Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘evolutie’

Evolutia noastra – O poveste cu printi, printese, balauri si regate

Dragii mei,

Ne aflam intr-o perioada foarte intensa a evolutiei noastre pe Pamant. Si in tot acest proces suntem asistati, incurajati si sustinuti de astre. Venus a mea a revenit mare si stralucitoare pe cer dupa aproape doi ani in care rar s-a vazut. Ca si acum 2 ani, cand pe 11.11.2011  am aflat adevarul despre mine, si anul acesta, care este unul de mare rascruce pentru mine personal, Venus este foarte aproape ca distanta de Pamant si sustine energetic dezvoltarea mea. Dar si intreaga omenire este sustinuta de energiile lui Venus, planeta iubirii. In plus, pozitiile astrelor in acest sezon al schimbarilor sunt de asa natura incat ne influenteaza enorm comunicarea, relatia cu trecutul, relatia cu noi insine si alte aspecte majore din vietile noastre.  Incepand cu 22 Octombrie si pana pe 10 Noiembrie,am avut Mercur retrograd in Scorpion, si efectele lui vor mai dura pana pe 27 Noiembrie. Mercur retrograd ne afecteaza comunicarea de orice fel, luarea de decizii si exprimarea noastra ca persoane in lume. Cel putin pentru mine s-a manifestat cu o intensitate nebuna: conflicte dupa conflicte, comunicare directa si dureroasa, cuvinte grele spuse fara mila, adevaruri vechi, ascunse care au iesit la iveala, schimbarea de status in relatii vechi caracterizate prin comunicare deficienta si aparitia unor noi relatii bazate pe o comunicare plenara, comunicare puternica cu planurile superioare, reconectarea cu dorintele si frustrarile mele, accelerare de karma, valuri si fluctuatii in energie stare de sanatate. O nebunie! Pe langa asta, eclipsa solara din 3 Noiembrie mi-a urlat tare si raspicat in urechi: Lasa trecutul si mergi mai departe!! Si ar mai fi si Saturn in Scorpion…Schimbare, schimbare, schimbare! Prin detasare de trecut, prin calatorii intense in miezul intunericului din noi si scoaterea la lumina a demonilor interiori, prin durere, freamat, tumult si eliberare.

Image

Si eu: “Nu si nu!Nu ma pot lasa de trecut!” Cum nu se poate lasa un dependent de heroina. Imi face atat de rau trecutul, dar e mult mai bun decat prezentul daca  e sa ma iau dupa mintea mea…De ce? Pentru ca trecutul e cunoscut, e familiar, e sigur, e deja stapanit si dovedit. Prezentul e NOU, e NECUNOSCUT, e cumplit de INFRICOSATOR, chiar daca este incitant si interesant. Zona de confort a omului este in trecut, in ceea ce cunoaste. Ca sa fie in prezent, el trebuie sa isi iasa din zona de confort si sa accepte ca nu cunoaste totul, ca nu detine controlul, ca orice se poate intampla oricand si ca…nimic nu e sigur. Pentru mintea umana, “nimic nu e sigur” este echivalent cu moartea. Frica de moarte la om vine din teama de necunoscut. Moartea e cea mai mare enigma, e cea mai mare necunoscuta. Ce urmeaza dupa? Ce e dincolo? Nimeni nu stie sigur atat timp cat isi ramane in limitele mentalului si isi ignora natura spirituala. Practic, prin extensie…trecutul e cunoscut, e viata, iar prezentul este necunoscut, e moarte. Si este moarte! E moartea egoului si a dorintelor, e moartea frustrarilor si a nevoilor, e moartea gandurilor si a demonilor interiori care vor si ei, saracii sa traiasca, sa se hraneasca. Cand esti complet cufundat in prezent, mori. Mori in ego, asa cum un sarpe isi lasa pielea veche si se arata nou, stralucitor. Egoul tau, pielea de sarpe lasata, nu vrea sa dispara. Este si el o forma de existenta. A iti lasa pielea veche in urma inseamna a te dezbraca de trecut, a lasa greutatea lui jos de pe umeri, a te simti usurat si eliberat. Abia acum poti sa te arati in lume si sa stralucesti. Doar ca egoul va lupta cu toate fortele lui si iti va spune toate motivele lui bune ca sa nu fi prezent, ca sa te traga continuu si neincetat inapoi in trecut, acolo unde el si-a jucat rolul atat de bine, unde a fost rege pe scena lui si a primit aplauze si a fost incununat cu lacrimi, durere si haos. Prezentul este echilibru, este ceea ce este si nimic mai mult. In prezent nu ai nevoi, nu ai ganduri, nu detii nimic, nu esti nimic mai mult decat Sine fara atasamente. Prezentul este clipa perfecta si eterna in care esti contopit cu TOTUL. Aici nu e nicio scena unde sa joace egoul si in echilibrul prezentului nu e loc de haos. Echilibrul s-a nascut din haos totusi. De aceea haosul este trecut, iar echilibrul este prezent. Iar egoul, oh, cata nevoie are de haos ca sa fie! Si tot haosul este in trecut, in amintirea lui, in repetarea lui, in retrairea lui, acolo in trecut unde sunt toate traumele prin care am trecut ca sa invatam iertarea si pacea, unde sunt toate durerile prin care am trecut ca sa invatam vindecarea si recunostiinta, unde sunt toate lacrimile pe care le-am varsat ca sa iubim viata, unde sunt toate relatiile chinuitoare prin care am trecut ca sa invatam iubirea si sa ne eliberam karmic, unde sunt toate frustrarile si rautatile pe care le-am adunat si manifestat ca sa invatam ca din intuneric se naste lumina. Acolo este locul pentru ego. In haosul trecutului.

Dar noi evoluam. Si evolutia inseamna sa mai urci o treapta. Sa treci din trecut in prezent. Intr-o viziune sanatoasa, trecutul ar trebui sa fie doar manualul spiritual al omului, omul sa invete din experienta trecutului, dar sa nu isi care emotiile, efectele si amintirile dureroase ale trecutului dupa el. De viitor nu vreau sa vorbesc. Viitorul este doar o insiruire de momente prezente, ca un sirag de perle pe o ata. Mai mult decat trecutul, viitorul este doar o iluzie. Viitorul este doar un prezent care urmeaza un alt prezent, si asta pentru ca noi delimitam momente in timp, zile, ani…ca altfel…ce avem este de fapt, un etern prezent.

Si astfel, suntem intr-un mare conflict cu noi insine in aceasta perioada. Circumstantele si energiile ne cer sa eliberam trecutul urgent si sa pasim in echilbrul prezentului. Insa cum sa ne lasam trecutul cand el este atat de confortabil? Cum sa ne invingem egoul? Este o lupta enorma intre spirit si ego. Este o manifestare sublima a dualitatii. Si inainte ca soarele sa rasara, oare nu trebuie ca noaptea sa se lupte cu ziua? Oare nu e nevoie de cea mai intunecata noapte a sufletului inainte ca el sa straluceasca? Aceste conflicte interioare care, daca privim atenti, se manifesta si la exterior cu ceilalti oameni, pentru a ni se arata si mai clar unde e “buba”, sunt absolut necesare pentru a ne putea gasi linistea in cele din urma si a trece cu bine la un nivel superior de constiinta. In toate povestile traditionale, nu intamplator, printul se lupta cu un balaur si il invinge ca apoi sa poata elibera printesa din turn si sa se contopeasca cu ea intr-o eterna fericire. Este doar o metafora pentru lupta pe care omul, utilizandu-si energia sa yang, se lupta cu demonii sai interiori, cu intunericul, cu frustrarile si blocajele – sau cum vreti sa le spunem, ca sa isi elibereze energia feminina, yin, si sa se reuneasca cu ea, trecand la un nou nivel de constiinta, unde regaseste extazul spiritual. Acest proces se intampla si in noi, intrinsec, dar si la exteriorul nostru, prin cautarea unui partener care sa ne complementeze si sa ne ajute sa recreem echilibrul perfect yin-yang, feminin-masculin, forta-intuitie. Si asa cum yin si yang se invart unul in jurul altuia, asa si femininul si masculinul din lume trebuie sa fie in echitate, egalitate, echilibru.

E timpul ca femeile si barbatii, dar si femininul si masculinul din fiecare din noi, sa conduca lumea in mod egal. Nu mai este loc de dominanta. Femeile au fost dominate de mii de ani de barbati si lumea a cazut in haos si autodistrugere. E timpul ca femeile sa isi reia puterea si sa urce pe tron alaturi de barbati si sa conduca impreuna, egal, fiecare prin calitatile sale specifice. E timpul ca barbatii sa dea femeilor increderea ca ele pot, cu intuitia lor si cu spiritul lor matern, sa readuca armonia in lume. E timpul ca barbatii sa lase femininul din ei sa se manifeste liber: sa fie vulnerabili, pentru ca doar o persoana vulnerabila evolueaza-fiind mereu deschisa in fata energiilor universului; sa planga – pentru ca emotiile negative care nu sunt eliberate devin distructive; sa fie creatori de frumos si de arta – pentru ca e nevoie de viziunea lor creatoare in lume; sa fie emotionali – pentru ca emotiile stau in spatele creatiei aici pe Pamant; sa fie afectuosi si sa isi deschida inima – pentru ca mai presus de orice alta cale, prin centrul inimii se ancoreaza noile energii in lumea noastra acum. Iar femeile, e timpul sa renunte la ideea veche ca barbatii trebuie sa fie duri, inchisi, puternici, inflexibili si sa ii incurajeze sa se exprime liber. Si cea mai frumoasa si mai puternica arma a femei este energia sexuala. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul la divinitate. Prin vaginul ei, femeia aduce barbatul din divinitate in lume, si tot prin vaginul ei, barbatul se va intoarce la divinitate. Energia sexuala, care a fost atat de blamata de societate, biserica si alte structuri sociale, este energia din care a luat nastere Universul si tot ceea ce exista. Precum Sus, asa si Jos. Omul se naste tot din energie sexuala. Animalele se nasc tot din energie sexuala. Energia sexuala este energie creatoare. Iar barbatul, trebuie sa isi readuca aminte sa fie creator alaturi de femeie. Pentru ca el, in ultimele mii de ani a fost mai intai distrugator si apoi creator. Barbatul a trebuit sa distruga cetati ca sa construiasca altele, a trebuit sa distruga temple ca sa infiinteze noi religii, a trebuit sa distruga inimi ca sa sadeasca iubire in ele. E timpul ca barbatul sa isi lase rolul de distrugator si sa devina pur creator. Iar femeia sa nu mai fie sclava, victima sau neputincioasa. Si sa isi ia cu devotament, convingere si mandrie rolul de creatoare alaturi de barbat.

Image

In dualitate, suntem separati initial. Masculin si feminin. Barbat si femeie. Putere si vulnerabilitate. Determinare si intuitie. Inchidere si deschidere. Extreme ale aceluiasi adevar. Poli opusi. Fatete ale aceleasi monede de fapt. Insa natura noastra divina adevarata, naturala, ne aduce incet-incet la stadiul nostru firesc: unitatea. In planurile superioare de constiinta, femininul si masculinul sunt unite si formeaza fiinte androgine. Si cred ca acest pas: ca femeile si barbatii sa isi accepte darurile, sa lase in urma preconceptiile, si sa se intalneasca de pe pozitii egale pentru a conduce lumea spre un viitor in iubire, este un pas firesc catre reintregirea noastra ca fiinte spirituale. In aceasta perioada, este foarte probabil, pentru ca forta  noastra in spirit sa se dubleze, pentru ca efectele actiunilor noastre sa se dubleze, sa ne intalnim complemetele divine. Adica acea jumatate de suflet de care ne-am divizat la intrupare. Cum il/o recunoasteti? Va vedeti in el/ea ca in oglinda si oglindeste mai ales toate imperfectiunile voastre de care ati fugit toata viata. Iar atunci cand priviti in ochii sai, vedeti Universul si va simtiti Acasa.

Mai departe as vrea sa va spun ca pentru a ajunge sa fim prezenti si pentru a ajunge sa fim in echilbru cu femininul-masculinul din noi, e nevoie sa mergem in cele mai intunecate colturi ale fiintei noastre, sa scoatem la lumina orice “monstru” de care ne-am temut si pe care l-am tinut ascuns sub lacate, sa il privim in ochi direct si fara ezitare si…sa il imbratisam, multumindu-i ca exista.

Noi oamenii, traim o viata intreaga si invatam cum sa nu fim, in loc sa invatam cum sa fim autentici. Cand suntem mici, copii, ni se pare firesc sa ne manifestam liber si sa facem orice ne trece prin cap. Vrem sa experimentam lumea, si mai presus de orice, vrem sa ne experimentam pe noi insine. Dar apoi, sub presiunile din jur, incepem sa gandim ca nu e bine sa fim asa de expansivi, nu e bine sa fim curiosi, nu e bine sa spunem ce gandim, nu  e bine sa fim directi, nu e bine sa ne jucam, nu e bine sa radem toata ziua, nu e bine sa facem doar ce ne place, nu e bine sa fim un pic egoisti, nu e bine sa fim noi pana la urma. Ni se neaga propria fiinta. Si incepem sa devenim cine vor ceilalti sa fim. Si pentru ca e IMPOSIBIL CA O FIINTA UMANA SA SE TRANSFORME IN ALTCEVA DECAT CEEA CE A FOST DESTINAT SA FIE, ne luam MASTI. O fiinta umana are un set de calitati anume pentru ca asa a ales ea si Universul sa fie, pentru ca o va ajuta in misiunea ei, pentru ca are nevoie de ele pentru a evolua. Nu exista defecte. Nu exista greseli. Asa cum atunci cand pleci la drumetie, iti iei cu tine o camera foto ca sa surprinzi frumusetea lumii, dar iti iei cu tie si un cutit sa te aperi de uratenia lumii. Nu inseamna ca daca ai la tine un cutit il vei folosi pentru a rani. Nu inseamna ca cutitul este destinat pentru ca tu sa ranesti cu el. Poti la fel de bine sa ucizi un iepure cu el, sa te aperi de un criminal, sa te ranesti singur in el, sau….sa eliberezi cu el o vulpe dintr-o capcana, sa sculptezi o cana sau sa te ajuti de el sa urci o stanca. Asa cum, daca esti agresiv sa zicem, nu inseamna ca vei omori pe cineva daca iti arati agresivitatea. Poate ca vei construi o casa cu mai multa forta, poate vei apara o femeie care are nevoie de ajutor, poate vei lupta pentru cauze inalte in lume, poate vei salva viata cuiva datorita reactiilor tale rapide…Sau poate vei ucide. Si daca vei ucide, crezi ca e intamplator? Crezi ca a fost un accident sau ca macar ai avut tu controlul? Nu. Ai ucis pentru ca asta a fost rolul tau in viata asta. Poate ai ucis deoarece a fost o reglare karmica sau poate pentru ca ai avut un contract cu acel spirit sa il eliberezi in acel moment si el sa se intoarca acasa. Nimic nu e ceea ce pare in fata ochilor fizici si a mintii umane.

Dar oamenii nu inteleg, pana nu se confrunta direct cu “defectele” sau intunericimile lor, ca acestea nu sunt daunatoare si mai ales, ca nu sunt intamplatoare. Si atunci, de mici isi iau masti. Masti precum: OM CALM, OM BUN, OM BLAND, OM ECHILIBRAT, OM INTELEPT, OM SERIOS, OM RESPONSABIL, OM IUBITOR, OM PUTERNIC, OM DUR, OM CUMINTE, OM DARNIC, OM ACTIV, OM NORMAL, OM CREDINCIOS si tot ce implica aceste masti. Si nu stim pana cand nu aflam intr-un mod dur, ca E OK SA FII NERVOS, EGOIST, AGRESIV, DEZECHILIBRAT, PROSTANAC, NESTIUTOR, NESERIOS, IRESPONSABIL, RECE, NEIUBITOR, SLAB, VULNERABIL, EMOTIONAL, AVENTURIER, ZGARCIT, ANORMAL, INEDIT, ATEU.  E OK. Ceea ce nu este ok, este sa ne ascundem. Pentru ca atunci cand ne ascundem, cream o mare frustrare. Aceste calitati ne sunt date pentru a ne folosi de ele, pentru a ne ajuta de ele la momentul potrivit. Nu sunt o rusine. Sunt carje. Sunt parte din noi, sunt parte din natura noastra duala. E natural sa le avem. Nu traim intr-un nivel superior de constiinta unde suntem doar iubire si armonie. Suntem in dualitate, pe pamant. A nu iti exprima extremele este baza unui mare dezechilibru. Si a gasi maestria sa balansezi intre extreme este adevaratul echilibru. Un maestru adevarat isi poate folosi si controla atat intunericul cat si lumina. El isi cunoaste intim atat intunericul cat si lumina. Si pentru a le cunoaste, trebuie, ca si pe un iubit, sa le privesti in ochi, sa le asculti, sa le vorbesti, sa le imbratisezi si sa le mangai, sa le simti, sa le atingi si sa le lasi sa te atinga, sa intri in ele si sa devii una cu ele si apoi, sa alegi sa traiesti impreuna cu ele si sa inveti de la ele. Cea mai intima relatie de iubire pe care o poti avea, este cea cu “defectele” tale. De aceea, atunci cand complemetul divin apare in viata noastra, el va arata din noi exact imperfectiunile noastre. Si cea mai mare forta, cea mai mare putere, care ne da control peste toate si care ne da in acelasi timp aripi dar si radacini pe acest pamant, cea mai mare putere care ingenuncheaza monstri si da nastere la ingeri, in fata caruia niciun zid nu poate rezista, este IUBIREA.

A te iubi pe tine insuti este primul pas pentru a aduce IUBIREA in lume si a o ancora aici, sadind semintele unei noi lumi. A TE IUBI PE TINE INSUTI INSEAMNA A TE IUBI COMPLET, TOTAL, CU TOT CEEA CE REPREZINTI. Asa ca lectia iubirii incepe cu a iti imbratisa si accepta acele aspecte de care iti e rusine si pe care le-ai opresat mereu, tinandu-le mute, captive, frustrate, in inchisoarea fiintei tale. Scoate, rand pe rand, afara din tine tot ceea ce te face sa te rusinezi de tine. Lasa-le sa fie. Observa cum sunt de marete, de puternice, de divine in esenta lor. Admira-le ca pe un cal naravas si salbatic care alearga liber si nu vrea sa fie rapus de nici o sa. Si apoi cheama-l la tine, mangaie-l pe crestet, imbratiseaza-l si urca-i in spate. Lasa-l sa te duca cand el pe tine, cand tu pe el. Ai incredere in instinctele lui pentru ca el este conectat profund cu energiile universului, si ai incredere si in intuitia ta care iti va spune cum sa il conduci. Acest cal poate fi numit: agresivitate, frica, inchidere, dezamagire, egoism, rautate, sexualitate, invidie, ura, vina,  abuz…sau orice altceva tii in tine ascuns.

Orice tii in tine ascuns cu rusine va rabufni intr-un fel sau altul printr-o forta distructiva in cele din urma. Si te va ingenunchea fie pe tine, fie pe altii. Daca luam de exemplu agresivitatea, cu cat o tii mai mult ascunsa in tine si te prefaci ca esti bun si bland, cu atat in situatii tensionate te vei dovedi brutal, agresiv si neasteptat de furios. Si daca nici macar in situatiile tensionate nu vei arata agresivitate, sunt sanse mari sa devii agresiv fizic: sa te automutilezi, sa iti lovesti copiii, sa iti lovesti partenerul sau chiar sa ucizi atunci cand scapi de sub control aceasta energie refulata. Insa in mod normal, trebuie sa scoti din tine aceasta energie constient si sa o lasi sa se manifeste, dar, atentie, in conditiile tale. De exemplu, faci in sport de contact, arte martiale, box, unde ai ocazia sa te manifesti agresiv. Sau daca ai ocazia, iesi in lume si militeaza pentru o cauza, ia o pancarta si striga cat te tine. Si chiar si sexual. Daca simti sa devii mai agresiv cu partenerul tau cand faci sex si el/ea accepta si intelege, fa-o. Si sexul are natura lui primara, carnala, pur umana. Si daca vrei sa ajungi la a face dragoste tandru si la a face sex tantric cu orele, nu poti sari o treapta. Trebuie sa cunosti sexul brut, la baza lui, sa il intelegi si in forma lui primara, instinctuala, ca apoi sa mergi mai departe de aceasta latura a sa si sa ii dai conotatie divina, creatoare. Agresivitatea nemanifestata in niciun fel, va iesi la un momentdat la suprafata prin agresiune fizica asupra ta sau a altora, dar, mai rau de  atat, se va stoca in organele tale, ducand la cancer. In schimb, agresivitatea manifestata, iti va permite sa fii autentic, sincer cu tine si ceilalti, in control, liber si usor. Si cunoscandu-te pe tine cu toate aspectele tale, vei si evolua.

Nu va respingeti pe voi insiva. Nu te respinge pe tine, om drag. TU nu esti doar Lumina. Tu esti acum si aici dual. Ai in tine intuneric frumos si puternic care nu e acolo intamplator. Lasa-l sa se arate si el la soare si soarele imblanzeste si cele mai atroce fiare. Intelege ca evolutia ta depinde de asta.

Ceea ce am dorit sa va spun prin aceasta scrisoare, si sper ca am reusit, este ca e vremea marilor schimbari. Ca noua lume pe care am creat-o la nivel de constiinta se apropie de noi si ca pentru a o gazdui si impamanta, avem nevoie sa fim usori si eliberati de trecut, impacati cu noi si echilibrati in energii.

Asa ca daca pana acum inca nu te-ai eliberat de trecut, nu ai facut pace cu intunericul tau si nu ti-ai acceptat femininatatea sau masculinul din tine sau din lume, acum e timpul ideal sa o faci. Caci energiile sunt benefice. Universul ne sustine, ghizii ne ajuta, astrele ne incurajeaza, iar noi suntem pregatiti.

