Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘echilibru’

Evolutia noastra – O poveste cu printi, printese, balauri si regate

Dragii mei,

Ne aflam intr-o perioada foarte intensa a evolutiei noastre pe Pamant. Si in tot acest proces suntem asistati, incurajati si sustinuti de astre. Venus a mea a revenit mare si stralucitoare pe cer dupa aproape doi ani in care rar s-a vazut. Ca si acum 2 ani, cand pe 11.11.2011  am aflat adevarul despre mine, si anul acesta, care este unul de mare rascruce pentru mine personal, Venus este foarte aproape ca distanta de Pamant si sustine energetic dezvoltarea mea. Dar si intreaga omenire este sustinuta de energiile lui Venus, planeta iubirii. In plus, pozitiile astrelor in acest sezon al schimbarilor sunt de asa natura incat ne influenteaza enorm comunicarea, relatia cu trecutul, relatia cu noi insine si alte aspecte majore din vietile noastre.  Incepand cu 22 Octombrie si pana pe 10 Noiembrie,am avut Mercur retrograd in Scorpion, si efectele lui vor mai dura pana pe 27 Noiembrie. Mercur retrograd ne afecteaza comunicarea de orice fel, luarea de decizii si exprimarea noastra ca persoane in lume. Cel putin pentru mine s-a manifestat cu o intensitate nebuna: conflicte dupa conflicte, comunicare directa si dureroasa, cuvinte grele spuse fara mila, adevaruri vechi, ascunse care au iesit la iveala, schimbarea de status in relatii vechi caracterizate prin comunicare deficienta si aparitia unor noi relatii bazate pe o comunicare plenara, comunicare puternica cu planurile superioare, reconectarea cu dorintele si frustrarile mele, accelerare de karma, valuri si fluctuatii in energie stare de sanatate. O nebunie! Pe langa asta, eclipsa solara din 3 Noiembrie mi-a urlat tare si raspicat in urechi: Lasa trecutul si mergi mai departe!! Si ar mai fi si Saturn in Scorpion…Schimbare, schimbare, schimbare! Prin detasare de trecut, prin calatorii intense in miezul intunericului din noi si scoaterea la lumina a demonilor interiori, prin durere, freamat, tumult si eliberare.

Image

Si eu: “Nu si nu!Nu ma pot lasa de trecut!” Cum nu se poate lasa un dependent de heroina. Imi face atat de rau trecutul, dar e mult mai bun decat prezentul daca  e sa ma iau dupa mintea mea…De ce? Pentru ca trecutul e cunoscut, e familiar, e sigur, e deja stapanit si dovedit. Prezentul e NOU, e NECUNOSCUT, e cumplit de INFRICOSATOR, chiar daca este incitant si interesant. Zona de confort a omului este in trecut, in ceea ce cunoaste. Ca sa fie in prezent, el trebuie sa isi iasa din zona de confort si sa accepte ca nu cunoaste totul, ca nu detine controlul, ca orice se poate intampla oricand si ca…nimic nu e sigur. Pentru mintea umana, “nimic nu e sigur” este echivalent cu moartea. Frica de moarte la om vine din teama de necunoscut. Moartea e cea mai mare enigma, e cea mai mare necunoscuta. Ce urmeaza dupa? Ce e dincolo? Nimeni nu stie sigur atat timp cat isi ramane in limitele mentalului si isi ignora natura spirituala. Practic, prin extensie…trecutul e cunoscut, e viata, iar prezentul este necunoscut, e moarte. Si este moarte! E moartea egoului si a dorintelor, e moartea frustrarilor si a nevoilor, e moartea gandurilor si a demonilor interiori care vor si ei, saracii sa traiasca, sa se hraneasca. Cand esti complet cufundat in prezent, mori. Mori in ego, asa cum un sarpe isi lasa pielea veche si se arata nou, stralucitor. Egoul tau, pielea de sarpe lasata, nu vrea sa dispara. Este si el o forma de existenta. A iti lasa pielea veche in urma inseamna a te dezbraca de trecut, a lasa greutatea lui jos de pe umeri, a te simti usurat si eliberat. Abia acum poti sa te arati in lume si sa stralucesti. Doar ca egoul va lupta cu toate fortele lui si iti va spune toate motivele lui bune ca sa nu fi prezent, ca sa te traga continuu si neincetat inapoi in trecut, acolo unde el si-a jucat rolul atat de bine, unde a fost rege pe scena lui si a primit aplauze si a fost incununat cu lacrimi, durere si haos. Prezentul este echilibru, este ceea ce este si nimic mai mult. In prezent nu ai nevoi, nu ai ganduri, nu detii nimic, nu esti nimic mai mult decat Sine fara atasamente. Prezentul este clipa perfecta si eterna in care esti contopit cu TOTUL. Aici nu e nicio scena unde sa joace egoul si in echilibrul prezentului nu e loc de haos. Echilibrul s-a nascut din haos totusi. De aceea haosul este trecut, iar echilibrul este prezent. Iar egoul, oh, cata nevoie are de haos ca sa fie! Si tot haosul este in trecut, in amintirea lui, in repetarea lui, in retrairea lui, acolo in trecut unde sunt toate traumele prin care am trecut ca sa invatam iertarea si pacea, unde sunt toate durerile prin care am trecut ca sa invatam vindecarea si recunostiinta, unde sunt toate lacrimile pe care le-am varsat ca sa iubim viata, unde sunt toate relatiile chinuitoare prin care am trecut ca sa invatam iubirea si sa ne eliberam karmic, unde sunt toate frustrarile si rautatile pe care le-am adunat si manifestat ca sa invatam ca din intuneric se naste lumina. Acolo este locul pentru ego. In haosul trecutului.

Dar noi evoluam. Si evolutia inseamna sa mai urci o treapta. Sa treci din trecut in prezent. Intr-o viziune sanatoasa, trecutul ar trebui sa fie doar manualul spiritual al omului, omul sa invete din experienta trecutului, dar sa nu isi care emotiile, efectele si amintirile dureroase ale trecutului dupa el. De viitor nu vreau sa vorbesc. Viitorul este doar o insiruire de momente prezente, ca un sirag de perle pe o ata. Mai mult decat trecutul, viitorul este doar o iluzie. Viitorul este doar un prezent care urmeaza un alt prezent, si asta pentru ca noi delimitam momente in timp, zile, ani…ca altfel…ce avem este de fapt, un etern prezent.

Si astfel, suntem intr-un mare conflict cu noi insine in aceasta perioada. Circumstantele si energiile ne cer sa eliberam trecutul urgent si sa pasim in echilbrul prezentului. Insa cum sa ne lasam trecutul cand el este atat de confortabil? Cum sa ne invingem egoul? Este o lupta enorma intre spirit si ego. Este o manifestare sublima a dualitatii. Si inainte ca soarele sa rasara, oare nu trebuie ca noaptea sa se lupte cu ziua? Oare nu e nevoie de cea mai intunecata noapte a sufletului inainte ca el sa straluceasca? Aceste conflicte interioare care, daca privim atenti, se manifesta si la exterior cu ceilalti oameni, pentru a ni se arata si mai clar unde e “buba”, sunt absolut necesare pentru a ne putea gasi linistea in cele din urma si a trece cu bine la un nivel superior de constiinta. In toate povestile traditionale, nu intamplator, printul se lupta cu un balaur si il invinge ca apoi sa poata elibera printesa din turn si sa se contopeasca cu ea intr-o eterna fericire. Este doar o metafora pentru lupta pe care omul, utilizandu-si energia sa yang, se lupta cu demonii sai interiori, cu intunericul, cu frustrarile si blocajele – sau cum vreti sa le spunem, ca sa isi elibereze energia feminina, yin, si sa se reuneasca cu ea, trecand la un nou nivel de constiinta, unde regaseste extazul spiritual. Acest proces se intampla si in noi, intrinsec, dar si la exteriorul nostru, prin cautarea unui partener care sa ne complementeze si sa ne ajute sa recreem echilibrul perfect yin-yang, feminin-masculin, forta-intuitie. Si asa cum yin si yang se invart unul in jurul altuia, asa si femininul si masculinul din lume trebuie sa fie in echitate, egalitate, echilibru.

