Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘dualitate’

Lupta cea mai obositoare

Va pun aceasta poveste azi, aici, inspirata fiind de lupta uriasa pe care am dus-o eu ieri cu ego-ul meu. E tare suparat si nu mai suporta lumina. A fost cat pe ce sa ma doboare dar am invins.

Sper sa va inspire aceasta povestioara pe care am scris-o acum o vreme. Asa cum m-a inspirat si pe mine insami astazi…

 

” Nedespartiti

 

Intr-un apartament, intr-o tara oarecare, nici nu conteaza unde, traiau doi colegi de facultate si prieteni. Din copilarie fusesera nedespartiti si ramasesera martorii cei mai fideli ai vietilor pe care le duceau, ca doi siamezi imposibil de separat. Culmea, nascuti in aceeasi zi, de aceeasi varsta, si cu acelasi nume, Paul. Daca vreti, puteti sa o numiti coincidenta, dar eu nu cred in coincidente. Eu cred ca ei au fost predestinati sa traiasca impreuna, in pereche, ca  in oglinda, si o sa vedeti de ce spun asta.

Pentru ca vorbim de doua persoane cu acelasi nume, va fi greu sa ii diferentiez atunci cand voi povesti despre unul dintre ei, asa ca voi alege sa ii numesc  Paul si Paulica, asa cum ii striga toti prietenii lor ca sa nu ii incurce.

In clipa cand Paulica s-a nascut, era soare si vara se strecura curajoasa si plina de parfumuri printre aleile strazii sale. Mama lui nu a mai apucat sa ajunga la maternitate sa nasca, asa ca Paulica a fost primit direct in brate de tatal lui, in holul casei,  si si-a facut intrarea in noul univers cu un scancet timid.  Din prima clipa au stiut parintii lui ca au fost binecuvantati  cu un copil deosebit.

Paul a aparut in aceeasi clipa cu Paulica pe aceasta lume, dar se facea cumva ca atunci cand s-a nascut el, ploaia a inceput brusc si nori mari de furtuna s-au apropiat alungand vara catre alte meleaguri. Paul a intrat in noua sa viata dand din picioare si urland cat il tineau plamanii. S-a inrosit si a facut o gura mare cat toata fetisoara lui mica si n-a mai tacut pana cand nu a adormit.

In timp ce Paulica dormea si se juca precum un ingeras, Paul a fost mereu copilul nemultumit, mofturos, plangacios si pretentios.

Culmea, de-a lungul anilor, desi diferiti si cu gandiri opuse, ceva i-a tinut impreuna ca prieteni si colegi, prin toate incercarile vietii.

Paulica a fost dintotdeauna baiatul optimist, curajos, indraznet, inteligent, cu o pofta imensa de cunoastere, cuminte, politicos, generos, talentat, cumpatat, muncitor, corect, apreciat de toti si iubit de toata lumea. Paul, pe de cealalta parte, a  fost de cand se stia un pesimist, las, lenes, incuiat, rezervat, neincrezator, sabotor, invidios, gelos, distructiv si autodistructiv, limitat in gandire, rational, zgarcit, egoist, lacom, profitor, ocolit de lume si singuratic.

Paulica, avand un suflet mare, a incercat mereu sa il faca pe Paul sa vada si partea plina a paharului si sa ii schimbe viziunea, spre binele lui. Insa Paul s-a impotrivit cu incapatanare in fiecare zi si si-a mentinut atitudinea fara sa clipeasca. Asta nu ar fi fost o problema pentru nimeni, daca Paul nu ar fi incercat sa il influenteze si sa il demotiveze pe prietenul sau cu fiecare ocazie.

Paulica avea multe talente si era foarte activ inca din primii sai ani de viata. Paul, ii critica mereu desenele, cantecele, constructiile lego, poeziile, si ii spunea ca mai bine s-ar lasa de astfel de ocupatii pentru ca sunt o pierdere de timp si in viata sunt lucruri mai importante de facut decat astea. Paulica isi dorea sa faca ceva bun in lume, sa o schimbe in bine, dar cand ii povestea visator tot ce gandea amicului sau, Paul radea malitios si ii spunea: „Pe bune? Tu vorbesti serios? Chiar crezi ca poti tu sa faci vreo diferenta in lume cu existenta ta neinsemnata si visele tale de muritor?”

Paulica impartea tot ce avea cu cei din jur si uneori chiar renunta la ceea ce si-ar fi dorit el, ca sa daruiasca acel ceva celor la care tinea. Paul, nu impartea decat rar ceva cu oricine, doar daca nu avea de ales, si chiar si atunci i se frangea inima de egoism si de ciuda ca a trebuit sa renunte in  favoarea altuia.