Stiu ca la o prima vedere pare foarte greu, e mult haos si durere inaintea ta, si preferi sa ramai unde esti in loc sa sari in aceasta prapastie care pare fara sens si fara fund. Si nici nu neg ca e greu si dureros si haotic. Asa este si asa va fi atata timp cand nu vei avea intelegerea deplina a ceea ce se petrece. Dar daca te dai un pas mai in spate si te detasezi de tot, daca privesti ca observator, vei intelege ca e ca atunci cand vine primavara, cu parfumurile si florile ei, cu lumina si caldura, cu viata si noul, iar tu, doar trebuie sa dai jos hainele de iarna si sa le pui in dulap, sa iti iei haine usoare, si sa iesi cu bucurie la o plimbare in soare, pregatit sa te indragostesti la orice pas.

Te iubesc! Hai, inainte, cu curaj! 🙂

Diana

Image

Schimbarile aduse de 2013 si o gura de intelepciune

Dragii mei,

De la inceputul anului trec mental, spiritual si fizic prin multiple schimbari profunde. Constiinta mi s-a deschis mult mai mult decat inainte de ianuarie 2013, si simt ca pot accesa o Cunoastere Universala imensa, complesitoare, divina, si care in acelasi timp, simt ca a facut parte din mine de la Inceput. Reusesc fara efort materializarea unor dorinte si meditatia a inceput sa se simta ca a doua natura a mea ( Da,a doua, nu prima, deoarece inca sunt destul de dominata de nelinistile egoului in aceasta perioada si meditez foarte rar. Insa atunci cand doar ma asez in pozitie de meditatie, mintea mea intra instant in stare meditativa, se face liniste complet si simt cum ma expandez, cu devin UNA cu TOTUL, pulsez in ritmul Universului, si o beatitudine imensa ma scalda. Insa, cum spuneam, cu greu gasesc momente in care sa imi aduc aminte sa meditez. Poate ca asa trebuie sa fie. Zilele acestea, in prim plan este ego-ul si nelinistile lui – pe care trebuie sa il imbratisez si accept acum ori niciodata.)

Intentia e de ajuns pentru a realiza anumite lucruri, uneori ne mai fiind  nevoie si de actiune. De exemplu, daca vreau sa comunic in planurile superioare, daca vreau sa curat pe cineva energetic, daca vreau sa ma conectez la cineva etc. Am zile de depresie si teama si zile de supraconstienta. Am zile in care nu inteleg nimic si mintea e foarte activa, si zile in care mintea e complet goala si am revelatii superbe. Este o continua oscilatie si am inteles ca e normal. Pana cand ne vom ancora complet in energiile noi, vom oscila continuu intre iluzia 3D si iluzia 5D. Folosesc termenul “iluzie” pentru amandoua deoarece toate lumile pe care le vom experimenta ca oameni, sunt iluzii, sunt creatii ale intentiei si gandului nostru. In masura in care ne-am creat realitatea din 3D, ne vom crea si realitatea din 5D. Numai ca 5D are alte legi. Aici nu se poate ajunge cu energii negative, joase. De aceea inca mai suntem cu un picior in 3D, pentru a ne intelege pe noi insine in totalitatea noastra, a ne accepta si a asimila “negativul”, in loc sa il reprimam si sa ramanem agatati in dimensiuni joase. “ Ceea ce nu lasam sa existe, nu ne lasa sa traim. “ spunea cineva.

Dincolo de toate schimbarile, de amintiri dureroase, de toata agitatia emotionala si mentala, undeva in mine ramane mereu o lumina care straluceste peste toate, o inteligenta superioara care detine imaginea completa dar care lasa totusi sa se consume drama, si un calm divin imperturbabil. Aceste minunate daruri le-am primit odata cu 2013.

In ultima saptamana am tot mai multe simptome fizice. Simptome partiale de gripa care nu prea e ea gripa: dureri de oase, dureri de muschi, febra, frisoane, dureri de ochi, ameteli – care vin si trec si iar vin. O stare de epuizare completa si vitalitate minima. Nevoie de somn continua desi dorm circa 10 ore pe noapte. Somn foarte, foarte agitat, cu vise vivide si complicate in care parca traiesc in dimensiuni paralele reale si in care in general ma intalnesc cu oameni din trecut cu care am rupt legaturile candva, si se face ca impreuna cu ei indeplinesc misiuni spirituale. Trezit la ora 4 dimineata automat. Greturi. Pofta de mancare excesiva, combinata cu lipsa poftei de mancare. Dureri de picioare. Junghiuri in brate. Apasare pe piept. O nebunie de simptome! M-am curatat, am cerut si ajutor, insa nu cred ca va functiona altceva in afara acceptarii acestei stari. Pana la urma este o recalibrare a trupului fizic care este obligatorie pentru a ne continua evolutia. Si din cate am vorbit si cu altii, sunt o multime de alti oameni care au aceste simptome. Cineva spunea ca vor dura pana la echinoctiu. Asa ca nu ma ingrijorez si nici nu fug la doctor, deoarece si vocea mea interioara imi spune: E bine, schimbarile astea sunt necesare, ele inseamna evolutie.

In plus, ati observat si voi numerele? Eu le vad peste tot. 11, 22, 33, 44, 55, 11:22, 11:11, 12:12, 13:13, 5:55, 333, 4:44, 22:22. Numerele vorbesc. Numerele ne transmit ce facem bine, cand am deviat de la traseu, ce anume avem de schimbat, ne transmit mesaje ascunse in constienta noastra. Eu stiu doar ce inseamna 11 si 33 si 55. Pe restul nu le-am descifrat. Insa ele insista sa apara. Si apar pana cand mesajul este livrat.

Ei, si azi era o zi din acelea pamantesti, fizice, triste, in care lancezeam in 3D pana am citit articolul pe care urmeaza sa vi-l impartasesc. Odata ce am citit acest articol, de o frumusete divina, am simtit ca m-am conectat la energii superioare, ca am intrat in meditatie si pacea s-a asternut in mine. Cititi-l cu rabdare, si daca vi se pare prea lung, greu, reveniti la el de inca cateva ori.

Va iubesc si sunt alaturi de voi!

Diana

 

Sri AUROBINDO
1872 -1950

 

”Scopul sistemului Yoga este de a pătrunde în Prezenţa şi în Conştiinţa divină şi de a ne lăsa ghidaţi de ea, de a iubi Divinul numai de dragul iubirii de Divin, de a ne pune natura proprie la unison cu natura Divină, şi de a fi în toată voinţa noastră, în toate acţiunile şi în întreaga noastră viaţă, instrumentul Divinului. Scopul său nu este de a face din noi mari yoghini sau supraoameni (deşi se poate întâmpla şi aşa ceva), nici de a acapara Divinul în folosul puterii egoului, al orgoliului sau al plăcerii acestuia. Yoga nu are drept scop nici măcar moksha (eliberarea spirituală), deşi prin practica yoga eliberarea apare, şi de asemenea tot restul se poate produce, însă nu acesta este scopul pe care trebuie să-l urmărim. Ţelul nostru este numai Divinul. (II, 7).” Sri Aurobindo

Sri AUROBINDO s-a născut la 15 august 1872 la Calcutta. Tatăl său, pe nume Krishnadhan Ghose, era un medic bengalez care şi-a făcut studiile în Anglia, de unde s-a întors foarte europenizat. El nu dorea absolut deloc ca cei trei fii ai săi – Sri Aurobindo fiind cel mai mic – să fie contaminaţi cu ceea ce el numea “misticismul afumat şi retrograd” al Indiei. Deci, Sri Aurobindo a fost hotezat cu un prenume englez, Akroyd, a avut o guvernantă englezoaică, iar limba sa “maternă” a fost engleza. La vârsta de cinci ani a fost înscris la o şcoală organizată de nişte călugăriţe irlandeze, alături de băieţii funcţionarilor din administraţia britanică. Doi ani mai târziu, în 1879, cei trei băieţi au fost trimişi în Anglia. Sri Aurobindo nu şi-a mai văzut niciodată tatăl, care a murit cu puţin timp înaintea întoarcerii sale în India. Cât despre limba lui maternă, bengali, a învăţat-o la vârsta de 20 de ani. Datorită concepţiei sale educaţionale, tatăl său l-a sustras practic oricărei influenţe familiale, naţionale sau tradiţionale, deci putem spune că Sri Aurobindo a fost un spirit liber în concepţii şi în modul de a gândi. Şi aceasta este prima lecţie pe care o oferă discipolilor săi – libertatea gândirii. Cei trei băieţi au fost încredinţaţi unui pastor anglican din Manchester, cu instrucţiuni stricte de a nu intra în contact cu nici un indian şi de a nu primi nici o influenţă indiană. Totodată, tatăl lor i-a cerut pastorului să nu le dea nici o instruire religioasă, urmând să-şi aleagă ei înşişi religia pe care vor s-o urmeze atunci când vor fi maturi. Totuşi, nu se poate spune că dr. Ghose ar fi fost lipsit de inimă, căci el îngrijea gratuit bolnavii săraci din satele din Bengal şi chiar le dăruia sume substanţiale de bani. Intenţia lui era ca cei trei fii ai săi să fie nişte „oameni puternici şi de caracter”.

La 12 ani, Sri Aurobindo cunoştea la perfecţie franceza, latina şi, desigur, engleza. A intrat la şcoala St. Paul din Londra, unde a fost în mod deosebit apreciat de profesorii săi. În această perioadă citeşte foarte mult. Spre deosebire de fraţii săi, care-şi făcuseră mulţi prieteni, era oarecum singuratic, deşi nu era nicidecum prea exigent sau puritan şi chiar avea un simţ al umorului cu totul deosebit. La 18 ani termină şcoala şi primeşte o bursă pentru Cambridge, universitate pe care a absolvit-o în 1893. După primul an acolo câştigă toate premiile la poezie greacă şi latină, deşi după cum chiar el recunoştea, îl pasiona mai mult istoria şi mai ales marile revoluţii ale lumii. Îşi descoperă astfel vocaţia politică şi începe să-l preocupe independenţa ţării sale.

Devine secretarul asociaţiei studenţilor indieni de la Cambridge, pronunţă discursuri revoluţionare, renunţă la prenumele său englezesc şi intră într-o societate secretă numită “Lotus şi pumnal”. Se prezintă la un concurs pentru un post în guvernământul Indiei – India era în acea perioadă sub stăpânire britanică – trece primele probe strălucit, dar neglijează să se prezinte la proba de călărie. Ajunge apoi să fie considerat de autorităţi un “personaj periculos” şi este respins.
La vârsta de 20 de ani, Sri Aurobindo pleacă în India. Tatăl său tocmai murise şi el nu avea nici o situaţie materială asigurată acolo. Tot ceea ce rămăsese din cei 13 ani petrecuţi în Occident era dinamismul, şi ştim că India, extraordinar de bogată spiritual a avut întotdeauna nevoie de un plus de putere de acţiune.

Venind deci în India, Sri Aurobindo intră în lumea fascinantă a misterului şi tradiţiei spirituale, dar e totodată animat de dorinţa intensă de a acţiona, de a face ceva concret, căci “adevărul şi cunoaşterea sunt o rază palidă dacă nu le dai puterea de a schimba lumea.”

În următorii 13 ani s-a dedicat studiului şi practicii învăţăturilor tradiţionale yoghine, abordând această cale într-un mod cu totul inedit. Nu s-a izolat şi nici nu a stat în preajma unui Maestru, ci a practicat singur nerenunţând la viaţa socială, foarte activă, chiar agitată. Şi astfel, în mod spontan, el abordează o atitudine corectă din punct de vedere spiritual: nu încearcă să-şi scindeze existenţa în două – acţiune şi meditaţie; exterior şi interior. Din ziua în care s-a gândit prima dată să practice yoga, el a integrat în această practică absolut totul, căci a considerat că totul îl putea ajuta să evolueze spiritual şi a pornit pe această cale fără a privi înapoi.

Degeaba am încerca să găsim în viaţa lui Sri Aurobindo evenimente senzaţionale, întâmplări miraculoase, precum în viaţa altor înţelepţi sau mistici. Nimic nu pare a fi ieşit din comun, dar, după cum spune chiar el: “Totul e miracol, totul este profund pentru ochiul care crede cu adevărat.” L-a caracterizat întotdeauna un anumit “realism spiritual”. El nu a încercat niciodată să separe spiritualul de material: „totul este divin şi îl regăsesc pe Dumnezeu pretutindeni” spunea el.

Această atitudine de realism spiritual se reflectă în primul rând în acţiunile sale revoluţionare. El a elaborat un program care viza obţinerea independenţei Indiei, care presupunea printre altele pregătirea în secret a unei armate. Împreună cu fratele lui mai mic, Barin, organizează trupe în Bengal sub nume acoperitoare de cluburi sportive sau culturale. La un moment dat, l-a trimis pe unul din prietenii săi în Europa pe cheltuiala sa, pentru a studia fabricarea bombelor. Iată ce spunea el despre necesitatea unor astfel de acţiuni, care par a fi în contradicţie cu principiul nonviolenţei: “Este evident că în viaţa intelectuală, socială, politică şi morală omul nu poate face nici un pas înainte fără a lupta… Aşteptând ca forţele spirituale să fie eficiente în câştigarea acestor bătălii, forţele demoniace din oameni şi naţiuni distrug, masacrează, demolează şi ard… şi poate că voi sunteţi cauza distrugerii atâtor vieţi prin modul vostru de a înţelege nonviolenţa. Nici violenţa, nici nonviolenţa nu pot atinge şi elimina sursa răului.” Şi el mai spunea că “niciodată războaiele nu sunt purtate între forţele binelui şi ale răului, ci între două aspecte ale aceleiaşi ignoranţe”.

Din 1902 până în 1910, India a trecut printr-o perioadă de frământări politice. În 1906 Sri Aurobindo părăseşte Baroda şi se aruncă în vâltoarea vieţii politice din Calcutta, unde începuseră în acea perioadă mari mişcări studenţeşti. A făcut turnee politice în Bengal şi a publicat articole militante în ziarul naţionalist Banda Mutaram. Împreună cu un prieten, Bepin Pa, el lansează un cotidian în limba engleză în care declară ferm că scopul lor era independenţa totală a Indiei. Convins că India trebuia să-şi redobândească, odată cu independenţa, adevărata sa identitate, Sri Aurobindo a devenit un adevărat naţionalist, fără a înceta să practice yoga, care-i dădea seninătate şi stăpânire de sine. Fondează un partid naţionalist şi stabileşte un program de acţiune naţională. Devine directorul primului colegiu naţional din Calcutta. Discursurile şi articolele sale erau inatacabile din punct de vedere legal şi, deşi a fost arestat, a trebuit să fie eliberat. Aceasta l-a făcut celebru. A devenit liderul partidului naţionalist, deşi ar fi preferat să rămână “în culise”. Nu era deloc un fanatic, ci era un om foarte liniştit – avea acea putere charismatică de a face să tacă o mulţime de oameni prin rostirea unui singur cuvânt.

De altfel, cei care l-au cunoscut spuneau că ceea ce era extraordinar în prezenţa lui era liniştea pe care o emana, – desigur impresiona şi prin privirea lui extraordinar de luminoasă şi prin iubirea în care îi învăluia pe cei din jur – dar în primul rând era impresionantă această linişte copleşitoare pe care o simţeai în prezenţa lui.

În această perioadă clocotitoare, permanent ameninţat de poliţia secretă, Sri Aurobindo întâlneşte un yoghin, Vishnu Basckar Lele (la 13 ani de la întoarcerea în India), care are o mare influenţă asupra sa. Când Aurobindo i-a spus: “Eu vreau să practic yoga pentru a munci, pentru a acţiona, nu pentru a renunţa la lume şi nici pentru Nirvana”, acesta i-a dat un răspuns ciudat: “Pentru dumneavoastră asta nu ar trebui să fie dificil, întrucât sunteţi un poet.” Cei doi s-au retras pentru a medita într-o cameră izolată timp de trei zile. Sri Aurobindo a experimentat atunci cu adevărat liniştea mentală şi pacea interioară. După această experienţă practica sa yoghină pare să-l îndepărteze de acţiune, dar aceasta doar pentru a-l conduce la descoperirea secretului acţiunii şi al transformării lumii. Întreaga sa practică yoga de până atunci, precum şi credinţele sale profunde păreau nişte forme lipsite de conţinut făcând parte dintr-o enormă iluzie. Starea de conştiinţă atinsă de el a fost doar punctul de plecare către noi experienţe, către o Realitate totală, continuă, divină, care să integreze atât adevărul lumii cât şi adevărul transcendent. “Aspectul iluzoriu al lumii făcea loc treptat unui alt aspect în care iluzia nu mai era decât un mic fenomen de suprafaţă, în spatele căruia exista imensa Realitate Divină, o Realitate divină supremă în inima tuturor lucrurilor care îmi apăruseră la început ca forme vide sau imagini cinematografice. Şi aceasta nu era o reîncătuşare în simţuri, nu era o diminuare sau o cădere din experienţa supremă; din contră, era o elevare şi o lărgire constantă a Adevărului.”
Sri Aurobindo a trăit luni în şir în această stare de conştiinţă. Este interesant de remarcat că el a putut, menţinându-se în această stare, să continue editarea cotidianului, să participe la reuniuni secrete şi chiar să ţină discursuri politice. Cuvintele lui veneau acum, dintr-o sursă superioară de inspiraţie divină, “urmăriţi să fiţi conştienţi de această forţă din voi şi să o manifestaţi; fiecare lucru pe care îl faceţi să nu-l consideraţi acţiunea voastră, ci acţiunea Adevărului din voi.”

La 4 mai 1908, în zori, poliţia britanică îl arestează. Sri Aurobindo avea atunci 36 de ani. Avusese loc un atentat împotriva unui magistrat englez, iar bomba respectivă fusese fabricată în grădina fratelui său Barin, care antrena “discipolii”. El nu fusese în nici un fel implicat în acel atentat. Organizarea revoltei nu avusese nimic în comun cu asemenea acte de terorism individual.
A fost dus la închisoarea Laz Bazar. În primul moment credinţa sa a fost un pic zdruncinată, căci nu înţelegea intenţia divină aflată în spatele acestei întâmplări şi se aştepta să fie “protejat”.
A fost transferat la închisoarea din Alipore unde a stat un an în aşteptarea pronunţării verdictului. La început aştepta un semn divin ca să ştie ce are de făcut. Apoi şi-a amintit cum, cu o lună înainte de a fi închis, simţise o chemare de a abandona orice activitate pentru a fuziona cât mai profund cu Divinul. Nedorind să renunţe la activităţi, nu a ascultat acest apel şi acum simţea că toate legăturile pe care nu avusese puterea să le rupă singur i-au fost tăiate prin arestarea sa. În perioada petrecută în închisoare a atins starea de Conştiinţă Cosmică, Unitatea, cum a numit-o el, şi a explorat planurile supramentalului, menţinându-se permanent în contact cu Dumnezeu şi primind prin graţia sa Cunoaşterea Ultimă, trecând prin diferitele transformări ale conştiinţei.

În timpul celor şase luni cât a durat procesul, cu două sute de martori şi 4000 de piese la dosar, Sri Aurobindo era închis în fiecare zi într-o cuşcă de fier în mijlocul sălii de judecată. Dar experienţa conştiinţei supreme nu-l părăsea nici o clipă, astfel el nu vedea mulţimea ostilă, ci percepea pretutindeni prezenţa Supremului Absolut.

În acest mod, viziunea sa spirituală integrează treptat binele şi răul, adevărul şi minciuna, frumosul şi urâtul, el atingând acea experienţă a Unităţii care se află în spatele oricărui cuplu al contrariilor. Sri Aurobindo se întreabă din nou şi din nou care este rolul morţii, minciunii şi al suferinţei în această lume, şi cum poate fi adusă Lumina aici, pentru a le elimina definitiv. El îşi descoperă astfel Esenţa Fiinţei, dar se descoperă a fi în acelaşi timp şi o persoană universală. “De ce ţi-ai pune singur limite? Să simţi că tu eşti în sabia care te loveşte tot atât de mult cât şi în braţul care te iubeşte, atât în îmbrăţişarea Soarelui cât şi în dansul pământului, în tot ceea ce a trecut, tot ceea ce este acum şi în tot ceea ce se străduie să devină. Căci tu eşti infinit şi această bucurie ţi se oferă în totalitate.”
El experimentează de asemenea cunoaşterea prin identitate, despre care vorbeşte pe larg în Scrisorile sale. Primele semne ale acestei noi conştiinţe sunt că “începi să simţi că ceilalţi fac parte din tine însuţi, că sunt diferite repetări ale tale, acelaşi Eu modificat de către natură în alte corpuri.”
“Adevărata cunoaştere nu se obţine prin gândire, spune Sri Aurobindo, ea este ceea ce sunteţi voi, ceea ce deveniţi.”

Sri Aurobindo nu a fost un teoretician al evoluţiei. Tot ceea ce a scris este consecinţa realizărilor sale interioare. În perioada petrecută în închisoare a explorat succesiv planurile supramentale şi ne-a făcut apoi părtaşi ai acestor trăiri, reamintindu-ne însă permanent că trebuie să ne convingem prin proprie experienţă, să căutăm această realizare în noi.
La 5 mai 1909, după un an de închisoare, Sri Aurobindo a fost achitat în urma unor întâmplări aparent misterioase. În ziua judecăţii, când toată lumea se aştepta ca el să fie condamnat la moarte, avocatul său a fost cuprins de o iluminare spontană, care s-a transmis întregii săli. El a spus: “Mult timp după moartea lui cuvintele îi vor fi repetate nu numai în India, ci peste mări şi ţări. Căci vă spun, un om ca el nu se află doar aici, în faţa acestui tribunal, ci în faţa Curţii Supreme a istoriei.” Sri Aurobindo a fost achitat, dar fratele său a fost condamnat la moarte prin spânzurare.
Părăsind închisoarea la 37 de ani, Sri Aurobindo se simte ghidat de aceeaşi voce interioară care îi spune că nimic nu este imposibil, nimic nu este dificil. El regăseşte o scenă politică golită datorită execuţiilor şi deportărilor masive şi se reapucă de lucru, fondează două cotidiene, proclamă idealul independenţei totale. Acum nu mai este preocupat doar de destinul Indiei, ci de destinul întregii omeniri.
Din punct de vedere spiritual, caută secretul unei vieţi adevărate, divine în această lume. În februarie 1910, la mai puţin de un an de la ieşirea din închisoare, într-o seară, pe când se afla în biroul său de la ziar, a fost avertizat că va fi din nou arestat şi deportat în insulele Andaman. Atunci, deodată, a auzit clar aceeaşi voce interioară spunându-i: “Du-te la Chandernagor.”