E timpul ca femeile si barbatii, dar si femininul si masculinul din fiecare din noi, sa conduca lumea in mod egal. Nu mai este loc de dominanta. Femeile au fost dominate de mii de ani de barbati si lumea a cazut in haos si autodistrugere. E timpul ca femeile sa isi reia puterea si sa urce pe tron alaturi de barbati si sa conduca impreuna, egal, fiecare prin calitatile sale specifice. E timpul ca barbatii sa dea femeilor increderea ca ele pot, cu intuitia lor si cu spiritul lor matern, sa readuca armonia in lume. E timpul ca barbatii sa lase femininul din ei sa se manifeste liber: sa fie vulnerabili, pentru ca doar o persoana vulnerabila evolueaza-fiind mereu deschisa in fata energiilor universului; sa planga – pentru ca emotiile negative care nu sunt eliberate devin distructive; sa fie creatori de frumos si de arta – pentru ca e nevoie de viziunea lor creatoare in lume; sa fie emotionali – pentru ca emotiile stau in spatele creatiei aici pe Pamant; sa fie afectuosi si sa isi deschida inima – pentru ca mai presus de orice alta cale, prin centrul inimii se ancoreaza noile energii in lumea noastra acum. Iar femeile, e timpul sa renunte la ideea veche ca barbatii trebuie sa fie duri, inchisi, puternici, inflexibili si sa ii incurajeze sa se exprime liber. Si cea mai frumoasa si mai puternica arma a femei este energia sexuala. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul la divinitate. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul din divinitate in lume, si tot prin vaginul ei, barbatul se va intoarce la divinitate. Energia sexuala, care a fost atat de blamata de societate, biserica si alte structuri sociale, este energia din care a luat nastere Universul si tot ceea ce exista. Precum Sus, asa si Jos. Omul se naste tot din energie sexuala. Animalele se nasc tot din energie sexuala. Energia sexuala este energie creatoare. Iar barbatul, trebuie sa isi readuca aminte sa fie creator alaturi de femeie. Pentru ca el, in ultimele mii de ani a fost mai intai distrugator si apoi creator. Barbatul a trebuit sa distruga cetati ca sa construiasca altele, a trebuit sa distruga temple ca sa infiinteze noi religii, a trebuit sa distruga inimi ca sa sadeasca iubire in ele. E timpul ca barbatul sa isi lase rolul de distrugator si sa devina pur creator. Iar femeia sa nu mai fie sclava, victima sau neputincioasa. Si sa isi ia cu devotament, convingere si mandrie rolul de creatoare alaturi de barbat.

Image

In dualitate, suntem separati initial. Masculin si feminin. Barbat si femeie. Putere si vulnerabilitate. Determinare si intuitie. Inchidere si deschidere. Extreme ale aceluiasi adevar. Poli opusi. Fatete ale aceleasi monede de fapt. Insa natura noastra divina adevarata, naturala, ne aduce incet-incet la stadiul nostru firesc: unitatea. In planurile superioare de constiinta, femininul si masculinul sunt unite si formeaza fiinte androgine. Si cred ca acest pas: ca femeile si barbatii sa isi accepte darurile, sa lase in urma preconceptiile, si sa se intalneasca de pe pozitii egale pentru a conduce lumea spre un viitor in iubire, este un pas firesc catre reintregirea noastra ca fiinte spirituale. In aceasta perioada, este foarte probabil, pentru ca forta  noastra in spirit sa se dubleze, pentru ca efectele actiunilor noastre sa se dubleze, sa ne intalnim complemetele divine. Adica acea jumatate de suflet de care ne-am divizat la intrupare. Cum il/o recunoasteti? Va vedeti in el/ea ca in oglinda si oglindeste mai ales toate imperfectiunile voastre de care ati fugit toata viata. Iar atunci cand priviti in ochii sai, vedeti Universul si va simtiti Acasa.

Mai departe as vrea sa va spun ca pentru a ajunge sa fim prezenti si pentru a ajunge sa fim in echilbru cu femininul-masculinul din noi, e nevoie sa mergem in cele mai intunecate colturi ale fiintei noastre, sa scoatem la lumina orice “monstru” de care ne-am temut si pe care l-am tinut ascuns sub lacate, sa il privim in ochi direct si fara ezitare si…sa il imbratisam, multumindu-i ca exista.

Noi oamenii, traim o viata intreaga si invatam cum sa nu fim, in loc sa invatam cum sa fim autentici. Cand suntem mici, copii, ni se pare firesc sa ne manifestam liber si sa facem orice ne trece prin cap. Vrem sa experimentam lumea, si mai presus de orice, vrem sa ne experimentam pe noi insine. Dar apoi, sub presiunile din jur, incepem sa gandim ca nu e bine sa fim asa de expansivi, nu e bine sa fim curiosi, nu e bine sa spunem ce gandim, nu  e bine sa fim directi, nu e bine sa ne jucam, nu e bine sa radem toata ziua, nu e bine sa facem doar ce ne place, nu e bine sa fim un pic egoisti, nu e bine sa fim noi pana la urma. Ni se neaga propria fiinta. Si incepem sa devenim cine vor ceilalti sa fim. Si pentru ca e IMPOSIBIL CA O FIINTA UMANA SA SE TRANSFORME IN ALTCEVA DECAT CEEA CE A FOST DESTINAT SA FIE, ne luam MASTI. O fiinta umana are un set de calitati anume pentru ca asa a ales ea si Universul sa fie, pentru ca o va ajuta in misiunea ei, pentru ca are nevoie de ele pentru a evolua. Nu exista defecte. Nu exista greseli. Asa cum atunci cand pleci la drumetie, iti iei cu tine o camera foto ca sa surprinzi frumusetea lumii, dar iti iei cu tie si un cutit sa te aperi de uratenia lumii. Nu inseamna ca daca ai la tine un cutit il vei folosi pentru a rani. Nu inseamna ca cutitul este destinat pentru ca tu sa ranesti cu el. Poti la fel de bine sa ucizi un iepure cu el, sa te aperi de un criminal, sa te ranesti singur in el, sau….sa eliberezi cu el o vulpe dintr-o capcana, sa sculptezi o cana sau sa te ajuti de el sa urci o stanca. Asa cum, daca esti agresiv sa zicem, nu inseamna ca vei omori pe cineva daca iti arati agresivitatea. Poate ca vei construi o casa cu mai multa forta, poate vei apara o femeie care are nevoie de ajutor, poate vei lupta pentru cauze inalte in lume, poate vei salva viata cuiva datorita reactiilor tale rapide…Sau poate vei ucide. Si daca vei ucide, crezi ca e intamplator? Crezi ca a fost un accident sau ca macar ai avut tu controlul? Nu. Ai ucis pentru ca asta a fost rolul tau in viata asta. Poate ai ucis deoarece a fost o reglare karmica sau poate pentru ca ai avut un contract cu acel spirit sa il eliberezi in acel moment si el sa se intoarca acasa. Nimic nu e ceea ce pare in fata ochilor fizici si a mintii umane.