Paulica isi iubea prietenii si avea incredere in ei, fiind primul care le sarea in ajutor. Paul, insa, isi spunea ca „nimeni nu e prietenul tau” si ca oamenii nu au cum sa ii fie prieteni pentru ca au interesele lor personale care nu au cum sa coincida cu ale lui. Se ferea de oameni, ii trada din frica de a ii lasa sa se apropie de el, jignea des, se izola, refuza invitatiile la reuniuni si petreceri, suspecta pe oricine de tradare si de interese ascunse, era taios si dur . Singurul prieten constant pe care il avusese vreodata era Paulica, care in maretia sufletului sau nu il judecase niciodata si il acceptase asa cum este. Si Paul il acceptase pe Paulica pentru ca il considera prea naiv ca sa reprezinte vreo amenintare pentru el si pentru ca il ajutase de multe ori si devenise dependent de el. Insa nu ai fi putut numi asta prietenie sau afectiune. Nici macar recunostiinta. Paul era incapabil de asa ceva.  Emotiile pentru el erau un semn de slabiciune si el il tachina pe Paulica ori de cate ori simtea afectiune sau se manifesta tandru sau grijuliu fata de o alta fiinta umana.

Paulica respecta natura si animalele si era vegetarian si ecologist in cinstea ei. Paul se gandea ca natura a fost lasata la libera folosiinta a omului si ca ea este subjugata acestuia, deci nu are de ce sa simta vreo urma de respect pentru copacii de pe strada, iarba de sub pantof,  puiul din farfurie sau orice altceva.

Paulica era recunoscator pentru orice si intotdeauna cand primea ceva, daruia ceva in schimb. Paul credea ca toate i se cuvin si nu vedea de ce ar da ceva cuiva atat timp cat lui nu ii da nimeni nimic gratis sau fara intentia de a primi inapoi.

Paulica desena, scria, citea, se plimba, facea fotografii. Paul se juca pe calculator jocuri de strategie militara si simtea o bucurie profunda cand impusca virtual oameni fix in cap.

Paulica, fiind baietel, cadea de pe bicicleta, se lovea, sangera si se ridica mergand in continuare si strangand din dinti. Paul, cadea de pe bicicleta, se lovea, se prabusea la pamant, incepea sa urle din toti plamanii tinandu-se de genunchi ca sa atraga atentia, apoi se ridica si cu furie lovea de nenumarate ori bicicleta facand-o „proasta”.

Paulica spargea vaza mamei cu mingea si apoi facea tot posibilul sa o lipeasca la loc, bucata cu bucata. In cele din urma o arata mamei  si isi cerea scuze. Paul spargea vaza mamei si dadea vina pe fratele lui, iar apoi se distra cand acesta primea o palma drept pedeapsa.

Paulica se trezea dimineata constient ca o sa intarzie la scoala sau la serviciu si apoi ziua nu va mai fi asa de placuta, dezamagind niste oameni care se bazau pe el. Paul intarzia mereu intentionat, ca sa se lase asteptat si sa simta cum altii depind de el si nu isi pot incepe treaba. Paul intarzia la scoala ca sa intre ultimul si toti ochii sa fie asupra lui, chiar daca dintr-un motiv negativ.

Paulica punea ceasul sa sune la 7. Paul venea si seta ceasul sa ii sune la 8, ca sa intarzie.

Paulica se apuca de desenat ceva, Paul ii spunea ca e mai important sa faca curatenie acum si il mustra ca fuge de responsabilitatile zilnice, facandu-l in cele din urma sa renunte la desenat.

Paulica visa sa devina scriitor si era laudat de toti cei care ii citisera schitele. Paul ii citea schitele si i le arunca zeflemitor inapoi, spunand: „Mda, nu e cine stie ce. Asta nu e de publicat. N-o sa o citeasca nimeni.”

Paulica pregatea masa pentru amandoi pentru ca ii placea sa gateasca, si toata lumea era de parere ca mancarea gatita de el este delicioasa, avand potential de bucatar, insa cand Paul gusta din ea, scuipa ca si cum mancase ceva dezgustator si spunea: „ Ce scarbos! Cum ai reusit sa faci asa ceva? Ai fiert un pantof si ai varsat toata sarea in oala? „

Cand Paulica era recompensat pentru eforturile sale si primea premii, Paul nu vroia sa participe niciodata la „aceste evenimente penibile” cum le numea el, si nu il felicitase pe Paulica niciodata. Considera ca si un copil de 7 ani ar fi putut realiza ceea ce Paulica realizase si ca era „mare scofala”.