Zece minute mai târziu s-a suit în prima barcă ce trecea pe Gange şi a plecat. Astfel s-a încheiat definitiv viaţa sa politică.

Despre următoarea perioadă a vieţii sale se ştie foarte puţin. La Chandernagor el s-a lansat în căutarea acelui secret care să unească jumătatea întunecoasă şi jumătatea luminoasă a vieţii, susul şi josul, planurile supramentale şi planurile subconştiente. El nu a relatat nimic despre aceste căutări şi descoperiri – în general era deosebit de tăcut când era vorba despre el însuşi. Gazda sa din Chandernagor povesteşte: “Când vorbea, se simţea că de fapt altcineva vorbeşte prin el. Îi puneam mâncarea în faţă şi el rămânea contemplând-o, apoi mânca puţin, mecanic. Părea absorbit chiar şi atunci când mânca şi medita cu ochii larg deschişi.”

După două luni petrecute la Chandernagor, Sri Aurobindo a auzit din nou vocea interioară care i-a spus să se refugieze la Pondichery, care pe atunci era sub guvernare franceză. Câteva zile mai târziu pleacă pe ascuns, tocmai când poliţia britanică îi depistase urmele. El părăseşte astfel pentru totdeauna India de Nord.

Ultimii 40 de ani ai vieţii sale îi va consacra transformării acestei realizări individuale într-o realizare a tuturor, astfel încât supramentalul să fie o stare permanentă de conştiinţă a oamenilor, aşa cum este acum mentalul. El vroia să deschidă astfel o cale care este încă blocată; adresează lumii întregi invitaţia de a participa la această aventură supramentală. Primii ani la Pondichery, Sri Aurobindo i-a trăit într-o mare sărăcie. Era departe de toţi cei care l-ar fi putut ajuta. Suspectat, scrisorile îi erau cenzurate, toate mişcările îi erau supravegeate de agenţii britanici, care încercau prin tot felul de manevre să-i obţină extrădarea şi chiar au încercat să-l răpească. Agenţii englezi au ascuns chiar documente compromiţătoare la el acasă şi l-au denunţat autorităţilor franceze. În cursul unei percheziţii, comisarul de poliţie francez a fost impresionat găsind opere de Homer şi constatând că Aurobindo vorbea perfect franceza, iar din acel moment nu a mai avut probleme cu poliţia. De altfel, deşi câţiva prieteni revoluţionari îl urmaseră şi aşteptau ca el să reia conducerea mişcărilor politice, totuşi, întrucât reuşise să trezească in compatrioţii lui spiritul de independenţă, Sri Aurobindo îşi considera misiunea încheiată în această direcţie.
India şi-a recâştigat independenta la 15 august 1952, exact la 80 de ani de la naşterea lui Sri Aurobindo.
În acest timp citeşte Vedele în original, până atunci nu citise decât traduceri şi nu cunoscuse decât erudiţi care nu pătrundeau sensul ascuns al scrierilor sacre. El descoperă în ele “un izvor nesecat de înţelepciune”, găsind explicaţia multor experienţe spirituale pe care le trăise şi pe care nu le putea explica satisfăcător prin învăţăturile şcolilor tradiţionale.

În 1910 îl vizitează un scriitor francez, Paul Richard, care în 1914 revine în India, doar pentru a-1 revedea pe Sri Aurobindo. El îl îndeamnă să scrie şi chiar fondează împreună o revistă filozofică bilingvă, Arya, sau Revista Marii Sinteze, în care Aurobindo expunea principiile viziunii sale asupra lumii. Discipolii nu au întârziat să vină şi să trăiască alături de el. Deoarece aceştia erau foarte numeroşi el a fondat un ashram împreună cu doamna Richard, care a devenit «Mama». Întrucât izbucneşte războiul, Richard se întoarce în Franţa şi Sri Aurobindo rămâne singur să scrie 64 de pagini de filozofie pe lună, deşi nu simţea că asta ar fi vocaţia sa. “Teoria mea este că un yoghin trebuie să fie capabil să facă orice este benefic”, şi aşa Aurobindo a devenit scriitor Ia 42 de ani. Timp de opt ani, până în 1920, el scrie fără întrerupere, aproape 5000 de pagini. Dar modul său de a scrie era cu totul special – scria patru, cinci sau chiar şase cărţi simultan, cu subiecte foarte diferite cum ar fi: Viaţa Divină, opera lui filozofică fundamentală şi viziunea sa spirituală asupra evoluţiei, Sinteza Yoga, în care descrie etapele practicii yoga şi trece în revistă toate disciplinele yoghine, Eseuri asupra Bhagavad-Gita-ei şi filozofia acţiunii, Secretul Vedelor, cu un studiu asupra originilor limbajului, Idealul Unităţii Umane, Ciclul Uman, care înfăţişează evoluţia sub aspectul social şi psihologic şi analizează posibilităţile viitoare ale societăţii umane.
El scria în continuu, neobosit, după cum mărturiseşte: “Nu făceam nici un efort pentru a scrie, doar lăsam Puterea superioară să se manifeste prin mine. Scriam într-o perfectă stare de linişte mentală, şi ceea ce scriam îmi venea gata formulat.”

După şase ani, în 1920, Sri Aurobindo hotărăşte că a spus destul deocamdată şi opreşte editarea revistei Arya. De acum înainte el va scrie aproape numai scrisori – mii şi mii de scrisori, conţinând tot felul de indicaţii asupra practicii yoga şi mai ales va scrie o colosală epopee de 28813 versuri, Savitri, care este mesajul său spiritual şi în care relatează experienţele planurilor sub şi supraconştiente şi istoria ocultă a evoluţiei terestre şi universale.

Sri Aurobindo se retrage începând din 1926 într-o recluziune totală din care nu avea să mai iasă decât o dată pe an pentru a apărea în public, şi asta până la moartea sa, în 1950. Opera sa este continuată de doamna Richard, supranumită Mere (Mama).

Între 1920 şi 1950, la Pondichery, Sri Aurobindo se dedică operei sale spirituale. Într-o primă perioadă, între 1920 şi 1926, Sri Aurobindo verifică experimental puterile conştiinţei, experimentând pe propriul lor corp, de exemplu, postul prelungit (fără a se devitaliza, ci din contră, fiind plini de energie) sau levitaţia. Odată chiar, Sri Aurobindo a consumat o cantitate imensă de opium care, datorită controlului pe care conştiinţa sa îl avea asupra corpului fizic, nu a avut nici un efect. În acea perioadă Sri Aurobindo scria 12 ore pe zi, mai mult scrisori adresate discipolilor săi, lucrând în fiecare noapte până la ora 4 dimineaţa. El a verificat, rând pe rând, toate aşa-zisele legi naturale, descoperind că toate sunt supuse conştiinţei şi prin urmare pot fi depăşite graţie acesteia.

Pe atunci avea puţini discipoli. Ei trăiau cu toţii într-o atmosferă cu totul specială, în care experienţele spirituale erau uimitor de uşor de obţinut, ca în joacă, şi se părea că voalurile dintre această lume şi celelalte sunt din ce în ce mai subţiri, de parcă zeii şi forţele supramentalului se aflau printre ei, manifestându-se prin ceea ce noi numim în mod obişnuit miracole. Dacă lucrurile ar fi continuat astfel, Sri Aurobindo şi Mere ar fi fondat o nouă religie, căci acele miracole erau suficient de spectaculoase pentru a zgudui lumea. Dar ei au devenit conştienţi de faptul că nu acesta este scopul pe calea lor spirituală, de aceea, într-o bună zi, ei au pus capăt acelor experimente şi s-au hotărât să reînceapă pe altă bază. La 20 noiembrie 1926, Sri Aurobindo anunţă că se retrage în solitudine totală şi că ashramul va fi condus oficial de Mere.

În a doua perioadă, din 1926 până în 1940, Sri Aurobindo îşi orientează practica asupra corpului şi subconştientului. Deşi atinseseră Nirvana şi învinseseră toate legile naturale dobândind puteri spirituale extraordinare, ei considerau că acestea sunt realizări accesibile oricărei fiinţe care se dăruie cu răbdare şi perseverenţă practicilor menţionate în Shastra-e şi de aceea căutau acum drumul necunoscut al transformării Materiei în Spirit. Spre deosebire de progresul spiritual, mental, sufletesc, această evoluţie care integra şi corpul fizic trebuie realizată într-o singură viaţă, căci altfel trebuie luat totul de la capăt. De asemenea, aici intră şi munca de purificare a subconştientului, atât la nivel individual cât şi colectiv. Ei descoperă astfel că fiecare fiinţă, pentru a ajunge la aceste realizări, trebuie să controleze pe deplin rezonanta cu subconştientul colectiv. Şi mai mult, ei au demonstrat că este imposibilă transformarea individului fără o minimă transformare a lumii. Realizând acest lucru, se hotărăsc să pună capăt şi acestei perioade – pe atunci aveau foarte puţini discipoli aleşi cu maximă exigenţă. Ei se decid să deschidă larg porţile ashramului lor, extinzându-şi învăţătura la nivel de masă.
Acest ashram nu seamănă prea mult cu cele tradiţionale – foarte mulţi discipoli, bărbaţi şi femei de toate vârstele, trăind în satul Pondichery, printre locuitorii obişnuiţi. Nu există reguli, discipolii au o viaţă socială foarte activă, iar Sri Aurobindo şi Mere sunt neobosiţi în ghidarea lor.
Sri Aurobindo şi-a părăsit corpul fizic pe 5 decembrie 1950, la vârsta de 78 de ani.
Viaţa şi căutările sale spirituale pot fi pentru noi toţi un minunat exemplu, o sursă de putere interioară şi de inspiraţie. Urmându-l în această aventură interioară, pe care el o numea “aventura conştiinţei şi a bucuriei”, fiecare din noi putem deveni o fereastră prin care Lumina strălucitoare a conştiinţei să se reverse în această lume. Sri Aurobindo spunea: “Dacă Pământul cere şi Supremul răspunde, clipa realizării poate fi chiar aceasta.”

După opinia lui: «Omul este în această perioadă o fiinţă anormală care încă nu şi-a găsit normalitatea». Printr-o operă literară şi didactică impunătoare, o veritabilă frescă a disciplinelor yoga, el ne introduce în mecanismul evoluţiei psihologice a societăţilor de-a lungul epocilor, de la primitivi până în epoca religiilor şi a raţiunii, a cărei inevitabilă descompunere o analizează. Foarte legat de gândirea non-dualistă a Indiei, dar hrănit de filosofia occidentală, Sri Aurobindo se preocupă mai ales de contactul cu ştiinţa modernă. Astfel, opera lui urmăreşte să realizeze o sinteză, capabilă să împace raţionalismul cu misticismul, acţiunea cu contemplarea, ştiinţa occidentală cu înţelepciunea orientală, sistemul creat de Aurobindo fiind cunoscut sub numele de yoga integrală. Principala teorie a filozofiei indiene este: «a trăi o viaţă divină într-un corp divin», cuvântul «divin» având sensul de perfecţiune, de absolut. Nu se cramponează de nici o dogmă, de nici un sistem de credinţe.

Pentru Aurobindo, Dumnezeu, care este în acelaşi timp transcendent şi imanent, îi apare omului mai ales ca o Conştiinţă cosmică, care se manifestă în timp, în spaţiu şi dincolo de ele.
Yoga integrală a lui Sri Aurobindo are ca obiectiv evoluţia speciei umane către perfecţiune, către uniunea cu Divinul. Lumea rezultată din “jocul cosmic”, este involuţia spiritului spre materie, iar omul trebuie să reuşească să restabilească perfecţiunea în el însuşi, cu ajutorul potenţialităţilor sale nefolosite încă, mai ales a facultăţii pe care Sri Aurobindo o numeşte “supramentalul”, posibil de atins prin practicarea sistemului yoga. Printr-o transformare radicală a fiecărei celule, a fiecărui atom, această mutaţie conştientă ar trebui să ducă la un nou tip uman, un veritabil “zeu”.

 

CUVINTE DIN LUMINA

 

Devin ceea ce văd în mine însumi Tot ceea ce gândul îmi şopteşte, pot să înfăptuiesc; tot ceea ce mintea îmi revelează, pot să devin. Aceasta ar trebui să fie credinţa de nezdruncinat a omului în sine însuşi, căci Dumnezeu locuieşte în el.

A fost odată un Maharajah foarte hain care nu putea tolera faptul c-ar putea fi cineva deasupra lui. Îi chemă deci pe toţi pandiţii regatului, cum era obiceiul în împrejurări grave, şi le puse această întrebare: “Cine credeţi că este mai mare, eu sau Dumnezeu?” Pandiţii începură să tremure. Fiind înţelepţi de profesie, cerură timp de gândire; şi apoi, dintr-o străveche obişnuinţă, ţineau la poziţia şi la capul lor. Dar mai erau nişte pândiţi curajoşi care nu voiau să-1 supere pe Dumnezeu; tocmai începuseră a se tângui când cel mai bătrân dintre ci le spuse: “Lăsaţi-mă pe mine, mâine voi vorbi Prinţului”. A doua zi, când toată curtea era reunită într-o ceremonie solemnă, bătrânul pandit veni în mod umil, cu mâinile împreunate şi fruntea vopsită cu cenuşă albă, şi înclinându-se, rosti aceste cuvinte: “O, Doamne, fără îndoială tu eşti cel mai mare”. – Prinţul îşi răsuci de trei ori mustaţa-i lungă şi se umflă în pene – “tu eşti cel mai mare, Doamne, căci tu ne poţi alunga din regatul tău, în timp ce Dumnezeu nu poate: căci, adevăr grăiesc, totul este regatul Său şi nu-i ungher în afara Lui”.

Orientul şi Occidentul, au două feluri de a vedea viaţa, care sunt cele două laturi opuse ale uneia şi aceleiaşi realităţi. Intre adevărul pragma­tic pe care gândirea vitală a Europei moderne, îndrăgostită de vigoarea vieţii şi de dansul lui Dumnezeu în Natură, îl afirmă cu atâta vehemenţă şi exclusivism, şi Adevărul imuabil şi etern pe care gândirea indiană, îndrăgostită de calm şi de echilibru, îl iubeşte şi îl urmăreşte cu egală pasiune în căutarea sa exclusivă, nu există acel divorţ, nici acea controversă pe care o pretind gândirea partizană, raţiunea separatistă, absorbanta pasiune de realizare exclusivă. Adevărul unic, veşnic şi imuabil, este Spiritul, şi fără Spirit adevărul pragmatic al universului nu ar avea origine şi nici fundament; lumea ar fi lipsită de sens, goală de direcţie interioară, fără ţel, un foc de artificii care se învolburează în nimic pentru a dispare niciunde. Dar nici adevărul pragmatic nu este un vis al inexistentului, o iluzie sau o cădere prelungită într-un delir al imaginaţiei creatoare; ca şi cum am spune că Spiritul veşnic este un beţiv sau un visător sau nebunul propriei sale halucinaţii gigantice. Adevărurile existenţei universale sunt de două feluri: veşnice, imuabile, adevărurile Spiritului – dar ele sunt cele care se aruncă în Devenire, ele cele care, aici jos, în mod constant, îşi realizează puterile şi semnele lor – şi conştiinţa care se joacă cu ele: disonanţe, variaţii, explorarea posibilelor reversi-uni, perversiuni şi conversiuni ascendente într-un motiv armonic mereu mai înalt; şi din toate acestea Spiritul şi-a făcut şi îşi face întotdeauna universul său. El însuşi este cel care îl creează în el, El însuşi creatorul şi energia creaţiei, cauza şi metoda şi rezultatul lucrărilor, mecanicul şi maşina, muzica şi muzicianul, poetul şi poemul, El însuşi supramentalul, mentalul, viaţa şi materia, sufletul şi natura.
O yoga care-ţi cere să abandonezi lumea nu este făcută pentru mine, o salvare solitară care lasă lumea sorţii ei este un lucru aproape dezgustător.

Agnosticul era în mine, ateul era în mine, scepticul era în mine; nu eram nici măcar absolut sigur că exista un Dumnezeu… Simţeam numai că trebuia să existe un puternic adevăr undeva în această yoga. Deci, când m-am decis s-o practic ca să văd dacă ideea mea era adevărată, am făcut-o în această stare de spirit şi adresându-i lui Dumnezeu această rugăciune: Dacă exişti, îmi cunoşti inima. Ştii că nu-Ţi cer eliberarea (mukti), nu-ţi cer nimic din ceea ce-Ţi cer ceilalţi. Îţi cer numai forţa de a ridica această naţiune, îţi cer numai puterea de a trăi şi de a lucra pentru acest popor pe care-l iubesc.
Credinţa este o intuiţie care nu numai că aşteaptă experienţa pentru a se justifica, ci care o conduce la experienţă.

De fapt “afară” este peste tot înăuntru! suntem peste tot! greşeala constă în a crede că dacă am putea reuni admirabile condiţii de pace, de frumuseţe, de singurătate, ar fi mult mai uşor; pentru că va fi întotdeauna ceva care să ne deranjeze, oriunde, şi că este de preferat să ne decidem să spargem construcţiile noastre şi să îmbrăţişăm tot acest “în afară” -atunci vom fi peste tot la noi. La fel pentru antinomia acţiune -meditaţie; căutătorul a făcut tăcere în el şi acţiunea sa este o meditaţie (va întrezări chiar că meditaţia poate fi o acţiune); că-şi face toaleta sau că-şi rezolvă treburile Forţa trece, trece în el, este pentru totdeauna conectat altundeva. Şi va vedea în sfârşit că acţiu­nea sa devine mai clarvăzătoare, mai eficace, mai puternică, fără ca în schimb să-i tulbure pacea: Substanţa mintală este liniştită, atât de liniştită încât nimic n-o poate tulbura. Dacă gândurile sau activităţile vin…ele traversează mintea ca un stol de păsări care traversează cerul în aerul nemişcat. Ele trec, nu deranjează nimic, nu lasă urme. Chiar dacă o mie de imagini sau evenimentele cele mai violente ne-ar traversa, imobilitatea liniştită ar rămâne, ca şi cum textura însăşi a minţii ar fi fost făcută dintr-o substanţă de pace eternă şi indestructibilă. Mintea care a ajuns la acest calm poate începe să acţioneze, poate acţiona chiar intens şi puternic, dar va păstra întotdeauna această nemişcare fundamentală, nepunând nimic în mişcare prin ea însăşi, primind de Sus şi dând la ceea ce a primit o formă mintală fără a-i adăuga nimic de la sine, în mod calm, imparţial, dar cu bucuria Adevărului şi cu puterea, cu lumina trecerii acestuia.

Conştiinţa mentală nu este decât o gamă umană şi ea nu epuizează toate gamele de conştiinţă posibile după cum vederea umană nu epuizează toate gradaţiile de culoare sau auzul uman nu epuizează toate gradaţiile de sunet, căci există o grămadă de lucruri, deasu­pra sau dedesubt, care sunt invizibile şi inaudibile pentru om. În acelaşi fel există game de conştiinţă deasupra şi dedesubtul gamei umane, cu care fiinţa umană normală nu are contact şi care, din această cauză, i se par “inconştiente” – game supramintale sau plusmintale şi game submintale. …De fapt, ceea ce numim “incon­ştienţă” este în mod simplu o altă conştiinţa. Nu suntem mai “inconştienţi” când dormim sau când suntem la podea, sau drogaţi, sau “morţi”, sau în oricare altă stare, decât atunci când suntem cufundaţi într-un gând interior şi am uitat eul nostru fizic şi tot ceea ce ne înconjoară. Pentru oricine a avansat câtuşi de puţin în yoga, aceasta este o propoziţie cu totul elementară.

Pe măsură ce progresăm şi ne trezim la sufletul din noi şi din lucruri, realizăm că există de asemenea o conştiinţă în plantă, în metal, în atom, în electricitate, în tot ceea ce aparţine Naturii fizice; descoperim chiar că nu este vorba, în toate aceste privinţe, de un mod de conştiinţă inferior sau mai limitat decât mintea; dimpotrivă, în multe forme zise “neanimate” conştiinţa este mai intensă, mai rapidă, mai ascuţită, cu toate că mai puţin dezvoltată la suprafaţă. Deci sarcina ucenicului yoghin va fi aceea de a fi conştient în toate felurile, la toate nivelele fiinţei sale, şi la toate etajele existenţei universale, nu numai mintal; de a fi conştient în el însuşi şi în ceilalţi şi în lucruri, pe timp de veghe sau în somn; şi, în cele din urmă, de a învăţa să devină conştient în ceea ce oamenii numesc “moartea”, căci după cum am fost conştienţi în viaţa noastră vom fi conştienţi în moartea noastră.

Odată cu experienţa în yoga, conştiinţa se lărgeşte în toa­te direcţiile – împrejur, dedesubt, deasupra – şi în fiecare direcţie la infinit. Când conştiinţa s-a eliberat, yoghinul nu va mai trăi in corp, ci în această înălţime, în această profunzime, în această întindere infinită. Baza sa este un vid infinit sau o tăcere infinită, dar în acest vid sau în această tăcere totul se poate manifesta: Pacea, Libertatea, Puterea, Lumina, Cunoaşterea, Bucuria – Ananda. Imediat ce apare suferinţa, de orice fel ar fi ea, este semnul imediat al unei îngustări a fiinţei şi a unei pierderi de conştiinţă.