Dar oamenii nu inteleg, pana nu se confrunta direct cu “defectele” sau intunericimile lor, ca acestea nu sunt daunatoare si mai ales, ca nu sunt intamplatoare. Si atunci, de mici isi iau masti. Masti precum: OM CALM, OM BUN, OM BLAND, OM ECHILIBRAT, OM INTELEPT, OM SERIOS, OM RESPONSABIL, OM IUBITOR, OM PUTERNIC, OM DUR, OM CUMINTE, OM DARNIC, OM ACTIV, OM NORMAL, OM CREDINCIOS si tot ce implica aceste masti. Si nu stim pana cand nu aflam intr-un mod dur, ca E OK SA FII NERVOS, EGOIST, AGRESIV, DEZECHILIBRAT, PROSTANAC, NESTIUTOR, NESERIOS, IRESPONSABIL, RECE, NEIUBITOR, SLAB, VULNERABIL, EMOTIONAL, AVENTURIER, ZGARCIT, ANORMAL, INEDIT, ATEU.  E OK. Ceea ce nu este ok, este sa ne ascundem. Pentru ca atunci cand ne ascundem, cream o mare frustrare. Aceste calitati ne sunt date pentru a ne folosi de ele, pentru a ne ajuta de ele la momentul potrivit. Nu sunt o rusine. Sunt carje. Sunt parte din noi, sunt parte din natura noastra duala. E natural sa le avem. Nu traim intr-un nivel superior de constiinta unde suntem doar iubire si armonie. Suntem in dualitate, pe pamant. A nu iti exprima extremele este baza unui mare dezechilibru. Si a gasi maestria sa balansezi intre extreme este adevaratul echilibru. Un maestru adevarat isi poate folosi si controla atat intunericul cat si lumina. El isi cunoaste intim atat intunericul cat si lumina. Si pentru a le cunoaste, trebuie, ca si pe un iubit, sa le privesti in ochi, sa le asculti, sa le vorbesti, sa le imbratisezi si sa le mangai, sa le simti, sa le atingi si sa le lasi sa te atinga, sa intri in ele si sa devii una cu ele si apoi, sa alegi sa traiesti impreuna cu ele si sa inveti de la ele. Cea mai intima relatie de iubire pe care o poti avea, este cea cu “defectele” tale. De aceea, atunci cand complemetul divin apare in viata noastra, el va arata din noi exact imperfectiunile noastre. Si cea mai mare forta, cea mai mare putere, care ne da control peste toate si care ne da in acelasi timp aripi dar si radacini pe acest pamant, cea mai mare putere care ingenuncheaza monstri si da nastere la ingeri, in fata caruia niciun zid nu poate rezista, este IUBIREA.

A te iubi pe tine insuti este primul pas pentru a aduce IUBIREA in lume si a o ancora aici, sadind semintele unei noi lumi. A TE IUBI PE TINE INSUTI INSEAMNA A TE IUBI COMPLET, TOTAL, CU TOT CEEA CE REPREZINTI. Asa ca lectia iubirii incepe cu a iti imbratisa si accepta acele aspecte de care iti e rusine si pe care le-ai opresat mereu, tinandu-le mute, captive, frustrate, in inchisoarea fiintei tale. Scoate, rand pe rand, afara din tine tot ceea ce te face sa te rusinezi de tine. Lasa-le sa fie. Observa cum sunt de marete, de puternice, de divine in esenta lor. Admira-le ca pe un cal naravas si salbatic care alearga liber si nu vrea sa fie rapus de nici o sa. Si apoi cheama-l la tine, mangaie-l pe crestet, imbratiseaza-l si urca-i in spate. Lasa-l sa te duca cand el pe tine, cand tu pe el. Ai incredere in instinctele lui pentru ca el este conectat profund cu energiile universului, si ai incredere si in intuitia ta care iti va spune cum sa il conduci. Acest cal poate fi numit: agresivitate, frica, inchidere, dezamagire, egoism, rautate, sexualitate, invidie, ura, vina,  abuz…sau orice altceva tii in tine ascuns.

Orice tii in tine ascuns cu rusine va rabufni intr-un fel sau altul printr-o forta distructiva in cele din urma. Si te va ingenunchea fie pe tine, fie pe altii. Daca luam de exemplu agresivitatea, cu cat o tii mai mult ascunsa in tine si te prefaci ca esti bun si bland, cu atat in situatii tensionate te vei dovedi brutal, agresiv si neasteptat de furios. Si daca nici macar in situatiile tensionate nu vei arata agresivitate, sunt sanse mari sa devii agresiv fizic: sa te automutilezi, sa iti lovesti copiii, sa iti lovesti partenerul sau chiar sa ucizi atunci cand scapi de sub control aceasta energie refulata. Insa in mod normal, trebuie sa scoti din tine aceasta energie constient si sa o lasi sa se manifeste, dar, atentie, in conditiile tale. De exemplu, faci in sport de contact, arte martiale, box, unde ai ocazia sa te manifesti agresiv. Sau daca ai ocazia, iesi in lume si militeaza pentru o cauza, ia o pancarta si striga cat te tine. Si chiar si sexual. Daca simti sa devii mai agresiv cu partenerul tau cand faci sex si el/ea accepta si intelege, fa-o. Si sexul are natura lui primara, carnala, pur umana. Si daca vrei sa ajungi la a face dragoste tandru si la a face sex tantric cu orele, nu poti sari o treapta. Trebuie sa cunosti sexul brut, la baza lui, sa il intelegi si in forma lui primara, instinctuala, ca apoi sa mergi mai departe de aceasta latura a sa si sa ii dai conotatie divina, creatoare. Agresivitatea nemanifestata in niciun fel, va iesi la un momentdat la suprafata prin agresiune fizica asupra ta sau a altora, dar, mai rau de  atat, se va stoca in organele tale, ducand la cancer. In schimb, agresivitatea manifestata, iti va permite sa fii autentic, sincer cu tine si ceilalti, in control, liber si usor. Si cunoscandu-te pe tine cu toate aspectele tale, vei si evolua.

Nu va respingeti pe voi insiva. Nu te respinge pe tine, om drag. TU nu esti doar Lumina. Tu esti acum si aici dual. Ai in tine intuneric frumos si puternic care nu e acolo intamplator. Lasa-l sa se arate si el la soare si soarele imblanzeste si cele mai atroce fiare. Intelege ca evolutia ta depinde de asta.

Ceea ce am dorit sa va spun prin aceasta scrisoare, si sper ca am reusit, este ca e vremea marilor schimbari. Ca noua lume pe care am creat-o la nivel de constiinta se apropie de noi si ca pentru a o gazdui si impamanta, avem nevoie sa fim usori si eliberati de trecut, impacati cu noi si echilibrati in energii.

Asa ca daca pana acum inca nu te-ai eliberat de trecut, nu ai facut pace cu intunericul tau si nu ti-ai acceptat femininatatea sau masculinul din tine sau din lume, acum e timpul ideal sa o faci. Caci energiile sunt benefice. Universul ne sustine, ghizii ne ajuta, astrele ne incurajeaza, iar noi suntem pregatiti.

Stiu ca la o prima vedere pare foarte greu, e mult haos si durere inaintea ta, si preferi sa ramai unde esti in loc sa sari in aceasta prapastie care pare fara sens si fara fund. Si nici nu neg ca e greu si dureros si haotic. Asa este si asa va fi atata timp cand nu vei avea intelegerea deplina a ceea ce se petrece. Dar daca te dai un pas mai in spate si te detasezi de tot, daca privesti ca observator, vei intelege ca e ca atunci cand vine primavara, cu parfumurile si florile ei, cu lumina si caldura, cu viata si noul, iar tu, doar trebuie sa dai jos hainele de iarna si sa le pui in dulap, sa iti iei haine usoare, si sa iesi cu bucurie la o plimbare in soare, pregatit sa te indragostesti la orice pas.