Paulica facea curat, Paul facea imediat dezordine, doar pentru a il frustra pe prietenul sau.

Paulica mergea la cumparaturi cu Paul. Tot ce auzea Paulica in tot acest timp era : „nu cumpara porcaria aia de broccoli, nu are niciun gust, mai bine iei niste chipsuri ” „tocmai ai mancat ieri banane, nu iti mai lua altele, fa economie” „ce bune sunt fursecurile alea, ce daca au multi conservanti, esti fraier daca nu le iei” „da, pantofii aia iti sunt buni ca numar, dar nu iti vin la fel de bine ca astia care te strang!” „cine mai poarta caciula in ziua de azi, nu iti cumpara, ca iti sta mai bine fara nimic in cap. Lasa ca nu o sa te omoare un pic de ger!” „ia si niste cola!”.

Cand Paulica era la volan, el era de fel precaut, insa cand Paul il insotea, el nu mai inceta sa il incurajeze sa intre in depasire, sa o ia pe contrasens, sa claxoneze, sa se bage in fata, sa treaca pe rosu, iar daca saracul baiat nu facea niciuna din astea el ii spunea cu dispret: „bai, ce papa-lapte esti!” Insa daca se intampla sa ii opreasca politia din cauza ca nu respectasera regulile de circulatie la insistenta lui Paul, tot Paul era cel care ii reposa: „ce sa iti fac? Daca esti fraier si te lasi prins…”

Paulica isi platea facturile la timp si intretinerea la zi, insa Paul ii spunea: „lasa intretinerea, ca poate sa astepte, alte lucruri sunt mai urgente acum. Ia-ti telefonul ala nou!”

Cand Paulica il ruga pe Paul sa ii ude floarea la care tinea, Paul se facea ca uita si apoi floarea se usca si Paulica o gasea moarta si era nevoit sa o arunce.

Cand cineva il ranea pe Paulica si el suferea, in cele din urma ierta si trecea cu vederea, insa Paul se arata mereu si ii spunea: „persoana aia nu merita nici macar iertarea ta, ar trebui sa te razbuni ca sa nu te uite niciodata. Dar oricum, chiar si asa, eu sunt sigur ca a fost doar vina ta. De obicei esti cam insensibil si nesimtit.”

Paulica: „Sunt sigur ca exista Dumnezeu, uite si tu ce a creat! Uite si tu ce fiinte minunate sunt oamenii si ce opera de arta e corpul nostru! Uite si tu cat de spectaculoasa este natura sub toate formele ei! Uite cum Planeta ne sustine viata si ne iubeste desi noi o secam si o biciuim de sute de ani cu lacomia si nepasarea noastra! Sunt sigur ca viata asta nu e tot ce avem, si ca mereu renastem si ne reintrupam cu sanse noi de a deveni mai buni, mai intelepti, mai desavarsiti! Sunt sigur ca in Univers exista si alte fiinte, mult mai avansate decat noi care ne-au ghidat de-a lungul evolutiei noastre ca oameni! Nimic nu e intamplator, si totul are un sens. Mesaje sunt peste tot si ce daruiesti, aia primesti! Ne putem creea vietile asa cum  vrem si puterea ne sta in ganduri si in intentii. E fascinant sa traiesc aici,acum si sunt fericit! Abia astept clipa urmatoare ca sa mai invat ceva, ca sa ma mai apropii cu un pas de desavarsire!”

Paul: „Ce prost esti! Ce baliverne! Ce te amagesti! Dumnezeu nu exista, suntem singuri si parasiti pe acest pamant blestemat, uitat de tot. Planeta asta e cu un picior in rapa si oamenii sunt niste dubiosi idioti cu totii. Sigur ca exista extraterestrii, asa cum eu ma numesc Einstein. Oamenii se nasc si apoi mor in fiecare zi, pana cand mor de tot si se face intuneric pe veci. Asta in cel mai bun caz, in care nu ajungi in iad sa te arda focul vesnic si sa rada Scaraoschi in timp ce te impunge cu furca in coaste. Ziua de maine e o alta zi la fel de banala, la fel de fara rost. Nici n-as vrea sa ma trezesc… As dormi non-stop.”