Tot ceea ce atinge, pentru că ea nu se poate stăpâni să nu iubească, este starea sa; nimic nu este jos pentru ea, nici înalt, nici pur, nici impur; flacăra sa nu poate fi întunecată, şi nici bucuria sa. Şi alte semne o pun în evidenţă: este uşoară, nimic nu o apasă, ca şi cum lumea ar fi jocul său; este invulnerabilă, nimic n-o atinge, ca şi cum ar fi pentru totdeauna dincolo de dureri, deja salvată de toate accidentele; ea este magul, ea vede; este liniştită, liniştită, ca un mic suflu în străfundul fiinţei; vastă ca şi cum ar fi marea pentru milioane de ani. Căci ea este veşnică. Şi este liberă, nimic n-o poate prinde; nici viaţa, nici oamenii, nici ideile, nici doctrinele, nici ţările – este dincolo de toate acestea, mereu dincolo, şi totuşi într-un fel de nenumărat în inima tuturor lucrurilor, ca şi cum ar fi una cu totul. Căci Ea este Dumnezeu în noi.

Pentru ochiul care vede, iată cum apare psihicul: Când privim pe cineva care este conştient de sufletul său şi care trăieşte în sufletul său, avem impresia că se coboară, că intrăm adânc, adânc in persoană, departe, departe, foarte departe înăuntru, în timp ce, în general, când privim ochii oamenilor (există ochi în care nu intrăm, sunt închişi ca o uşă) în sfârşit, când există ochi care sunt deschişi, intrăm; apoi întâlnim destul de aproape, în spate, ceva care vibrează, care străluceşte câteodată, care scli­peşte. Şi atunci, dacă ne înşelăm, spunem: “Oh, are un suflet viu” -nu este aceasta; este vitalul său. Pentru a afla sufletul trebuie să te îndepărtezi de suprafaţă, să te retragi profund, şi să intri, să intri, să cobori, să cobori într-o gaură foarte adâncă, tăcută, nemiş­cată; şi acolo, există ceva care este cald, liniştit, bogat în conţinut, şi foarte nemişcat, şi foarte plin, ca o blândeţe – acesta este sufletul. Dacă insistăm, şi suntem conştienţi noi înşine, se produce un fel de plenitudine care dă impresia unui lucru complet şi care conţine profunzimi insondabile. Şi simţim că dacă am intra acolo ar exista nişte secrete care s-ar dezvălui, ca reflectarea într-o apă foarte liniştită a ceva care este etern. Şi limitele timpului nu mai există. Avem impresia de a fi fost dintotdeauna şi de a fi pentru veşnicie.

Aceste diverse nivele interioare se pot prezenta ca nişte camere sau ca nişte case la care cele mai mărunte detalii sunt revelatorii: Când începem să ne descoperim fiinţa interioară, şi diferitele părţi care o alcătuiesc, avem adesea impresia că pătrundem într-o sală sau într-o cameră, şi, urmărind culoarea, atmosfera, lucrurile care se află acolo, avem percepţia foarte limpede a părţii fiinţei pe care suntem pe cale să o vizităm. Atunci se poate trece în camere din ce în ce mai profunde care îşi au fiecare propriul specific. Sau câteodată, în loc de camere, vom găsi fiinţe de tot felul – o întreagă mică familie, poate chiar o menajerie -care sunt expresia diferitelor forţe sau vibraţii pe care nu ne-am obişnuit să le primim în noi şi care constituie natura “noastră”. Şi nu sunt nişte fiinţe “de vis”, sunt nişte fiinţe adevărate pe care noi le adăpostim: forţele sunt conştiente, vibraţiile sunt conştiente – fiinţe sau forţe, conştiinţă sau forţă, sunt două feţe simultane ale unei aceleiaşi realităţi. Vom vedea astfel într-un fel deosebit de viu ceea ce nu vrem sau nu mai vrem să tolerăm în noi.

A spune că un individ merge în “infernul veşnic” este o crudă absurditate; cum de-ar fi posibil ca sufletul, această Lumină, să fie pentru totdeauna prizonierul acestor vibraţii joase? ca şi cum am spune că infraroşul este stăpânul ultravioletului. Asemănătorul merge cu asemănătorul, întotdeauna şi pretutindeni, aici-jos şi altundeva. Şi ce altceva decât sufletul, decât bucuria, ar putea fi cu adevărat “veşnic”? Dacă ar exista un infern fără de sfârşit, n-ar putea fi decât un loc de extaz fără de sfârşit, căci Dumnezeu este bucurie, este Ananda; nu există altă eternitate decât eternitatea beatitudinii Sale
Pentru a vindeca răul din lume, trebuie mai întâi să vindecăm “ceea ce se află la baza lui în om” şi că nu putem vindeca nimic în afară dacă nu vindecăm mai întâi înăuntru, pentru că este acelaşi lucru; nu putem stăpâni partea de dinafară dacă nu stăpânim înlăuntrul, pentru că este acelaşi lucru; nu putem transforma materia exterioară fără a transforma materia noastră interioară, pentru că este iarăşi şi întotdeauna acelaşi lucru – nu există decât o Natură, o lume, o materie, şi atâta timp cât vom vrea să procedăm cu susul în jos nu vom ajunge la nimic. Şi dacă remediul ni se pare dificil, atunci nu există speranţă nici pentru om şi nici pentru lume, căci toate panaceele noastre exterioare şi moralele noastre din apă de trandafiri sunt, în cele din urmă, hărăzite neantului şi distrugerii de către aceste puteri ascunse.

Singura soluţie, constă în venirea unei alte conştiinţe care nu va mai fi jucăria acestor forţe, care va fi mai mare decât ele şi care le va putea forţa să se schimbe sau să dispară.
Am fost dintr-o dată proiectat într-o stare aparte, fără gânduri, pură de orice mişcare mintală sau vitală; nu exista ego, nici o lume reală -doar când “se”privea prin simţurile nemişcate, ceva percepea sau purta pe tăcerea sa absolută o lume de forme goale, de umbre materializate fără substanţă adevărată. Nu exista nici Unu, nici măcar mai mulţi, doar Acela, în mod absolut, fără atribute, fără relaţii, pur, de nedescris, de negândit, absolut, şi cu toate acestea, în mod suprem real şi numai real. Şi nu era o realizare mintală, nici ceva pe care-l percepeam undeva sus – nu era ceva abstract, era pozitiv – singura realitate pozitivă (cu toate că nu era o lume fizică spaţială) care umplea, ocupa, sau mai degrabă inunda şi în ne ca această părere de lume fizică, nelăsând nici un loc, nici un spaţiu pentru o altă realitate decât el însuşi şi nepermiţând la nimic altceva să pară cu adevărat real, pozitiv sau substanţial… Această experienţă îmi aducea o Pace nespusă, o formidabilă tăcere, un infinit de eliberare şi de libertate.
Am trăit zi şi noapte în această Nirvana, înainte ca ea să înceapă să admită altceva în ea sau să se modifice câtuşi de puţin… apoi ea începu să dispară într-o Supraconştiinţă, mai mare, în sus. Aspectul iluzoriu al lumii ceda locul unui alt aspect unde iluzia nu mai era decât un mic fenomen de suprafaţă, cu o imensă Realitate divină în spate, o Supremă Realitate deasupra, şi o intensă Realitate divină în inima tuturor lucrurilor care, mai întâi, îmi apăruseră ca nişte forme goale sau ca nişte umbre cinematografice. Şi nu era o reînchidere în simţuri, o diminuare sau o cădere din experienţa supremă; dimpotrivă era o ridicare constantă, şi o lărgire constantă a Adevărului… Nirvana, în conştiinţa mea eliberată, se revelă drept începutul propriei mele realizări, un prim pas spre lucrul complet şi nu ca singura realizare posibilă, nici măcar drept culmea finală.

Am avut experienţa Nirvanei şi a tăcerii în Brahman, cu mult timp înainte de a avea cea mai mică cunoştinţă despre planurile spirituale de deasupra capului.

Vivekananda vorbind de Nirvana: “Un ocean de pace infinită, fără un rid, fără un suflu”
Sfat către căutători: Oricare ar fi natura, puterea şi încântarea unei experienţe, nu trebuie să fiţi dominaţi de ea într-o măsură atât mare încât aceasta să domine toată fiinţa voastră…Când intraţi, într-un fel oarecare, în legătură cu o forţă sau cu o conştiinţă care o depăşeşte pe a voastră, în loc de a fi în întregime subjugaţi de această conştiinţă sau de această forţă, trebuie să vă aduceţi întotdeauna aminte că nu este decât o experienţă printre alte mii şi mii, şi că, în consecinţă, ea nu are un caracter absolut. Oricât de frumoasă ar fi ea, puteţi şi trebuie să aveţi altele şi mai frumoase; oricât de excepţională ar fi ea, sunt altele şi mai minunate; şi oricât de înaltă ar fi ea, puteţi întotdeauna să urcaţi mai sus în viitor.
Încercaţi să realizaţi această Forţă în voi, spunea el militanţilor naţionalişti, şi să o trageţi afară; ca fiecare lucru pe care-l faceţi să nu mai fie acţiunea voastră, ci acţiunea Adevărului în voi. Pentru că nu sunteţi voi ci ceva în voi (care acţionează). Ce pot toate aceste tribunale, ce pot toate puterile lumii împotriva Celui care este în voi, acest Nemuritor, acest Nenăscut, acest Nepieritor pe care sabia nu-L poate străpunge şi focul nu-L poate arde? temniţa nu-L poate închide, nici spânzurătoare nu-L poate ucide. De ce-ar putea să vă mai fie frică, dacă sunteţi conştienţi că El este în voi?

Dominată şi subjugată, imobilizată, eliberată de ea însăşi, mintea ia această Tăcere drept Supremul. Dar căutătorul descoperă că totul este acolo, în această Tăcere, conţinut şi parcă făcut nou… atunci golul începe să se umple şi din el iese sau în el se precipită incalculabila diversitate a Adevărului divin şi nenumăratele nivele ale unui Infinit dinamic.

În curtea închisorii din Alipore, în timpul orei de plimbare, avu loc această nouă schimbare de conştiinţă: Priveam zidurile care mă izolau de oameni, şi nu mai erau nişte ziduri înalte care mă închideau, nu, era Vasudeva* cel care mă încon­jura. Mergeam pe sub crengile copacului din faţa celulei mele, dar nu era un copac, ştiam că era Vasudeva – era Sri Krishna* pe care-l vedeam, acolo, în picioare, care mă ţinea în umbra sa.

Priveam gratiile celulei, chiar şi grilajul care servea drept uşă, şi îl văzui iarăşi pe Vasudeva. Era Narayana* cel care făcea de gardă, Narayana sentinela. Şi când mă culcai pe pătura din păr de animal care mi se dăduse în loc de pat, simţii braţele lui Sri Krishna în jurul meu, braţele Prietenului meu, Iubitului meu… Priveam prizonierii locului, hoţii, ucigaşii, escrocii, şi cum îi priveam îl văzui pe Vasudeva, Narayana era cel pe care-l aflam în aceste suflete întunecate şi în aceste corpuri prost folosite.
Trebuie să privim existenţa în faţă dacă scopul nostru e acela de a ajunge la o soluţie adevărată, oricare ar fi această soluţie. Şi a privi existenţa în faţă, înseamnă a-l privi pe Dumnezeu în faţă, căci una nu poate fi separată de cealaltă. Această lume a luptei şi a suferin­ţelor noastre este o lume feroce, periculoasă, o lume distrugătoare şi devoratoare în care viaţa este precară, în care sufletul şi corpul omului se mişcă printre enorme pericole, în care fiecare pas înainte, că o vrem sau nu, striveşte şi sparge ceva, în care fiecare suflu de viaţă este şi un suflu de moarte. A arunca responsa­bilitatea pentru tot ceea ce ni se pare rău sau teribil pe spinarea unui Diavol pe jumătate omnipotent sau a ne debarasa de ea spunând că răul face parte din Natură, creând astfel o opoziţie ireductibilă între natura lumii şi natura lui Dumnezeu, sau a arunca responsabilitatea asupra omului şi păcatelor sale, ca şi cum el ar fi avut un cuvânt de spus la facerea lumii, sau ca şi cum ar putea să creeze ceva împotriva voinţei lui Dumnezeu, sunt nişte expediente neîndemânatice şi prea comode…înălţăm un Dumnezeu de Iubire şi de îndurare, un Dumnezeu al Binelui, un Dumnezeu drept, binegânditor şi virtuos după concepţiile noastre morale despre justiţie, virtute şi după gîndurile noastre bune, iar toate celelalte, spunem noi, nu este El, nu este al Său, ci este opera unei oarecare Puteri diabolice pe care El o lasă, pentru un motiv oarecare, să-şi împlinească reaua voinţă, sau opera unui tenebros Ahriman contrabalansându-l pe graţiosul nostru Ormuzd, sau se spune chiar că greşeala omului egoist şi păcătos a fost cea care a stricat ceea ce Dumnezeu făcuse atât de bine la început… Trebuie să privim realitatea in faţă, în mod curajos, şi să vedem că Dumnezeu şi nimeni altul este cel care a făcut această lume în fiinţa Sa, şi pe care a făcut-o aşa cum este. Trebuie înţeles că Natura care-şi devoră fiii, Timpul care se hrăneşte cu viaţa crea­turilor, Moartea universală şi ineluctabilă, şi violenţa puterilor lui Rudra în om şi în Natură, sunt de asemenea Divinitatea supremă sub unul din aspectele sale cosmice. Trebuie înţeles că Dumnezeu creatorul darnic şi binefăcător, Dumnezeu care apără şi salvează, îndurarea nesfârşită, este totodată Dumnezeu care devoră şi Dumnezeu care distruge. Suferinţa aşternutului de răutate şi de chin pe care suntem sfâşiaţi este lucrarea mâinii Sale, ca şi bucuria, blândeţea şi plăcerea. Numai când vedem cu ochiul uniunii complete şi când simţim acest adevăr până în străfundurile fiinţei noastre suntem capabili să descoperim în întregime, în spatele acestei măşti, chipul frumos şi senin al Celui care este preafericire, şi de a simţi în mâna care pune la încercare imper­fecţiunea noastră, mâna prietenului şi a constructorului Spiritului în om. Vrăjbile lumii sunt vrăjbile lui Dumnezeu şi numai acceptându-le şi progresând prin ele vom fi capabili să ajungem la înaltele înţelegeri ale armoniei sale supreme şi la culmile, la imen­sităţile vibrante ale Anandei*sale transcendente şi cosmice…Căci adevărul este temelia adevăratei spiritualităţi, iar curajul este sufletul său.

Caută-L pe pământ…

Căci tu eşti El, o, Rege. Doar noaptea

Ţi-e pe suflet

Prin propria-ţi voinţă. Alung-o dar şi află

Totalitatea senină

Ce eşti cu-adevărat.

Fiinţa Centrală. Persoana Universală

“Tu eşti El”, acesta este adevărul veşnic – Tat tvam asi, tu eşti Acela. Acesta este Adevărul pe care îl ofereau spre învăţare vechile Mistere şi pe care religiile ulterioare l-au uitat. Pierzând semnificaţia acestui suprem adevăr, ele au deviat şi au creat toate aceste doctrine dualiste aberante, şi au substituit cu nişte obscure mistere acest adevăr care este pur şi cu totul simplu. “Eu şi Tatăl una suntem”, spunea Cristos (Ioan 10, 30), “Eu sunt El”, spuneau înţelepţii Indiei – so’ham – pentru că este adevărul pe care-1 descoperă toţi oamenii liberi, fie ei din Asia sau din Occident, din trecut sau din prezent. Pentru că Faptul veşnic este cel pe care trebuie să-1 descoperim cu toţii. Şi acest “mine”, acest “eu” care-şi proclamă identitatea cu Dumnezeu, nu este a nici unui individ privilegiat – ca şi cum ar mai fi loc pentru un mic eu personal şi exclusiv în această strălucitoare deschidere, ca şi cum înţelepţii Upanishadelor, rishii sau Cristos, ar fi anexat pentru ei singuri filiaţia divină – este vocea tuturor oamenilor topită într-o conştiinţă cosmică şi suntem cu toţii fiii lui Dumnezeu.

“Spiritul care se află aici-jos în om şi Spiritul care se află acolo-sus în Soare sunt, cu-adevărat, un singur Spirit şi nu există altul”, spune Taittiriya Upanishad X.
«Cel ce gândeşte “El e altul şi eu sunt altul”, nu ştie.»**Această descoperire a Spiritului înlăuntru este ceea ce * Vedele, acum şase sau şapte mii de ani, numeau “naşterea Fiului”: “Noi l-am văzut, masa sa de roşu arzător – un mare dumnezeu a fost descătuşat din întuneric” (Rig-Veda V.1.2) iar rişhii vedici afirmau, într-un limbaj de o putere orbitoare, veşnica Identitate a Fiului şi a Tatălui şi transformarea divină a omului: “Eliberează-L pe Tatăl tău! în lăcaşul tău păstrează-L teafăr – Tatăl tău care devine Fiul tău şi care te poartă” (Rig-Veda V.3.9). [

Şi din clipa în care ne-am născut vedem că acest suflet din noi este acelaşi în toate fiinţele umane, şi nu numai în toate fiinţele ci şi în lucruri, latent, nerevelat: “El este fiul apelor, fiul pădurilor, fiul lucrurilor care nu se mişcă şi fiul lucrurilor care se mişcă. Chiar şi în piatră El se află acolo” (Rig-Veda V.1.70). Totul este una pentru că totul este Unul. Nu spunea Cristos: “Acesta este corpul meu şi acesta este sângele meu”, luând aceste două simboluri dintre cele mai materiale, dintre cele mai obişnuite, pentru a spune că şi această Materie este corpul Unului, şi această Materie este sângele lui Dumnezeu*. Şi dacă El nu ar fi fost chiar şi în piatră, în ce fel ar fi venit El în om, prin ce cădere miraculoasă din cer? Suntem fructul unei evoluţii, nu al unei succesiuni de miracole arbitrare: Tot trecutul pământului este aici în natura noastră umană… însăşi natura fiinţei umane implică existenţa unui stadiu material şi al unui stadiu vital care au pregătit apariţia minţii acesteia, şi un trecut animal care a modelat primele elemente ale umanităţii sale complexe. Să nu mai spunem că Natura materială a dezvoltat mai întâi, prin evoluţie, viaţa şi corpul nostru, apoi mintea noastră animală, şi că numai după aceea s-a pogorât un suflet în forma astfel creată…căci aceasta ar presupune o prăpastie între suflet şi corp, între suflet şi viaţă, între suflet şi minte, prăpastie ce nu există – nu există corp fără suflet, nu există corp care să nu fie în sine o formă de suflet; Materia însăşi este o substanţă şi o putere a Spiritului şi nu ar putea exista altfel, căci nimic nu poate exista fără a fi substanţă şi putere din Cel Veşnic… Ceea ce este mut şi orb, chiar şi bruta, este tot

Acela, nu mai puţin decât existenţa umană.

Brihadaranyaka Upanishad 1.4.10. Vezi Sri Aurobindo, Eight Upanishads X.XI.

Atunci când am deschis porţile psihicului, ni se dezvăluie un prim stadiu al conştiinţei cosmice. Dar psihicul care creşte, conştiinţa -forţă care se individualizează şi devine din ce în ce mai compactă, mai adunată înlăuntru, nu se va mai mulţumi multă vreme cu această strâmtă formă individuală; simţindu-se una cu Acela, el vrea să fie vast ca Acela, universal ca Acela, şi vrea să-şi regăsească Totalitatea nativă. A fi şi a fi din plin, acesta este scopul pe care-l urmăreşte Natura în noi… iar a fi din plin, înseamnă a fi tot ceea ce este. Avem nevoie de totalitate pentru că suntem Totalitatea; idealul care ne cheamă, scopul care ne conduce paşii, nu se află de fapt în faţă; el nu ne trage, el ne împinge, el este în spate – şi în faţă şi înlăuntru.

Evoluţia este veşnica înflorire a unei flori care era floare din totdeauna. Fără această sămânţă din adânc, nimic nu s-ar mişca, pentru că nimic nu ar avea nevoie de nimic – este Nevoia lumii. Este fiinţa noastră centrală. Ea este fratele de lumină care se iveşte câteodată când totul pare disperat, memoria însorită care ne suceşte şi ne răsuceşte, şi nu ne va lăsa pic de odihnă până ce nu vom fi aflat tot Soarele nostru. Este centrul nostru cosmic, după cum psihicul era centrul nostru individual. Dar această fiinţă centrală nu se află undeva într-un punct; ea este în toate punctele; ea este într-un fel greu de înţeles în inima tuturor lucrurilor şi îmbră­ţişează toate lucrurile în acelaşi timp; ea este în mod suprem înăuntru şi în mod suprem deasupra, şi dedesubt şi peste tot – ea este un punct uriaş. Şi când l-am aflat, am aflat totul, totul se află aici; sufletul adult îşi regăseşte originea, Fiul redevine Tatăl; sau mai degrabă Tatăl, care devenise Fiul, redevine El însuşi: Zidurile care întemniţau sufletul nostru conştient sunt dărâmate, distruse; orice sentiment de individualitate şi de personalitate a dispărut, orice senzaţie de situare în spaţiu sau în timp, sau în acţiune şi în legile Naturii, a dispărut; nu mai există eu, nu mai există persoa­nă definită sau care poate fi definită, ci doar conştiinţa, doar existenţa, doar pacea şi fericirea; devenim nemuritori, devenim veşnici, devenim infiniţi. Din sufletul personal nu mai rămâne decât un imn de pace şi de libertate, o fericire care vibrează pretutindeni în cel Etern.

Ne-am crezut mici şi separaţi unii de ceilalţi, un om plus un om în mijlocul lucrurilor separate, şi aveam nevoie de această separare pentru a creşte sub carapace, căci altfel am fi rămas o masă nediferenţiată în plasma universală, un membru al turmei fără viaţă proprie. Prin această separare am devenit conştienţi; prin această separare suntem conştienţi în mod incomplet; şi suferim, căci suferinţa noastră este aceea de a fi separaţi – separaţi de ceilalţi, separaţi de noi înşine, separaţi de lucruri şi de tot, pentru că ne aflăm în afara singurului punct unde totul se reuneşte.