Te iubesc! Hai, inainte, cu curaj! 🙂

Diana

Image

Advertisements

De ce ne simtim obositi si debusolati dupa Anul Nou

Am citit un articol fantastic care ne explica, prin interpretarea unei portiuni din calendarul mayas, de ce ne simtim cum ne simtim dupa 21 decembrie si mai ales de la 1 ianuarie. Si eu am o stare puternica de oboseala nejustificata, dar per general am o stare emotionala si sprituala foarte buna, pozitiva. Am comunicat cu ghizii mei, mi-au spus cam ce se intampla, mi-au dat solutia pentru mine, dar cred ca aceasta solutie s-ar aplica la oricine asa, ca v-o spun: creativitatea. Pe masura ce cream, ne activam centrul inimii, ne deblocam practic principala sursa de energie vitala, activam energiile iubirii si transmutam energiile statice, joase, in energii pozitive,dinamice,care transforma nu doar interiorul nostru, viata noastra, ci intreaga lume. Creativitatea inseamna practic manifestarea aspectului de creator divin, inseamna a transforma energie in ceva, inseamna a aduce frumusete si armonie in jur. Poti sa creezi intr-un mod artistic, prin desen, poezie, scriere, pictura, croit, sau poti sa creezi intr-un mod transformator prin: dans, meditatie, sport, activitati dinamice, jocuri, plimbari. Prin creativitate ne exprimam esenta divina si dam lumii o noua fata.

Sa revin la articol. Ii sunt foarte recunoscatoare echipei de la Editura For You care zilnic ne trimite celor abonati articole foarte frumoase si educative. Acest articol, scris de Elena Cocis, este primit tot prin news letter-ul editurii si mie mi s-a potrivit perfect, gasind multe raspunsuri in el. Il distribui mai departe catre voi si sper sa va ajute cum m-a ajutat si pe mine. Va imbratisez cu drag!

Calendarul Mayas ne vorbeste

de Elena Cocis

~Partea I~

Dragii mei,

Din cand in cand, atunci cand simt ceva si nu stiu ce simt, de unde vine acea stare speciala si ce vrea ea sa-mi spuna, “cineva” ma ia de mana si ma conduce la Calendarul Mayas. Asa mi s-a intamplat si astazi. Ceea ce am inteles acum, privind pentru a nu stiu cata oara acest Calendar, a mai adaugat o fila la modul meu de a intelege simbolurile mayase si voi incerca sa impartasesc cu voi, mesajul primit. Sper ca asa o sa-mi vorbeasca ingerasii macar pana la 31 martie (ziua in care se va incheia un ciclu al Calendarului Tzolkin) – dar acum, desi am incercat sa “privesc” intreaga perioada, inca nu pot deslusi despre ce va fi vorba in acest interval si nici nu sunt sigura daca imi vor mai spune ceva ce sa pot povesti. Am inteles, cumva, ca se vor tot rari mesaje ce vin din “exterior”.

Eu simt ca de acum inainte cam suntem pe cont propriu, iar interventia Divina va avea loc tot mai mult, doar la nivel personal, ca a venit timpul unui alt tip de conlucrare, in care sa fim condusi astfel incat sa atingem starea de maestru al vietii noastre, fara a simti ajutorul din surse ce vin din afara noastra, indiferent ce intelegem prin asta. Daca privesc spre starile si evenimentele prin care trec oamenii in aceasta perioada, mi-este clar ca suntem in permanenta supusi testului de maiestrie interioara. Totul s-a schimbat mult mai mult decat ma asteptam – si intr-o directie pe care as fi putut-o prevedea, daca as fi fost mai atenta la anumite aspecte. (De exemplu, sentimentul de singuratate si abandon, pe care foarte multi oameni l-au avut in ultima perioada, l-am pus pe seama sarbatorilor de iarna, cel putin in cazul celor ce au invocat scuza ca nu au familie…. sau cineva este tocmai acum plecat… si multe altele asemanatoare. Nu m-am gandit nicio clipa ca el este un semn al evolutiei spirituale si ca ghizii si helperii nostri incep sa “se indeparteze”, pentru a ne invata, din nou, “mersul pe propriilor noastre picioare”)

Voi incerca, cu ajutorul simbolurilor din Calendarul Mayas, sa spun cateva lucruri care sper sa va fie de folos. Stiu ca multi dintre voi nu sunt familiarizati cu acest Calendar, motiv pentru care ma voi stradui sa fiu cat mai clara, deci mai putin tehnica. O sa incerc sa va povestesc putin despre magia perioadei pe care am incheiat-o si a celei ce urmeaza, explicand cat se poate de sugestiv semnificatia unor simboluri, asa cum se succed ele in Calendarul Mayas.

Totul a plecat de la faptul ca, fara nicio aparenta legatura cu ceea ce faceam, ghidul meu mi-a atras atentia asupra unui aspect pe care pana acum nu l-am observat – sau, mai corect, nu l-am interpretat in acest fel – si anume, ce inseamna “un nou inceput”, in sensul sau biblic, exprimat prin sintagma “a doua venire a lui Iisus!” Acum, ca am depasit cu bine Marele Portal, ca am contribuit cu totii la restabilirea energiilor feminine, traim, concret, acest timp: al unui nou inceput. Intr-un fel sau altul, trebuie sa constientizam asta si sa ne acomodam cu un nou fel de abordare, mai intuitiv, mai putin explicativ, dar plin de sensuri profunde. Incep, cu pasi marunti, sa intrezaresc cam ce ar insemna asta. Va invit si pe voi sa reflectati asupra acestei observatii – si poate, printr-un efort comun, vom ajunge sa traim adevarata maretie a Vietii.

Sa incep prin a va spune ca acest calendar la care ma refer, Calendarul Tzolkin, singurul care a mai ramas in vigoare, este cel ce reprezinta rotita cea mai mica din ansamblul rotitelor ce dau nastere calendarelor cu care mayasii au descifrat matricea timpului Divin, motiv pentru care mai este denumit si Calendarul Sacru. El exprima energiile cosmice ce se revarsa pe Pamant, zi dupa zi, odata cu trecerea timpului si tot el este cel implicat in numaratoarea lunga, cea care a definit ciclurile prin care a trecut evolutia omului pana acum. Altfel spus, el este cel care construieste spirala timpului, pana in punctul in care vom atinge Numarul de Aur. Asta inseamna ca acest calendar – ce isi incheie un ciclu pe 31 martie – este cel care ne poarta prin sirul lui Fibonacci si ne conduce, secventa cu secventa, pana vom ajunge la perfectiune, in punctul in care vom fi capabili, ca specie, sa realizam un salt cuantic in constiinta, sa incepem sa traim intr-o alta realitate, total diferita de cea de acum. Din perspectiva mea, acest Calendar nu se va opri niciodata, atata timp cat vom fi pe Pamant in aceasta forma, atata timp cat nu am ajuns sa atingem Numarul de Aur, in parcursul evolutiei noastre.

Povestea pe care acum vreau sa o depan incepe pe data de 5 decembrie, cand am intrat sub ghidarea unui simbol extrem de subtil si creator, Samanta stelara, spuma cuantica din care totul este creat. Timp de 13 zile (atat dureaza o trecena) am fost sub influenta acestui semn si am semanat. Ce? Simplu: Noua Constiinta. A fost perioada celui mai important portal, cel din 12.12. Trecena care a inceput ieri, duminica, 13 ian – si despre care o sa vorbesc mai tarziu – ne indeamna la introspectie, la a afla ce anume am semanat din energia inimii si ce a mai ramas in viata noastra creat din neiubire. Avem la dispozitie 13 zile sa intram in lumile noastre interioare, in Spatiul Sacru al Inimii si sa aflam ce am reusit sa sadim in acea perioada si cu ce tip de energie alegem sa cream de acum incolo: cu energia inimii sau cu cea a mintii duale. Deja Viata ne arata ce am ales atunci, pentru ca, in intervalul care a trecut, ceva a rasarit, a prins deja contur. Ceea ce am creat din inima infloreste, se extinde – iar ceea ce am creat din dorinta egoista a mintii, din orgoliu, ne perturba existenta, pentru ca acum se intoarce impotriva noastra, mult mai repede decat ne-am fi gandit vreodata! Am facut-o constient sau nu, in acea perioada am pus baze noi vietii noastre, am semanat!

