu in meditatii am iesit din corp si am fost pana in dimensiunea a 7a, unde nimic nu are forma, totul este expandat si interconectat si unde am simtit la propriu cum eu sunt Universul si Universul este eu. Nu exista cuvinte pentru aceasta experienta, pentru a o descrie. Insa vreau sa iti spun ca pe langa extazul simtit, am simtit si o mare frica. Frica ca nu ma voi mai intoarce in corp, frica ca ma voi pierde, frica ca imi pierd mintile ( deoarece mintea nu putea pricepe si traduce ceea ce mi se intampla si era complet depasita de situatie). Mintea noastra nu este destul de deschisa si de educata, de antrenata, incat sa priceapa aceste subtilitati divine. De aici si senzatia de panica, de frica, de dorinta de a termina cu totul si de a nu mai repeta experientele. Dar odata avute, aceste experiente divine te duc la dependenta, pentru ca e atat de dulce senzatia de a te reintregi, de a te reconecta cu tine, de a fi din nou in Dumnezeu,in TOT! 🙂 Te-a cam luat valul pe sus si nu ai apucat sa te dezmeticesti si sa intelegi ce e cu tine. Stai linistit, ca e bine. O sa fie bine. Mediteaza daca mai poti, caci in meditatie vei avea multe revelatii si te vei putea intelege mai bine. Iti recomand sa citesti cartile lui Osho si Paramahansa Yogananda. Cred ca vei gasi cateva raspunsuri acolo. 🙂 Nu iti zic ce, vei descoperi singur. 😉 Uneori, cand vei medita, s-ar putea sa simti stari ciudate la o prima intalnire…cum ar fi un orgasm fizic si emotional, sa plangi incontrolabil sau sa razi cu lacrimi. Aceasta este descatusarea spiritului. Eu am avut experiente cand am meditat, si cand mintea a tacut, am vazut o lumina alba puternica, si am simtit un orgasm emotional care m-a scuturat cu totul si apoi am inceput sa rad in hohote pana cand am cazut lata si am adormit. 🙂 Asa s-ar descrie o stare de extaz spiritual, reiesita din intalnirea cu Sinele sacru. Odata ce ai inceput sa mergi pe calea asta, asteapta-te sa iasa mult intuneric din tine la suprafata. Fara a elibera intunericul, nu putem face loc pentru lumina. E nevoie sa treci prin cele mai ascunse si tenebroase colturi ale fiintei tale ca sa iesi apoi la lumina si sa traiesti in pace. Eu de 3 ani trec printr-un sus-jos de stari. Ba viata e un vis, un rai, ba se dezlantuie haosul. Dar fara haos nu vine desavarsirea si pacea. Gandurile si visele negative care te sperie sunt refulari ale subconstientului. Nu te speria. E complet normal. Asa iese intunericul din tine afara. Gandeste-te ca sunt vieti si vieti pe care le-ai trait si ai adunat frustrari, frici, suparari, idei preconcepute,juraminte, resentimente,traume, pe care le-ai carat cu tine si acum e timpul sa le eliberezi ca sa mergi mai departe. Ei, daca vrei sa evoluezi, toate astea vor iesi la suprafata. Vei avea conflicte interioare puternice manifestate in starile tale emotionale si in vise, dar oglindite si in relatiile tale exterioare cu cei din jur. Unii oameni sunt in viata ta tocmai pentru a apasa butoanele, pentru a pune sare pe rani…sa te stimuleze sa identifici ranile si sa le vindeci. Procesul asta poate dura ani, poate dura zeci de ani. Dar odata ce incepi sa te prinzi, sa inveti jocul…o sa fie superb! Cand vei incepe sa constientizezi si sa iti asimilezi lectiile, vor veni si darurile si vei fi rasplatit cum nu ai visat! 🙂 Tu ai ales calea asta, inainte sa te nasti, asa ca ai incredere in tine. Nu iti fie frica si fii curios, observa, detaseaza-te si fii observator exterior al tau. Va fi cel mai pe cinste film vazut 🙂
Faptul ca te simti ametit, auzi tiuit, dormi mult, te simti confuz, esti tras spre alte dimensiuni cand esti pe cale sa adormi, auzi voci, face parte din ridicarea vibratiei tale personale. Ti se schimba si ADN-ul. Noi catene se adauga. Intreaga ta fiinta e in schimbare. Nu ai de ce sa te sperii, eu si toti cei cu care am vorbit si se trezesc spiritual, am avut experiente similare. BIne, si noi ne-am speriat initial. Eu m-am crezut schizo. Dar cand am vazut ca sunt muuuuuuuuuuuulti ca mine, m-am calmat. Somnul este o necesitate acum pentru ca desi nu realizezi, la nivel fizic si emotional, tu consumi energie multa si integrezi multa energie. Corpul si mintea au nevoie de somn pentru a se odihni, recupera si pentru a integra totul…iar spiritul are nevoie de somn pentru a calatori acolo unde are nevoie pentru a isi aminti si a culege informatie. In loc sa incerci sa alungi vocile, incearca sa vezi ce au de spus. Vocile acestea sunt ghizii tai spirituali. Vezi daca ai un sentiment pozitiv in privinta lor, dupa ce dai frica la o parte. Eu cand am auzit prima voce, am fugit si m-am bagat cu totul sub plapuma si nu am dormit toata noaptea de frica. Insa acum sunt zile cand imi doresc cu ardoare sa aud vocile acelea pline de iubire care mereu imi dau informatii pretioase si ma umplu de pozitivism si speranta. Acupunctura ajuta, impamantarea ajuta, reiki ajuta, meditatia ajuta, cititul de carti pe tema spirituala ajuta, vorbitul cu persoane care sunt la fel ajuta…fa-le pe toate. Pe blogul meu vei gasi multe informatii menite sa ajute oamenii in situatia ta. De aceea am si pornit blogul, pentru a fi alaturi de oameni care treceau prin aceleasi stari ca si mine, de trezire spirituala. Daca vei mai fi bine vreodata? Pai esti bine. Desi nu pare, esti mai bine ca niciodata. Acum esti pe calea buna. Depinde cum vezi tu experienta asta. Daca vrei sa o vezi cu frica si cu indoiala, nu prea va fi placut. Dar daca o vei vedea cu deschidere, curiozitate, interes, incredere….va fi o experienta minunata. Daca vrei sa te intorci la cum erai inainte, cand nu aveai niciuna din experientele astea, o poti face. O poti face alegand sa ignori totul. Dar vei pierde multe…si in loc sa evoluezi in viata asta, vei stagna si in viata urmatoare o vei lua de la capat. Daca mai ai intrebari, curiozitati, sunt aici pentru tine. Te imbratisez cu forta si hai, fii curajos! Nu e intunericul chiar asa de intunecat cum pare 😛 Astept vesti!
LikeLike
Draga Diana, sincer nu stiu cum sa iti multumesc! Dar iti multumesc mult pentru raspunsul tau.
De cand s-a declansat trezirea viata mea s-a schimbat complet. Am renuntat definitiv la marijuana deoarece eram foarte dependent de ea, adica trebuia sa fumez 2 3 jointuri zi de zi. In ultimii 2 ani nu am fost treaz nici o zi. E destul de ciudat sa fi treaz 🙂
Am reusit sa scap de atacurile de panica odata ce am inteles ca nu au ce sa imi faca, nu le-am mai avut deloc. Am atacuri de panica doar cand incerc sa mai fumez iarba, si din cauza asta am renuntat complet la ea.
Alte schimbari au fost ca nu mai imi pasa ce zice lumea, nu mai pot sa aud barfe, nu mai pot sa gandesc rau despre oameni si nimic. Am inceput sa apreciez totul, chestii care inainte nu le bagam in seama.
O chestie interesanta a fost acum o luna cred, cand am rupt o frunza dintr-un copac, si dupa ce am facut asta m-a cuprins un sentiment de parere de rau, chestii care nu le bagam in seama inainte, cred ca puteam sa tai un copac si poate nu mi-ar fi pasat.
Incep sa ma simt din ce in ce mai bine, dar ma domina gandul sa nu o iau razna cumva, nu stiu de ce am gandul asta constant. Cred ca daca era sa o iau razna as fi luat-o cand am avut primele experiente, dar na… inca il am , ma nelinisteste asta.
Apropo de orgasmul emotional. Intr-o seara am fumat un joint, si am ascultat sunete de alea pentru deschiderea glandei pineale si am meditat. Dupa 15 minute cred am avut si eu orgasmul emotional unde am simtit o bucurie cum nu am simtit niciodata, am simtit cum faceam parte din tot si cand am deschis ochii exact la fel ca si tine am inceput sa rad continuu fara nici un motiv, parca consumasem cel mai tare drog care exista. Eram in culmea fericirii. Asta a fost o singura data, am mai incercat sa primesc starea aia prin mediatie dar nu a mai venit. Asta era inainte sa am trezirea spirituala si toate simptomele. Dupa ce am inceput sa am toate simptomele mi-a fost frica sa mai meditez, si inca imi este frica sa mai meditez, am stres sa nu o iau razna sau ceva :)) nu stiu de ce tot la asta ma gandesc.
Oricum apreciez ca am avut norocul sa am aceasta experienta care mi-a schimbat viata complet in bine. E destul de greu oricum. Spre sa imi treaca gandurile astea ca poate o iau razna sau ceva de genul :))
Diana iti multumesc inca odata! Te imbratisez cu mare drag! Un id de mess, facebook ai ?
LikeLike
pfff…cred ca e prea tarziu si sunt obosita, ca am scris o groaza in raspuns la ceea ce ai zis si apoi am iesit fara sa dau post comment. :)) pe scurt, e fantastica experienta ta si ma recunosc in ea, si cand citesc imi vine sa plang, de fericire pentru tine. sunt multe de povestit,de vorbit…calatoria asta nu se opreste niciiodata si nu devine plictisitoare. pai sa stii ca orgasmul spiritual este cel mai tare drog care exista :)) bine, acum nu stiu cum sunt LSD si ayahuasca…ca am auzit si citit ca ar genera aceleasi calatorii si viziuni pe care le am si eu cand calatoresc in meditatie…as vrea sa incerc sa vad daca e asa. 🙂
LikeLike
Draga mea, Diana..mi-a placut atat de mult raspunsul pe care i l-ai dat lui Vlad, incat am intrat intr-o stare speciala..Mi se intampla, tot mai des, cand aud o melodie, vad ceva, sunt intr-un loc cu vibratie ceva mai ridicata etc.Ma bucur tare mult ca scrii, o faci bine si personal, ma regasesc in multe din articolele si explicatiile tale..
Vlad, fara panica si fara frica, drumul care ti s-a deschis, iti va aduce trairi dintre cele mai profunde..Totul se intampla intr-un ritm bine determinat, in functie de mai multi factori..poate iti era necesara aceasta pauza in privinta meditatiei, pentru a asimila, a te linisti si a observa cu atentie schimbarile care s-au produs in tine..Ma bucur mult si imi doresc ca toate sufletele de pe Planeta asta, sa ajunga sa traiasca acea beatitudine, acel extaz despre care vorbeati..Nu ai luat-o razna, esti chiar mai ok decat ceilalti, daca te ajuta..pentru confortul tau psihic, spun ..In alta ordine de idei, cred ca fiecare din cei care au asemenea experiente, inevitabil se intreaba daca au luat-o sau nu, razna.. daca sunt in regula..:)
Namaste dragilor!
LikeLike
Namaste iubita mea! 🙂
LikeLike
Va multumesc pentru sprijin! E destul de greu dar fac fata si stiu ca in cele din urma v-a veni ceva extraordinar!
LikeLike
Buna, ce sa va spun. Ca va iubesc pe toti, iubesc toti oamenii…si pe cei care aparent imi provoaca o nedreptate incerc sa ii inteleg. Si eu am trecut si trec prin stari similare. Am avut parte de multa suferinta dar a venit o zi in care le-am fost recunoscatoare celor ce mi-au oferit-o pentru ca am trait iubirea si restul nu mai conta ba din contra am simtit ca acesta a fost drumul meu. Si am plans de recunostinta. Daca o viata m-am lupta cu depresii si tot felul de dependente, plangeam de durere…acum cand plang o fac din recunostinta. Mi-as dori tare mult sa organizam o intalnire. Cat despre prietni, cei cu care nu am mai rezonat au disparut din viata mea insa disparitia lor a facut loc altor minunate prietenii. Si noi toti care ne-am trezit si inca ne trezim cand suntem in acelasi loc pur si simplu cream un camp extraordinar de energie, de iubire, intelegere. Am trait aceasta stare. “Noi suntem lumea”…spunea Osho. Suntem aici unul pentru altul. Un vechi proverb irlandez spune”ne adapostim unul pe altul” sau “Fii bun fiecare om pe care il intalnesti duce o lupta grea”.