Singurul mijloc de-a pune totul în ordine e de a redeveni conştient; şi este foarte simplu. Nu există decât o origine. Această origine este perfecţiunea Adevărului, pentru că este singurul lucru care există cu adevărat. Şi exteriorizându-se, proiectându-se, împrăştiindu-se, s-a produs ceea ce vedem şi o grămadă de mici creiere foarte delicate şi foarte strălucitoare se află în căutarea a ceea ce nu au aflat încă dar pe care-1 pot afla, pentru că ceea ce caută se află înlăuntrul lor.

Când am suferit destul, vieţi după vieţi din această lungă evoluţie, când am crescut destul pentru a ne da seama că totul ne vine din afară, de la o Viaţă mai mare decât a noastră, de la o Minte superioară nouă, de la o Materie mai vastă, universală, vine ora să regăsim în mod conştient ceea ce am fost în mod inconştient din totdeauna – o Fiinţă universală: De ce te-ai limita? Simte că eşti în sabia care te loveşte ca şi în braţele care te iubesc, în îmbrăţişarea soarelui şi în dansul pământului, în tot ceea ce a trecut, în tot ceea ce este acum şi în tot ceea ce se trudeşte să devină. Căci tu eşti infinit şi toată această bucurie îţi este deschisă.

”Când Acela este cunoscut, totul este cunoscut” (Shandilya Upanishad)

Primele simptome ale acestei noi conştiinţe sunt foarte tangibile: începem să simţim că şi ceilalţi fac parte din noi înşine sau că sunt nişte repetiţii diverse ale noastre înşine, acelaşi eu modificat de Natură în alte corpuri. Sau cel puţin simţim că trăim într-un eu universal mai vast care este de acum înainte propria noastră realitate superioară. De fapt, totul începe să-şi schimbe natura şi aparenţa; întreaga noastră experienţă despre lume este radical diferită de cea pe care o au oamenii închişi într-un eu personal, începem totodată să cunoaştem lucrurile printr-un alt fel de experienţă directă, care nu mai depinde de mintea exterioară şi de simţuri. Posibilităţile de eroare nu dispar totuşi, căci acest lucru nu este posibil atâta timp cât mintea rămâne câtuşi de puţin instrumentul de transcriere a cunoaşterii, dar există un fel nou, mai vast şi mai profund, de a simţi, de a vedea, de a cunoaşte, de a intra în contact cu lucrurile; iar hotarele cunoaşterii pot fi împinse la un grad aproape nelimitat.
Cunoaştem pentru că noi suntem ceea ce cunoaştem. Adevărata cunoaştere nu se obţine prin gândire,

Ceea ce sunteţi, aceea deveniţi.

Nimic nu poate fi dat spre învăţare inteligenţei fără a nu fi fost deja pe deplin cunoscut, în secret, în sufletul care se desăvârşeşte. De asemenea, toată perfecţiunea de care omul exterior este capabil nu este decât realizarea veşnicei perfecţiuni a Spiritului care se află în el. Cunoaştem Divinul şi devenim Divinul pentru că noi îl purtăm deja în natura noastră intimă. Orice învăţătură este o revelaţie, orice devenire o înflorire. Descoperirea de sine este secretul; cunoaşterea de sine şi o conştiinţă mereu mai largă sunt mijlocul şi procedeul.

Preafericirea miriadelor de miriade ce una sunt.

“Cum ar putea fi dezamăgit, de unde ar avea suferinţa, cel ce peste tot vede Unitatea?” (Isha Upanishad.)

Filosofiile şi religiile discuta despre ordinul de prioritate al diferitelor aspecte ale lui Dumnezeu iar anumiţi yoghini, rishi sau sfinţi au preferat cutare filosofie sau cutare religie în locul alteia. Ceea ce avem de făcut nu este de a discuta aceste aspecte, ci de a le realiza pe toate şi de a le deveni pe toate; nu trebuie să urmărim o realizare cu excluderea celorlalte realizări, ci să-l îmbrăţişăm pe Dumnezeu sub toate aspectele sale şi dincolo de orice aspect – este sensul însuşi al yogăi integrale.

Publicat de Liviu Gheorghe in:  http://liviugheorghe.wordpress.com/2011/05/20/nestemate-ale-misticii-orientale-ep-7/

Sa urcam impreuna sa vedem Rasaritul

Dragii mei,

Ne aflam aproape de momentul pentru care inspiratia divina m-a indemnat acum aproape doi ani sa deschid acest blog minunat. Ne apropiem de ceea ce eu atunci am numit “Rasaritul”. Rasaritul unei noi lumi, o lume pe care am dorit-o si construit-o cu totii, o lume de o vibratie mai inalta, aflata in dimensiunea a-5a. Rasaritul omului nou. Rasaritul unor noi legi.

     21.12.2012.-novo-doba-290x290 

In data de 21 decembrie 2012, asa cum s-a calculat nu doar datorita calendarului mayas, ci si in baza mai multor sisteme si previziuni ale mai multor civilizatii pamantene sau ne-pamantene, se va deschide poarta catre noua lume. In 21 decembrie, va fi Marea Revelatie. Va rog, nu va uitati in jur si nu ascultati catusi de putin de cei care va sadesc in inima teama anuntand catastrofe naturale, sfarsitul lumii, zile de intuneric, moarte si prapad. Acestia sunt oamenii care inca traiesc in legile fricii, altceva nu cunosc din cauza ca sunt prinsi in intuneric, si au nevoie sa ne rugam pentru ei si sa impartasim cu ei viziunea noastra a unui prezent etern in iubire si armonie. Au nevoie sa ii “contaminam” :). Calendarul mayas anunta sfarsitul unui ciclu evolutionist de 26000 de ani, si inceputul unui noi ciclu. Nimic mai mult. Nu au prezis catastrofe si drama. Doar un nou inceput pentru noi toti. Si cum inceputurile vin de la Dumnezeu si ne dau sansa sa nu mai repetam aceleasi greseli si sa incepem de la 0 din nou, e un mare motiv de bucurie. De asemenea, va reamintesc: apocalipsa nu inseamna sfarsitul lumii, cuvantul originar din greaca inseamna “revelatie”. Deci, din nou, vorbim despre o revelatie, despre un rasarit, care au de aface cu Omul Nou, cu Lumea Noua si cu Viata Noua. Acestea ni se vor arata pretutindeni in jurul nostru. Nu exista motive de teama. Din contra, in lumea care va veni, daca vom fi puternici in spirit si vom radia iubire, vom fi invincibili si de neatins.

Inainte de a va explica ce stiu eu despre ceea ce se va intampla pe 21.12 si dupa aceasta zi, vreau sa va mai amintesc si faptul ca de acum inainte vom experimenta drept realitate personala doar ceea ce proiectam si in ceea ce credem. Asa ca depinde de fiecare persoana in parte sa aleaga raiul sau iadul. De aceea, va rog sa nu intampinati aceste zile, aceasta noua Era a Iubirii, cu frica si indoiala. Asteptati-o ca pe un tren pe care il asteptati de mult sa va duca intr-un loc sacru si frumos, unde divinul si umanul conlucreaza in deschidere si armonie, unde iubirea domneste si unde abundenta este pentru toti. Asteptati-o si primiti-o ca pe o mare eliberare din limitari, intuneric, ura, frica, neajunsuri, necunoastere, neputinta, durere si egoism. Caci aceasta si este. 🙂

thumbs.php

Cand vreti sa va imaginati ce se va intampla pe 21, inchideti ochii si imaginati-va o ploaie de lumina aurie care cade peste planeta, care invaluie totul, transforma totul in bun si frumos, si care patrunde in voi si va umple, facandu-va sa vibrati, sa va deschideti inima si sa va expandati de fericire. Asa va fi. Asa se vede. Aceasta ploaie de lumina, reprezinta energiile dimensiunii a -5a care se vor cobori pe Pamant si vor incepe sa lucreze, sa se ancoreze prin noi, si sa tranfere aceasta Lume iubita a noastra in dimensiunea a5-a. Este o fuziune a vechii lumi care s-a purificat si pregatit cu noua lume care a fost dorita si construita prin constiintele si faptele noastre. Este o fuziune a vechiului om limitat si deconectat, dar care a muncit din greu sa se redescopere si sa ajunga acasa, cu noul om, cel care il va completa, aducandu-l la stadiul superior de fiinta divina, creatoare, iubitoare, omnipotenta, atotcunoscatoare si pasnica. In timp ce aceasta ploaie de lumina cade peste Pamant si ridica vibratia a tot ceea ce exista, ea si topeste si transforma raul care exista. Oricine se va impotrivi va suferi enorm deoarece va fi in dizarmonie cu insasi Sursa Vietii si nu exista in Univers suferinta mai mare decat deconectarea si dizarmonia cu Sursa Vietii, cu Dumnezeu, cu insasi izvorul nostru al tuturor. Vechile structuri care nu se mai potrivesc acestui nou tablou in care totul este invaluit in iubire, compasiune si daruire, vor fi distruse in mod natural si in locul lor vor aparea altele, bazate pe principii noi. Bineinteles, ca toate aceste schimbari nu se vor petrece pe 21 decembrie sau in zilele urmatoare, ci in decursul anilor ce vor urma. Insa poarta intre lumi se va deschide pe 21, iar baza Noii Lumi va fi pusa atunci.

Ce se va intampla pe 21 decembrie in plan subtil?

Dupa cum am spus, un val de energii de vibratie inalta va cuprinde planeta si aceste noi energii se vor ancora in constiinta noastra si a Planetei pentru a incepe sa lucreze si sa ajute la aparitia Noii Lumi pe care noi o vom construi in plan fizic si spiritual. Ghizii nostri si toate fiintele de lumina care s-au inrolat in ajutorarea Terrei si a oamenilor, vor fi aproape si ne vor sustine energetic sub toate formele posibile. Cereti ajutorul, cereti sa fiti sustinuti. Corpurile noastre vor inmagazina si impamanta energiile, aceasta facand parte din misiunea noastra divina, si drept urmare ne vom simti bizar. Dureri de cap, furnicaturi, ameteli, greturi, probleme digestive,amorteala in membre, lacrimari bruste, febra, dureri de oase…toate sunt normale. Si mai ales senzatiile in creier: furnicaturi, presiune, activitate intensa, pulsatii, intepaturi. Caldura in inima si presiunea pe piept. Toate acestea sunt moduri  in care corpurile noastre fizice reactioneaza si se ridica vibrational. O sa va simtiti foarte obositi si nu aveti ce-i face decat sa dormiti. Pentru a mai atenua toate aceste simptome, meditati de cate ori puteti, chemati ghizii sa va sustina energetic, rugati-va, vizualizati cum energia va umple corpul si va da hrana spirituala de care aveti nevoie, dormiti in reprize scurte, faceti exercitii de respiratie( pe inspiratie aduceti energie in corp, pe expiratie eliberati tensiunile), mancati hrana vie si pura evitand produsele animale, beti foarte multa apa, stati cateva momente in natura si pierdeti-va mintea privind un copac, o floare, un peisaj, orice. Important este sa iesiti putin din minte si sa va deconectati de senzatiile fizice, odihnindu-va in spirit. In plus, impamantati-va: vedeti cum din talpi aveti radacini prin care lumina curge in Pamant. In aceasta zi radacinile, fundatiile sistemelor menite esecului (financiar, politic, religios, social, educational, militar etc), se vor zdruncina, asa ca asteptati-va la socuri si reactii violente. E normal. Chiar si cea mai mica fiinta lupta pentru supravietuirea ei, dar apoi un sistem care a domnit pe Pamant mii de ani…

beam

Se vor activa centrii energetici ai Pamantului, Polii Sud si Nord, Marile Piramide, toate piramidele din lume, Lacul Titicaca (Polul energetic feminin al Terrei), Macciu Picchu, Marele Canion, locurile sacre cu rol de portal din intreaga lume si din Romania…Ei vor canaliza lumina si vor crea un pod intre dimensiuni. Spiritele care ne sunt ghizi dintre cei care ne-au parasit prin moarte fizica, vor fi alaturi de noi si cei cu capacitati extrasenzoriale ii vor simti si vor putea comunica cu ei.

Centrii nostri energetici, cei ai fiecarei celule si 9 chakre (7 ale corpului fizic, si 2 situate deasupra corpului fizic, care ne conecteaza cu energiile subtile inalte si cu dimensiunea a5-a) se vor activa mai mult ca niciodata si vor functiona la capacitate maxima pentru a ne sustine activitatile si pentru a ne hrani celulele, deoarece un proces foarte intens se desfasoara in noi: modificarea structurii cristaline a corpului si activarea unor catene suplimentare ale ADN-ului. De aici si diferitele senzatii fizice si oboseala.sandrawaltermultiself

Constiinta Christica, cea care s-a intrupat pe Pamant prin Iisus, Buddha, Krishna si alti mari lideri spirituali ai omenirii, acum coboara pe Pamant prin constiintele tuturor, dar mai ales prin cele ale celor 144.000 de ghizi intrupati voluntari, dintre care fac parte si eu dupa cum am aflat. Nu ma simt momentan asa, poate ca ma subestimez, insa sper sa fiu la inaltime si sa ajut cat pot mai bine, deoarece va iubesc mult si singura mea mare dorinta este ca oamenii sa redevina ceea ce sunt, sa treaca cu totii in dimensiunea iubirii si sa fie fericiti si liberi.

Ce se intampla la nivel cosmic?

Soarele nostru se aliniaza cu Soarele Central si planetele emit energii ajutatoare spre noi. Venus, planeta mea de suflet, ultima mea “casa”, este mai aproape in distanta fizica de Terra decat a fost vreodata si de acolo, multi dintre fratii nostri si sufletele noastre pereche ne sustin. Daca va uitati pe cer, o puteti vedea mare, stralucitoare si magica, trimitand un mesaj de iubire pe care il simtim in centrul inimii. Ca intotdeauna, astrele ne vor influenta, scotand la suprafata din noi acele abilitati de care avem nevoie pentru a ne trai propria revelatie si pentru a trece cu bine de aceasta zi intensa.

kosmo

Ce se inampla la nivel fizic, vizibil, palpabil?

Pai…nimic vizibil clar. Lumea nu se va schimba ca prin magie pe 21. Lumea va avea aceeasi fata pentru o perioada lunga de acum incolo pana cand vor incepe sa se vada eforturile noastre. Cu ochiul liber poate vom observa schimbarile interioare ale semenilor nostri, iesite la suprafata, iar cei care au ochiul viziunii deschis, vor putea observa schimbari in vibratie, aura si turbulente de campuri.

Ce se intampla la nivel emotional?

O furtuna de emotii pentru cei instabili care nu stiu cum sa primeasca aceasta zi si care inca simt frica si incertitudine. Calm, pace si siguranta, bucurie si incredere pentru cei care stiu ce se petrece cu adevarat, sunt constienti si participa activ si treji la proces. Cel mai evident va fi in cazul copiilor si animalelor. Ei sunt cei mai deschisi spiritual si vor simti totul amplificat. Fiti alaturi de ei, dati-le multa iubire si sustinere si faceti-i sa se simta relaxati. Printre copiii de azi sunt multi copii cu misiune speciala, care au venit in ultima clipa pentru a isi sustine parintii si planeta. Fiti atenti la ei. Ascultati ce au de zis si daca energiile ii dau putin peste cap, ingrijiti-i si dati-le mai multa afectiune ca de obicei.crystal child

Desi unii dintre noi nu sunt constienti inca, cu totii am muncit din greu pentru ceea ce va urma si ne-am dorit aceasta schimbare pentru a duce Planeta in dimensiunea a-5-a. Credeti ca noi am fi dorit si atras ceva care sa ne faca rau tuturor? Credeti ca Sinele nostru Superior este inconstient?

De pe 21 pana pe 23 decembrie vor fi trei zile de deschidere totala a podurilor intre dimensiuni. Acum este timpul sa ne afirmam intentiile, sa ne declaram dorintele pentru ceea ce va urma, sa alegem lumina sau intunericul, sa ne reconectam cu adevarata noastra natura. Dupa mii de ani in care am uitat cine suntem, am fost departe de Sursa ( Dumnezeu), am trait agonia distantei de casa noastra si ne-am luptat cu dualitatea, am ajuns acolo unde ne-am dorit. Am ajuns pe varful cel mai inalt al evolutiei in 3d, ca oameni, si de aici putem sa privim Rasaritul, Revelatia sau cum vrem sa ii spunem. Sa lasam acest Rasarit sa ne inunde cu lumina lui calda si familiara, sa ne conduca spre interiorul nostru catre cine suntem cu adevarat, sa ne reconecteze cu Universul, cu Viata, cu Dumnezeu, cu Familia de Lumina, si sa radem cu bucurie ca am ajuns aici. Fiecare in parte si cu totii impreuna am reusit.

3490029

De acum inainte nu mai e rost de ura, violenta, durere, agresivitate, razboi, crima, frica. De acum inainte cine va alege aceste energii joase va suferi o mare drama si va fi chinuit de propriile alegeri pana cand se va schimba. E atat de simplu. Vietile noastre vor depinde de ceea ce manifestam noi in exterior, de ceea ce gandim, de ceea ce incurajam, de emotiile noastre si de cata iubire simtim si daruim. E timpul sa iertam, sa imbratisam, sa iubim, sa daruim tot ce avem cu inima deschisa, sa ne eliberam de traume, sa lasam atasamentele trecutului, sa uitam vietile pe care le-am avut cu tot ceea ce au reprezentat ele, si sa renastem ca oameni noi, spalati de frici si dureri, vindecati de boli si neiertari, liberi, pentru care fericirea si extazul izvorasc ca stari naturale eterne din adancul fiintei. E timpul sa privim in urma cu mandrie si recunostiinta, nu cu regret. E timpul sa constientizam ca tot ceea ce exista este prezentul etern in care nimic nu ne lipseste si extazul este singura optiune de a fi. E timpul sa traim cu totii in armonie si sa ne ajutam unii pe altii, fara sa ne mai consideram straini, diferiti sau separati. De pe 21.12 suntem oameni noi, renascuti, fara trecut, eterni, iubitori, creatori ai propriei lumi. De noi depinde totul. Avem onoarea sa salvam lumea din dualitate si sa o ridicam in vibratiile dimensiunii a 5-a.

In cele 3 zile de portal, adunati-va in grupuri si sustineti-va, emitand intentii pozitive impreuna catre toti oamenii si intreaga Planeta, meditand, rugandu-va, razand si bucurandu-va. Impreuna, energiile emise de noi se amplifica. Si chiar daca sunteti singuri, imaginati-va ca sunteti unul cu toti ceilalti oameni. Ramaneti calmi si bucurati-va ca traiti aceste vremuri, pentru ca nu se poate sa nu Chiar daca dupa judecata omeneasca, s-a parut ca unii au facut rau, ei nu au facut decat sa mentina echilibrul pe Pamant prin manifestarea intunericului ca parte din dualitate, si sa “dea sutul in fund” umanitatii pentru a se trezi. Amintiti-va ca numai in urma unor socuri si unor asa-zise “experiente negative dureroase” ati evoluat cel mai mult, v-ati schimbat cel mai mult, si intelegand ce a insemnat asta pentru voi, fiti recunoscatori si multumiti celor care aparent “au facut rau”. De fapt, si-au facut misiunea pe care si-au luat-o. Asadar, cu totii am facut ceea ce trebuia, si acum cu totii suntem demni sa trecem in Noua Era. Problemele vor aparea insa dupa trecere, cand daca nu vor renunta la comportamentele distructive si conduse de ego, unii dintre noi vor trai o perioada cumplita de suferinta si neadaptare. Dar, si in urma acestei perioade, daca vor intelege mesajul trimis de Univers, se vor schimba si vor ajunge sa fie la fel de “luminosi” ca toti ceilalti. Din pacate, o parte dintre noi nu vor intelege mesajele si nu vor suporta neadaptarea si vor alege sa isi paraseasca trupul. E alegerea lor pe care o respectam. Oricum, prin parasirea corpului, un spirit se intoarce in Sursa sau se reincarneaza…deci nu reprezinta nicio tragedie.

21dec

Mesajul meu principal este: fiti fericiti, relaxati-va si bucurati-va! A venit ziua pe care o asteptam si Iubirea va cobori pe Pamant! O epoca de aur ne asteapta si depinde doar de noi sa cream lumea perfecta, egala, armonioasa, abundenta pe care am dorit-o.

Astept cu mare drag intrebarile si raspunsurile voastre in zilele ce vor urma. Sunt alaturi de voi.

Va pun mai jos si doua articole pe care le-am primit pe e-mail, mi-au placut mult si  cred ca or sa va fie de ajutor, si niste link-uri catre melodii de relaxare. Va iubesc si va sustin! Fiti binecuvantati iubitii mei!

Diana si Merna impreuna

20592_312974902150306_1849475242_n

*********************

1.  „Sfârşitul lumii este o presupunere tipic umană şi holywoodiană de o ignoranţă maximă“, afirmă astrologul Zoltan Vereş, vorbind de Apocalipsa prezisă de calendarele mayaşe. „Trei zile de întuneric, răsucirea polilor magnetici, cutremure, cataclisme şi alte asemenea nenorociri sunt pure invenţii ale unor minţi cu prea multă imaginaţie“ este de părere astrologul Alexandru Nicolici, referindu-se la ziua de 21 decembrie 2012, ultima din Calendarul Maya.

Zoltan Vereş: „Fiecare crede ce vrea, speculează cum vrea“

Membru al Centrului de Cercetare şi Aplicaţii Astrologice “Helios”, Zoltan Vereş a subliniat că fiecare individ poate să aibă propria variantă asupra Apocalipsei, ziua de 21 decembrie urmând să confirme sau să infirme veridicitatea predicţiilor mayaşe.

„După cum ne-a demonstrat istoria lumii şi natura de-a lungul a sute de ani, orice este posibil. Cuvântul «apocalipsă» provine din greacă şi înseamnă revelaţie, în traducere, nu înseamnă sfârşitul lumii. Înseamnă o cunoaştere mai profundă şi revelarea unor secrete esenţiale“, afirmă Vereş.