Mergand mai departe pe sirul evenimentelor cosmice, a urmat, intre 18 si 30 dec., o noua etapa, ce s-a desfasurat sub simbolul Pamant, perioada in care a avut loc alinierea cu Centru Galactic din 21.12. Cum a picat aceasta zi, tocmai in trecena Pamantului… si acum ma intreb. Daca ati urmari, zi dupa zi, simbolurile mayase din aceasta perioada, ati constata cu destula usurinta cum Mama Pamant ne-a vorbit despre o noua constiinta, cum ne-a aratat, cu rabdare, ce mai avem de facut ca sa trecem, treptat, spre o alta lume. Nu am spatiul necesar pentru a detalia, dar va spun ca este fascinant sa analizezi, din aceasta perspectiva, o perioada deja incheiata.

Voi spune doar ca simbolul zilei de 21.12 a fost Ahau, de ton 4. Ce inseamna asta? Cum a fost posibil ca cel mai important si complex simbol din Calendarul Mayas sa pice tocmai in aceasta zi, este greu de imaginat! Observam din nou o sincronicitate absolut uluitoare, intre Calendarul Gregorian si cel Mayas, intre ziua alinierii galactice – fenomen astrologic real, explicat stiintific – si energia zilei exprimata de acest Calendar, alcatuit cu multe secole in urma.

In acea zi, Parintii nostri Divini (Ahau) au sustinut evolutia vietii pe Pamant si trecerea la un alt nivel, intr-un echilibru perfect – poate ca de aceea nu am simtit nimic, cei mai multi dintre noi. Tonul patru ne vorbeste despre stabilitate, claritate, hotarare, plan implinit, despre forma scenei pe care se desfasoara viata si despre cei ce au roluri in aceasta piesa. Ceea ce s-a infaptuit in ziua de 21.12 depaseste cu mult orice ne-am putea imagina. Ca sa va fie putin mai clar, o sa va spun ca, atunci cand construim o cosmograma (matricea misiunii personale), simbolul care se afla pe tonul patru este interpretat a fi acea fiinta/constiinta cosmica, universala, care implineste sarcina divina de a stabili arhitectura, tiparul Divin al misiunii personale, cel ce deseneaza, in detaliu, contextul in care se desfasoara lectiile vietii, creand in acest fel conditiile optime pentru a fi implinit Planul existential al nativului. Acum, pe 21.12, acest rol l-a jucat insusi Dumnezeu Mama/Tata, Ahau, Cel ce uneste toate aspectele fiintei umane si ne conduce spre un alt nivel de constiinta, spre o alta dimensiune a sufletului, spre Frecventa Geniu. Aceasta opera celesta a fost tesuta cu rabdare si iubire, cu blandete si intelepciune, dar acum a capatat forma sa finala.

Faptul ca in ziua de 21.12 a fost Ahau de ton 4, in trecena Pamantului, ne spune clar si neindoielnic ca, incepand din acel moment, toate conditiile pentru a trece pragul spre o noua viata pe Pamant, sunt implinite. Este clar ca totul este gata, ca totul este pregatit, ca nu avem altceva de facut decat sa asteptam, cu iubire si rabdare, dezvoltand comportamente cosmoetice, hotararea Mamei Pamant de a face Marele Salt. Toate semnele si simbolurile importante, stiinta si esoterismul, credintele de orice fel, toti autorii/comunicatorii importanti ai lumii ne spun in cor acelasi lucru: conditiile pentru un nou nivel de viata pe Pamant au fost create, iar ceea ce ne ramane de facut este sa ne instruim, sa ne antrenam, pentru a valorifica orice tip de oportunitate ne poate duce spre a trai la un alt nivel de constiinta. Putem afirma, in acest sens, fara sa gresim, ca sfarsitul vechii lumi a avut loc si o noua lume s-a nascut! Acum trebuie doar sa invatam sa o recunoastem si sa fim capabili sa identificam ce tine de trecut, ca sa putem elimina reminiscentele vechiului din viata noastra. sau integra experientele acumulate prin succesiunea existentelor pamantesti – dupa caz.

Daca mai facem un pas pe sirul evenimentelor, constatam ca in ziua de 31 decembrie a inceput trecena celui numit Pazitorul Legii Divine, Pazitorul Pragului, cel care ne deschide poarta dintre lumi, daca ne-am implinit menirea. Nu poti sa nu fii uimit cand vezi cum se tese realitatea, dincolo de ceea ce mintea noastra poate intelege! Tocmai in noaptea dintre ani, dupa calendarul Gregorian, sa existe in Calendarul Mayas, o astfel de energie-simbol…!? De multa vreme sunt uimita cand intalnesc aceste sincronicitati. Acum, cu ajutorul lui Drunvalo, am si explicatia. Era sub nasul meu, dar nu o vedeam. Sa va explic.

Din cand in cand, Monica Visan imi face bucuria de a-mi da sa citesc cate o carte, inainte de tiparire, cu gandul ca poate mai observ ceva ce ar trebui corectat sau reformulat. Asa am avut norocul sa citesc inaintea voastra Uroborosul Mayas, ultima carte a lui Drunvalo. Este fascinanta! M-am lamurit! Acum stiu cum se face ca apar aceste extraordinare sincronicitati – total ilogice si de neexplicat, care nu au niciun suport material, fizic sau matematic. Cea care poate face asta este doar Mama Pamant, energia feminina, care s-a instalat, treptat, din nou, pe Pamant. In 21.12 am parasit lumea dezechilibrata de excesul energiilor masculine si am intrat, definitiv, in era energiilor feminine. Si nu este vorba aici despre sexe, despre barbati si femei, ci despre mintea duala, logica, exacta, care prin argument detine controlul, despre orgoliu si personalitate (energie masculina) si “mintea” inimii – intuitiva, creatoare, cea care urmeaza cai nebanuite, fara logica, dar clare, eficiente, novatoare, pline de sens (energia feminina).

Trecena guvernata de aceasta “zeitate” cosmica – numita Pazitorul Legii Divine – are pe tonul 11, ton ce inseamna un nou inceput, a doua venire , tot pe Ahau (Dumnezeu Tata/Mama, Creator al Universului si a tot ceea ce exista, cel mai puternic, mistic si misterios simbol mayas)! Asta a fost acum cateva zile (joi, 10 ian): Ahau de ton 11.

Si acum… povestea celor trei trecene – care au marcat trecerea spre o alta lume – se incheie intr-o maniera plina de semnificatii, asupra carora mai este de meditat: vineri, 11 ian (de ziua internationala a cuvantului “multumesc” – pana vineri nici nu am stiut ca exista aceasta zi) a fost ziua in care zeitatea ce simbolizeaza Inceputul Inceputurilor, cea care ne spune ca totul s-a nascut din nimic, Dragonul, s-a aflat pe ton 12, numar apostolic, cu o incarcatura simbolistica inegalabila. Cei care ajung la vibratia numarului 12, asa cum au fost apostolii lui Iisus, il vad pe Cel de al 13-lea – Christul, copilul lui Dumnezeu, cel ce sta ascuns in fiinta noastra si asteapta, rabdator, sa traiasca, sa reinvie, sa-si manifeste liber Darurile Divine. Ultima zi a trecenei, sambata 12 ian., ca sa implineasca Treimea, a fost un alt simbol care desavarseste tranzitia, numit IK, sau Respiratia Divina. Acest simbol este extrem de puternic, mai ales atunci cand se afla in putere maxima, pe tonul 13, asa cum a fost acum, in 12 ianuarie.