Paulica: „ Iubirea e cel mai frumos lucru pe care il poti simti! Te ridica, te incurajeaza, te face mai darnic, mai plin, mai cald, mai fericit, mai frumos! E asa de frumos sa iei mana cuiva si sa ii poti spune „te iubesc”! E asa de frumos sa imbratisezi un copil, pe parintii tai, pe iubita ta! Conexiunea dintre doua inimi este cel mai frumos lucru pe care il putem experimenta! Ne nastem din iubire si cautam iubirea o viata intreaga, sau vieti la rand. Iubirea este scopul existentei noastre.  Ce motiv minunat de a exista. Ce motivatie minunata de a ma trezi dimineata! Vreau sa ma umplu cu iubire pana cand inima imi va exploda de bucurie si va umple lumea si universul cu iubire calda, creatoare, nascatoare de viata, vindecatoare! Vreau sa imi gasesc jumatatea! Vreau sa pot iubi egal toti oamenii intr-o zi!”

Paul: „ Iubirea e cea mai mare minciuna dupa care alearga oamenii dintotdeauna! Viseaza cai verzi pe pereti. Nici maica-ta nu te iubeste neconditionat si neintrerupt, dar apoi un strain! Iubirea e comerciala si ajuta smecherii sa vanda ciocolata, felicitari, maimutoaie cu inimioare, vacante la Paris si mai stiu eu ce siroposenii! Oamenii ar fi fericiti daca s-ar reproduce in liniste, fara sa se simta vinovati ca nu se iubesc…o prostie…”

Paulica: „ M-a ajutat Dumnezeu sa trec si peste perioada asta grea in care  nu am avut serviciu. Singur nu as fi reusit…De fapt, nu sunt niciodata singur.”

Paul: „ Da,da, tu spune-ti povesti despre dumnezei si zei si robotei…e noroc, frate. Ai avut noroc.”

Paulica: „ Ma duc la psiholog sa imi rezolv niste probleme din copilarie, am nevoie de ajutor sa ma inteleg si sa ma dezvolt.”

Paul : „ De aia nu ai bani, ca ii arunci pe prostii. Auzi, la el, psiholog! Parca nu au mai avut oamenii probleme in copilarie, si n-au trecut peste ele! Te mai faci si de rusine ca ii spui aluia toate intimitatile tale. Eu nu m-as duce in ruptul capului, pentru ca asta denota slabiciune!”

Paulica: „ Azi m-am certat cu seful meu. A fost nedrept fata de mine. Nici macar nu am fost eu vinovat pentru raportul ala, pentru ca am folosit informatiile date de el. Dar il inteleg, e si el stresat.”

Paul: „ E un nesimtit! Da-ti demisia, nu fii fraier!”

Paulica : „M-au sunat Victor si Andrei. Ma duc in oras, vii?”

Paul: „ Nu, normal ca nu vin. Sunt niste ratati, iti pierzi vremea cu ei.”

Paulica: „Suna telefonul. E mama.”

Paul: „Nu raspunde, iar o sa te streseze cu problemele ei.”

Paulica: „ Azi ploua, dar tot ma duc afara. Mi-e dor de natura. Sunetul ploii ma linisteste.”

Paul: „ N-as iesi pe vremea asta nici de nebun! E frig si e mocirla. Mai bine stau in casa si nu fac nimic.”

Paulica: „Casiera mi-a dat rest cu 10 lei in plus. Sa o atentionez.”

Paul: „Ce fraier esti! Pastreaza-i! Nu are cum sa isi dea seama!”

Paulica: „ De azi ma apuc sa fac sport! E timpul.”

Paul: „Ai uitat ca azi trebuie sa mergi cu mine la cumparaturi? Te apuci de maine.”

In fiecare zi, Paulica are intentii bune, iar Paul il critica si il tine din mers. Si cu toate astea, sunt nedespartiti.

Paulica isi leaga sireturile. Paul isi ia geaca si isi sufleca manecile pana la coate. Paulica se duce la oglinda, se priveste, gandeste: arati bine. Paul il priveste in ochi si ii spune: arati sleampat, mai bine stai acasa. Paulica ii scoate limba. Paul ii scoate limba inapoi. Paulica si Paul se indreapta spre usa in acelasi timp. Pe hol, in timp ce inchid usa, un vecin saluta:

–                     Buna, Paul, unde te duci?

–                     Prin oras, Sorin, tu?

–                     Si eu, mergi in centru?

–                     Da.

–                     Hai ca te duc cu masina.

–                     Super!

Paul si Sorin intra in lift. In urma lor, coridorul ramane gol.