Abia astept sa ne intalnim cat mai multi…va fi frumos…cuvintele vor fi de prisos…Poate incepand din iunie (pana la sf lui mai nu am sa pot ajunge eu..:).) organizam intr-un week-end o intalnire undeva in parc, intr-un loc unde sa simtim natura, sa vedem cerul, sa inspiram aerul si iubirea de pretutindeni:).
Diana multumesc pentru articole. Si eu de cand am inceput sa ma trezesc am scris doua caiete:) cu experientele traite in doar trei luni de viata. Am sa reiau scrisul incepand de luna viitoare. abia astept. poate le transpun si intr-o forma astfel incat sa fie citite si de alte persoane care poate traiesc experiente asemanatoare:).
LikeLike
Buna Madalina! Cred ca si noi oamenii, te iubim pe tine,desi uneori parem centrati pe noi prea mult sau nu suntem prea convingatori :). Suntem impreuna pe acest drum desi de multe ori suntem invizibili unul pentru celalalt, atunci cand ne intalnim in situatii formale, pe strada…dar cine stie? Poate intr-o zi vom deveni o comunitate mare, legata de o prietenie frumoasa. Fii puternica si bucura-te de tot ce ti se intampla, ca pana si cele mai “rele” patanii sunt de fapt o parte dintr-o evolutie frumoasa. Si eu iti multumesc ca ma citesti si ca esti aici cu noi. Si te astept cu mare,mare drag la intalnirea de pe 22 iunie! Vezi ca am postat un articol despre aceasta intalnire.:) Te imbratisez tare,tare!
LikeLike
Draga Diana,
Astazi a trait o experienta inedita. Nu este vorba despre trairi ca cele avute de Vlad, e ceva mult mai simplu.
Astazi am fost la mama, la tara. Primise o catelusa pe care o tine, asa cum e obiceiul, legata.
Am trecut intai pe langa catelusa fara sa ma apropii, doar am vorbit cu ea. Cand m-am indepartat, a inceput intai sa latre si apoi sa urle a jale. Am revenit langa ea, aducandu-i ceva de mancare. S-a apropiat de mine intai timid, apoi a venit foarte aproape. Ma privea in ochi si eu am inceput s-o mangai. Pe masura ce o mangaiam am inceput sa plang necontrolat, cu lacrimi grele, simtind o durere sufleteasca profunda. Am avut sentimentul ca nu e durerea mea, ca simt si manifest cumva durerea ei ca nu este libera si sta legata intr-un lant. Nu stiu daca au fost doar gandurile mele care au declansat plansul, daca starea mea de vinovatie data de faptul ca sunt om si semeni de-ai mei fac rau animalelor m-au facut sa plang in hohote sau “am plans” suferinta ei. Catelusa ma privea si nu spunea nimic iar eu, printre lacrimi, ii vorbeam cu drag ca unui copil. S-a lasat mangaiata mult timp si venise atat de aproape, de ne puteam imbratisa. Dupa ce m-am ridicat de langa ea, m-am indepartat si ea, foarte linistita, s-a dus si a mancat tot ce ii adusesem. Din acel moment catelusa a fost toata ziua linistita. O vreme am purtat cu mine starea de tristete inexplicabila care ma facuse sa plang, dar apoi, animata de vremea frumoasa de afara si de pomii plini cu cirese, m-am inviorat si eu.
Cred ca, de cand hrana mea este mai pura, am devenit mai receptiva, “simt enorm si vad monstruos”. Nu stiu ce altceva ar putea fi, am 42 de ani si am vazut multi caini legati in viata mea, dar nu mi s-a mai intamplat niciodata ceea ce am trait astazi.
Te rog mult sa-mi spui parerea ta despre aceasta intamplare.
M-ai invitat zilele trecute sa ma alatur unui grup pe FB, “Vegani pentru animale”. N-am vrut sa-mi fac adresa de FB, dar fiul meu are, asa ca am intrat de pe adresa lui si am citit articole interesante, intr-adevar.
Multumesc pentru tot timpul daruit noua, pentru sustinerea si iubirea cu care “imbraci” mesajele pe care le trimiti catre noi!
Te imbratisez din tot sufletul!
Cristina
LikeLike
Buna Cristina.
M-a emotionat si pe mine povestioara ta. Poate ca te-a impresionat si te-ai conectat pentru prima oara la acel sufletel de catel pentru ca acum esti deschisa spiritual si emotional si intelegi la alt nivel legatura cu natura, cu animalutele si poti sa le privesti in ochi ca pe niste fiinte simtitoare ci nu ca pe niste fiinte care nu conteaza. Intr-adevar ai simtit toata durerea sufleteasca a catelusei. In pofida a ceea ce cred oamenii despre animale, ele sunt foarte sensibile, capabile de iubire neconditionata, simt totul personal si au constiinta individualitatii lor. Pentru ea chiar e un chin teribil sa stea legata toata viata ei si sa nu se bucure de libertate si afectiune, asa cum ar fi si pentru tine daca ai fi in locul ei. Eu am 3 catei si ma minunez ca fiecare are personalitatea lui, fiecare are preferintele lui si fiecare se manifesta intr-un fel personal in diferite situatii. Sunt capabili sa inteleaga multe si ei sunt chiar mai senzoriali ca noi. Ei pot simti energia cuiva, pot stii ce intentii ai chiar inainte de a ti le exprima, pot sa simta apropierea cuiva din timp si sa prezica dezastre naturale. Unul dintre cateii mei chiar vede spirite. In plus, din cate stiu eu, cateii au rolul de a ne echilibra energetic, ei donand energie persoanelor destabilizate energetic. Catelul parintilor mei a trait intr-o casa unde mereu au fost certuri, tensiuni si stapanii lui erau plini de remuscari si de ura. In cele din urma, a murit de cancer saracutul. Asta pentru ca tot ce s-a emanat in casa, toate emotiile negative si toate gandurile intunecate, au fost absorbite de el. Daca nu ar fi fost el, parintii mei s-ar fi imbolnavit grav de acum multa vreme. Dar el a absorbit energiile si s-a sacrificat. Deci, ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie sa subestimam animalutele ci trebuie sa le tratam ca pe egale deoarece asa cum noi putem vorbi si rezolva probleme de matematica, au si ele calitatile lor pe care noi nu le avem, deoarece ele sunt conectate profund cu natura, cu Pamantul, iar noi nu suntem. Nu avem de ce sa le privam de libertate atat timp cat ele nu ne fac rau noua niciodata fara sa le lovim noi primii. Si chiar si atunci cand sunt lovite, animalele iarta si uita repede, pentru ca ele traiesc in prezent si iubesc neconditionat. Iar noi…ce le facem? Le inchidem, le terorizam, le lovim, le ucidem. Relatia noastra karmica cu animalele este groaznica, poate cea mai groaznica din cate exista. Cu cea mai mare dragoste sunt aici pentru voi, si chiar mi-as dori sa am mai mult timp sa ma pot dedica acestui blog drag mie mai mult ca orice. Si eu te imbratisez din tot sufletul!
Diana
LikeLike
Buna, ti-am citit blogul de ceva vreme, si tin sa mentionez ca am ramas impresionat – si mie mi se intimpla tot felul de experiente ciudate de ceva vreme – Preotul de la Biserica noastra ortodoxa romana are alte raspunsuri mai mult sau mai putin satisfacatoare.
in schimb, pot sa zic ca aceste experiente pe care le am avut, se regasesc in ceea ce ai relatat tu pe blogul tau, in mai multe articole.
iti pot spune una dinre ele, daca vrei, as avea mai mult sa iti spun dar as prefera daca se poate sa ti le trimit pe mail, sau undeva privat.
Una dintre ele, care m-a marcat putin: eram in pat dormeam, intr o seara cat se poate de normala – iar spre mijlocul noptii, m-am trezit ca si cum as fi prin toata camera, ba chiar eram capabil sa imi vad putin si corpul.
celelalte care m-au marcat mai mult nu ti le pot spune acum, aici, dar astept raspunsul tau.
LikeLike
Buna Marius. Sigur, uite adresa mea de email: lumina.rasaritului@yahoo.com. Vorbim acolo mai pe larg. Aceasta adresa este valabila si pentru ceilalti cititori care au intrebari.
LikeLike
Buna, am o colega la locul de munca cu care stau 8 ore pe zi in aceeasi incapere, nu stiu ce anume face, dar ma secatuieste de energie, ce imi poti recomanda in acest caz?
LikeLike
Buna Dana,
Poti sa imi spui mai exact ce simti cand esti in preajma ei si cum anume este aceasta colega ca persoana? Sa imi dau seama in ce fel, pe ce cale te secatuieste…oricum, iti recomand sa citesti despre afirmatiile ho’oponopono si sa le rostesti in cap atunci cand esti in preajma ei.
LikeLike
Draga Diana,
Din pacate am aceeasi problema ca si Dana. Si eu am tot o colega la munca langa care
sunt fortata sa stau 8 ore jumatate care imi provoaca stari de rau, ameteala, dureri de cap. Sunt momente in care imi vad de treaba si simt cum se uita fix la mine si incep starile de mai sus. Atunci cand ma intorc sa ma uit spre ea senzatiile sunt corecte de fiecare data: tot ce face e sa se apropie sa vada ce fac si sa se uite fix. Cand vorbesc cu ea are o privire rece, superioara, chiar aroganta ca si cand m-ar judeca pentru ceva ce as face gresit – cu toate astea nu i-am facut nimic. Tot ce imi doresc e sa ma lase in pace.
In cazul meu, insa, daca ar fi vorba doar de colega asta poate nu ar fi atat de grav. Dar simt foarte usor cand cineva se uita fix la mine (numai in unele cazuri mi se face rau- poate tine si de energiile pe care le emit persoanele respective), simt si cand cineva vrea sa imi faca vreun rau sau ca urmeaza sa se intample (sau s-a intamplat deja) ceva grav.
Cealalta problema destul de enervanta pe care o am e ca pana si cele mai mici intentii negative din partea altor persoane se “lipesc” imediat de mine, e ca si cand au toate usile deschise si nu ma pot proteja nicicum. Nu vreau sa intru in jocul lor, sa fac la fel (sincer nici macar nu stiu cum si nici nu vreau sa stiu), vreau armonie si cam atat dar se pare ca unii oameni ma ataca pana si cu un simplu gand. Nici nu mai spun ce s-a intamplat cand am fost entuziasmata sa ma apuc de ceva nou si am avut proasta inspiratie sa le spun altor persoane motivul. Aproape de fiecare data m-am lasat de ceea ce incepusem cu atata fericire si mi-a fost din ce in ce mai greu sa ma reapuc, pana in punctul in care am renuntat complet.