Aceste trei trecene au implinit profetia, au realizat trecerea, au adus la bun sfarsit o era si au deschis portile cele noi. Multi sunt dezamagiti, pentru ca, poate, credeau in aparitia unor evenimente dramatice – sau, cel putin, foarte clar definite. NU se asteptau la o zi aparent normala, in care viata sa se desfasoare fara spectacol, intr-un echilibru perfect, neetalat cu emfaza.

Dar foarte multi sunt si cei care stiu ca, in curand, intreaga frumusete a naturii umane va fi dezvaluita, ca miracolul iubirii Christice s-a infaptuit si asteapta, tacut, traind aparent in acelasi mod, sa pogoare Sfantul Duh peste intreaga omenire, sa renasca splendorile Mamei Pamant, creand o noua lume, din Micul Spatiu al Inimii, de acolo de unde toti suntem Unu.

Din pacate, nu pot controla momentele de inspiratie si comunicare cu helperii sau cu ghizii mei. Aceste momente vin tocmai cand ma astept cel mai putin. De ce am inteles acum toate astea – si nu inainte ca aceste evenimente cosmice sa se desfasoare – nu stiu. Probabil ca perioada care va urma are o anume importanta, ce poate fi inteleasa doar prin cunoasterea celei ce s-a incheiat. Asta este, poate, ce-mi zice mintea care, din cand in cand, vrea sa-si explice ceea ce mi se intampla – dar nu as fi sigura ca asa si este. Sa lasam lucrurile sa fie asa cum vor ele si sa vedem daca va face sens sau nu, felul in care mi se arata mie “viitorul”.

O frumusete pe care mintea noastra nu o poate percepe si nici nu si-o poate imagina pluteste in aer, ne inconjoara deja, o respiram, o simtim, dar inca nu o vedem. In timpul care ne-a mai ramas, daca reusim sa traim tot mai mult in Micul Spatiu din inima noastra, aceasta frumusete va prinde forma, se va arata, vom reusi sa o materializam. Totul depinde de noi si de cat de mult ne antrenam pentru a reusi sa traim numai in inima si sa cream din energia iubirii. Atunci cand ne dam voie si lasam visele cele mai profunde sa se elibereze, exista un mecanism interior, care face ca aceste vise sa se oglindeasca in lumea exterioara si apoi sa se materializeze. Universul va reactiona si va recunoaste doar ceea ce este creat din energia inimii, din iubirea primordiala din care totul a fost creat. Cu cat sunt mai multi cei care au dobandit aceasta cunoastere si exerseaza modul in care se infaptuieste, cu atat mai usor si mai repede vom atinge Epoca de Aur. Depinde, in exclusivitate, de noi. Este si motivul pentru care am afirmat ca suntem pe cont propriu. Acum stim tot, experientele vietii ne-au spus tot ce aveau de spus. Ciclul cunoasterii prin intermediul dualitatii s-a incheiat. ASTA ESTE CE S-A SFARSIT, NU VIATA DE PE PAMANT! Este in drept Divin, sa devenim co-creatori.

Daca in viata noastra inca mai sunt provocari, suferinte ori motive de tristete sau de neliniste, este fie pentru ca mai caram cu noi bagaj emotional si traume nevindecate – deci nu ne hotaram sa lasam rucsacul cu pietre din spate – fie pentru ca suntem excesiv de empatici, simtim suferintele si nelinistile celor care sunt inca profund adormiti, ancorati deplin doar in lumea materiala, rupti total de existenta spirituala.

Nu-mi dau seama daca este menit sa ii linisteasca sau nu, pe cei care inca se mai confrunta cu aspecte dramatice sau perturbatoare ale existentei lor, dar vestea buna, zic eu, este ca o proportie insemnata dintre cei care stiu sa se conecteze cu lumea Divina, care sunt pe drumul lor bine conturat, care au lucrat si au atins inalte performante in munca spirituala, se confrunta acum cu stari de neinteles. In continuare apar rasturnari de situatie, la care nu se mai asteapta, apar simptome bizare in corpul fizic sau in cel emotional, intalnesc stari sau situatii negestionabile etc. Parca tot ceea ce au invatat despre autocontrol a disparut si, de multe ori, parca nimic nu mai are sens. Toate aceste stari/situatii pot fi de intensitati sau durate diferite, dar oricum prezente, chiar daca doar in viata celor din jur, in viata celor dragi sau a celor din anturajul apropiat. De unde pana nu de mult dadeau sfaturi bune, ii puteau conduce pe cei apropiati spre a descifra o cauza (spirituala) a starilor/situatiilor prin care trec, acum nicio reteta nu mai functioneaza.

Eu una, mai mult decat sa donez/daruiesc/ofer iubire neconditionata, celor din jurul meu si sa incerc sa le vorbesc despre a trai in inima, altceva nu cred ca mai am ce face. Din nou ajung sa recomand, poate prea insistent, cartea Prin ochii sufletului, pentru ca este cea care ne invata cum sa traim in aceste timpuri, cum sa ne intelegem reactiile si evenimentele prin care trecem. Avem nevoie de alte tipuri de invataturi. Practicile si stiintele spirituale ce-si au izvorul in cercetarea lumii si a vietii prin intermediul dualitatii au luat sfarsit. In curand va apare (tot la Editura For You) si Uroborusul Mayas, ultima carte a lui Drunvalo Melchizedek, care va face multa lumina in sufletele noastre. Si, nu uitati ca am adunat in Cartea Inimii, cele mai importante mesaje ale lui Drunvalo, in care el ne vorbeste despre epoca pe care o traim si despre cea care va veni si despre ce avem de facut ca sa trecem, odata cu Mama Pamant, intr-o alta dimensiune. Aceasta carte se distribuie gratuit (in limita editiei tiparite) si este oferita celor interesati de soarta omenirii si le pasa de propria devenire, fara a cere nimic in schimb. Editura For You, impreuna cu o mana de voluntari inimosi, incearca sa aduca optimism si pace in sufletele oamenilor, sa transmita acele mesaje si invataturi autentice, simple, accesibile tuturor, sa ne uneasca pe toti in jurul unei idei, a unor idealuri inalte.

Poate am divagat putin, dar sper sa se inteleaga din asta ca am facut si vom face, impreuna, atat cat putem, gesturi si fapte menite sa aduca clarificari, ca incercam sa ne punem in slujba celor interesati de cunoastere, asa cum putem mai bine. Va asteptam alaturi de noi.

 

Sa ne intoarcem la analiza noastra.

Pana la sfarsitul acestui ciclu Tzolkin mai sunt sase trecene (si cu cele trei care au trecut, fac in total noua, numar care ne vorbeste despre putere spirituala in punctul sau maxim).

Intamplator sau nu, cea care a inceput ieri, 13 (!) ian, este Noaptea Albastra, simbolul mayas al aducerii la suprafata (in constienta) a tuturor secretelor universului, a tot ceea ce este sacru, misterios, mistic, ascuns ochiului profanilor, dar nu secret! Avem la dispozitie 13 zile magice, in care ne putem intalni, din nou, cu noi insine. O prietena draga, care a plecat dintre noi ca sa ne ajute de dincolo, imi spunea, atunci cand se retragea in tacere, ca ii este, din cand in cand, dor de ea insasi! In starea asta trebuie sa ajungem in aceste zile: sa ne intalnim cu noi, ca sa stingem acest dor!

 

Continuam maine.

Cu mult drag,

Elena Cocis  www.elenacocis.ro

~Partea aII-a~

PARTEA A DOUA a mesajului scris de Elena Cocis.
 