Din moment ce spaniolii au distrus mare parte din moştenirea culturii mayaşilor, nu avem aproape deloc documente despre previziunile mayaşilor legat de această perioadă. Tot ceea ce se ştie este că vestitul calendar mayaş se încheie cu ultima zi a lui, 21 decembrie 2012. Sfârşitul lumii, ca şi concluzie, este o presupunere tipic umană şi holywoodiană de o ignoranţă maximă. Puţini îşi pun problema că s-ar putea ca din acel moment să existe o percepţie total diferită asupra timpului şi a ceea ce cunoaştem per ansamblu. Argumentaţiile referitoare la sfârşitul lumii sau orice alte transformări care vor apărea sunt la fel de utile şi practice ca şi tentativa de a demonstra existenţa unei raţiuni superioare, cum ar fi Dumnezeu. Fiecare crede ce vrea, speculează cum vrea, şi când vine momentul vom afla cu toţii răspunsurile”, a reacţionat astrologul.
Originar din Târgu-Mureş, Zoltan Vereş este membru al Centrului de Cercetare şi Aplicaţii Astrologice “Helios”, dar şi profesor de astrologie. Este autorul mai multor cărţi de specialitate, între care “2012 Horoscope Predictions – The Year Of Change And Transformation”, “Find Your Way Through The Stars”, “Love, Happiness And Success Quotes For Your Zodiac Sign”, “Spirituality Quotes for Your Zodiac Sign”.

Alexandru Nicolici: „Lumea Veche se va încheia, dar tot atunci va începe Lumea Nouă”

În schimb, astrologul Alexandru Nicolici vorbeşte despre finalul unui ciclu şi respinge ideea potrivit căreia Apocalipsa reprezintă multitudinea unor cataclisme.

„Profeţiile Maya au fost create în urma cu mult timp şi au fost suficient de exacte încât să conţină avertismente cu privire la invazia spaniolilor, care a pus capăt Imperiului Maya. Calendarul Maya se va termina în 21 decembrie 2012, la ora 13:11, ora României, în momentul Solstiţiului de Iarnă din 2012, adică la intrarea Soarelui în zodia Capricornului. Acest moment marchează un final de ciclu evolutiv, finalul unui An Cosmic (sau Anul lui Platon), care are o durată de 25.920 de ani tereştri“, afirmă Alexandru Nicolici.

Finalul unui ciclu

Astrologul bucureştean a adăugat că este vorba despre finalul unui ciclu.„«Lumea Veche» se va încheia, dar tot atunci va începe «Lumea Nouă», o lume despre care Andre Malreaux spunea că: «Va fi spirituală (religioasă) sau nu va fi deloc!».  Nu se termină lumea, doar se schimbă regulile, iar cei ce le vor respecta se vor descurca foarte bine. Cei care vor rămâne ancoraţi în regulamentul vechi vor constata că multe lucruri sau metode nu mai produc acelaşi efect şi, bineînţeles, nu vor înţelege ce se întâmplă“ este de părere Alexandru Nicolici.

„«Lumea veche»  este expresia maximă a ceea ce poate oferi cunoaşterea materială, fizică. «Lumea Nouă» este cea în care, pe lângă fizic, intră în joc cu drepturi egale, sufletul şi spiritul. Sunt mulţi oameni care au trăit şi probabil vor continua să trăiască fără hrană sufletească. Ei sunt cei care se vor chinui în lumea ce va începe după 21 decembrie 2012. Esenţa Lumii Noi este simplă: pune suflet în tot ce faci şi trăieşte lumea prin percepțiile sufletului nu ale raţiunii. În rest, Apocalipsa, trei zile de întuneric, răsucirea polilor magnetici, cutremure, cataclisme şi alte asemenea nenorociri sunt pure invenţii ale unor minţi cu prea multă imaginaţie”, a reacţionat astrologul.

“Baza ştiinţifică există”

Alexandru Nicolici a adăugat că profeţiile mayaşe au o bază ştiinţifică, însă oamenii nu ar trebui să se sperie de apropierea acestei date “fatidice”.  „Baza ştiinţifică există şi este dată de elementele astronomice ale mişcării Sistemului Solar în jurul axului central al Galaxiei Căii Lactee, cea în care ne aflăm. Punctul în care ne aflăm acum este exact în mijlocul unui câmp energetic cu o intensitate foarte înaltă, pe care unii îl numesc«Centura de Fotoni».

Oamenii ar fi bine să se sperie doar de consecinţele faptelor pe care le comit zilnic, deoarece acestea generează efecte care ne afectează viaţa! Ar fi bine ca oamenii să nu îşi mai facă singuri atât de mult rău, încât am ajuns să nu mai avem nevoie de duşmani pentru că reuşim să ne facem singuri tot ce poate fi mai rău. Mai bine ar fi să ne speriem de faptul că în dimineaţa zilei de 22 decembrie noi vom fi tot aici şi ne vom continua existenţa ca şi până acum, fără să schimbăm nimic în gândurile, sentimentele şi faptele noastre. Asta este cea mai mare catastrofă – să continuăm să trăim la fel de inconştienţi şi nepăsători ca şi până acum”, a conchis Nicolici.

Născut în Bucureşti, în anul 1963, Alexandru Nicolici este autorul a opt manuale de astrologie, a şapte cărţi de prognoze astrologice şi a două cărţi de tehnici spirituale. Predă astrologie şi ştiinţe ezoterice din 1992, având mii de cursanţi.

“Nu se termină lumea, doar se schimbă regulile”
Alexandru Nicolici, astrolog

Septimiu FANTEA. Provincianews.ro

2.

de Aretya Ganea

SOLSTITIU

«In iubire se cufunda si se pierd toate contrazicerile vietii. Numai in iubire se impotriveste unitatea duplicitatii. Iubirea trebuie sa fie in acelasi timp unul si doi…» R. Tagore

In data de 21.12.2012, ora 13, ora Romaniei, are loc solstitiul de iarna, cand Soarele va fi in punctul cel mai de jos de pe bolta cereasca, in drumul sau catre Sud.  Va fi cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte de pe parcursul anului.

Astrologic, Soarele se va afla la 0 grade si 0 minute in semnul Capricornului, iar in zodiacul druidic aceasta zi speciala se numeste Fag. Fagul semnifica generozitate, credinta in divinitate, acumulare continua energetica.

Ziua de 21.12.2012 este o zi foarte mediatizata, o zi vedeta ce a captat atentia tuturor oamenilor care au acces la informatie, ea este asteptata cu bucurie sau cu teama de catre unii, iar de altii este complet ignorata. Este o zi ce sadeste in sufletele oamenilor o paleta extinsa de emotii contradictorii, de la bucurie adanca la atacuri de panica, inca dinainte de a se manifesta concret.

Metafizic, solstitiul de iarna, cel de vara, impreuna cu echinoctiile, eclipsele solare si lunare sunt considerate portaluri energetice, ce permit implementarea unor coduri de lumina, prin energia galactica. Aceasta energie galactica se revarsa din abundenta in structura noastra energetica si in cea planetara, cu scopul divin de a ne ridica vibratia, de a ne ajuta sa evoluam pe treptele cunoasterii si ale iubirii cristice.

Suntem la sfarsitul  unui ciclu galactic, al unei rotatii complete a sistemului nostru solar in jurul soarelui central Alcyone al galaxiei noastre si spre finalul celor 25920 ani ai anului platonic, ce incheie Era Pestilor si deschide Era Varsatorului. Era Varsatorului, in opinia unor astrologi, a debutat in data de 05. 02. 1962, odata cu eclipsa de soare, cand toate planetele traditionale (7) se gaseau in zodia Varsatorului.

Anul 2012 a fost un an plin de schimbari, transformari energetice, finalizari si inceputuri de viata, constientizari si eliberari karmice, activari de potentiale latente, prin parcurgerea mai multor etape, de la deziluzie la iluminare.

Ziua de 21.12.2012 nu este o zi fatidica, nu reprezinta sfarsitul lumii, ea nu prevede evenimente catastrofice, cataclisme mondiale, in lunile urmatoare pana la echinoctiul de primavara.

Ce ne ofera astrele in aceasta zi de iarna?

Voi analiza  pe scurt mesajele cosmice transmise de astrograma solstitiului de iarna, sa vedem daca intr-adevar se confirma ceea ce afirma anumiti maestri spirituali: «traim vremuri de exceptie, in care se revarsa Gratia Divina, asa cum nu s-a mai intamplat pe pamant».

Soarele la 0 grade in semnul Capricornului in conjunctie cu Centrul Galactic (CG) la 26.57 grade Sagetator) orb 3 grade: favorizeaza cercetarea spirituala, detasarea de material, meditatia, asceza, ascensiunea spirituala, atunci cand vom absolvi anumite teste individuale, spirituale, ce solicita rabdare, centrare pe sine, maturizare.  Valurile imense de energie fotonica ce inunda planeta noastra, de la poli, apoi radial pe intreaga suprafata terestra, vor produce o purificare masiva a tuturor fiintelor vii si vor creste vibratia energetica planetara exponential, ceea ce va permite manifestarea gradata a unor abilitati neobisnuite ca telepatia, telekinezia, clarintuitia, clarvederea, teleportarea etc. Aceasta conjunctie galactica induce o noua viziune asupra tuturor lucrurilor, asupra existentei umane, in care iubirea cristica va inflori in inimile celor care au curajul schimbarii, incredere in Sine si forta creatoare suficienta pentru a-si urma visele si pentru a-si indeplini sensul vietii. Conjunctia dintre Soare si CG  ne reaminteste ca suntem fiinte multidimensionale, ce functionam ca niste antene vibrationale, ce pot receptiona si transmite informatie de la si catre toate corpurile ceresti, din spatiul nostru galactic.

Soarele din casa 9, in aspect de inconjunctie cu Alcyone –  Soarele Central (0gr.11), la grad perfect si cu Lilith (29.57), casa a II a, din semnul Gemenilor: anunta evenimente incredibile, trairi speciale, viziuni transpersonale menite sa nu fie uitate niciodata. Energia eliberata aici, de ambii sori se va grava adanc in subconstientul colectiv, declansand o sete vie de cunoastere, eliberarea tensiunilor emotionale, curaj de actiune, dar si stari de revolta interioare si exterioare impotriva autoritatilor corupte si incapabile sa gestioneze corect resursele financiare.

Prosperitatea se poate materializa, in urma unor sacrificii personale, dupa ce constientizam ca Toti suntem Unul si Unul este in Tot, si cand vom alege sa fim generosi, altruisti.

Este posibil sa apara un nou sistem de valori bazat pe incredere reciproca, ce recunoaste divinitatea din fiecare dintre noi si drepturile depline de a co-crea, in mod responsabil si constient.

Personalitatea ego permite curgerea liniara a timpului si a fost programata sa ne domine constiinta, sa ne asigure supravietuirea, printr-o codificare primara adecvata, a doua elemente: frica si indoiala, in inconstientul personal si colectiv. Aceste doua emotii principale ale personalitatii ego sunt cele ce impiedica materializarea dorintelor noastre. Inconjunctia acestor 2 sori va permite sufletelor noastre sa preia conducerea asupra personalitatii egoului, prin activarea unei noi chakre la nivelul timusului, numita inima sacra, si care ne poate conecta la alte dimensiuni energetice, la noi stari de constiinta extinsa.

O alta posibila consecinta a acestei inconjunctii solare la nivel energetic, poate fi activarea unui corp de lumina, din unificarea celor 4 corpuri umane: corpul  fizic, emotional, mental si spiritual.

Aceasta fuziune energetica a corpurilor din aura noastra externa se realizeaza in mai multe etape. A inceput subtil, la nivel colectiv, pe 06.10.2012, cand planeta Mercur din semnul Scorpionului era in inconjunctie cu Soarele Alcyone  (ulterior cu Lilith) si a continuat la inceputul lunii noiembrie cu Saturn in Scorpion in inconjunctie cu Alcyone, si cu Venus, de asemenea in Scorpion, si in aspect de inconjunctie cu Soarele Alcyone, in data de 22.11.2012.

In astrologia ezoterica, planetele Saturn si Marte sunt atribuite corpului fizic, corpului emotional planeta Venus si corpului mental planeta Mercur. Celebra aliniere planetara a planetelor Saturn, Mercur si Venus din semnul Scorpionului, de la inceputul lunii decembrie simbolizeaza de fapt, aceasta fuziune a celor 3 corpuri mentionate mai sus, ce trebuie sa functioneze armonios, ca un tot unitar.

Va aparea si o noua constiinta superioara celei actuale (Soarele in careu cu Uranus), ce va reusi sa integreze armonios cele 3 componente ale sale: subconstientul colectiv (intuitia), constientul colectiv (intelectul) si supraconstientul colectiv (credintele, valorile morale).

Calea spre aceasta noua constiinta este o cale complexa, mereu creatoare, nelimitata, compusa din toate misiunile noastre personale la un loc, ce au ca scop suprem, conectarea la sinele divin. Ni se va dezvolta abilitatea de a controla eficient dualitatea, de a putea schimba polii personali, de la negativ la pozitiv. Alegand iubirea pura, partea intunecata se va retrage, iar pe masura ce lumina interioara va creste, va fi posibila o transmutare profunda, inedita, la nivel ADN.

Soarele la 0 grade in semnul Capricornului in conjunctie cu Centrul Galactic (CG la 26.57 Sagetator) si in sextil cu Neptun din Pesti, casa XII: induce schimbari rafinate, lente in subconstientul colectiv, idealuri inalte de atins, inspiratie creatoare, posibila clarviziune in stari profunde de contemplatie, in functie de nivelul personal de evolutie al fiecaruia dintre noi ce va decide in ce fel vom recepta, decodifica energia fina neptuniana.

Acest aspect conciliant favorizeaza trezirea iubirii cristice, a energiei iubirii neconditionate care ne poate vindeca atunci cand decidem sa constientizam Adevarul despre cine suntem noi cu adevarat: fiinte divine in exprimare fizica, spirite in corpuri fizice. El mai poate permite intrarea in transe specific neptuniene, in stari extatice, de vacuitate mentala, in care se poate atinge starea de constiinta cosmica infinita.

Neptun in Pesti in casa XII, in careu cu Lilith si cu steaua Alcyone din Gemeni casa II: acest aspect dinamic ne avertizeaza ca ne-am indepartat de natura, ne-am separat de Mama Pamant, iar aceasta separare ne costa sanatatea, pe toate planurile structurilor noastre energetice. Vindecarea vine din inima pamantului, iar noi trebuie sa fim conectati, impamantati energetic clipa de clipa, cu inima sacra a Mamei Pamant. Se recomanda mai mult ca oricand terapia prin impamantare ce se poate efectua prin mers cu picioarele goale prin iarba, conectare cu energia plantelor si a copacilor, drumetii in natura si prin reflexoterapie. Adevarurile interioare trebuie filtrate de iluzii, iar prin compasiune si smerenie putem dizolva barierele egotice, ca sa avem acces la sinele nostru inalt. Si daca vom reusi sa depasim teferi provocarile Salii Oglinzilor din regatul neptunian va fi posibil sa reusim conectarea sinelui nostru la Sursa – Dumnezeu.

Mercur in Sagetator casa IX, in trigon cu Luna  din Berbec in casa XII:  favorizeaza intelegerea lucrurilor, rationamentele logice, observarea lucida, memoria ; ne face sa ne adaptam usor la marile schimbari ce se vor produce in societate: sociale, politice, economice, fara sa mai credem in speculatiile catastrofice pe care le fac anumiti oameni negativisti, ce se hranesc energetic cu frica generata de cataclisme apocaliptice.

Uranus in Berbec casa XII, in trigon cu Venus din Sagetator casa VIII si in sextil cu Alcyone si cu Lilith: acest aspect benefic potenteaza trezirea spirituala, actiunea constienta, poate sparge obisnuitul, banalul si inutilul din viata noastra; stimuleaza non-conformismul, progresul, inventiile, realismul si rasturnarile bruste de situatii in sfera financiara, sociala, spirituala. Trezirea spirituala uraniano-alcyoneana se realizeaza fara a se mai intra in meditatia undelor cerebrale alfa (8-12 hz), ci cu ochii larg deschisi, lucizi, intr-o stare constienta, specifica undelor beta (13-35 hz).

Pulsul Terrei sau rezonanta Schumann care a crescut de la 7-8 cicli/per secunda la 13 cicli/per secunda, poate influenta major activitatea cerebrala in acest continuum acum. Activitatea cerebrala este rezultatul combinarii inegale a celor 7 frecvente umane cerebrale (de la undele delta pana la undele beta suprainalte). Atunci cand predomina undele cerebrale beta in creierul nostru, ne vom afla intr-o stare de veghe, de luciditate sporita, de organizare mentala si de atentie hiperactiva, favorabile schimbarii radicale a universului material concret, in care traim acum. Vibratia planetei va creste continuu iar noi ne vom trezi din starea milenara de vis, din anestezia generala a celor 5 simturi, prin deblocarea memoriei constiente. La nivel social, sistemul economico-financiar se va schimba si el radical, dar treptat in timp, pana in septembrie 2023, cand Uranus in Taur va fi in trigon cu Pluton din semnul Capricornului, fara sa se produca vreun colaps total sau haos global. Scanteia divina creatoare se va aprinde in fiecare entitate de pe pamant, declansata de motorul uranian, ce are ca unic combustibil iubirea cristica.

Uranus in Berbec casa XII, in careu cu Pluton in Capricorn, casa IX: ne determina sa ne asumam responsabilitatea misiunilor noastre, sa ne depasim fricile interioare, prejudecatile, sentimentul de vinovatie. Acest aspect dinamic ne poate oferi provocari, incercari dincolo de zona noastra de confort, din care se pot naste evolutii sau involutii iesite din comun. Cu cat lumina noastra interioara creste mai mult, cu atat vom atrage intunericul in trairile noastre (atractia opusilor). Cu cat suntem mai evoluati cu atat ne va fi mai dificil sa indepartam ultimile resturi ale energiilor negative ramase nerezolvate si ascunse foarte adanc in corpurile noastre subtile. Actiunea constienta, vointa si credinta in Dumnezeu  pot respinge, inactiva, intunericul din energia noastra. Modul in care vom gestiona emotiile negative, ura, gelozia, vinovatia, rusinea, anxietatea ne va conduce sau nu la starea de Maestru. Cheia este sa fim deplin prezenti in fiecare moment al vietii, pentru a crea in mod responsabil si constient, numai ce este util si benefic pentru indeplinirea sensului vietii. Atunci cand invatam sa fim pur si simplu in prezent, in simpla fiintare, putem deveni atemporali, stiind ca timpul este un punct de referinta sau de ancorare in momentul prezent. Vietile trecute si cele viitoare se revarsa continuu in acest moment de acum, iar trecutul si viitorul vor fi integrate in propria noastra reflectie, cunoastere, devenind o parte din noi insine. A fi in prezent, clipa de clipa, reprezinta punctul de acces al celei mai rafinate reflectii a lui Dumnezeu – Sursa, care putem fi noi. In aceasta stare de gratie divina, vibratia noastra devine un posibil portal cosmic, o poarta catre Dumnezeu si catre alta realitate multidimensionala.

Pluton in Capricorn, casa IX, in sextil cu Saturn in Scorpion casa VII: acest aspect conciliant, de receptie mutuala in care energia plutoniana de transformare fuzioneaza cu energia saturniana de elevare si stabilizare energetica ne va maturiza suficient pentru a reusi sa ne controlam emotiile si gandurile, si pentru a ne reevalua conceptele spirituale. Vom fi atrasi din ce in ce mai mult de metafizica, medicina energetica, fizica cuantica, cercetare stiintifica impreuna cu cercetarea spirituala, la un loc. La nivel personal sexualitatea este investigata si eliberata din tiparele negative stravechi, isi va recapata virtutile reale, anihilate de anumite religii.

Maturizarea sexuala ne va reaminti doua metode responsabile, de sublimare a fortei sexuale:

  • controlul energiei kundalini prin vointa, abstinenta sexuala;
  • practicarea magiei sexuale, prin arta tantrica de echilibrare energiilor yin-yang.

Astfel dorinta sexuala poate deveni motorul vointei noastre in atingerea unor stari inalte de constiinta.

Yodul sau degetul lui Dumnezeu, configuratia astrologica din astrograma solstitiului de iarna, este formata din planeta Jupiter – planeta focar, sensibilizata de tensiunile subliminale generate de cele 2 inconjunctii cu Saturn si Pluton. Aceasta configuratie de esenta profetica poate produce reorientarea credintelor umane, prin apropierea sufletelor de Dumnezeu. Cele 2 inconjunctii ne pot invata 2 lectii importante de viata:

  •  Jupiter inconjunctie cu Saturn: trecerea de la intelegerea mentala la trairea concreta in energia noua, rezultata din nasterea unui nou ciclu de evolutie a umanitatii. Saturn ce guverneaza timpul linear anunta aici, clipa finalizarii unui mare ciclu karmic, prin sustinerea unor examene spirituale personale, care vor solicita calitatile ambelor planete: rezistenta psihica, ordine si claritate mentala, vizionarism, altruism, onestitate, simtul dreptatii, detasare, obiectivitate.

Este posibil sa nu mai percepem timpul linear saturnian, ca un flux continuu ce curge intr-o singura directie clar definita, de la trecut-prezent-viitor. In noua energie putem percepe un altfel de timp, un timp circular (jupiterian), in care viitorul este permanent influentat, de nesolutionarea traumelor suferite in trecut. Aceste rani din trecut se intorc in prezent, pentru a fi vindecate, iar daca nu sunt rezolvate in prezent, ele se vor proiecta si vor modifica viitorul, construind aceleasi tipare de evenimente traumatizante, pana cand emotiile negative vor putea fi intelese, asimilate si vindecate. Energia noua, inalt vibrationala ce curge din centrul galaxiei sau Gratia Divina (Jupiter) poate ajuta la reconcilierea tuturor evenimentelor din trecutul nostru si la finalizarea repetarii «in bucla» a unor greseli din trecut (Saturn). Daca suntem deschisi acestei energii profund transformatoare,  purificatoare, ce va curge in aura noastra, ne vom bucura de vitalitate, entuziasm, intelepciune, generozitate, idei inovatoare, uneori chiar  genialitate.