Nu stiu daca exista vreo pentru mine, dar ma simt ca si cand sunt atacata din orice. Poate doar o armura m-ar putea ajuta 🙂
Iti multumesc anticipat,
Iulia
LikeLike
Salutari, Iulia. Sa stii ca nimic nu e intamplator si tot ce “ni se intampla” este de fapt ceea ce atragem. Vei spune: Pai cum asta atrag, ca eu vreau doar pace si armonie??. Pai e simplu. Persoanele langa care ai starile respective nu sunt decat oglinzi ale tale. Asa e cu noi toti, intalnim persoane care ne sunt oglinzi si ne rascolesc atunci cand proiecteaza imagini pe care nu le putem accepta si nu ni le putem atribui, deoarece suntem in faza de negare.Tu nu ai incredere in tine si esti o fire vulnerabila, probabil si emotiva si transparenta. Fiind asa, intr-un fel instabila energetic, nu iti prieste tie in primul rand. Gandeste-te daca arunci o piatra intr-o directie, ca ea se duce fix la tinta fara sa ezite si rezultatul e garantat. Dar daca arunci un fulg in aceeasi directie, el va pluti, va zbura, va fi dus de vant si slabe sunt sansele sa ajunga la destinatie. Tu ai nevoie sa ai incredere in tine si sa fii hotarata si puternica precum o piatra. Cat timp esti ca un fulg fragil, orice adiere te va suci din drum si vei fi tinta celor care te judeca, te ataca energetic, te fac sa suferi…aparent.. Caci de fapt ei doar sunt o oglinda fidela care iti arata ca esti vulnerabila si ai nevoie sa te schimbi. Prin faptul ca oamenii sunt o oglinda a ta sa nu intelegi ca ei arata ceea ce vezi tu despre tine, ci iti arata exact ceea ce tu nu poti vedea singura. Atat timp cat tu crezi ca esti vulnerabila, o tinta a atacurilor energetice, asta vei primi ca raspuns din jur si situatia se va perpetua pana cand vei intelege sa ai incredere in tine, sa stai dreapta si de neatins, sa fii radioasa si sa te iubesti. 🙂 Vei vedea ca o simpla schimbare in atitudine si viziune din partea ta, va schimba si felul in care interactioneaza cei din jur cu tine si ceea ce reflecta ei, inlocuind orice raspuns negativ cu admiratie, prietenie, deschidere. 🙂 Stii cum se spune: Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu persoana din oglinda. Sper ca te ajuta ce ti-am scris si scrie-mi oricand ai nevoie. Chiar daca raspund mai greu in ultima vreme, voi raspunde cu siguranta. Cu drag,Diana.
LikeLike
Iti multumesc pentru raspuns, Diana! Sa stii ca m-am gandit la multe motive, dar sa ma uit in oglinda si sa realizez ca poate eu atrag totul nu m-am gandit 🙂 M-am obisnuit sa cred ca solutiile sunt complicate si pe cele care ma trag de nas sa le ignor – ca si cand raspunsul nu poate fi atat de simplu.
Nu stiu cum reusesti, dar ai intotdeauna solutiile perfecte – acum stiu ce am de facut 🙂 Iti multumesc inca o data!
Cu drag, Iulia
LikeLike
bate si ti se va deschide!bat bat si tot bat…..de foarte mult timp….calea e lunga si anevoioasa dar nu imposibil.sunt musulmanca prin casatorie.am avut multe stari in care m am invinovatit dar am trecut de acea perioada.povestea mea e lunga si sper sa ai rabdare .intr un moment foarte nefericit din viata mea si din mare disperare am promis Domnului ca daca ma va ajuta am sa mi pun valul pe cap am sa tin post cu ei si am sa ma rog ca ei…..post tin ramadanul valul l am pus ….numai cu rugaciunea afost mai greu…au 5 rugaciuni zilnic….aceleasi…m am tinut 1 luna sau 2 nu mai stiu exact numai ca am simtit ca doar buzele se misca nu si sufletul…..intervenise rutina aceleasi si acelesi vorbe de fiecare data.am renuntat invocand numele Domnului sa ma ajute.vroIAM SA MA ROG DIN SUFLET SI NU DIN OBLIGATIE ASA CUM FAC MAJORITATEA.imi veneau tot felul de intrebari…tie ti ar placea sa vina cineva la tine plictist sau din obligatie?ti ar placea sa caste si sa para a fi adormit?sau sa se gandeasca la altceva cand vorbeste cu tine?mie nu.era un dialog….eu vorbeam …eu raspundeam dar era ciudat era din alta parte.iti poti imagina un Dumnezeu care sata cu bata in mana care te asteapta la colt din moment ce eu invata lumea despre dragoste si iertare?nu e nevoie sa mi ingenunchezi ca sa te pot auzi…..eu nu sunt un om mandru de mine caruia ii face placere ca toti sa mi ingenuncheze….sunt simplu si plin de dragoste …eu nu am astfel de nevoi nu sunt trufas si ingamfat ca toti sa si plece capetele inaintea mea ….nu am astfel de palceri…..iti aduci aminte cum Isus a spalat picioarele apostolilor?oare ce vrea sa spuna?imi doresc sa fim prieteni….orice gand de dragoste si iubire poate fi o rugaciune…exact cum ai spus tu ….mi se face pielea de gaina …ceea ce tu ai scris eu am trait.a trecut o perioada cand ma simteam vinovata ca nu ma pot ruga asa cum am promis si il strigam mereu sa vina sa mi spuna cum ii face lui placere sa ma rog….de multe ori cand spal vase sau dau cu aspiratorul …ma rog sau vorbesc cu el sau ii multumesc pt multe sau ma rog pt copii mei…si eu la fel ca si tine…. un dialog din suflet il consider ca pe o rugaciune…in momentul cand te cuprinde o mare dragoste o mare stare de bine si de frumos…spun eu,…..ca Dumnezeu m a vizitat si ii simt prezenta.in momentul acela simti numai dragoste si esti eliberat de toate starile negative …..in momentul acela imi dau lacrimile …de purificare…stiu ca este El……………………..simtindu ma vinovata pt felul in care ma rog….asa in graba…nu asa ca la carte….il tot chemam sa mi arate calea ..intr o zi am luat o carte in mana …sau pe internet nu mi mai aduc aminte insa ce ma cutremurat este ceea ce ma citit.scria acolo ca Dumnezeu ne asculta //chiar si atunci cand spalam vase sau facem curat ….important este sa fie din suflet//m aluat o stare pe care nu o pot descrie in cuvinte lacrimile imi curgeau siroaie ma eliberasem stiam ca El mi a raspuns…nu pot sa vb cu cineva de aici despre asa ceva ….m ar considera nebuna …o certitudine am ca el poate sa asculte si sa ajute indiferent de situatie de subiect de TOT.un lucru stiu ca atunci cand ma rugam nu simteam nimic pe cand un BUNA DIMINEATA TATA ma ridica pe cele mai inalte culmi.o viata binecuvantata va doresc!
LikeLike
mi ar fi placut sa mi scrii cateva cuvinte…te urmaresc cu drag
LikeLike
Marta, mii de scuze. Iarta-ma daca ai crezut ca am uitat de tine. Am avut laptopul stricat si nu am mai putut intra sa raspund. Iti voi raspunde acum, cu credinta ca timpul oricum este o iluzie pamanteasca si ca nu e deloc prea tarziu. 🙂 Te imbratisez cu drag!
LikeLike
Draga mea Marta, ai parcurs o calatorie foarte frumoasa (cu toate aspectele ei) in care asteptarea si cautarea te-au invatat in cele din urma ca singura rugaciune care functioneaza este comunicarea directa, din suflet, neintermediata de nimic, cu Divinitatea si Dumnezeu ca aspect al ei. Da, Dumnezeu este un aspect al Divinitatii, al fortei creatoare. Este numele pe care noi i l-am dat acelei forte superioare si nevazute care pare sa aseze lucruri in jurul nostru si sa dea viata. Dar sunt multi creatori in Univers si multe alte fiinte si forte care fac parte din Divinitate. Chiar si tu si eu, si restul oamenilor si animalelor facem parte din Divinitate si avem putere de creatori. Tu roaga-te din aceasta pozitie. Cauta raspunsurile din aceasta pozitie: de parte din Dumnezeu, din Divinitate. Nu fi umila, pentru ca umilinta si idea ca esti inferioara te limiteaza in perceperea raspunsurilor si in comunicarea cu divinul in general. Cere ca si cum meriti, ca si cum deja ai primit, deoarece esti parte din Dumnezeu, esti extensia lui pe Pamant. Dumnezeu ne asculta si ne stie fiecare pas deoarece e in noi si noi suntem in el. Asa cum tu stii mereu ce face mana ta dreapta pentru ca e parte din tine. Nu exista lucruri ascunse de Dumnezeu. Si Dumnezeu are o putere de intelegere imensa si nu judeca nimic. Fiintele superioare in constiinta, de vibratie inalta, nu judeca si nu cunosc sentimente sau actiuni negative omenesti. Acestea doar omul le cunoaste ca parte din evolutia lui, pentru a deosebi raul de bine deoarece numai trecand prin intuneric putem gasi lumina, putem evolua. Nu esti nebuna deloc. Esti o persoana chiar normala. Esti o persoana fericita ca poti comunica cu Dumnezeu, deoarece din pacate multi dintre fratii nostri sunt inca deconectati de sursa vietii. Uite, voi face o intalnire pe 21 Septembrie 2013. Voi anunta azi printr-un articol. Sper sa ne vedem atunci! Pana atunci, scrie-mi, voi raspunde! Emailul meu este: luminarasaritului@yahoo.com. Te imbratisez cu drag!!
LikeLike
Draga Diana,
Nu de mult timp am descoperit blog-ul tau, pentru care iti prezint respectele mele, si am ramas fascinata de asa numitii “ghizi spirituali”. De aceea am incercat si eu sa imi contactez “ghidul spiritual”. Intr-adevar, momentul ales nu a fost unul prielnic deoarece am decis sa il intalnesc in timpul noptii. A fost un capriciu caci trebuie sa recunosc, desi slaba de inger sunt dornica sa incerc trairi noi si dintre cele mai diverse. Asa ca, la ceasurile 11 din noapte m-am incuiat intr-o camera slab luminata de o lampa de veghe si am aprins un betisor parfumat pentru crearea atmosferei. Am citit din mai multe surse ca trebuie sa ma relaxez si sa ma concentrez doar pe faptul ca vreau sa imi intalnesc ghidul spiritual. Ceea ce nu a fost deloc greu, adesea am efectuat exercitii in care nu ma gandeam la nimic ascultandu-mi doar respiratia. Dupa ce zic o rugaciune de protecie pe care am citit-o de pe internet, ma concentrez si ma concentrez si nimic. Apoi spun : “Daca vreun spirit se afla in camera sa isi faca simtita prezenta”. Astept si aud un zgomot pe podea. Era un fluture de noapte care se zbatea si pe care l-am si eliberat afara. Deci repet:: “Daca vreun spirit se afla in camera sa isi faca simtita prezenta”. Astept si nimic la care incep sa disper, am inceput chiar sa plang. Observ un paianjen pe perete. Daca o ruda nu ar fi fost intepata de o astfel de creatura nu l-as fi omaorat dar cum a fost …. Si chiar cand sa imi ridic mana dupa ce l-am omarat se napusteste un paianjen ingrozitor! Era negru si mare si cu o pata rosie pe corp, am fost ingrozita, nu stiam ce sa fac, pentru cateva secunde mi se taiase rasuflarea. Am spus ca nu as vrea sa omor si de data asta… cine stie poate data viitoare va veni o tarantula haha? Asa ca am luat un pahar pentru a-l prinde dar paianjenul mi-a scapat si s-a intdreptat spre picioarele mele chiar. Atunci mi-am pierdut cumpatul si am trantit o carte masiva peste arahnida! Ei, si ce sa vezi un alt paianjen luase locul celui dintai pe perete. Am iesit invinsa. In urmatoarea zi am aruncat corpul paianjenului in apa. Apoi am chibzuit si de la teama din seara trecuta am trecut incet-incet la indignare. Adica cum? Eu cer un ghid si mi se da un paianjen? Vroiam pe cineva cu care sa vorbesc si mi se da o necuvantatoare? Da,da am inteles putea fi un “animal totem” totusi am ramas dezamagita. De aceea am refuzat ca in urmatoarea noapte sa mai contactez ghidul, cine stie poate primeam un sarpe in dar?
Te rog Diana, ajuta-ma sa ies din impas. Am ales sa urmez calea spirituala fiindca sufar de depresie. Am 16 ani neimpliniti si caut neincetat ceva, ceva care sa ma smulga din ghearele prapastiei care se deschide sub mine. In permanenta ma gandesc ca viata mea nu isi are rost, ca as vrea sa ma fi nascut altundeva, sa fi fost altceva ca sa ajung ceva maret si sa imi indeplinesc visurile. Ceea ce ma mai tine aici sunt cartile , internetul si responsabilitatea de a nu-mi face familia sa sufere din pricina pierderii mele. Asa ca te rog spune-mi ce ar trebui sa fac?Prin contactarea unui ghid incercam sa imi gasesc ajutor.
LikeLike
Draga Iris, esti din Bucuresti? Hai sa ne vedem duminica asta daca esti. Daca nu, lasa-mi un nr de tel sa te sun. Te imbratisez si stai cuminte,nu face prostii, ca depresia e doar ultimul pas inainte de trezirea spirituala. O sa iti explic mai multe.