Cu totii avem un „prieten” care ne saboteaza. Se numeste Ego. E cealalta jumatate din tine vesnic neimpacata. Iubeste-te mai mult si vocea lui se va stinge.

28.11.2011 “

Daca vreti sa cititi mai multe dintre povestile scrise de mine, le gasiti aici: http://www.dianadumitru.wordpress.com. Aceasta sunt eu. E timpul sa imi asum identitatea. 🙂

Va iubesc!

Cuplul si nevoia de cuplu

In Cer, fiintele de lumina nu manifesta gen sau sexualitate, ele fiind creatii ale unei unitati ce nu cunoaste dualitate, insa Dumnezeu spune ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, si de aici, subinteleg eu, ca El manifesta atat principiul feminin cat si pe cel masculin. Este mai usor sa se vorbeasca despre un dumnezeu EL pentru ca de mii de ani puterea a fost detinuta pe pamant, in mod vizibil, de barbati, si atunci mintile noastre fac automat asocierea cu un personaj masculin, deoarece, stim cu totii, Creatorul este atotputernic. Insa, Dumnezeu este si blandete, si grija, si compasiune, si iubire, si intuitie, si bunatate, si gratie, trasaturi ale femininului. Deci este Dumnezeu este si Mama si Tata.

In Univers exista doua forte care echilibreaza balanta: Yin si Yang. Yang este energia puterii, a determinarii, a instinctelor, a manifestarii, a luptei, a tot ceea ce este mai brut si mai omogen. Yin este o energie subtila frumoasa, delicata, care echilibreaza Yang-ul. Yin si Yang sunt precum blandetea si duritatea. Si nu pot exista una fara cealalta. Pentru ca una o defineste pe cealalta. Am putea spune ca femininul este ceea ce nu este masculinul si masculinul este ceea ce nu este femininul. Dar impreuna, desi sunt forte diferite, formeaza un tot de o armonie perfecta. Planeta Pamant este cel mai bun exemplu de dimensiune unde se manifesta aceste doua forte.

Dincolo de dubla fata a oricarui lucru de aici, dualitatea se arata pe Pamant prin existenta a fiinte de doua genuri diferite: feminin si masculin. Majoritatea animalelor respecta acelasi principiu cu unele exceptii, dar oamenii cu siguranta o fac cu totii.

Se spune ca toata viata cautam sa fim doi, pentru ca singuratatea cu certitudine nu este modul in care oamenii pot trai fericiti (cu unele exceptii). Eu as spune ca toata viata cautam sa fim UNUL. Eu vad duo-urile umane astfel: la reincarnare, venim ca parte dintr-o sfera impartita in yin si yang, si noi capatam rolul de yin sau yang, in functie de sexul pe care il primim pe parcursul dezvoltarii embrionului. Atunci cand ne intrupam ca barbat sau femeie, devenim jumatate din intregul care ne-a hranit. Suntem incompleti, si desi multi vor spune ca nu este adevarat si ca suntem completi de unii singuri, eu sustin ca este in spiritul legilor Universului ca barbatul si femeia sa se completeze, sa se defineasca si sa evolueze impreuna, ca un tot in metamorfoza. Chiar si noi insine manifestam ca spirite ambele principii deodata, unii avem caracteristici yin predominante – ca femei, dar uneori si ca barbati, si altii avem trasaturi yang – ca barbati, dar uneori si ca femei. Dar le avem pe amandoua, una mai predominanta ca cealalta. Este adesea intalnit, ca in cupluri sa se asocieze oamenii astfel incat sa fie unul yin si altul yang, pentru a se armoniza. Chiar si in cuplurile de homosexuali, ati observat, unul este mai feminin, altul mai masculin, pentru echilibru.(Sper ca nu va supara ca am vorbit despre homosexualitate. Trebuie sa intelegem ca si aceasta este o experienta umana ce trebuie traita pentru a diferentia normalitatea sexuala de anormalitate, dar uneori intalnim si spirite care au fost barbat si femeie in alta viata si s-au iubit asa de mult, incat acum cand s-au regasit nu tin cont de faptul ca au acelasi sex si isi exprima iubirea in continuare. Sau, putem avea de a face cu spirite puternic Yin care s-au nascut in trup de barbat, sau invers, si acestea trebuie sa invete sa isi accepte trupul si sexualitatea, pentru ca trebuie sa traiasca atat ca femei, cat si ca barbati pentru a avea deplinatatea experientei sexuale.)