  • Jupiter inconjunctie cu Pluton: activarea vointei superioare ce transmuta vointa inferioara, cea a dorintei patimase si a personalitatii conduse de ego. Vointa inferioara ne-a mentinut in afara perceperii valorice a sensului vietii, concentrati  doar pe satisfactii si pe atasamente materiale, dependenti mereu de ceva din lumea exterioara. Vointa superioara este vointa de viata ce indruma sufletul in realizarea planului divin, ea poate activa anumite calitati autentice, talente personale, ascunse adanc in subconstient, care ne ajuta sa comunicam armonios cu ceilalti oameni. Aceste talente personale activate ne vor ajuta sa facem fata incercarilor, sa fim disponibili pentru a-i servi pe ceilalti, sa fim in slujba binelui si a adevarului, conectati la reteaua globala umana, numita si Unime. Daca vom onora aceste calitati interioare, prin creatie constienta, responsabila, vom incepe sa ne materializam visele, idealurile inalte, destinul.

Punctul mijlociu (PM) al Yodului lui Dumnezeu: ce declanseaza actiunile implacabile ale acestei configuratii, este ocupat de Venus, in semnul Sagetator, casa VIII, astfel ea formeaza o opozitie Venus – Jupiter si un Yod de tip bumerang (Venus declanseaza actiunea de raspuns a configuratiei). Acest aspect major dinamic face ca iubirea de sine sa fie in conflict cu mentalul nostru hiperactiv, cu concepte false inoculate prin diverse scoli, cursuri, institutii, ea favorizeaza confruntarea Adevar versus Dogma. Dorinta de a seduce, tipic venusiana, in semnul Sagetatorului este alchimizata in dorinta de a explora, de a cuceri necunoscutul, energia nou-nascuta, ce ne va ajuta sa ne depasim propriile noastre limite. In prezentul continuu vom seduce, vom capta atentia prin propriile noastre calitati, prin lumina mereu in crestere, ce o raspandim in jurul nostru. Vom putea calatori, ne vom putea scufunda in lumea noastra interioara sau ne vom putea inalta in zbor, catre alte dimensiuni materiale (planete, sateliti) si spirituale (stari de constiinta extinse).

In concluzie, acest YOD de tip bumerang se formeaza ca sa depasim momentele critice posibile, rezultate din agonia colectiva a personalitatilor ego, ce se poate proiecta in lumea exterioara, prin evenimente mai putin placute, tensionate in viata sociala.

Pentru toate fiintele ce lucreaza  necontenit sa evolueze pe plan personal si colectiv,  si care renunta la folosirea puterii in mod negativ,  prin diverse forme de manipulare, se va activa Gratia Divina.

Nodul Nord in Scorpion, casa VIII, in sextil cu planeta Marte din Capricorn, casa X: energia martiana ne stimuleaza sa fim activi, in miscare permanenta pentru realizarea scopului suprem al incarnarilor noastre, in aceste momente profund transformatoare, ale solstitiului de iarna. Natura nu cunoaste oprirea, stagnarea, ci doar evolutie sau involutie, atat. Ambele procese sunt miscari circulare in energie, primul reprezinta miscarea in spirala, cel de-al doilea, miscarea ce se inchide intr-un cerc.

Acest aspect favorabil poate mentine agresivitatea, impulsivitatea, nerabdarea, spiritul combativ sub control, in timp ce rolurile stravechi, de mii de ani, de calau-victima isi pierd utilitatea, nemaifiind necesare in noua energie. NN in Scorpion, casa a VIII – a, atrage atentia la nevoia umana compulsiva de confort, de acumulare materiala exagerata, ce poate produce stagnare, entropie, in toate cele 4 corpuri umane: fizic, afectiv, mental si spiritual. Pierderea starii de confort, ce ne blocheaza progresul este un potential  posibil, cu mari sanse de a fi materializat, sub diverse modalitati: crize de sanatate, financiare, relationale.

Iesirea din procesul de stagnare se realizeaza acum, cu ajutorul planetei Marte, care ne invata sa fim deschisi total, atenti in prezent, mereu in actiune, intr-un echilibru dinamic. A fi in miscare, schimbarea continua este cheia care ne ajuta sa iesim din cercul vicios al stagnarilor in aceasta perioada de renastere spirituala. Un alt potential pregatit de axa nodurilor lunare este schimbarea sistemului valoric, ce necesita din partea noastra  integritate, curaj, autodisciplina, transcenderea suferintei, perseverenta in a fi in actiune continua. Va trebui sa invatam sa impartim, sa daruim, sa ne ajutam, realizand acte caritabile, in acest mod valorile umane se completeaza reciproc, se dezvolta pe respect si iubire neconditionata. Mai mult ca oricand, ne vom bucura de determinare, hotarare si vointa, pentru a ne indeplini cu succes scopul incarnarii, in aceasta dimensiune aflata in plin travaliu spiritual.

Mesajele cosmice transmise de astrograma solstitiului de iarna, din 21.12.2012 confirma ceea ce au afirmat anumiti maestri spirituali: «traim vremuri de exceptie, dincolo de asteptari, in care se revarsa Gratia Divina, asa cum nu s-a mai intamplat pe pamant, cea mai mare dorinta a lui Dumnezeu este de a vedea toate fiintele nascute din vointa Sa, ca vietuiesc in pace, armonie și abundenta».

3.

si ceva pentru reconectare si ridicare a vibratiei 🙂

Namaste!

Va astept pe cel mai inalt varf din Lume, sa vedem Rasaritul!

Noul si vechiul. Si puntea dintre ele: distrugerea

Traim clipe decisive acum si aici, care nu doar ca vor determina evolutia nostra si reusita misiunii noastre, dar vor duce intreaga umanitate mai departe, spre o noua dimensiune pe care atat ne-am dorit-o si creat-o. Mai mult ca niciodata, este timpul sa ne schimbam. Ce inseamna schimbare? Schimbare inseamna debarasarea de trecut in favoarea prezentului etern, a noului si a necunoscutului. Asa cum iti schimbi hainele si trebuie sa le dai jos pe cele folosite si uzate ca sa le iei pe tine pe cele curate si confortabile, asa si schimbarea din tine trebuie sa inlocuiasca vechiul cu noul.

Daca e ceva ce am invatat mai puternic si mai clar din calatoria mea spirituala de pana acum, acel lucru este ca noi ne cream realitatea, si nimeni altcineva. Orice am experimentat vreodata este creatia noastra si prin aceasta suntem dumnezei-creatori. Si aceasta realitate pe care o cream noi cuprinde trecutul cu toate partile lui bune sau rele, cuprinde prezentul cu starea noastra actuala, cuprinde viitorul cu tot ce ne aduce el. Realitatea pe care o cream este oglinda noastra si reflecta tot ceea ce noi suntem in interior: iubire, compasiune, speranta, visare, creativitate, umanitate, solidaritate, ganduri pozitive, iertare, pace interioara, incredere si credinta, dar in acelasi timp reflecta si neiertarea, energiile negative cumulate, blocajele, gandurile negative, conflictele exterioare, neincrederea, egoismul, violenta, emotiile reprimate, temerile, intunericul si frustrarile. Exista o conexiune atat de puternica intre interiorul nostru spiritual si realitatea vietii noastre incat daca in noi este un conflict de orice natura, el se va manifesta la exterior imediat sub o forma sau alta si inamicul va aparea in persoana cuiva. Realitatea pe care o experimentam este cea mai buna oglinda a noastra. Doar uita-te in jurul tau, cum decurge viata ta, ce relatii ai, si vei stii ce sa incurajezi sau sa repari in interiorul tau. Da, asta inseamna ca pentru orice se intampla in viata ta, tu esti responsabil. Inseamna ca daca ceilalti se poarta cu tine rau, tu o ceri – si de ce o ceri? nu pentru ca esti sadic, ci pentru ca ai nevoie de ajutor sa te trezesti, sa inveti ceva, sa mergi mai departe, sa te schimbi. Mai este un lucru pe care l-am invatat: oamenii se trezesc doar in urma unor socuri mai mici sau mai mari ( certuri, rupturi, pierderi, despartiri, boli, singuratate, nedreptati, violenta, razboi, moarte). Doar pusi in fata unor astfel de socuri se opresc si se intreaba: de ce trec prin asta? merit eu asta? cine sunt? care e rostul meu? care e drumul meu? Acestea sunt intrebarile care resusciteaza spiritul si reprezinta primii pasi in transformarea spirituala.

Am ajuns sa vorbesc despre socuri, ceea ce duce mai departe la subiectul articolului acesta: vechiul si noul.

In aceste zile cand schimbarea este necesara si prezenta in fiecare clipa din vietile noastre, vechiul duce un conflict neincetat cu noul. Vechiul, sustinul de mental si de atasamentele noastre, vrea cu orice pret sa ramana. Iar mintea noastra este perfect convinsa ca vechiul inseamna stabilitate, siguranta, fericire si echilibru. Dar este doar o iluzie a egoului care nu vrea sa isi piarda sursa de hrana principala: vechiul. Ego-ul este suma experientelor si cunoasterii tale anterioare, el este construit din vechi, din ceea ce stii deja, din modele invechite, din frici neeliberate, din regrete, din tot ce in trecut te-a ranit si nu ai uitat. Cum ar putea ego-ul sa te lase sa te eliberezi de vechi, de trecut? Ar insemna sa isi taie singur craca de sub picioare. Si atunci, undeva in tine, in mintea ta mai exact, urla disperata vocea lui, care iti spune ca tu esti vechiul, ca trecutul te defineste, ca trecutul este echilibrul si stabilitatea de care ai nevoie. In incercarea noului de a patrunde in tine si in viata ta, el se izbeste de ego. Ego-ul iti sopteste perfid la ureche ca noul nu e bun, ca noul e nesigur, ca noul te poate lasa fara nimic, ca noul nu e de incredere, ca ar trebui sa ramai asa cum esti, cu ce ai si ce stii – in fond, si la urma urmei, ce iti trebuie mai mult? Nu esti fericit asa? Dar tu stii raspunsul: nu, nu esti. Tu stii ca esti mai mult de atat, ca in tine se afla un miez la care inca nu ai ajuns si ca potentialul tau e inca nedescoperit, plus ca viata ta trebuie sa fie mai buna de atat.

Noul este necunoscut, da. Dar ce nu este necunoscut in Univers? Universul este in continua expansiune si Dumnezeu, ca si noi – manifestarile lui – este in continua expansine. Nici macar Dumnezeu nu stie totul. El ne-a creat ca sa se experimenteze pe el la diferite niveluri. Daca ar fi stiut cum este El la acele niveluri deja, nu ne-ar fi creat. Asa cum noi, ca spirite divine, ne-am creat existente paralele in diferite dimensiuni si lumi pentru a ne experimenta multidimensionalitatea si a ne cunoaste creatia materiala pe care noi insine am proiectat-o. Necunoscutul inseamna depasirea barierelor cunoscutului, inseamna sansa si potential, inseamna oportunitatea de a crea ceva ce nu a mai fost creat, inseamna noi aspecte ale existentei care ne vor aduce diversitate, evolutie si bucurie interioara. Noul este ceea ce inima primeste si foloseste pentru a creste si a vibra iubire in jurul ei. Noul este ceea ce ne permite sa fim mai buni si sa avem sansa sa ne autodepasim. Unde a fost vechiul nu se mai poate face nimic, decat curatenie.

Daca vine o inundatie si iti matura casa, va lasa in urma doar noroi si mizerie. Si atunci ce faci in mod natural? Vrei sa continui sa traiesti, vrei sa mergi mai departe. Nu vei ramane pentru tot restul vietii tale sa jelesti ravagiile facute de inundatie. Nu. Te vei apuca sa faci curat, sa scoti apa ce a mai ramas, sa cureti mizeria si noroiul si sa arunci lucrurile care nu mai sunt bune sau care au inceput sa mucegaiasca. Vei face curat bine-bine, si apoi vei pune o zugraveala noua pe pereti, vei aduce mobila noua, covoare noi, un pat nou…Asta e calea naturala a vietii. Vechiul si ravagiile facute de el se inlatura si se inlocuieste cu nou pentru a putea continua sa traiesti. Precum spune inteleapta sintagma: “Precum in Cer asa si pe Pamant”, tot ceea ce se intampla in dimensiunile superioare si oriunde in Univers, se manifesta guvernat de aceleasi principii, modele si legi universale si pe Pamant, in cele mai diverse forme. De exemplu, cand ni se strica ireparabil un lucru, il inlocuim. Ce rost are sa adunam si sa tot adunam lucruri vechi si inutile? Vrem lucruri care sa mearga bine si sa ne foloseasca fara batai de cap. Acelasi lucru este valabil si in Univers. Cand un lucru nu functioneaza bine, se inlocuieste cu unul nou, dar asta nu inseamna ca cel vechi dispare. Cel vechi se transforma, se recicleaza, se aduce la un alt nivel. Cum? Prin distrugere. Se intoarce la Sursa tuturor lucrurilor, in Matricea Vietii, unde dispare intr-un vid al nonexistentei asemanator unei gauri negre, si de acolo iese transmutat in energii pozitive care vor fi baza unor noi creatii divine. Si pe Pamant se recicleaza lucrurile si se fac lucruri noi din ele, nu e asa? 🙂 Cum spuneam, precum in Cer, asa si pe Pamant. Pentru a duce viata la un nou nivel de experienta, este necesar noul. Nu spun ca vechiul e inutil. El si-a facut treaba la vremea lui. A venit, ti-a dat lectiile,darurile,directia de mers, socurile de care aveai nevoie, ti-a transmis mesajul – dar apoi trebuia sa iasa din cadru si tu sa traiesti intr-un prezent continuu. Insa ego-ul nu a permis asa ceva.

In urma cu niste randuri spuneam ca vechiul se inlatura si se recicleaza prin DISTRUGERE.

Distrugerea este un lucru extraordinar de pozitiv. Noua, oamenilor ne este frica de distrugere. O vedem ca pe ceva rau, care nu aduce beneficii. O asociem cu moartea. Dar ce e moarte? Este usa pe care o deschidem spre renastere sau reintoarcere Acasa. Acelasi lucru este si distrugerea. Diferenta este daca distrugerea vine natural, ca o interventie divina sau este facuta de mana omului. In cele mai multe cazuri, omul distruge dintr-o sete nesanatoasa de a sabota creatia, de a isi aduce frustrarile si fricile in plan material. Omul distruge pentru ca ii da senzatia de putere absoluta. Insa nu este decat o senzatie nascuta din contactul cu creatia. Distrugerea umana egoista si psihotica nu este decat opusul creatiei. Lovind in creatie, dizolvand creatia, simti ca ai putere. Dar senzatia vine din faptul ca ai atins creatia, ca ai modelat-o (chiar daca ai modelat-o in praf, suferinta, durere si ruine). Creatia este misiunea ta, este cine esti. Tu de fapt ar trebui sa fiu creator divin, constructiv, ca si Dumnezeul tau. Ai inteles gresit ideea: nu distrugand faci ceva maret, ci creand. Nu stiu daca intelegi exact ce vreau sa spun. Sa zicem ca un copil face un castel din nisip. Tu vii si i-l darami. Daca esti un om rautacios si ranit, gestul tau iti va provoca bucurie si o senzatie de putere. Copilul construia castelul, tu ai daramat castelul. Amandoi ati avut acelasi punct de contact, acelasi material de lucru: nisipul – materia si energia, dar ati actionat diferit asupra lui. El il ridica spre cer, tu l-ai rapus spre pamant. Copilul se bucura ca ridica un castel din nisipi, tu te bucuri ca ai doborat un castel din nisip. Nisipul si-a facut datoria: a bucurat doi oameni, in moduri diferite – pentru unul s-a format in sus, pentru altul s-a avantat spre pamant. Distrugerea ta este opusul creatiei, si precum intunericul este opusul luminii, inseamna ca precum intunericul inseamna absenta luminii si nimic altceva, si distrugerea ta inseamna absenta creatiei si nimic altceva. Am putea spune ca distrugerea umana este o forma a creatiei, si ca omul este pacalit de ego-ul lui sa creada ca este altceva.

Insa, distrugerea naturala, divina, care este pura forta a Universului, este un dar.

De fapt, prin tot acest articol, incerc sa va spun ca fara distrugere nu o sa avem ascensiune. Orice mare pas din evolutia umanitatii, orice purificare a planetei, orice ridicare vibrationala, s-a facut in urma unei distrugeri. Noul si-a facut loc si a distrus vechiul, altfel nu am fi cunoscut evolutia si ne-am fi dus spre disparitie si involutie. Un exemplu major este cel al Atlantidei. Cand oamenii de pe Atlantida au luat-o pe o cale gresita si au inceput sa isi faca rau lor si planetei, a fost nevoie de o mare distrugere a sistemelor pe care isi construisera viata, de o distrugere a lumii materiale, de o schimbare a polilor magnetici care a dus la reasezarea placilor continentale si la inundatii catastrofale pe intreaga suprafetei planetare. Dupa aceasta distrugere necesara, planeta si cativa dintre oamenii de atunci au supravietuit, insa lumea a capatat o noua fata si o noua cale de urmat, cale care a ajuns pana aici in zilele noastre, pentru a da umanitatii o noua sansa de a trece la un nou nivel de constiinta.

Distrugerea sistemelor actuale politice si sociale, financiare, militare, de gestionare a resurselor, este absolut necesara. Distrugerea conceptelor si principiilor egoiste si marunte pe care ne-am construit existentele si pe care le-am preluat din stramosi, se cere urgent.
Distrugerea ustensilelor si metodelor de tortura, privare de libertate, constrangere, sclavie si indoctrinare, este absolut necesara. Distrugerea sistemelor de credinta si a religiilor impuse si urmate orbeste, este obligatorie. Distrugerea energiilor negative pe care le-am ingropat in noi acum multi ani si pe care le-am purtat inconstienti si dependenti, este vitala. Distrugerea viziunii limitate si egoiste despre viitorul umanitatii este un pas important. Toate acestea se vor desfinta, vor cadea precum castele de nisip,se vor evapora si vor fi atrase spre Sursa tuturor lucrurilor pentru a fi transmutate in energie creatoare. Nu vom trece in dimensiunea a 5-a fara aceasta distrugere. Este nevoie de distrugere pentru a face loc creatiei sa se manifeste la un nou nivel. Daca ai o casa veche si subreda, plina de paianjeni si de stihii ale trecutului, si vrei sa construiesti una noua si frumoasa, mai mare si mai incapatoare pentru cei dragi si pentru noul tau stil de viata, va trebui sa o darami pe cea veche din temelii si sa construiesti in locul ei. Despre aceasta distrugere va vorbesc. Distrugerea care curata locul pentru a precede creatia divina. Nu e nimic rau in ea, ci din contra – noi o asteptam de mii de ani. Noi am planuit-o, cerut-o in rugile noastre pline de speranta, si noi am creat-o. Stim adanc in spiritele noastre ca ea ne va pregati locul pentru a impamanta aici noua lume a iubirii.

Veti experimenta distrugere in toate aspectele vietilor voastre: veti pierde bunurile materiale (distrugere a sistemului financiar si material pamantesc), veti pierde relatii ( distrugere a sistemului social nesincer si eliberare de legaturi karmice), veti fi martorii declinului politic si institutional (deja se intampla peste tot), veti suferi operatii si boli vor iesi la suprafata ( distrugerea vechilor blocaje energetice care va tineau din evolutie – daca intelegeti mesajul adus de boala va veti vindeca fara indoiala) si multe altele pe care nu trebuie sa le vedeti ca incarcate de drama si dureroase,ci ca evenimente care va aduc eliberare si va curata calea spre ascensiunea spirituala catre dimensiunea a-5a. Aceasta distrugere se va petrece in timp ce vom trece prin dimensiunea a4-a. Unii dintre noi sunt deja in dimensiunea a 4-a de cativa ani, mai ales din 2010, iar altii inca nu au pasit in ea, dar cu siguranta vor pasi in decembrie 2012. Nu toti evoluam simultan si similar. Cum am mai spus acum o vreme in articolele mele, dimensiunea a4-a este una de tranzitie, de purificare, de alegere profunda a ceea ce vrem sa experimentam, fiindca in dimensiunea a4-a incepem sa traim ca realitate exact ceea ce suntem si oglindim in afara si ceea ce gandim si visam.

Chiar daca vom trai personal sau vom fi martorii acestei distrugeri generale, nu trebuie sa ne temem de ea sub nicio forma, si sa cadem in extrema fricilor si deznadejdii. Sa nu uitam, ca odata ce distrugerea se intampla, ne aflam in dimensiunea a 4-a in care orice gandim, simtim si visam se materializeaza foarte repede. Daca simtim si gandim frica, deznadejde, panica, durere si depresie, vom crea o realitate intunecata care ne va bantui. Daca in schimb simtim si gandim bucurie ca ceea ce e vechi si nefunctional se inlatura, speranta ca va fi bine, iubire si recunostiinta pentru tot si toate, relaxare si calm, credinta…atunci vom incepe sa cream o replica a dimensiunii 5d pe Pamant si incet, incet, aceasta replica va deveni realitate prin ascensiunea in urmatorul nivel vibrational. Totul depinde de noi.

Nu suntem victimele distrugerii pe care o vom trai, ci suntem fericitii ei beneficiari. Nu se intampla o catastrofa in fata careia suntem neajutorati, ci vechea forma de existenta a Pamantului si a umanitatii (3d) se inlatura si se curata (4d) pentru a face loc noului (5d).

In primele vise repetitive in care mi se spunea vag ca sunt de pe Venus, se vorbea despre o mare distrugere. In timp ce dormeam, ma trezeam brusc in holul unui fel de palat-templu, fugind intr-o directie si urmarind un grup de oameni. Ma uitam afara in gradina a ceea ce parea ori un palat ori un templu si vedeam cum zeci-sute de oameni intrau in fuga in cladire. Eu simteam totul real si viu, ca si cum chiar eram in pielea persoanei care alerga. In urma grupului alerga in fata mea, un barbat brunet, cu infatisare umanoida si roba rosie. De fiecare data il prindeam din urma, il trageam de maneca si el se intorcea spre mine. Il intrebam: Cine sunteti voi? El spunea de fiecare data: Suntem Venusieni. Eu intrebam: Si incotro fugim? Si el raspundea: Ne intrunim in cadrul Marelui Consiliu ca sa discutam despre Marea Distrugere. Apoi continua sa fuga inspre ceea ce banuiam ca era sala de intruniri si eu ramaneam in urma confuza: Ce Venusieni? Ce distrugere?