LikeLike
Draga Diana,
Iti multumesc pentru ca mi-ai raspuns la mesaj. Din pacate nu sunt din Bucuresti pentru a ne putea inalni, cat despre numarul de telefon… as prefera sa nu il fac public pe internet. De aceea, daca nu te vei supara, iti voi lasa e-mailul la care ma poti gasi : IA_IsS@yahoo.com
LikeLike
Buna, de curand am descoperit blogul tau si vreau sa te felicit pentru ce am gasit aici. De ceva vreme am inceput sa am oaresce probleme cu ochii, mai exact, au devenit foarte sensibili la lumina, cand e soare afara nu pot merge decat cu capul in pamant. Daca ma uit direct la un bec imi ramane in privire lumina aceea mai mult decat inainte. Nu mi-am facut un control medical pentru ca simt ca nu este ceva fizic. Multumesc!
LikeLike
Buna Vali. Bine ai venit pe blogul meu 🙂 Nu este ceva fizic, ai dreptate. Si mie mi se intampla chestia asta de multi ani si nu am cautat niciodata o explicatie. Uite, o sa caut sa aflu ceva despre asta, si revin.
LikeLike
Buna Diana ,buna la toata lumea.am descoperit de ceva vreme blogul tau dar inca nu i-am acordat atentia cuvenita,am inceput sa citesc comentariile si mi se par foarte interesante,fiecare om are experientele lui unice.
la mine trezirea la adevarata realitate s-a intamplat dupa moartea unei persoane dragi,am trecut prin furie,durere si ganduri de suicid -prin toate fazele care decurg din asta-dar acum stiu ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat,a fost ‘palma”sau socul de care aveam nevoie sa ma trezesc.concomitent cu mine,au inceput sa aiba experiente si alte persoane din familia mea,am impresia ca s-a dat un start pentru toti in acel an.desi noi toti am fost mai sensibili si cu oarece predispozitii spre vise premonitorii,voci in cap si alte chestii ciudate,declicul a fost in acel an si de atunci suntem antrenati intr-o mare aventura.
eu am inceput sa vad astralul,apoi vise lucide am fost vizitata de cateva fiinte de acolo,am fost si atacata de cateva ori,am intalnit spiritul cuiva care s-a sinucis,un prieten de-al nostru din gasca.mi-am parasit corpul dar numai de trei ori si oricum nu am mers foarte departe,dar o sa mai avansez sper;am vazut aura .la asta se adauga zecile de vise cu OZN-uri si alte lumi care le am de copil,dar care s-au intensificat mult.fratele meu vedea aure si avea vise lucide cand era mic,dar nu a deschis subiectul decat atunci cand am inceput sa vorbim.sora mea de suflet (verisoara mea) s-a teleportat accidental in prezenta mai multor persoane,aude voci in cap de cand se stie,a conversat cu spirite,a avut vise premonitorii despre moartea multor persoane,a fost atacata de entitati negre-cu copite si barba de tap,tot tacamul,s-a intalnit cu parintii mei reali (cei de sus,de unde vin eu)care erau sub forma de sfere transparente.
actualul meu prieten a inceput sa aiba experiente dupa sinuciderea varului sau(acel vecin din gasca) mai precis a inceput sa il vada si sa converseze cu el,apoi s-a decorporalizat de mai multe ori si mi-a zis ca plimbarea lui favorita este pe partea intunecata a lunii.
fostul meu prieten,de care m-am despartit recent avea flash-uri in care vedea imagini din viitorul lui sau orase din viitor.toti fostii mei colegi de facultatea,cu care hoinaream eu aveau experiente toti,fiecare cu are lui dar aveam si comune.
ce sa mai spun,nu mai intalnesc decat persoane de acest fel,desi acum vreo 3 ani nu intalneam deloc.
problema care o intampin acum este ca simt ca bat pasul pe loc,experinte in astral am mai putine si toate se reduc la a-mi admira camera,ca mai mult nu fac,ma mai bat cu entitati urate dar am avut recent si o experienta foarte frumoasa-m-am trezit in astral,eram in patul meu si era semintuneric-l-am rugat pe ingerul pazitor -ghidul meu,sa mi se arate ca vreau foarte mult sa il vad si el mi-a zis cu o voce ferma,a zis “ridica-te si in momentul ala am iesit din corp foarte usor ,am dechis fereastra si am zburat peste pervaz.ma aflam tot in satul meu,dar parea altundeva,culorile erau mai intense csiniste munti superbi stancosi vedeam in stanga mea,cum nu am vazut niciunde,iarba ere foarte verde si am vazut in fata un cal alb care se plimba linistit,iar eu zburam pe langa el,foarte happy 🙂
iubitul meu a fost acum vreo 2 ani in moartea clinica si s-a aflat pe o campie verde,el mergea pe un fel de poteca mozaic,stralucitoare si a ajuns undeva la marginea unui oras.a vrut sa mearga mai departe dar a zis ca am aparut eu in fata lui,imbracata in alb si l-am trimis inapoi,iar el s-a conformat de indata.i-am zis ca probabil era ingerul lui pazitor,dar e convins ca am fost eu,ca a zis ca de altcineva nu ar fi ascultat.
dupa moartea verisoarei mele,am avut un vis foarte lung in care o conduceam spre Rai,am ajuns dupa multe obstacole la un fel de poarta si acolo am intalnit un inger,care mi-a zis ca mi-am facut treaba,ca de acolo preia ea.am rugat-o sa ma lase sa arunc un ochi si m-am trezit in fata unei campii imense ,foarte verzi care se intindea pana la orizont.
poate ma lamuresti tu ce cautam eu acolo,nu cred ca sunt vreun inger pazitor,doar un mic ET carea vrea HOME!! 🙂 ar mai fi multe de spus,dar nu vreau sa scriu un roman.
te pup!! MIRA
LikeLike
Draga Diana, iti astept cu nerabdare inca raspunsul la adresa de e-mail IA_IsS@yahoo.com 🙂
LikeLike
Buna Iris! Mii de scuze pentru intarzierea uriasa, dar am avut laptopul stricat. Iti raspund maine dimineata pe email. Te imbratisez!
LikeLike
http://www.lovendal.ro/wp52/cea-de-a-doua-venire-a-domnului-pe-pamant-ar-putea-avea-loc-pe-28-septembrie-2015-dupa-ce-au-loc-4-eclipse-de-luna-sangeranda/ ce spui despre asta ? eu am vazut luna in noaptea de 28 sau 27 cand eram la tara si era rosie ..
LikeLike
Luna rosie e un fenomen explicabil stiintific, e pura fizica, nu e nimic mistic sau spiritual. Luna rosie se intampla de obicei in zilele cu temperaturi extreme cand e o cantitate mai mare de azot in atmosfera si astfel lumina filtrata capata o tenta rosie. Iar despre venirea lui Iisus pe Pamant din nou, chiar nu se va intampla. Nu va mai fi nici un Iisus, dar daca te uiti in jur sunt multi conducatori spirituali si multi oameni iluminati care ghideaza aceasta lume catre iubire. Singura manifestare a spiritului christic in acest moment si pe viitor este cea din fiecare din noi, prin iubirea fata de toate fiintele, prin manifestarea divinului din noi si prin reconectarea cu Unitatea, cu Divinul. Iisus a venit o data si ne-a spus ca toate cate a facut el putem face si noi. Acesta a fost mesajul sau. Nu are rost sa stam si sa asteptam salvatori, sa asteptam sa vina cineva si sa ne ia “pacatele”. Puterea o avem noi si noi, fiecare din noi, putem creea realitatea pe care o dorim. Restul sunt povesti…
LikeLike
Seara bună Diana, de 2 zile îţi tot răsfoiesc blogul şi sunt fascinată de gândurile şi postările tale. Mi-aş dori să te cunosc, bineînţeles dacă ai vrea. Am observat că în trecut ai organizat întâlniri. Ce zici, ar mai fi posibil? Cu drag, Laura
LikeLike
Buna Laura, si mii de scuze pentru intarziere. Nu am mai intrat pe blog de multa vreme pentru ca am avut laptopul stricat. Da, voi organiza o intalnire pe 21 septembrie, voi scrie curand despre ea. Si mie mi-ar placea sa ne cunoastem! Cu drag, Diana.
LikeLike
Buna Diana ! Acum am inteles tot ce vroiai sa-mi spui , scuze ca nu te-am crezut , daca nu ne eliberam akm ne vor tine inca 26000 ani 😦 . Va iubesc pe toti , incercati sa fiti una cu universul , sa fiti pozitivi si sa tindeti spre iubire , nu spre fapte rele si tot ce tine de acestea. Va multumesc si va iubesc , Denis
LikeLike
Bravo Denis!!! Yuhuuu!! Sunt ATAT de fericita pentru tine! Bravo, Denis ca te-ai trezit! Si eu iti multumesc ca ni te-ai alaturat. Suntem cu unul mai mult acum! 🙂 Asa ca hai sa lucram impreuna ca sa ridicam aceasta lume in vibratii inalte! Incepe cu tine, esti pe calea cea dreapta, si foloseste foarte mult vizualizarea si intentiile pozitive pentru a creea si manifesta in jur ceva mai frumos, mai bun, mai plin de iubire! Iarta, imbratiseaza, ajuta, bucura-te, fii recunoscator, fii deschis, fii unit cu Universul si lasa energia iubirii sa iti conduca viata! Te imbratisez cu toata inima! Diana
LikeLike
buna Diana ti am lasat un mesaj pe mail….dr nu mi ai raspuns.l am asteptat mult.marta_omri@yahoo.com
LikeLike
Si eu la fel Diana , astept sa mai postezi pe blog :* , Acum incerc doar sa fiu in comuniune cu ceilalti si sa fac lucruri bune si astept mai multe indrumari din partea ta .
LikeLike
Ne situam la ultimele semne : “Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” 😦
LikeLike
Hey, dar semnele sunt facute sa ne atraga atentia si sa invatam! Ok, sa zicem ca iubirea e mai rara. Pai corect e sa gandesti: Ce pot face eu ca sa ajut sa raspandesc iubirea? Cum pot invata oamenii sa iubeasca mai mult? Uite, eu scriu pe blogul acesta cand pot si intre timp vorbesc cu toti oamenii care imi ies in cale si incerc sa le redau bucuria de a trai si de a iubi. Tu ce poti face? Sunt sigura ca multe lucruri. 🙂 Iubirea va reveni la viata cu o forta si o intensitate enorma, dar pentru asta trebuie sa o promovam, sa muncim din greu si in primul rand: sa fim noi insine un exemplu de iubire. Deci…incepe cu tine, fii un exemplu, fii iubire! 🙂
LikeLike
Buna Diana, lasa-mi te rog un numar de telefon fix daca ai, ca sa te pot suna – eu momentan nu’s in tara, dar mi as dori sa vorbim.
LikeLike
Buna seara,
Cum imi pot aminti cine sunt? Meditatia ajuta? Multumesc. Iulia
LikeLike
Buna seara Iulia,
Nu cred ca exista o metoda mai buna decat alta prin care sa iti amintesti cine esti. Din experienta mea, stiu ca iti amintesti doar daca si cand este momentul sa iti amintesti si nu prea poti grabi procesul. Sunt multe cai, cum ar fi hipnoza indusa de un specialist, sau regresie, sau ritualuri shamanice, insa cred ca iti vei aminti cine esti daca esti pregatita mental si daca aceste informatii iti vor folosi cumva. Meditatia te poate ajuta sa iti pastrezi o stare a mintii curata si nebruiata, si un echilibru interior, ceea ce constituie mediul perfect pentru a primi informatii mai usor dinspre Univers catre tine. Fluxul de informatii intre noi si Univers ( intuitie) este tot timpul activ, insa este bruiat din cauza gandurilor si emotiilor noastre negative. Daca iti doresti mult sa aflii cine esti, iti recomand sa meditezi, sa te rogi liber din inima ta, sa ramai deschisa, si sa astepti. Oricand se poate intampla. Eu am aflat cine sunt prin vise si prin channeling si mi s-a intamplat fara sa caut prea mult. Sincer, nu stiu care e cheia reusitei, dar meditatia cu siguranta este buna! Te imbratisez!
LikeLike
Buna Diana,
Spuneai intr-o postare ca ai inceput aceasta transformare cu ajutorul unui psiholog, iar o persoana cu multa experienta ti-a facut astrograma. Poti impartasi numele acestor persoane, care te-au ajutat in drumul tau, poate ii pot ajuta si pe altii, asa cum dealtfel o faci si tu prin acest minunat ziar de suflet.