Cuplul este cel mai frumos parteneriat. Chiar si atunci cand este vorba de o relatie foarte conflictuala. Pentru ca menirea cuplurilor este dobandirea intelepciunii si dezvoltarea spirituala in sensul apropierii cat mai mult de iubirea neconditionata.

Se spune in Biblie ca intai a fost creat Adam si apoi Eva, pentru a-i tine lui de urat. Se mai spune ca ea a fost creata din coasta lui si ca ea l-a ispitit sa cada in pacat.  Eu cred ca biserica a modificat aceasta parte in favoarea ei, pentru a pune femeia intr-o lumina proasta deoarece este cunoscut de cei intelepti ca femeia este calea barbatului catre iluminare. Eu cred ca amandoi au fost creati in acelasi timp, pentru ca sunt expresii ale aceleiasi unitati formata din yin si yang. Si prin faptul ca metaforic Eva i-a oferit marul lui Adam, eu inteleg ca femeia ii deschide barbatului prin evolutie emotionala, implinire sufleteasca, armonizare sexuala, sustinere energetica, calea spre cunoasterea adevarului. Sa nu uitam ca, din fire, barbatii sunt sceptici si realisti, mentali si materialisti. Aceste trasaturi de caracter sunt benefice pentru supravietuire si evolutie fizica, dar nu si pentru evolutie spirituala neaparat. Femeia il sensibilizeaza pe barbat, il deschide spre alte planuri, il invata iubirea, ii ridica vibratia prin sexualitate, ii ofera incredere si sustinere energetica prin emotiile, iubirea, iertarea, pe care ea le investeste in el cu inima deschisa. Aparent este o lume condusa de barbati, dar din urma se arata femeile care ii sustin pe acesti barbati in evolutia lor si care echilibreaza pe Pamant energiile negative produse de masculin.

Pentru a mentine echilibrul si armonia in cuplu este esential sa pricepem ca intre cei doi este o perfecta egalitate. Niciunul nu este mai presus de celalalt pentru niciun motiv. La aceasta intrupare, poate ca unul este femeie vulnerabila si delicata, si celalalt este barbat puternic si influent, insa la nivel astral sunt spirite fara gen si in alte vieti mai mult ca sigur au fost inversate rolurile. Femeile au fost si inca sunt injosite, subestimate, exploatate, nerespectate, deoarece s-a raspandit o mentalitate generala ca ele sunt incapabile si slabe. Este aceeasi conspiratie care se duce impotriva celor care prin deosebite calitati ameninta pozitia celor slabi. Femeile emancipate si libere pot face lucruri marete pe planeta, si aceasta ar fi impotriva planurilor celor care conduc lumea. Uitati-va numai in ultimele 200 de ani cate lucruri extraordinare au realizat femeile care si-au inteles valoarea si scopul si au iesit din rand! Ele au fost tinute timp de secole ascunse in case, sa creasca copii, sa gateasca, sa administreze gospodarii, li s-a refuzat accesul la informatie si la decizie, si au fost abuzate pentru a nu avea curaj sa se exprime. Exista si asupra barbatilor o viziune care ii nedreptateste, promovand o imagine distorsionata despre capacitatea acestora de a fi blanzi, sinceri si emotionali, si transformandu-i in fiinte dure si de neincredere. Trebuie sa eliminam din minte tiparele care ne-au fost insuflate si sa ne deschidem inima sa pornim in relatie de pe pozitii egale, sa ne mentinem pe pozitii egale si sa eliminam orice prejudecata.

Avem tendinta sa negam, sa regretam, sa uram, sa ingropam in trecut, sa blamam, relatiile care au fost pline de suferinta, insa gandind cu intelepciune vom realiza ca aceste relatii sunt cele care ne-au ajutat sa ne dezvoltam cel mai mult. Cuplurile se formeaza de obicei pe baza karmei si pe baza principiului oglinzii. Intotdeauna ne vom intalni in cuplu cu acele persoane venite sa ne arate cu ce am gresit, ce avem de invatat, si ele vor reflecta perfect toate defectele noastre, ca o oglinda fidela. Cand nervii ne vor napadi si ii vom face reprosuri iubitului/iubitei, acele reprosuri ni se adreseaza – ni le adresam noi insine din subconstient. Cand il/o judecam, ne judecam pe noi insine, scotand la suprafata din subconstient, traume, frustrari, defecte, imperfectiuni, asupra carora trebuie sa ne concentram si sa le transformam in ceva benefic. Cuplurile conflictuale sunt cele mai sanatoase, pentru ca sunt dinamice si evolutia nu stagneaza. Insa sunt sanatoase si in masura in care energiile sunt constructive, si in urma conflictelor nu se acumuleaza resentimente si blocaje, ci se produc deblocari de emotii si frustrari, rezolvandu-se probleme karmice si de caracter spiritual. Certurile care se termina cu impacari din suflet si iertare, in urma carora se elibereaza tensiuni si simtim cum iubirea se amplifica fata de partener, in loc sa scada, sunt certurile care ne sunt lectii. Nu trebuie sa ne speriem de ele si sa consideram ca avem o relatie defectuoasa fara viitor prea lung.