Ma uit din nou la hartia alba din fata mea si ma intreb ce sa scriu, astfel incat sa fie clar, dar si sintetic. Aceste 13 zile pe care le parcurgem sunt pline de mister si de mesaje subtile. Stiu foarte bine ca timpul ne preseaza – se tot scurteaza – iar mesajele lungi ajung ascunse in foldere ce asteapta sa se intample o minune si sa se mai nasca o zi, un ceas sau o ora libera. Ce sa spun, din cate am de spus? Voi incerca.
Dincolo de modul lejer cu care am inceput acest mesaj, simt nevoia sa aduc in atentie un subiect extrem de important: economisirea resurselor – dintre care cea mai importanta este timpul. Orice forma de energie, inclusiv banii, reprezinta o resursa si iata ca a ca acum devine tot mai presanta, nevoia de cheltui cu atentie, deci de a economisi – in sensul de a trata orice resursa, cu respect.
Cu totii simtim si stim ca timpul s-a accelerat si mai stim si ca, oricat de indepartata va fi “ziua” trecerii in dimensiunea a patra, mult nu mai este pana atunci. Si, cu toate astea, alegem in continuare sa facem lucruri inutile, care tin de vechea lume si ignoram, lasam pe maine, ce avem de facut pentru noi, pentru instruirea, sau bucuria sufletului nostru. In continuare facem gesturi si activitati din rutina, din tiparul lui “asa am invatat” , “asa se cuvine”… sau, pur si simplu, pentru ca ne-am robotizat existenta. Am uitat sa radem, sa dansam, sa luam totul in joaca, am uitat sa ne comportam ca niste copii liberi de orice constrangere. Si totusi, nu avem alta solutie, daca vrem sa calatorim alaturi de Mama Pamant. Asta este unul dintre mesajele importante ale trecenei care a inceput in data de 13 si va dura pana in 25 ianuarie – trecena care ne invata calea spre inaltimi si, vrem nu vrem, ar fi bine sa economisim de peste tot, ca sa acordam un buget de timp mai important, cautarilor interioare si introspectiei.
Denumirea mayasa a ceea ce a fost tradus prin Noaptea Albastra este AKBAL- un ghid spiritual de o frumusete desavarsita. Misiunea lui este strans legata de evolutia vietii pe Pamant, ceea ce face din aceasta trecena un element extrem de interesant, dar mai ales folositor, daca ii urmam invataturile. Pentru Akbal noi suntem fiinte spirituale, care traim o experienta umana si nu oameni care ne dorim o experienta spirituala. Akbal ne duce, pas cu pas, zi dupa zi, pana la inaltimea Vulturului si ne reaminteste ca putem zbura.
(Nota: Ca sa intelegem mai usor cum se descifreaza Calendarul, sa asemanam aceasta unitate de timp, numita trecena, cu un interval de timp in care se implineste o anume misiune, extrem de bine definita. Ca orice misiune, ea este incredintata unei constiinte/fiinte, cu “sarcina” de a fi dusa la indeplinire – in cazul nostru, i-a fost incredintata lui Akbal. Ea trebuie sa-si alcatuiasca o echipa de lucru si sa stabileasca sarcini foarte precise, pentru ca, in final, intreaga echipa sa poata ajunge la implinirea misiunii pe care o are de indeplinit. Sarcinile au acelasi cadru pentru fiecare trecena: unul se ocupa de dualitate (tonul 2), altul de copilul interior (tonul 3), altul stabileste arhitectura, scena vietii pe care se desfasoara invataturile (tonul 4), altul este conducatorul “barcii” ce pluteste pe raul vietii (tonul 5), altul se ocupa de miscare – intensitatea valului – (tonul 6), altul de mentinerea echilibrului. (tonul 8) … si tot asa. Cineva va aduce invatatura de baza (tonul 7), iar altii arata cum sa facem ceea ce avem de facut, ca sa atingem nivelul maxim al cunoasterii (tonul 9 si 10), exemplificat prin exemplul personal al ultimilor trei simboluri (tonurile 11-13). Ceea ce este diferit la fiecare trecena in parte, este misiunea si alcatuirea echipei.)
Akbal are misiunea de a aduce pe Pamant elementul sacru, cunoasterea ascunsa, Adevarul Divin – dar, mai ales, vine sa ne arate/invete cum sa ajungem ca aceste valori sa faca parte din fiinta noastra. El este un ghid puternic, cu o echipa pe masura. Se spune ca adevarul iese intotdeauna la lumina, doar ca in aceste zile, cand Akbal isi revarsa cunoasterea asupra vietii pamantene, este vorba despre mult mai mult. Nu vorbim aici despre adevar versus neadevar – valori importante in comportamentul cosmoetic al cautatorului Legii Divine – ci despre Adevarul cu A mare, acela pe care Dumnezeu l-a asezat in inima noastra si pe care noi il vom descoperi, curand.
In aceste 13 zile avem timp suficient sa meditam asupra vietii si fiintei noastre, sa reasezam prioritatile, sa vedem ce pastram si ce lasam sa plece.
Akbal. prin vocea si energia simbolului de pe tonul 4,  Cimi, ne spune ca fara sa transformam (de tipul moarte/renastere) fiecare element ce ne compune viata, nu putem merge intr-o alta dimensiune. Acolo unde vrem noi sa mergem, nimic material nu are valoare. Ceea ce avem de facut este sa aducem spiritul in materie, sa impregnam aceasta dimensiune in care absolvim cea mai frumoasa scoala din Univers, inaltele adevaruri si vibratii Divine.
 