Multumesc
LikeLike
Buna seara,
Am participat de curand la o tabara de muzicoterapie, cateva zile doar. S-au realizat meditatii pe fundal muzical, s-a folosit sunetul pentru vindecare, echilibrare, deschidere a chakrelor.
Am observat acolo cat de frumos ne putem manifesta ca fiinte, in relatia cu noi insine si cu semenii nostri, atunci cand reusim sa ne relaxam, cand suntem echilibrati si ne deschidem catre Sursa a tot ce exista. Am avut momente de fericire coplesitoare, aparent fara motiv, m-am simtit extrem de iubitoare si toleranta si aceasta parea a fi starea mea fireasca, ma simteam in sfarsit eu insami.
In viata de fiecare zi, constientizez din ce in ce mai des ca intalnim “bruiaje”, ca niste paraziti ce se interpun intre noi si Sursa ce ne poate ajuta sa ne manifestam asa cum suntem cu adevarat: iubitori, frumosi, fericiti.
E suficient sa constientizam aceasta hartuire continua la care este supus divinul din noi si sa incercam sa ne hranim cu ganduri si fapte frumoase, cu sunete armonioase, cu hrana vie. Astfel putem reusi sa ne deschidem catre Sursa si tot ce vom simti sau se va manifesta prin noi va fi atat de coplesitor de frumos, incat cuvintele vor deveni prea mici pentru a reda trairea.
Draga mea Diana, cuvintele tale creeaza, alina, sustin. Acum inteleg si simt mai bine scrisul tau si-ti multumesc pentru tot ce ai construit in aceasta lume, in sufletul meu si al celorlalti semeni. Ori de cate ori am citit sau am recitit cuvinte scrise de tine pe blog, am plecat mai bogata, mai increzatoare. Gand cu gand, cuvant cu cuvant s-a cladit si recladit speranta, increderea, iubirea.
O imbratisare uriasa!
Cristina
LikeLike
Cristina, iti multumesc din suflet ca ai impartasit cu noi experienta ta frumoasa. Ai mare dreptate in ceea ce spui. Sunt multe energii joase care ne bruiaza si ne tulbura frecventa autentica, frecventa iubirii. Si este un efort zilnic sa nu ne lasam atinsi de ele. Sa emitem curat in jur vibratia inimii. Mi-as dori sa se trezeasca cat mai multi dintre noi si sa se poata feri si ei de bruiaje. Sunt unele zile in care ma trezesc vesela si energica si pe parcursul zilei simt cu sunt atacata de diferite energii tulburi, care imi strica starea de spirit, ma contamineaza cu ganduri negative si devin trista si apatica in mod brusc, nenatural. Cam asa se simt bruiajele. Sau intalnesti persoane care au atitudine negativista si se plang si iti proiecteaza pe tine toate nemultumirile lor. Avem nevoie sa ne protejam. Sa ramanem pozitivi si echilibrati.
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le spui despre mine. Ma bucura si simt ca reusesc sa imi fac misiunea catre voi.
O imbratisare uriasa si tie Cristina!
LikeLike
Maria
citesc aici..si ma regasesc in multe din intrebarile anterioare..
cautarea mea constienta a pornit acum 4 ani cand am devenit mama.am suferit,m am retras,m am ascuns,am judecat si m am judecat..dupa indelungi cautari.. am invatat singura meditatia,Osho..Eckhart Tolle..Brandon Bays..
acum sunt cu mine din ce in ce mai des..aproape tot timpul..singurul lucru care ma mai duce departe de mine este..frica ca nu sunt ..
am invatat sa meditez,sa imi linistesc gandurile,sa ma curat de emotii vechi..lucrez in fiecare zi la mine.am inceput chiar sa ii ridic pe cei din jurul meu,sa le dau iubire si sa vad cum se transforma,cum devin mai relaxati,se simt bine,incepe sa le bata inima ..le vad bucuria in ochi.
asta imi place cel mai tare.cand reusesc sa fac asta pt ceilalti..si ma supar pe mine cand nu sunt destul de centrata pt a o face.
acum cateva sapt,in noaptea de 13 noiembrie mi s a intamplat un lucru miraculous..am simtit o energie uriasa care a intrat prin mine si m a trezit..a fost ca si cum m a izbit un tren si m am simtit ..un vid,un canal prin care trecea energia si atat..
gandurile incercau sa se formeze..sa inteleg ceva..dar parca fiecare gand era luat pe valul energiei si il simteam cum era dus in jos..si eliminat prin degetele de la picioare.am ramas asa,fara sa ma pot misca cam 30 min..
si ceilalti din casa..sotul si copilul meu s au trezit simtind ceva ca o caldura..dar atat!
apoi am ramas toti 3 energizati cateva ore..pana la 5 dimineata,fara sa ne putem culca la loc.
nu stiu ce a fost.stiu doar ca mi am notat atunci..Iluminare=calitatea de a lasa lumina sa treaca,a deveni transparent..asa mi a venit.
in zilele urmatoare am trait multe momente de..extaz.nu eram neaparat fericita..doar eram.cu totul!foarte intensa,foarte energica..si totul imi era usor.nici un gand,nici o emotie.poate doar gandul..uite,nu e nimeni aici care gandeste,care sa se supere,care sa sufere..sunt goala!
mi as dori tare sa inteleg ce mi se intampla..si sa invat cum sa tin aceste canale deschise pentru ca lumina sa treaca prin mine si sa ajunga la ceilalti!
doar ca nu stiu incotro sa o apuc..cu cine sa vorbesc!
am facut tot acest drum singura si acum simt ca am nevoie de un..coach 🙂
ar fi minunat daca mi ar putea da..o directie
multumesc din suflet!
o seara frumoasa!
LikeLike
Draga mea Maria,
Iti raspund intarziat, si sper ca ma ierti.
Ce calatorie frumoasa ai parcurs! Te felicit! Evolutia ta e clara. Iar ce ti s-a intamplat pe 13 a fost o ridicare in vibratie, in constiinta. Vi s-a intamplat tuturor, insa tu fiind mai senzitiva, ai simtit mai puternic. Esti minunata si puternica, sa ajungi pana aici singura! Inteleg ca ai nevoie de un coach. As vrea sa am curaj sa ma ofer eu, insa si eu trec acum prin niste schimbari in viata mea si sunt atatea prin care trec incat nu stiu daca imi pot lua responsabilitatea sa ajut si pe altcineva. Nu as vrea sa promit ceva ce ma depaseste. E o mare responsabilitate. Dar iti pot fi prietena si iti pot spune din ceea ce stiu eu, atat cat stiu si cata informatie primesc si eu de sus. Tu si eu, si noi toti, functionam ca si canale fie ca vrem sau nu. Insa cu cat suntem mai constienti de rolul nostru, cu atat intensitatea cu care lucram si lumina adusa pe pamant sunt mai mari. Ce poti face acum? Inchide ochii si pune aceasta intrebare inimii tale, intelepciunii divine din tine care stie toate raspunsurile. Ce raspuns iti vine? Ce iti spune intuitia? Ce iti sta in putere sa faci chiar azi? Dar de maine? Dar pe viitor daca lucrezi mai tare? Evalueaza-ti potentilul si nu iti fie teama sa crezi in tine. Nu poti da gres. Nu exista greseli, doar incercari. Am reusit sa iti raspund macar putin? Te imbratisez cu dragoste! 🙂
LikeLike
Buna!
De ceva timp mi se intampla sa
nu fiu prea impacata cu mine insam i,
imi este greu sa ma accept pe mine si
singuratatea.Mi se pare ca inaintand in varsta lucrurile din jur ma coplesesc
cu gravitatea lor.Singura metoda de curatire mi se pare sa comunic cat mai
mult cu oamenii, sa ii accept asa cum sunt, sa ii iubesc si sa ofer ajutorul atunci cand pot.Singuratatea mi se pare
foarte grea mai ales ca multa vreme am
fost singura.De altfel o alta metoda de vindecare mi se pare a fi sportul si dansul.Fac fitness de placere si uneori
exagerez cu antrenamentul.Dar nu
pot renunta la sport indiferent de situatie.Daca nu fac sport ma doare tot corpul si nu este o exagerare.As avea nevoie de o persoana care sa ma inteleaga si sa ma indrume…ma bucur mult ca am gasit acest blog…
LikeLike
Din toata inima iti spun…eu ani de zile am cautat persoane sa ma ajute si indrume cand totul parea intuneric. Si nu am gasit. Pentru ca eu cautam in afara. Si singura persoana care poate face asta, e inauntru, in noi. Esti tu. Ai un potential imens. Trebuie sa ti-l admiti si sa il folosesti pentru a te ajuta. E foarte greu, dar e singura cale. Bineinteles, poti cere ajutor, oamenii potriviti iti vor da ajutor, insa ei sunt doar ajutoare. Tu esti vindecatorul. Foloseste singuratatea pentru a avea timp sa te vezi clar, sa te evaluezi corect si sa incepi sa te iubesti. Cel care se iubeste pe sine gaseste in singuratate un prilej minunat de a fi intim cu el insusi si a deveni siesi un prieten mai apropiat. 🙂 Hai, ca poti! Te pup!
LikeLike
Draga Diana, ma bucur enorm ca te am gasit, nu degeaba se spune cine cauta gaseste:). De cativa ani tot caut explicatii la ce mi se intampla, ma intreb care este rostul meu pe pamant, de unde venim, unde plecam dupa ce murim si cand se va termina cu raul care exista acum sub toate formele pe pamant. Cand vom fi salvati.
De cand m am mutat la bloc (acum 38 de ani) simt ca locul meu nu este aici, si intr adevar nimic nu mi a mers, adica tot traiesc un cosmar. La ora acutala nu am un sot, copii, familie, servici, bani, sanatate, doar o mama bolnava de dementa de care vad de 8 ani de zile. Se spune peste tot ca iubirea, bunatatea si compasiunea ne ridica vibratia, ca asa trebuie sa triam dar eu tocmai din cauza acestor nobile sentimente am ajuns in halul acesta. Eu m am detasat demult de lucrurile materiale, de nebunia care domneste acum in jurul meu. Mi am dorit mereu sa fiu sanatoasa, sa pot calatori, sa traiesc in natura, sa am animalute in jurul meu, pentru ca le iubesc enorm. De 5 ani hranesc in fiecare zi vrabiutele si masimt foarte aproape de sufletul lor si al cainilor, in special maidanezi pentru care sufar enorm. N am gasit nicioadata o persoana sincera cu adevarat, care sa ma iubeasca asa cum am iubit eu pe toata lumea. Acum, de 8 luni sufar de zgomote in urechi, avioane, bubuituri, fel si fel de sunete care m au adus in pragul nebuniei, nu le mai suport. Sunt numai bolnava, dureri articulare, coloana. Lupt din rasputeri sa gasesc si sa dau un sens vietii mele dar nu reusesc. Sunt foarte singura, am doua prietene dar nu ma inteleg pe deplin si nici nu sunt alaturi de mine. Am mare nevoie de cineva care sa ma ajute sa mi ridic vibratia, cu care sa pot comunica, sa ies din cosmarul in care traiesc. Ma rog si sper la bunatatea lui Dumnezeu sa mi vina in ajutor. Nu mi doresc decat sa traiesc in lumina, armonie si iubire. Nu pot schimba situatia in care ma aflu iar eu sunt la limita puterilor. Te rog din suflet, spune mi ce se intampla, de unde provin aceste zgomote, am luat fel si fel de medicamente si suplimente, doctorii nu stiu cauza. De ce nu vine si la mine nimic bun, nici o realizare, traiesc un cosmar de mai bine de17 ani. Desi am multe talente nu am putu sa mi realizez nic un vis, am avut numai piedici si dusmani. Dumnezeu insa m a ocrotit intotdeauna altfel nu mai existam acum. Sunt multe de spus dar nu te pot acapara numai pentru mine. Cert este ca nu am nici o religie anume, nu m am regasit in niciuna, ortodoxia nici atat:) consider ca este de ajuns Credinta si iubirea.