La inceput, cei doi dintr-un cuplu pot rezona si poate exista o atractie foarte mare, sau pot fi indiferenti si distanti. Nu exista un sablon. Nu exista un ideal. Unii pot experimenta acea “dragoste la prima vedere” care de fapt este o reintalnire karmica marcata de fiorul recunoasterii celuilalt. Altii pot sa se deteste o vreme buna pana cand sa inceapa subit sa se iubeasca. Unele relatii pornesc la drum cu viteza luminii, altele se construiesc lent in timp. Cuplurile au evolutii diferite,incetati sa mai faceti comparatii. Suntem toti atat de asemanatori ca esenta, insa in evolutie si detalii, atat de diferiti. Nu are rost sa ne alimentam frustrarile asteptandu-ne sa evoluam la fel ca un al cuplu pe care il cunoastem.

Sunt cupluri care se formeaza pentru termene lungi, o viata poate, si sunt cupluri care se regasesc pentru perioade scurte de timp. O relatie de 3 luni poate fi la fel de benefica spiritual ca una de 3 ani, daca suntem constienti de lectiile invatate. Unii oameni au de reparat karma si de evoluat alaturi de mai multe persoane intr-o viata. Alti oameni sunt meniti sa astepte acea persoana unica prin care vor cunoaste desavarsirea in cuplu la un momentdat. Nu se aplica acelasi scenariu pentru toti. Sunt permise si relatiile scurte, si casniciile multiple, si despartirile, si divorturile si recasatorirea. Nu te tine nimeni legat de o persoana fata de care nu mai ai nicio atractie sau emotie (semn ca timpul s-a terminat). Sau poti ramane alaturi de o persoana chiar daca misiunea voastra impreuna s-a terminat dar va iubiti asa de mult incat vreti sa mai zaboviti impreuna. Avem liberul arbitru. Si aici ma refer la faptul ca, desi ne este scris sa ne reintalnim sau intalnim cu anumite persoane alaturi de care sa formam un cuplu, dar noi putem sa alegem daca o facem acum, in viata aceasta, daca ramanem cu el/ea pe termen lung sau scurt, si alte detalii. Intotdeauna se poate amana. Este benefic, pentru o evolutie mai liniara si mai rapida, sa nu se amane, totusi.

Si am ajuns la cuvantul sensibil : asteptare.

Doua subiecte voi dezolta pornind de la acest cuvant. Cat este necesar sa astepti pana sa inchei o relatie care nu te mai multumeste. Si care este efectul asteptarilor in cuplu.

Sunt momente cand cuplurile devin o manifestare a iadului, metaforic. Atunci cand intervin lipsa respectului sub orice forma, agresiunile fizice, mentale, psihice si verbale, adulterul, dezinteresul, sau alte forme mai grave de disfunctii, este clar ca ceva ne spune ca avem mari probleme in cuplu. Intr-o prima faza, se poate recurge la rezolvarea acestor probleme prin comunicare, iertare si iubire. Daca acestea nu functioneaza si ne simtim prizonierii unei relatii care ne seaca de energii, este bine sa alegem o alta cale. Dumnezeu nu vrea ca noi sa suferim crunt, vrea doar sa ne dea ciupitura necesara ca sa ne trezim si sa constientizam. Daca aceasta ciupitura nu este suficienta, vom primi imbolduri repetate din ce in ce mai dure. Deci noi ne scurtam sau prelungim agonia, in functie de cat de receptivi suntem la stimulii primiti. Este util sa ne ascultam vocea interioara = glasul inimii = intuitia = sinele = constienta.

Asteptarile sunt cele care ucid armonia in cuplu si care favorizeaza acumularea de karma.