Iata, pe scurt, ce energie poarta aceasta trecena:
Tonul 1: Akbal, a carui misiune cat de cat am creionat-o.
Tonul 2: cel care ne deseneaza scena vietii, Samanta, despre care am vorbit pe larg in mesajul de ieri, ne invata de aceasta data ca trebuie sa semanam proiectele vietii, cu puritate si iubire, in adevar deplin, cautand in permanenta sa implinim prin ele visele sufletului si sa le abandonam pe cele nascute din ego..
Tonul 3 – ziua de azi: trinitatea, copilul interior, Divinitatea launtrica – are ca protagonist Sarpelecel ce detine intreaga cunoasterecel ce reprezinta Unitatea dintre minte si inima, dintre material si spiritual, cel ce stie! El ne arata ca, fara cunoastere, nu avem repere, cautam ceva ce nu stim daca putem gasi si unde, sau cum o putem face. Este un simbol stravechi, in care daca ne afundam, scriem o carte. Ziua de azi le da forta cautarilor noastre. Sa facem ceva astazi, din care Universul sa inteleaga ca pretuim cunoasterea si dorim sa iesim din ignoranta.
Tonul 4 Cimi, cel cu care de fapt am inceput, este simbolul transformarii, este cheia devenirii, a evolutiei spirituale: fara atasamente, fara sisteme de aparare sau scuze, fara victimizare – si, mai ales, fara sa-I pretindem Divinitatii ca stim mai bine decat Ea, ce este cel mai bine pentru noi. Daca ne opunem, Cimi ne obliga sa curgem lin in fluxul energiilor cosmice. In aceasta trecena, incercati sa nu tineti cu dintii de ceea ce nu merge, nu curge lin, pentru ca incapatanarea de a pastra in viata noastra, ceea ce este clar ca nu merge – doar din motive egoiste, din frica sau din trufie – ne va aduce multa suferinta inutila, pentru ca ce nu ne apartine oricum, intr-un tarziu, tot va pleca, se va elibera. Intrebati-va: ce parte din mine doreste asta… si asta… mintea sau sufletul? Fiti sinceri cu voi insiva!
Tonul 5: Cerbul, simbolul Mainii lui Dumnezeu, cel ce conduce barca pe raul vietii din acum! Protectie deplina, rabdare, compasiune, intelepciune, respect, liber arbitru, iubire neconditionata – sunt doar cateva dintre darurile acestui simbol, aflat in acest context. Ce sa facem concret, in aceasta zi? In orice facem, orice gandim sau actionam, sa ne intrebam: ce ar face Christos, in locul meu?
Tonul 6: Stea, spuma cuantica din care totul este creat, fertilitate, miscare, drum fara intoarcere, claritate. Acest simbol ne spune ca daca ne dorim sa atingem cele mai sacre adevaruri Divine, daca vrem sa implinim scopul pentru care am venit, trebuie sa intelegem lectia “Faca-se voia Ta, Doamne”. Cum stim ca asa si facem, tot acest ghid ne spune: observand daca ceea ce facem are nevoie de efort si indarjire – sau iese de la sine, pur si simplu. Universul ne da tot ceea ce avem nevoie pentru implinirea misiunii si numai noi am creat iluzia ca trebuie sa luptam pentru ceea ce avem nevoie. A venit vremea sa schimbam aceasta paradigma care ne tine pe loc si sa observam raspunsul si reactia Universului, la gandurile si actiunile noastre.
Tonul 7: Apa. Pentru a intelege ce vrea sa ne spuna acest simbol, avem nevoie de inteligenta inimii, de intreaga cunoastere adunata acolo. Misterul vietii pe Pamant, manualul de utilizare a acestei dimensiuni ne sunt oferite de cunoasterea si patrunderea in profunzimea acestui simbol. Asa cum apa sapa muntele in tacere, asa cum ea isi croieste drum spre oriunde vrea sa ajunga, asa putem si noi face. Ganditi-va la faptul ca apa nu are forma, ca are nevoie de vas, de albie, de tarm, ca sa se defineasca. Noi suntem vasul ei, noi suntem vasul lui Dumnezeu, noi suntem vasul cunoasterii! In noi se afla totul! Tot ceea ce apa detine, codurile secrete si sacre ale vietii, se afla in egala masura in inima Mamei Pamant si in inima noastra. Tot ceea ce avem de facut este sa-i ascultam susurul, cantecul.
Tonul 8: echilibru, stabilitate: Cel care ne arata calea implinirii stabile este, de aceasta data, insasi Pazitorul Legii Divine. Revedeti ce am scris ieri despre acest simbol si veti intelege ajutorul deplin pe care acest ghid ni-l aduce intr-o noua forma, intr-un alt context. El nu vrea sa stim, acum, decat un singur lucru: ca fiecare dimensiune are legea sa, care nu poate fi incalcata, nici negociata sau interpretata. Daca ne dorim o dimensiune a constiintei mai inalta, trebuie sa invatam si sa respectam legile de acolo – iar acolo este un alt aici! Mai reflectati.
Tonul 9 ne aduce multa frumusete. El ne vorbeste despre puterea spirituala a celui ce a ajuns pana aici, iar simbolul prin care se exprima este Maimuta, Chuencel ce se joaca si stie sa traiasca, sa cante si sa danseze, cel ce intelege umorul, ce creeaza bucurie, relaxare, pace, armonie, buna intelegere, cel ce are abilitati nebanuite, cel ce-si da voie sa fie!
Tonul 10 se afla la granita dintre lectiile parcurse si examenele finale. Este un fel de vacanta de studii, ne da timp sa ne gandim cum sa integram atatea informatii, cum sa facem din viata noastra pamanteana, o calatorie de succes, cum sa facem ca atunci cand ne privim in oglinda, sa ne vedem laurii victoriei, rod al misiunii implinite. Simbolul de pe acest ton se numeste Drum si ne vorbeste despre piramide, despre cunoasterea straveche si despre legatura noastra cu Universul, cu Pleiadele, cu Sirius si Oreon, cu Centrul Galaxiei… ne vorbeste despre Arborele Cosmic si despre caracterul multidimensional al fiintei umane. Acest simbol ne spune ca am venit de departe si ca ne este dor de casa, ca, daca avem incredere in noi si in drumul nostru, vom reusi ce ne-am propus cu mult, mult timp inainte. El ne spune ca am venit aici pe o cale si tot pe aceiasi cale ne vom duce, din nou, spre alte misiuni, dar imbogatiti cu experiente unice.
Tonul 11. Combinatia dintre acest ton – 11un nou inceput, a doua venire… – si simbolul ce reprezinta saltului cuantic in constiinta (Porumbul) este una “exploziva”, clara, transanta, cu un mesaj puternic si plin de sens: pentru a depasi starea de adormire in care ne aflam trebuie sa facem ca lucrurile ce par a fi imposibile sa devina posibile, sa realizam – prin vointa si munca proprie – un salt in constiinta, pregatiti si siguri pe noi, fara sa manifestam ezitari sau indoieli. De noi depinde sa o putem face. Mama Pamant va sti momentul cand vom fi gata de drum, ne va sprijini, ne va ocrotine va indruma, va sincroniza Mer-Ka-Ba Ei cu a noastra si, impreuna, vom infaptui Planul. Stim ca pe Pamant nu vor fi locuri sigure, ci doar oameni siguri. Increderea in noi, in Mama Pamant si in Planul Divin este cheia evolutiei. Totul se va petrece in mod spontan, atunci cand Ea va simti ca a venit momentul. Acest mesaj este explicat pe larg de catre Drunvalo, in ultima sa carte, Uroborosul Mayas, ce va apare foarte curand la Editura For You.
Tonul 12 Jaguarul, vindecatorul cosmic, singurul simbol samanic. Un saman autentic este cel a carui cunoastere si pricepere este pusa in slujba comunitatii. Cu alte cuvinte, nivelul apostolic il vor atinge mai intai cei ce se vor ingriji de cei din jur, cei ce sunt implicati in intrajutorarea semenilor, a caror daruri sunt puse in slujba celorlalti, cei ce cauta vindecarea lor si a comunitatii din care fac parte (sub multiplele sale fatete), cei carora le pasa! Acest aspect este vast si merita discutat ca atare, pentru ca este de o importanta covarsitoare. Nu este o activitate – a face ceva pentru altul – ci este o stare, un mod de fiintare, o dorinta sincera a sufletului, o stiinta bazata pe multa cunoastere si intelepciune. Altfel, ia aspectul unei incercari de mituire a Divinitatii – facem fapte bune, pentru ca asa e bine…. Se spune ca iadul este pavat cu intentii bune. Am inteles tarziu acesta intelepciune. Sper sa mai vorbim pe acest subiect, extrem de complex si destul de delicat, pentru ca presupune mai intai vindecarea/ schimbarea unor vechi paradigme.
Tonul 13 Vulturul reprezinta scopul, tinta noastra din acest interval, numit trecena. Vulturul este simbolul celui ce se ridica atat de sus, incat vede curbura Pamantului, dar si hrana ce se afla in tarana. Coboara, isi ia hrana, si se ridica din nou. Abundenta hranei ce-i sta la dispozitie NU il poate corupe! Din pacate, viata materiala stie sa corupa, iar noi nu stim sa ne tinem departe de aceasta tentatie. Cei care studiaza constientologia, acorda spatii largi acestui subiect. In descifrarea lui, gasim cheia ce descifreaza insasi Viata pe Pamant.
Imi place sa cred ca voi avea inspiratia, timpul si oportunitatea de a dezvolta acest subiect – sau, mai exact, de a uni intr-un sigur gand, ultimele trei teme (puse in evidenta de aceste trei simboluri: Porumb, Jaguar si Vultur), aduse in atentia mea/noastra de acest ghid minunat, care se numeste AKBAL.
Este pentru prima – si sper ca si pentru ultima – oara cand fac descrierea detaliata a unei trecene, pentru ca o consider cea mai importanta pentru perioada pe care o traim. Ea ne ajuta sa revedem trecutul si sa asezam patul germinativ al viitorului. Daca ne oferim acest interval de introspectii, vom invata cele mai pretioase lectii ale Vietiiiar drumul nostru va fi lin si plin de bucurii.
Va multumesc ca m-ati citit.
Elena Cocis
www.elenacocis.ro
elenacocis@yahoo.com; “

Tag Cloud