Iti multumesc din suflet ca ti faci timp si ne raspunzi si te implici in viata noastra.:) Astept cu nerabdare raspunsul tau asa cum astept sa fiu salvata din aceasta lume care nu mi se potriveste si n care nu ma pot integra. Te pup si aceste sarbatori sa ne aduca multa lumina, pace si iubire:)
LikeLike
Miha,
Te inteleg, asa simt si eu. Da, cu un vegan nu se face primavara. Insa daca numai un singur om renunta la carne si orice alte produse animale, salveaza anual cca. 950 de animale. De ce? Pentru ca asa functioneaza piata, cererea face oferta. Deci cu cat mai multi oameni mananca carne, lactate, oua, poarta piele, blanuri, si foloseste produse cu ingrediente animale, cu atat mai multe animale mor. Cu cat mai multi vegani suntem, cu atat mai putine animale mor. Si vreau sa iti spun ceva: acum 4 ani cand am inceput eu, puteai numara veganii din romania pe degete, nu gaseai produse vegane in magazine si cu atat mai putin siteuri si bloguri de specialitate. Dupa 4 ani, bubuie magazinele de lapte de soia, tofu, soia texturata, dulciuri vegane, au aparut restarante vegane in Bucuresti si in tara, e plin ochi de bloguri si site-uri care te invata cum sa fii vegan, se organizeaza chiar evenimente pentru vegani. De ce? Pentru ca numai in ultimii 4 ani numarul veganilor din romania s-a inzecit pe putin. Numai eu am vazut 6 prieteni de ai mei devenind vegani in mod natural in ultimii 2 ani, fara ca macar sa le spun eu despre credintele mele. Deci? Se poate 🙂 Viitorul va fi vegan pentru ca viitorul este unul al iubirii, luminii si compasiunii! Te imbratisez!
LikeLike
In primul rand, scuze de intarzierea cu care iti raspund, draga mea Mihaela. In al doilea rand, ti-am citit mesajul si inteleg toata suferinta prin care treci. Daca inca esti in acest stadiul al suferintei, inseamna ca inca nu ai inteles ceva major: TREBUIE SA TE IUBESTI PE TINE SUFLET DRAG!! Te cred cu toata inima mea ca iubesti oamenii si animalutele si ca ii ajuti pe toti. Dar pentru tine ce faci? Cate vise ti-ai indepilinit? Cat de mult te rasfeti, cat timp ai doar pentru tine? Cat de mult te concentrezi pe a te face fericita pe tine? Incepe cu tine, orice faci in viata. Iubeste-te pe tine, fa-te sa radiezi, adu-ti viata la maxim potential si apoi, din abundenta ta vei avea resurse infinite sa dai si altora. Sunetele pe care le auzi, intuitia mea imi spune ca sunt mesajele ghizilor tai pe care le auzi din alte dimensiuni si ca din cauza fricii nu le poti decoda cum trebuie. Aceste zgomote nu trebuie sa te inspaimante, doctorii nu stiu ce sunt pentru ca nu au pregatirea sa le recunoasca. Tu nu esti bolnava, esti doar contactata divin. Sunt mesaje care te vor ajuta. Incearca sa faci liniste, sa inchizi ochii, sa iti concentrezi toata atentia in punctul din centrul fruntii sau intr-un singur cuvant pe care sa il repeti, de exemplu, “iubire” si mediteaza. Mediteaza de cate ori ai ocazia, si vei recepta la un momentdat frecventa corecta pentru zgomotele pe care le auzi. Deschide-te, lasa frica, ai incredere. CUm spuneai, Universul te iubeste, te ajuta. Si acum incearca sa te ghideze. Iubeste-te pe deplin pe tine, ai curaj sa spui nu cand simti sa spui nu, si ai curaj sa fii tu si sa faci ce iti doresti indiferent ce spune lumea din jur.
Mentinem legatura aici si sper sa ne vedem in viitorul apropiat. Te imbratisez cu drag!
LikeLike
Draga Diana,
In ultima perioada ma confrunt cu o problema: nu pot dormi din cauza unei stari de neliniste, simt ca se va intampla ceva. Din pacate ii vad si pe membrii familiei mele cu probleme de sanatate, sau chiar murind si atunci dispare orice urma de somn si nelinistea creste. Ce pot sa fac sa trec peste aceasta stare? Iti multumesc!! La multi ani!!!!
LikeLike
Alina,
Mi se pare ca ai anumite presentimente. Starea ta de neliniste te poate ajuta sa prevezi anumite evenimente neplacute. Insa trebuie sa te calmezi profund si sa faci diferenta intre nelinistea intuitiva si frica. Frica poate bruia aceasta intuitie benefica. Spui ca membrii familiei tale se imbolnavesc si mor. Ai putea sa iti dai seama din timp de aceste evenimente si sa ii ajuti? Crezi ca e vorba de premonitii? Sau este doar frica de boala si moarte? Sa stii ca boala si moartea sunt normale in lumea in care traim, deoarece oamenii isi reprima emotiile, urasc si sufera si astfel isi altereaza starea de sanatatea pana la imbolnavire si chiar moarte. Oamenii ar trai sanatosi si mai mult timp daca ar avea grija de emotiile lor, sa ramana pozitivi, iubitori, impacati, sa ierte si sa accepte. Poate tu le poti aminti aceste lucruri. Bolile se pot vindeca daca se porneste cu vindecarea cauzei. Cauza fiind cel mai adesea emotionala. Moartea este doar o reintoarcere la Sursa. Ne reintoarcem in spirit. Nu patim nimic rau. Este o transformare din material in spiritual. E adevarat ca despartirea doare si ca uneori felul in care mor oamenii este socant si dureros fizic, insa moartea in sine este doar o intoarcere Acasa a spiritelor, deci motiv de bucurie. Uite, iti dau un link catre o carte care te va ajuta sa intelegi bolile mai bine si sa ii ajuti pe cei dragi: http://www.scribd.com/doc/192088572/144810131-Jacques-MARTEL-Marele-Dictionar-Al-Bolilor-Si-Afectiunilor
Vezi cum poti ajuta. Sentimentul tau de neliniste poate fi bun.
Te imbratisez!
Cu drag, Diana
LikeLike
LA MULTI ANI! draga Diana si ti multumesc mult pentru raspuns. Da, voi deveni vegana, am consumat doar ce am avut acum cumparat si atat. Ai dreptate ca incet incet poate vom deveni mai multi si vor scapa bietele suflete de chin.
Asa este ca trebuie sa ma gandesc si la mine sa ma iubesc dar sunt mereu obosita de anii de sacrificiu, durerile nu ma lasa sa ma rasfat, sa plec, si nici banii sa ma pot trata si pleca. In legatura cu zgomotele doctorii au spus ca sunt acufene dar nu stiu nici un tratament care sa ajute, oricum sufar de hipoacuzie iar aceste vajieturi,, avioane si altele le aud in majoritatea timpului foarte tare si nu mai sunt in stare sa ma inteleg cu cei din jur, iata o alta piedica ivita sa mai pot pleca, comunica chiar trai. Sunt zile cand ma haraie pana in talpi de zic ca i cutremur, nu se poate ca Ghizii mei sa mi faca viata atat de amara. De asta sunt in pragul disperarii de nu mai am chef de nimic si te am intrebat pe tine care este cauza. Cum sa mi mai gasesc un job in aceste conditii dar un suflet langa care sa mi traiesc viata? Din cauza acestor zgomote teribile nu mai sunt buna sa fac nimic, sa gandesc logic. Ce sa fac sa scap de ele??? Te rog din suflet, poate reusesti sa afli daca mi s au imbolnavit urechile sau sunt alte cauze si mai ales cum le pot rezolva. Esti singura mea speranta, eu nu ma pot concentra nicidecum medita.Te pup si te imbratisez cu drag:)
LikeLike
LikeLike
Buna Diana,
Abia ieri seara ti-am descoperit blogul si nu m-am putut rabda sa nu iti scriu. De fapt, cred cu tarie ca am fost ghidata catre tine. 🙂
Spun asta deoarece sunt foarte focusata si insetata de cunoasterea fata de procesul trezirii spirituale. Mi-au placut raspunsurile exacte pe care le-ai dat pana acum, dar si dorinta ta de a-i lamuri pe cei interesati pana in cel mai mic detaliu.
De curand am citit cartea lui Brandon Bays “Calatoria”. Am vazut ca in unele raspunsuri indemni aplicarea uneia dintre metodele ei (in special cea in care sa intram cu ochii mintii in organul fizic si sa ne confruntam cu amintirile, blocajele emotionale ce ne apar). Eu mi-as dori foarte mult sa aplic acest proces, dar nu sunt sigura daca ceea ce voi vedea este ghidata de intelepciunea noastra interioara sau e doar un proces al imaginatiei mele constiente. Cum imi dau seama daca felul in care o fac, este eficient? Daca as apela la ajutorul tau, tu m-ai indruma si supraveghea de-a lungul acestei calatorii? Intreb asta deoarece Brandon specifica de mai multe ori ca procesele descrise de ea este bine sa fie facute impreuna cu un prieten, care si el la randul lui a citit cartea si cunoaste cum trebuie sa aplice. Mentionez ca nu am la cine sa apelez sa ma ajute/supravegheze in acest sens, de aceea am indraznit sa te intreb pe tine.
Iti multumesc mult pentru intelegere si pentru rabdarea de care dai dovada citind fiecare mesaj si oferind raspunsuri exacte.
O seara frumoasa,
Diana
LikeLike
Draga Diana,
Te rog mult sa-mi spui ce parere ai despre diversele “marturii” care sunt pe net despre calatorii in iad si in rai ale unora dintre noi. De exemplu, foarte mediatizata acum e marturia Angelicai Zambrano. Pe mine m-a tulburat. Vreo cateva zile nu mi-a putut iesi din minte si mi-a creat o stare de neliniste, de nemultumire. Din acest motiv intuitia imi spune sa stau departe de astfel de relatari.
Te rog sa ne impartasesti si noua din ceea ce-ti spun ghizii despre “rai” si “iad”.
O seara frumoasa!
Cristina
LikeLike
Draga Cristina,
Din ceea ce mi-a fost mie transmis, eu stiu ca nu exista rai si iad, sunt doar inchipuiri ale oamenilor sustinute de biserici pentru a inspira frica. Oamenii, cu totii, dupa moarte, daca urmeaza sa se reincarneze, daca inca mai au misiuni neterminate pe Pamant, daca mai au de ghidat pe cineva, sau daca pur si simplu unele spirite sunt in stare de soc si nu se pot desprinde de elementele fostei vieti ce abia s-a terminat, se duc in astral. Astralul este ca un aeroport in care suflete vin, pleaca, si asteapta. In astral, care se afla in dimensiunea a 4-a, realitatea este creata cu puterea sentimentelor, emotiilor si gandurilor noastre. Aici, cele mai mari temeri si cele mai puternice dorinte, dar si ideile noastre preconcepute si blocajele pe care le caram cu noi intre vieti si vor constitui karma viitoare, devin realitate instant. Daca o viata intreaga cineva a trait pe Pamant cu ideea raiului si iadului, cu frica de demoni si pedepse, cu fel de fel de scenarii induse, atunci cand va avea o experienta in apropierea mortii – adica o calatorie scurta pana in astral – va crea in jurul sau ca experienta tot ceea ce reprezinta aceste credinte ale sale. Cine crede in rai, va vedea raiul. Cine se teme ca va ajunge in iad, va vedea iadul. Insa nu sunt decat reflexia lor proprie – fiecare purtam in noi insine propriul iad si propriul rai prin emotiile si gandurile pe care le lasam sa ne guverneze viata, atitudinea, starea de sanatate, relatiile, etc. Experientele oamenilor care au calatorit in rai sunt asemanatoare din un singur motiv: foarte multi am trait cu convingerea ca exista locuri precum iad si rai pentru ca asa ne-au spus religiile. De fapt, fiecare vede acolo ceea ce oglindeste din el insusi. Aceste calatorii sunt si diferite din motivul ca: fiecare are o experienta puternic personala marcata de ceea ce l-a reprezentat ca om in existenta sa pe Pamant. Oamenii care fac aceste relatari nu sunt rau intentionati, doar ca sunt confuzi. Nu au inteles ceea ce li s-a intamplat. Pentru ei este foarte real ceea ce au experimentat deoarece chiar a fost real! Fiecare isi creaza propria realitate. Acelasi lucru facem si in viata noastra cotidiana de pe Pamant numai ca timpul cauza-efect este mult mai indelungat. Si aici ne cream propriile realitati in functie de cum gandim si simtim, de ceea ce emitem in exterior si de ceea ce construim si potentam in interior. Lumea in care traim este expresia noastra personala, individual si de grup. In plus, mintea noastra umana nu poate aduce cu ea tot ce vedem in astral si nu poate explica si pune in cuvinte adevarul despre aceste experiente, pentru ca ea nu cunoaste mai mult decat ceea ce este material. Ea refuza sa vada ceea ce nu poate concepe, astfel incat adesea cand suntem pusi in fata noului, prima faza este cea de respingere, de negare. Si visele noastre se petrec in astral. Este lumea dintre fiinta si nefiinta. Si cand ne trezim, ceea ce ne amintim este vag si interpretabil. Asa si cu amintirile din astral – sunt vagi si interpretabile, si redate de o minte limitata care construieste o poveste in limitele ei. Experienta proprie este cea mai autentica si singura demna de luat in considerare. In rest, tot ce povestesc altii, este personal si interpretabil si nu trebuie crezut 100% pana nu se testeaza. Inclusiv ce spun eu. Adica crede, discerne si lasa mereu o urma de indoiala. O seara frumoasa si tie!