Multi dintre noi nu intelegem ca nu l-am intalnit pe partenerul nostru ca sa se transforme in tot ceea ce am visat. Nu este un valet care sa ne indeplineasca dorintele! Nu este o papusa trasa de sfori! Nu este ghicitorul gandurilor noastre! Nu este proprietatea noastra! Trebuie sa intelegem ca si dupa ce devine o parte din cuplu, celalalt continua sa fie liber. Este un joc care se joaca tacit de multa vreme: cautam sa aflam asteptarile celui drag si apoi incercam sa i le indeplinim si obosim si imbratranim, si ne secam de energie, fiind persoana care nu suntem de fapt. Ne luam masti, caractere si identitati false, crezand ca pentru a fi iubiti trebuie sa fim cum vor altii. Nu! Cel ce te iubeste sincer, te accepta asa cum esti! Apoi intram in relatie si se acumuleaza frustrari care devin atat de puternice incat ajungem sa il uram pe celalalt pentru ca ne tine prizonieri in carcasa unei persoane inventate si jucate cu mult talent. Si intr-o zi, balonul se sparge si nu ne mai recunoastem. Ne intrebam: Cine este aceasta persoana pe care am crezut ca o cunosc? Cine este acest strain care urla la mine acum? Pe de alta parte, cand suntem nemultumiti de persoana draga si avem asteptari nenumarate de la ea, suferim enorm cand ea nu ne satisface asteptarile si ne consumam timpul si energia pentru a ii incalca dorintele si a o tranforma in “iubita ideala”. Asteptarile sunt gresite si ucid sentimentele.

Intr-un cuplu care tinde spre iubirea absoluta, neconditionata, asteptarile nu au loc. Cand daruiesti, nu trebuie sa astepti recompensa. Cand mangai, nu trebuie sa astepti mangaiere inapoi. Cand spui Te iubesc, nu trebuie sa astepti sa auzi aceleasi cuvinte. Cand astepti si te concentrezi sa primest la fel inapoi, in cazul in care nu vei primi, vei trai o dragoste egoista hranita doar de gesturi doveditoare, ci nu de altruism, si de sinceritate. Osho spunea ca exista un paradox. Oamenii care iubesc neconditionat nu au nevoie de iubirea celorlalti pentru ca iubirea pe care o simt ii umple cu totul, cu toate acestea, acestia sunt oamenii care au parte de toata iubirea celorlalti pentru ca manifestand-o pura in univers, universul le-o intoarce inapoi la fel. Foarte putini reusim sa iubim neconditionat acum, dar cel putin putem sa exersam zi de zi. Iubire, iertare, altruism, acceptare si libertate sunt cuvintele cheie. Cand vom iubi pasari libere fara sa le asteptam sa zboare jos ca sa ne putem bucura de ele, vom da aripi mari relatiilor si armonia va domni intre noi. Intr-o zi vom cunoaste experienta iubirii la inaltimi divine.

Cuplul este expresia unitatii divine pe Pamant. Cuplul este deasemenea expresia dualitatii in forma ei pura. Cuplul este evolutie spirituala la patrat, daca pot spune asa.

Se crede ca atunci cand spiritele evolueaza, ele se apropie mai mult de natura lor originara si aleg sa traiasca in solitudine pe Pamant, deoarece ele nu mai simt nevoia de iubire pentru o persoana de sex opus, ci experimenteaza iubirea in mod egal pentru toti semenii lor. Este adevarat ca atat timp cat esti cu Dumnezeu nu esti singur. Insa nimeni nu poate contesta frumusetea evolutiei in cuplu pe care cu totii am trait-o.

Pe planeta Pamant oamenii inca au nevoie sa traiasca evolutia spirituala si iubirea in doi…sau in unul, un intreg, format din doua jumatati, mai bine zis. Cuplul este cea mai potrivita forma de convietuire pentru acum. Este greu sa incepi sa cunosti iubirea neconditionata prin a-i iubi pe toti semenii tai. Primul pas este sa incepi a iubi destul de mult si de pur un singur om, simtind recunostiinta pentru ca te ajuta sa te descoperi, sa te intelegi, sa te vindeci, sa devii mai bun, sa te vezi prin ochii lui si sa te iubesti tu insuti.

Desi putini vor sa accepte, chiar si Iisus a iubit o femeie…pe Maria Magdalena. Cine vrea sa stie mai multe si sa inteleaga mai profund legatura dintre barbat si femeie, sa citeasca manuscrisul Mariei Magdalena de la Marea Moarta.

Avem nevoie sa fim in cuplu pentru a ne desavarsi. Binecuvantati aceasta experienta, dati-i tot efortul cuvenit, cuprindeti-o in toata intelegerea voastra, intariti-o prin recunostiinta si responsabilitate, faceti-o extraordinara prin iubire neconditionata!

Tag Cloud