LikeLike
Mi-e greu sa comasez povestea mea. Mi-ar prinde bine daca vreuna dintre persoanele de aici ar avea rabdare sa ma citeasca si apoi..sa-mi spuna o vorba buna.
Inceputul se petrecea in urm cu aproximativ 10 ani,cand am plecat din orasul natal pentru a veni la facultate intr-un altul,in care am si ramas. Anii de studentie au fost tumultosi,cu multe ganduri si framantari, excese de tot felul si vise marete care nu s-au concretizat, la fel cum nu am terminat nici facultatea, prea preocupata fiind atunci de anii tineretii si distractiile aferente. Lipsa intelepciunii si a unei persoane care sa-mi ofere un sfat pertinent sau o lectie de viata care sa mi se para valida si mie au dus la un..prim esec, caci nefinalizarea studiilor ramane un mare regret si acum. Desigur, parintilor nu le-am spus atunci adevarul ci am trait in minciuna ani buni, macinandu-ma fantastic chiar si dupa ce au aflat.
Lasand la o parte planul acesta,al educatiei, nici in cel relational nu am stiu a lua cele mai intelepte sau corecte decizii. L-am intalnit pe primul barbat din viata mea, ne-am logodit,am locuit impreuna aproape 6 ani..dar am pierdut pe drum si siguranta asta, caci iarasi, excesele mele de tot felul, nepasarea, viata promiscua, l-au facut pe cel de langa mine sa sufere ani buni…pana in momentul in care a spus “stop”. Atunci m-am trezit la realitate. M-am vazut singura, nevoita sa iau in serios un loc de munca,sa ma intretin,sa suptavietuiesc. M-am adaptat greu. Plangeam la munca,pe strada,in troleu,la rarele intalniri cu cei cativa prieteni,inainte sa adorm,cand ma trezeam…si tot asa luni de zile. Mai tarziu m-am dumirit,luand contact cu diverse discipline spirituale,in speta cu reiki, ca am ramas cu o acuta teama de abandon si singuratate.
Dupa aproape un an am reintrat intr-o relatie. Un alt esec,desigur, in urma caruia am mai adunat nitcaiva frustrari,frici si nesiguranta. La doar cateva zile de la sfarsitul acelei relatii a aparut un al 3-lea personaj in viata mea. Inceputul a parut imbucurator, m-a ridicat un pic de la pamant dar s-a dovedit mai tarziu a fi fost totusi precoce. Sunt inca in aceasta relatie, cu un zodiacal taur, dar s-a dovedit ca inceputul a fost atat de optimist caci inca avea rabdare si puterea de a juca teatrul necesar pentru a impresiona. Nu voi minti,presimteam asta. Dar nu am luat nicio masura, astfel incat am acceptat tacit sa devin,din ce in ce mai mult,suma asteptarilor lui,reactivandu-mi-se teama de singuratate si abandon. Voi recunoaste ca mi-am pierdut independenta,sentimentala si de asemeni financiara, mai cu seama ca lucrez alaturi de el,la firma lui si a tatalui sau.
Neincredere in mine,multe,dar multe nopti nedormite, tristete constanta care ma face sa cred ca mai degraba am alunecat intr-o mare depresie, migrene si alte dureri fizice la pachet, plansete din senin pe care incerc sa le asund in dus sau cand doarme,caci asta i-ar strica dispozitia. Da, a ajuns sa-mi fie teama sa fiu..trista. Adaug neputinta de a mai iesi in oras cu prietenii…devin anxioasa peste masura. Expresii ca “dupa ce ca te voi vedea in fiecare zi la munca, mai vrei sa si iesim impreuna?” imi revin in minte constant. Am incercat sa iert si sa las lucrurile sa se intample. Fiecare isi alege propriile experiente pana la urma, si ma gandeam ca daca m-as ghida dupa asta m-as simti mai putin singura si mai sigura. Nu e asa. Incepusem din nou facultatea anul acesta, dar alte expresii,repetate constant,ca “nu e momentul”, “nu trebuia”, ” daca te-ai bagat intr-un cacat,acum mananca-l pana la capat”, m-au facut desigur sa capitulez. Gata si visul cu facultatea. Apoi..pisicile. Ador felinele,si am crescut 2 timp de 7 ani. Acum insa, dumnealui si-a dat seama ca nu le suporta…si ca simte o nevoie imperioasa de a le bate…sau stresa zilnic. Am cedat psihic si am fost nevoita sa renunt si la ele. Poate voi parea exagerata multora, dar am crescut acele 2 pisicute de cand erau cat un pumn..imi faceau viata mai frumoasa si le iubeam cum n-am stiut ca pot fi iubite niste animalute. Renuntarea la ele a lovit atat de rau in mine incat de atunci nu am scos un cuvand prin care sa imi exprim dorul sau durerea lipsei lor..sau sentimentul de vinovatie ca le-am parasit. Si cum inainte imi ieseau mereu in cale puiuti de pisica abandonati pe care ii salvam..sau pisici care stateau sa le alint, din momentul in care am ramas fara ele nu mi s-a mai oferit sansa…karmica,sa-i zicem, de a mai simtit un capusor de pisica in podul palmei sau de a auzi un tors pe la picioare.
Am incercat sa imi setez drumul pe calea spirituala. Carti si filme motivationale, reiki, autosugestia,afirmatii pozitive..parea ca functioneaza. Dar nu rezist mult si pic din nou. Sentimente de vinovatie,de tristete aparuta pe nepusa masa, de nesiguranta,instabilitate, frica, singuratate. Probabil ca si diferenta de varsta dintre noi, el 23…eu 28…face ca necesitatile sa fie total diferite si in consecinta nesatisfacute. El…lenes si comod, inchistat in partea materiala a vietii si mai interesat de confortul burtii decat al mintii, iritat ca munca ii cere disponibilitate din ce in ce mai mare si ii rupe timpul pe care l-ar fi dedicat alminteri jocurilor pe calculator sau statului la bere intr-un bar, dornic de afirmare,de a fi mereu pus la 4 ace pentru a fi adulat si ridicat in slavi, obisnuit sa fi primit totul de-a gata de la parinti,inclusiv loc de munca, diploma de facultate sau acoperis deasupra capului. Eu, pe de alta parte, trecuta deja prin cativa ani de lupta pentru supravietuire, inclinata spre spiritualitate,spre poezie,spre arta si creatie, obisnuita sa muncesc din greu doar pentru a avea un acoperis, chirii ani de zile, uneori nici bani de paine, cateva datorii la banci care mi-au taiat si mai mult din libertate, ajunsa acum in punctul in care am nevoie de stabilitate, de siguranta,de liniste in suflet si minte. Framantarile mele sunt insa din ce in ce mai multe si mai grele, mi-am pierdut si esenta si stima de sine, mi-am pierdut pacea din suflet si din ganduri, caut si astept momentul “boom” care imi revolutioneaza prezentul dar ajung,in asteptarea asta, sa simt ca vreau sa capitulez.
Nu, eu nu ma simt fericita si nici implinita cu un barbat care imi ofera doar siguranta materiala. Eu am nevoie de o vorba buna, de un gand bun,de un suflet care sa imi permita sa fiu cine sunt fara ca asta sa fie o povara.
E acel moment in care simt ca nu pot reusi sa ma regasesc sau sa ma linistesc singura. Acel moment cand, pentru ca raspunsul pe care il primesc cand ii cer o vorba buna e “imi pare rau” sau “te pupacesc”, ajung sa cer o vorba buna…din necunoscut.
Asadar, spune-mi tu, rogu-te, o vorba buna. Ti-as fi extrem de recunoscatoare.
LikeLike
Suntem ceea ce gandim, tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre, cu gandurile noastre construim lumea! Buddha
Nu te mai plange si da vina pe altii, totul se intampla din cauza ta si totul cu un scop.
De tine depinde daca vei folosi aceste ocazii sa inveti ceva si sa evoluezi, daca nu cred ca stii ce lectie va urma…
Pana la urma ce-ti doresti cu adevarat, un barbat macho-man, gentil si bogat sau sa evoluezi spiritual?
LikeLike
A trecut o vreme de cand am postat aici, si spun asta pentru a lua aceasta unitate de timp ca masura a schimbarilor pe care m-am surprins traversandu-le pana acum. Si iti voi raspunde asadar ca ceea ce imi doresc vizeaza acum doar propria fiinta,in toata complexitatea ei. Asteptarile mele nu mai sunt decat intr-o mica si sporadica masura indreptate catre altcineva decat propria-mi persoana. Apreciez ragazul de a raspunde postarii mele. O facusem uitata.
sa primesti liniste si bunastare!
LikeLike
Buna !
Pe site, tu ai scris:
“uneori ma intrebam daca nu cumva sunt nebuna, daca nu cumva am luat-o razna. Asa ca incercam sa caut pe internet o confirmare, cineva trebuie sa fi scris ceva undeva despre ceea ce eu aflam. Dupa saptamani de cautare in zadar, intr-o zi am dat search prin acelasi cuvant pe care il cautam zilnic, si in lista de raspunsuri, a 3-a pozitie, a aparut un site. Un site care avea in descriere cuvintele cheie din viziunile mele. Am deschis site-ul si acolo, o femeie care era de pe aceeasi planeta, ne punea la dispozitie cartile ei in care scria tot ce isi amintise despre vietile ei pe Pamant, lectiile invatate, calatoriile ei in multidimensiuni, pe planeta de Acasa si asa mai departe. Am descarcat 3 dintre carti, primele. ”
Trairile si viziunile mele sunt asemanatoare.
Te rog, daca se poate, sa imi spui despre ce site este vorba.
Iti multumesc anticipat.
LikeLike
Buna Adyna,
Sigur, site-ul este: http://www.multidimensions.com. Vad ca autoarea l-a modificat intre timp. O parte din cartile ei inca sunt gratuite, altele costa 3 dolari in versiunea pdf. eu mai am inca pe laptop pe cele pe care le-am descarcat cand erau gratuite. Cartile citite de mine sunt cele din seria Visions from Venus. Daca doresti, Poti lasa o adresa de email si ti le trimit eu. Te imbratisez!
LikeLike
Adresa mea de e-mail: another_quite@yahoo.com .Multumesc foarte mult !
LikeLike
Buna ziua, Diana, sunt foarte bucuroasa ca te-am gasit si foarte, foarte incantata de tine si de felul cum gandesti si vorbesti oamenilor. As vrea sa absorb tot continutul acestui blog intr-o clipa, caci am mare nevoie de aceasta intelepciune. As putea sa-ti scriu foarte mult, am trecut si eu prin momentul pierderii prin deces a cuiva foarte drag (iubitul meu si sufletul meu pereche), acum aproape 1 an si jumatate, il caut si acum zi de zi, clipa de clipa dar VREAU sa nu mai sufat, sa ma desprind de durere, de disperare, de tristete, si caut metode, cum sa o fac. Nu te ingrijora nu trebuie sa repeti pentru mine ceea ce ai spus celorlalti care au pierdut pe cate cineva: am citit deja ceea ce ai scris mai sus si mi-a fost de mare ajutor. Sper sa si reusesc sa evoluez in acest sens! Pentru tine am acum o mare rugaminte si intrebare: ajuta-ma sa pot vizualiza / imagina cu claritate si usurinta, asa cum faci tu. Spune-mi cum sa procedez ca sa obtin imagini clare si credibile pentru mintea mea. Cand incerc sa vizualizez nu prea reusesc sa vad nimic, parca mereu e o voce care imi repeta “De ce sa te obosesti sa lucrezi cu aceasta imagine daca tot stii ca nu e reala, doar o inchipuire de-a ta.” O parte din mine vrea mult sa lucreze cu vizualizari, simt ca as obtine rezultate foarte benefice, o alta parte nu isi da voie siesi sa le avante in ele sau sa creada in ele. Astfel obtin imagini mici, sterse, care nu se “sustin”, sunt pline de “bruiaje” si se disipeaza foarte repede. Multumesc anticipat pentru raspuns! A si inca o data: ma bucur enorm ca te-am gasit !!!
LikeLike
Draga mea Raluca,
Si eu ma bucur ca m-ai gasit si ca te pot ajuta catusi de putin. Imi cer scuze ca raspund greu – e ceva ce inca nu reusesc : sa dedic mai mult timp blogului meu si oamenilor care imi cer ajutorul aici.
Hai sa iti spun cum fac eu ca sa vizualizez clar. E ceea ce functioneaza pentru mine, nu spun ca este singura sau cea mai buna metoda. 🙂 In primul rand, mintea trebuie calmata, golita si vocile acelea care iti spun ca nu vei reusi sau de ce sa te deranjezi, trebuie ignorate sau puse pe “silentios”. Ca sa reusesti sa faci asta, ia totul ca pe un joc. Nu te gandi si comporta ca si cum faci ceva foarte serios. Cand eram mici reuseam sa ne inchipuim lucruri foarte usor pentru ca luam totul ca pe un joc. Incearca sa redevii copilul care isi imagineaza si crede in ceea ce isi imagineaza. Adica, relaxeaza-te. Pune muzica de relaxare, zen, de meditatie, sunete din natura. Te vor ajuta. Inchide ochii si respira profund de mai multe ori, pana simti ca tensiunea din corpul tau se disipeaza. Cu ochii inchisi, exerseaza, imaginandu-ti lucruri simple pentru inceput: un loc de care iti amintesti, chipul cuiva drag, un copac, un obiect, orice simti. Incearca sa vezi si detaliile acestui lucru pe care ti-l imaginezi. Continua sa respiri si sa te concentrezi pe ceea ce vezi. Incearca sa ii dai viata, culoare, detalii si sa il transformi – adica sa detii controlul asupra vizualizarilor tale. Vizualizarile sunt minunate pentru ca creierul nostru nu poate face diferenta intre realitate, vis si vizualizare. Pentru el, toate sunt egal de reale si posibile. Asadar, daca te vizualizezi sanatoasa, iti programezi creierul sa iti readuca sanatatea. Si creierul este unitatea centrala a tuturor celulelor din corpul tau. Nu conteaza ca e doar imaginatia ta – nu uita ca din imaginatia lor oamenii au realizat cele mai mari reusite in lumea asta. Imaginatia sta la baza creatiei. Acolo “sus”, in dimensiunile superioare de constiinta, orice iti imaginezi devine instant realitate datorita puterii credintei. Asa ca imagineaza-ti si pune si un gram de credinta acolo. Te imbratisez! Cu iubire, Diana
LikeLike
Buna Diana,
Iti multumesc pt acest articol, a facut multa lumina…Ma aflu intr-un plin proces de transformare si m-am regasit in multe dintre manifestarile pe care le-ai mentionat. E bine de stiu ce manifestari pot aparea, de la cineva care a trecut prin ele, mai ales ca tentinta mea initiala, in anumite situatii, a fost de a ma speria. As vrea sa iti cer mai multe detalii in legatura cu modificarile de ordin fizic. Mai exact, ma confrunt cu o modificare a oaselor piciorelor, pe care am remarcat-o recent. E vorba de talpi, de oasele articulatiilor, care in ultima perioada au devenit mai…proeminente, iesite in relief, sesizabil. Nu am consultat inca un medic, pt a vedea daca este vorba de o boala (acele asa numite monturi), intentionez sa o fac in curand. Dar osatura nu e modificata doar in partea in care se pot forma monturi, ci si in cealalta parte, in continuarea degetului mic. Simt si o activitate crescuta in talpi, aproape constant. Indraznesc sa iti cer o parere, legat de acest aspect, poate avea legatura cu acest proces de transformare, ai experiementat sau auzit sa existe si astfel de modificari de ordin corporal? Ce atitudine ar fi indicat sa adopt? Recunosc, m-am cam panicat putin 🙂
Iti multumesc anticipat si te imbratisez cu drag.
LikeLike
Buna si sa aveti parte de o duminica frumoasa.
Numele me este Silvia si am 25 de ani.Problema mea?
Hiperfagia!
De mica am fost plinuta(nu obeza),poate din cauza obiceiurilor alimentare in familia mea sau poate kg in plus erau un mod de a ma proteja de certurile si scandalurilor din familie.Dupa ce am terminat clasa a 8-a am zis sa pun punct….sa slabesc…pentru “un el”,cineva de care imi placea foarte mult.Lucrurile mi-au scapat de sub control asa ca dupa aproape un an jumate am facut cunostinta cu ceva ce se numea “anorexie”.Intamplarea a fost ca intr-o zi sa imi cada in mana o carte de nutritie si sa deschid la pagina “Boli de nutritie”.Ce am citit despre anorexie atunci m-a ingrozit,ma regaseam in acele simptome.M-am dus acasa si mi-am facut curaj sa ma cantaresc…40 de kg la 1.7 m.Pasul urmator?M-am dus la medicul de familie,mi-a dat sa fac un set de analize(i-au iesit foarte bune nu aveam nici macar anemie….poate m-a salvat mierea pe care am mancat-o) si mi-a spus:”MANANCA!”…..NU MI-A CE SPUS CAT,CUM SI CAND SA MANANCI.Atunci in 2006 nu prea se stiau despre aceste boli….si am mancat…….si de atunci din 2006 ma simt parca intr-un cerc…….tin dieta,slabesc….bine cu perioade de hiperfagie…reusesc sa am o greutate normala pentru varsta mea……iar la o perioada de 2 ani iar cad…….nu imi pot da seama ce blocaje am,ce temeri am de nu pot trece peste acest cerc vicios.In anul 2011 cand am descoperit terapia cu ingeri,cauzele spirituale ale bolilor….am avut record….3 LUNI DE ZILE FARA EPISOADE DE HIPERFAGIE…..in acest timp am tinut post,si ma rugam in fiecare seara la 12 noaptea…ma simteam impacata cu mine insami…simteam acel echilibru interior.Va rog…daca ma puteti ajuta…vreau sa fiu o persoana normala,careia nu ii este frica sa se aseze la masa,sau sa manance un anumit aliment de teama ca nu se mai poate opri.Va multumesc.
LikeLike
Buna Silvia,
Si mii de scuze ca ai asteptat raspunsul meu atata timp.
Atunci cand ne referim la greutatea optima pentru tine, trebuie sa ne gandim la ea ca la un echilibru, nici, peste greutate, nici sub greutatea optima. Este nevoie deci, sa obtii si sa mentii un echilibru pentru a ii da corpului tau sansa de a isi gasi greutatea optima si de a ramane la ea. Ma refer la un echilibru interior. Un echilibru sufletesc si mental. Ai nevoie sa fii in pace si in armonie cu propria ta fiinta. Cauza ingrasarii este ca, deoarece te simti vulnerabila si ranita, poate dezamagita, corpul tau incearca sa te protejeze, sa te ascunda sub un strat protector – de grasime. Corpul nostru este construit in asa fel inca sa raspunda factorilor care ne pun in pericol si sa ne protejeze in diferite maniere. In acest caz, te protejeaza de propriile ganduri si emotii, printr-un strat de grasime. Acolo unde ai cea mai multa grasime, acolo este zona cu cea mai mare problema: in jurul taliei – inseamna ca chakra 3, a puterii, este disfunctionala si tu te simti vulnerabila, slaba, lipsita de putere si de forta vitala. Este necesar sa iti recuperezi viata si puterea, sa reinveti cum sa stralucesti lumina din tine in lume. Daca ai grasime in zona bazinului si pe picioare mai mult, ai probleme cu chakrele 1 si 2, adica a contactului cu lumea si a instinctelor tale de baza. Ai incredere in lume si in viata? Ai incredere in tine si in forta ta sexuala? Iti accepti dimensiunea sexuala si feminitatea? Le manifesti liber? Sunt multe la mijloc…Daca ai grasime mai multa pe brate, poate ca nu te exprimi creativ, poate ai un blocaj in centrul tau creativ si nu daruiesti destul de mult. Mainile sunt cele cu care ne exprimam inima si misiunea sufletului in lume. Cele cu care cream si daruim, cele cu care mangaiem si imbratisam. Daca ai grasime in jurul gatului, gusa, nu te exprimi liber, ti-e teama sa spui ce simti si gandesti si de multe ori te abtii si tii pentru tine. Daca grasimea este distribuita proportional inseamna ca ai probleme cu toate acestea la un nivel. Atunci cand esti anorexica, prea slaba, inseamna ca te-ai inchis in tine si nu mai primesti energie din afara…Inclusiv hrana este energie pe care corpul tau nu o mai stocheaza. Am un sentiment ca inima ta este inchisa. Si dea aceea oscilezi intre aceste stari: ba te protejezi de durere, de posibile dezamagiri, ba te inchizi in tine si nu lasi nimic sa intre. Ai suferit o deceptie puternica si ti-ai pierdut increderea in oameni, in univers, in tine, ori in alta viata, ori in aceasta viata. Atunci cand te indrepti catre spiritualitate, in aceste vibratii frumoase, inima ta se deschide din nou si de aceea te simti mai bine si rezultatele se vad. Ai nevoie sa iti deschizi inima si sa gasesti un echilibru. Ai nevoie sa iti recapeti increderea in toata creatia divina si sa iubesti tot ce te inconjoara si sa fii in armonie cu totul. Atunci vei reusi sa scapi de aceasta suferinta, de aceasta boala. Si inca ceva, oamenii mananca mult atunci cand incearca sa umple un gol interior. De fapt, in subconstient, incercam sa suplinim un deficit de energie, un deficit de iubire. Iar la tine, pentru ca ai inima inchisa, acest deficit exista. Prin mancare, incerci sa aduci energie si bucurie in centrul fiintei tale, in suflet, in inima. Dar mancarea nu are cum sa umple acest gol. Si de aceea mananci si nu te mai opresti. Crezi ca poti umple un gol, dar este doar o iluzie. AI nevoie si sa inveti autocontrolul si sa intelegi ca poti umple acest deficit de iubire si de energie doar prin iubire vizavi de tine si de oameni, de divinitate si de creatie, care toate la un loc inseamna acelasi lucru, caci in energia vietii nu exista separare. Incepe cu a te iubi pe tine. Accepta ca acum esti asa, si nu te blama, nu te considera in niciun fel negativ. Priveste-te cu compasiune si cu dragoste. Promite-ti ca vei fi bine asa cum promiti unui prieten drag. Pentru ca tu, draga mea, iti esti cea mai buna prietena pe care o vei avea vreodata, tu iti esti si familie, si Acasa si maestru si cale. Nu te mai separa de tine si de oceanul creatiei. Lasa oceanul creatiei sa te invadeze cu bunatatea lui si sa te spele de toate temerile. Meditatia te poate ajuta in toate caile. Iti mai recomand si sa iti vorbesti tie, sa iti dai singura raspunsuri, sa te cunosti mai bine, sa vezi ce te blocheaza din a iti deschide inima. Iti mai recomand si sa inveti h’ooponopono. Sunt 4 afirmatii pe care sa le rostesti de cateva ori pe zi catre tine si catre toata creatia: Te rog frumos sa ma ierti. Imi pare rau. Iti multumesc. Te iubesc. Aceste 4 afirmatii simple fac minuni, vindeca, repara orice relatie. Drumul este greu si poate fi lung. Dar boala intotdeauna are o cauza spirituala si vindecarea intotdeauna vine de unde a pornit boala, din interiorul tau. Iti doresc ca toata iubirea si pacea sa se astearna in inima ta pe veci si din inima ta sa radieze lumina care sa iti vindece viata. Te imbratisez! Daca te mai pot lamuri sau ajuta cu ceva, te rog sa imi scrii. Voi incerca sa raspund in cel mai scurt timp posibil. Cu drag, Diana
LikeLike