Aceste vise mi s-au repetat de mai multe ori identic, dar nu mi-au adus decat confuzie. Nu stiam de ce visez despre venusieni cand pe Venus nu e viata si ce distrugere (pe care o percepeam rea si catastrofala) putea sa se intample. Aveam orizonturile inca inchise, dar in scurt timp aveam sa aflu de ce visam despre venusieni si ce este marea distrgere. Acum cca. 13000 de ani Pamantesti, care valoreaza nu mai mult de cateva secunde ipotetic, pe Venus, in urma unui mare consiliu convocat de inteleptii nostri de pe Venus, dupa ce ne pregatisem intens pentru aceasta misiune pe care o asteptam, am decis ca este timpul sa venim pe Terra in incarnari umane ca sa asistam energetic planeta si sa o salvam ancorand-o in vibratiile inalte ale Cerurilor, deoarece Marea Distrugere a Atlantidei era pe cale sa se intample. Am hotarat ca impreuna cu alte fiinte de lumina de pe alte planete si din alte dimensiuni, cu totii fiind in total de 144.000, sa venim si sa ramanem pana cand Gaia si oamenii vor trece cu bine in a5-a dimensiune. Asta insemna cca. 13600 de ani. De atunci am venit si ne tot reincarnam viata dupa viata, misiune dupa misiune, ridicand vibratia planetei in moduri aparent nesemnificative sau fiind ghizi spirituali, dar traind aceleasi vieti tulburate de dualitate pentru a putea sa ii asistam pe oameni stiind totul despre ei, de la nivelul lor, fiind in pantofii lor si intelegandu-i perfect. Nu poti schimba ceva ce nu cunosti si nu poti ajuta un om pe deplin daca nu ai fost in situatia lui si nu ai trecut prin acelasi lucru. De aceea am coborat din dimensiunea noastra plina de armonie,abundenta si iubire, si am ramas 13600 de ani aici, viata dupa viata: pentru a asista omenirea pe drumul ei spre Acasa. Uneori, si noi ne-am uitat drumul spre Acasa si am ratacit indurerati si uituci, pana cand ne-am regasit conexiunea cu sinele nostru divin. Este atat de usor sa uiti si sa te pierzi in 3d…Este asa de usor sa privesti in jur si sa te identifici cu ceilalti, uitand cine esti de fapt. Chiar si o oaie de o vei baga printre caini, se va crede caine la un momentdat vazand numai caini in jurul ei. 🙂

Am mai trecut o data printr-o distrugere acum 13600 de ani si din ea omenirea, Gaia si Terra, au iesit cu multe pierderi materiale, dar cu bine si au evoluat din nou pana in ziua de azi. Atunci a fost o situatie diferita. Erau putine spirite trezite pe Pamant si omul se duce catre rau si tot mai rau. Astazi insa, sunt tot si tot mai multe spirite trezite si constiente pe Pamant, si sunt multi ghizi incarnati care impamanteaza lumina, iar mersul lumii, desi nu pare, este ascendent. Poate ca va uitati in jur si vedeti multe atrocitati si multa suferinta, dar ceea ce vedeti de fapt este iesirea la suprafata a energiilor negative de care se purifica omenirea. Exact ca un balon cu aer cald. Un balon cu aer cald, pentru a se ridica spre cer, trebuie sa elibereze greutatile care il tin la altitudine mica si sa aprinda flacara interioara. La fel si cu noi. 🙂

Suntem sustinuti si de la nivelul Pamantului si de sus. Planeta este mai puternica ca oricand. Suntem cu un picior in 4d si suntem multi care visam si dorim ascensiunea in 5d. Ne schimbam in interior si schimbam prin noi exteriorul. Suntem pe calea cea buna si nimic nu poate da inapoi sau opri asta, oricate eforturi disperate ar face fortele care se opun. Insa, atentie, daca nu manifestam energii frumoase si pozitive in interiorul nostru si in exterior, daca nu ne conectam cu sinele nostru si cu divinitatea, daca nu traim in iubire si nu daruim, riscam sa intarziem mult acest proces de ascensiune sau ca unii dintre noi sa nu ascensioneze. Vreau sa intelegeti ca desi drumul este clar si asigurat, nu insemna ca toti vor alege sa mearga pe el acum. Evolutia noastra, desi este in masa, este si individuala inainte de toate. Desi energiile care vin acum si curg peste noi ne pot ajuta, numai noi suntem responsabili de noi insine daca le primim si le folosim. Nimeni altcineva nu ne poate impinge de la spate.

Incerc sa va ofer o intelegere cat mai deplina acestui fenomen pe care il traim cu totii. Incerc sa va spun ca schimbarile, pierderile, eliberarea de vechi, distrugerile, interventia divina, aparitia noului, transmutarile, bucuriile si greutatile care urmeaza sa ni se aseze in cale, sunt necesare, naturale, ni le dorim cu toata constienta noastra si ne vor ajuta. Incerc sa va rog si sa va amintesc sa ramaneti in energii frumoase, in spiritul iubirii si compasiunii, sa aveti credinta si sa va conectati cu adevarul din voi inainte de toate, adevarul din inima voastra soptit de vocea sinelui vostru sacru. Sper din tot sufletul ca reusesc. E parte din misiunea mea, dar recunosc ca inca sunt stangace si nepriceputa.

Primiti noul si schimbarea cu toata inima, ramaneti in prezent si bucurati-va de aceasta experienta unica! 🙂

Va iubesc si sunt aici sa va asist. Nu afirm ca detin adevarul absolut, fiecare are adevarul sau personal si in plus sunt multe lucruri pe care nu mi le amintesc inca, dar incerc sa va spun ceea ce stiu si eu in acest moment. Iar ceea ce stiu are ca sursa experientele personale, memoria spiritului meu, mesajele ghizilor mei si intuitia mea.

Va imbratisez si va trimit iubire!

Cu drag,

Diana/Merna

 

 

 

 

Despre Nou, Fericire si cum sa nu te lupti cu Frica

Dragii mei,

Sunt unele zile in care unii dintre noi se intreaba: ” Dar ce e cu mine? Parca nu am evoluat deloc de fapt! Stiu atatea lucruri acum, cunosc o noua dimensiune a vietii, m-am deschis spiritual, inteleg si vad cum functioneaza totul, insa parca nu ma schimb pe mine in profunzime: tot am traume, tot am suparari, tot am frici, tot ma zbat, tot ma tem! Am impresia ca totul e in zadar. Poate nu fac eu ce trebuie, cum trebuie. As vrea sa fiu o persoana mai buna, o persoana pe masura intelepciunii luminii pe care am adunat-o in mine! As vrea sa ma rup de sabloane, de trecut si de frici. Dar cum? Ma simt derutat.”

In acele zile nu ne dam seama de fapt ca noi nu am dat drumul trecutului, vechiului si ca inca mai pastram in noi o teama de nou si de avantare in necunoscut (necunoscut mintii, ca sufletul nostru nu a uitat niciodata incotro mergem), care ne face sa nu aplicam ceea ce am invatat si ceea ce stim acum mai bine ca niciodata.

De aceea, astazi am ales sa va aduc bucurie si raspunsuri prin cateva pasaje dintr-o carte de Osho pe care o citesc acum – Curajul. Am selectat cateva paragrafe despre nou, nefericire, fericire si frica.

Cred ca avem nevoie sa ne aducem aminte urmatoarele de mai jos acum cand e timpul mai mult ca niciodata sa pasim inainte fara frica si cu curaj, pentru a fii cine suntem si pentru a trai o viata in fericire si in iubire. Citind, am asociat partea despre frica si intuneric, cu trecutul. La fel de usor cum ne luptam cu frica si intunericul, doi adversari care nici macar nu exista decat prin lipsa iubirii si respectiv a luminii, asa de usor ne luptam zi de zi si cu trecutul, care nici el nu exista – tot ce avem si tot ce exista este prezentul si noul care vine din el.

Cand noul iti bate la usa, deschide-i!

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E in joc tot trecutul tau. Noul creaza discontinuitate, de aici teama. Ai trait intr-un fel, ai gandit intr-un fel, ti-ai facut o viata confortabila pe baza credintelor tale. Apoi ceva nou iti bate la usa si intregul sablon al trecutului urmeaza sa fie tulburat. Daca lasi noul sa intre n-ai sa mai fii niciodata acelasi, noul te va transforma. Este riscant. Niciodata nu poti sa stii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, familiar; ai trait cu el mult timp, esti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate sa iti fie prieten, poate sa iti fie dusman, cine stie? Singurul mod de a sti este sa-l lasi sa intre; de aici nelinistea, de aici teama.Si nici nu poti sa-l respingi intruna, pentru ca vechiul nu ti-a dat inca ceea ce cauti. Vechiul ti-a promis ca iti da, dar nu s-a tinut de promisiune. Vechiul e cunoscut dar nefericit. Noul s-ar putea sa fie stanjenitor, incomod, dar exista posibilitatea ca el sa iti aduca fericirea. Asa ca nu-l poti respinge, dar nici nu-l poti accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea neliniste ce apar in fiinta ta. E firesc sa fie asa, asa va fi mereu. Incearca sa intelegi aparitia noului. Toti oamenii din lume vor noutate pentru ca nimeni nu este multumit de ceea ce e vechi. Vechiul nu poate multumi pe nimeni pentru ca e cunoscut, si o data ce e cunoscut a ajuns sa se repete, fapt care il face plictisitor, monoton. Vrei sa scapi de el, vrei aventura, vrei ceva nou, si totusi cand noul iti bate la usa te dai inapoi, te faci mic, te ascunzi in vechi. Pentru a lasa noul sa intre e nevoie de curaj, si nu de curaj obisnuit, ci de curaj extraordinar. Iar lumea e plina de lasi, de aceea oamenii si-au oprit dezvoltarea. Cum sa te dezvolti daca esti las? La fiecare noua ocazie te codesti, dai inapoi, inchizii ochii. Cum sa te dezvolti? Cum sa fii? Doar pretinzi ca esti. Si pentru ca nu poti sa te dezvolti, nu poti sa cresti, trebuie sa gasesti cresteri inlocuitoare. Tu nu poti sa cresti, dar contul tau din banca poate sa creasca, asta e un inlocuitor. EL nu are nevoie de curaj, e perfect adaptat la lasitatea ta. Contul din banca creste intruna si incepi sa crezi ca cresti si tu. Devii mai respectabil. Numele tau si faima ta continua sa creasca si crezi ca tu esti in crestere? Nu faci decat sa te amagesti singur. Tu nu esti nici nume, nici faima. Contul din banca nu e fiinta ta. Dar daca’ te gandesti la fiinta incepi sa tremuri, deoarece daca vrei sa cresti, sa te dezvolti trebuie sa te lepezi de toata lasitatea.

Cum sa devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri. Noutatea vine de dincolo, de la Dumnezeu, sa spunem. Noutatea vine de la existenta. Mintea e mereu veche. Mintea nu e niciodata noua, ea e acumularea trecutului. Noutatea vine de dincolo, e un dar de la Dumnezeu.

Necunoscutul si incogniscibilul, transcedentalul, au patruns in tine. Au patruns pentru ca nu esti sigilat si pus deoparte, nu esti o insula. Poate ca tu ai uitat transcedentalul, dar transcedentalul nu te-a uitat pe tine. Copilul poate si-a uitat mama, dar mama nu si-a uitat copilul. Tu, partea, s-ar putea sa gandesti “sunt separat”, dar intregul stie ca nu esti separat. Intregul a patruns in tine. Pastreaza contactul cu tine. De asta noul continua sa vina, desi nu-l primesti cu bratele deschise. El vine in fiecare dimineata, vine in fiecare seara. El vine intr-o mie si unul de feluri. Daca ai ochi sa vezi, il vei vedea venind continuu la tine.

Existenta continua sa se reverse asupra ta, dar tu esti inchis in trecutul tau. Parca ai fi intr-un fel de mormant. Ai devenit insensibil. Din cauza lasitatii ti-ai pierdut sensibilitatea. Sa fii sensibil inseamna sa simti noul – si atunci vor aparea fiorul noului, pasiunea pentru nou si aventura, si vei incepe sa patrunzi in necunoscut, nestiind incotro mergi. Mintea considera asta o nebunie. Mintea se gandeste ca nu e rational sa parasesti vechiul. Dar Dumnezeu e intotdeauna noul.De asta, legat de Dumnezeu nu putem folosi timpul trecut sau viitorul. Nu putem spune “Dumnezeu a fost” sau “Dumnezeu va fi”. Putem folosi numai prezentul: “Dumnezeu este.” El e intotdeauna proaspat, virgin. Si a patruns in tine.

Tine minte ca orice nou care vine in viata ta e un mesaj de la Dumnezeu. Daca il accepti esti religios. Daca il respingi, esti pagan. Omul trebuie doar sa se mai relaxeze putin pentru a accepta noul; trebuie sa se mai deschida putin pentru a lasa noul sa intre. Fa-i loc lui Dumnezeu sa intre in tine.

Acesta este tot rostqul rugaciunii sau al meditatiei – deschide-te, spune da, spune “Intra”, spune “Te asteptam de mult si sunt recunoscator ca ai venit”. Primeste intotdeauna noul cu mare bucurie. Chiar daca uneori este incomod, merita; chiar daca uneori noul te duce in sant, merita, pentru ca numai prin greseli inveti si numai prin greutati te dezvolti. Noul va aduce greutati. De asta alegi vechiul – vechiul nu aduce greutati, el e o consolare, e un adapost.

Si numai noul, acceptat profund si total, te poate transforma. Nu poti aduce noul in viata ta; noul vine singur. Tu poti fie sa il accepti, fie sa il respingi. Daca il respingi, vei ramane o piatra, inchis si mort. Daca il primesti, vei deveni o floare, vei incepe sa te deschizi….iar acea deschidere e o sarbatoare.

Numai intrarea noului te poate transforma, nu exista alte cale de transformare. Si tine minte, asta nu are nicio legatura cu tine si cu eforturile tale. Dar sa nu faci nimic inseamna sa incetezi sa actionezi; inseamna sa actionezi fara vointa sau directie sau impuls din trecut. Cautarea noului nu poate sa fie o cautare obisnuita, caci cum sa cauti noul cand nu-l cunosti, nu l-ai intalnit niciodata? Cautarea noului trebuie sa fie o explorare deschisa. Nu cunosti. Trebuie sa incepi intr-o stare de necunoastere si trebuie sa inaintezi cu inocenta unui copil, emotionat de posibilitati-iar posibilitatile sunt infinite.Nu poti sa faci nimic pentru a crea noul, pentru ca orice ai face va fi din vechi, va fi din trecut. Dar asta nu inseamna sa nu mai actionezi deloc. Actioneaza fara vointa sau directie, sau fara impuls din trecut, adica actioneaza spontan, lasa momentul sa decida. Nu impune decizia ta, pentru ca decizia ta va fi din trecut si va distruge noul. Actioneaza exact ca un copil. Abandoneaza-te in intregime momentului, si vei gasi in fiecare zi noi deschideri, o noua lumina, o noua intelegere. Iar acele noi intelegeri ne vor schimba continuu. Intr-o zi vei vedea dintr-o data ca in fiecare moment esti nou. Vechiul nu ma zaboveste, vechiul nu te mai inconjoara ca un nor. Esti ca un bob de roua, proaspat si tanar. Asta este adevaratul inteles al invierii. Daca intelegi asta, vei fi liber de memorie – memoria psihologica, adica. Memoria e un lucru mort. Memoria nu e adevar si nu va fi niciodata, pentru ca adevarul e mereu viu, adevarul e viata; memoria este persistenta a ceea ce nu mai e. Este traiul intr-o lume fantomatica, dar ea ne contine, este inchisoarea noastra. De fapt, este noi. Memoria creaza nodul, complexul numit “EU”, eul. Si aceasta entitate falsa numita “Eu” se teme continuu de moarte. De asta ti-e frica de nou.

De fapt, acestui “Eu” ii e frica, nu tie. Fiinta nu cunoaste frica, dar eul se teme, pentru ca eului ii este foarte frica de moarte. El e artificial, e arbitrar, in orice clipa se poate narui. Iar cand intra noul, apare teama. Eul se teme ca s-ar putea narui. A ajuns cumva sa se mentina intreg, dintr-o bucata, iar acum vine ceva nou, care il va zdruncina, facandu-l bucatele. De asta nu accepti noul cu bucurie. Eul nu poate sa accepte cu bucurie propria-i moarte – cum sa-ti accepte moartea cu bucurie?

Daca nu intelegi ca tu nu esti eul, n-ai sa poti sa primesti noul. O data ce ai inteles ca eul este amintirea trecutului si nimic altceva, ca tu nu esti memoria ta, ca memoria este exact ca un biocomputer, ca este o masina, un mecanism util, dar ca tu esti dincolo de ea, ai facut un pas urias. Tu esti constiinta, nu memorie. Memoria e continuta in constiinta, tu esti constiinta insasi. (…) Memoria este arhiva ta. Tu esti cel care cauta in arhiva, nu esti arhiva. (…) Dar memoria este intreaga energie vitala a eului. Fireste, memoria e veche, si se teme de nou. S-ar putea ca noul sa fie deranjant, s-ar putea ca noul sa nu fie digerabil. S-ar putea ca noul sa aduca necazuri. Va trebui sa te tot adaptezi si readaptezi. Lucrul asta pare dificil, anevoios.

Ca sa fii nou trebuie sa nu te mai indentifici cu eul. O data ce nu te mai identifici cu eul nu iti mai pasa daca moare sau traieste. De fapt, stii deja ca este mort. E doar un mecanism. Foloseste-l, dar nu te lasa folosit de el, eul se teme continuu de moarte pentru ca este arbitrar. El nu apare din fiinta, nu are cum sa apara din fiinta, pentru ca fiinta e viata, iar viata nu se teme de moarte. Viata nu stie nimic despre moarte. Sa mori ca eu inseamna sa nasti ca fiinta.

Noul este un mesager de la Dumnezeu, noul este un mesager de la Dumnezeu. Este o evanghelie! Asculta de nou, mergi cu noul, stiu ca ti-e frica. Mergi cu noul in ciuda fricii, si viata iti va fi tot mai bogata si intr-o zi vei putea sa iti eliberezi splendoarea intemnitata.

Fericirea si nefericirea

Pierdem mult din viata din cauza ca ne lipseste curajul. De fapt, ca sa realizezi ceva nu e nevoie de efort ci doar de curaj, si lucrurile incep sa vina ele spre tine in loc sa te duci tu spre ele…cel putin asa e in lumea interioara.

Iar pentru mine, a fi fericit este cel mai mare curaj. A fi nefericit este o mare lasitate. Ca sa fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate sa fie nefericit, orice prost poate sa fie nefericit. Oricine e in stare sa fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj – e o sarcina anevoioasa.

In mod normal nu gandim asa. Ni se pare firesc ca toata lumea sa vrea sa fie fericita. Este o parere total gresita. Foarte rar un om vrea sa fie fericit in ciuda a ceea ce spune. Foarte rar un om e gata sa fie fericit – oamenii au investit foarte mult in nefericirea lor. Adora sa fie nefericiti…de fapt, sunt fericiti ca sunt nefericiti.

Trebuie intelese multe lucruri, altfel e greu sa iesi din rutina nefericirii. Primul lucru este ca nimeni nu te tine acolo; tu esti cel care a decis sa ramana in acea inchisoare a nefericirii. Nimeni nu te tine acolo. Cel care e gata sa iasa, poate sa iasa in clipa asta. Nimeni altcineva nu e raspunzator de nefericirea ta, numai ca tu nu accepti niciodata acest adevar si ramai pe mai departe nefericit spunand: “Altcineva ma face nefericit”.

Daca altcineva te face nefericit, fireste, ce poti sa faci? Daca te faci singur nefericit, se poate face ceva…se poate face ceva imediat. Atunci depinde de tine sa fii sau nu nefericit. Dar acum tie iti place sa fii nefericit, arunci responsabilitatea in seama altcuiva – a sotiei, a familiei, a copilariei, a mamei, a societatii, a istoriei, a soartei si a mai stiu eu ce. Numele difera, dar trucul e acelasi.

Omul devine cu adevarat om atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este. Asta este primul cura, cel mai mare curaj. Este foarte greu sa accepti asta, pentru ca mintea spune intruna:”Daca tu esti raspunzator, de ce ai creat acest lucru?”. Pentru a evita intrebarea, spunem ca altcineva este raspunzator:”Ce pot sa fac? Sunt neajutorat…sunt o victima! Sunt aruncat de colo-colo de forte mai mari decat mine si nu pot sa fac nimic. Cel mult, pot sa plang ca sunt nefericit, iar plansul ma face si mai nefericit”. Si totul creste, daca exerserzi, creste, si te afunzi din ce in ce mai adanc.

Nimeni, nicio alta forta, nu iti face nimic. Tu si numai tu esti raspunzator de ce ti se intampla. Asta e toata filosofia karmei. Karma inseamna fapta. Tu ai facut, tu poti sa dregi. Si nu e nevoie sa astepti, sa intarzii. Nu e nevoie de timp – sari pur si simplu din nefericire!

Insa noi ne-am obisnuit asa. Ne-am simti foarte singuri daca n-am mai fi nefericiti, ne-am pierde cel mai bun tovaras. Nefericirea a devenit umbra noastra, ne insoteste pretutindeni. Ne-am casatorit cu ea. Si e o casnicie foarte lunga. Suntem casatoriti de multe vieti cu nefericirea.

Acum e timpul sa divortam. Asta numesc eu cel mai mare curaj – sa divortezi de nefericire, sa pierzi cel mai vechi obicei al mintii omenesti, cel mai vechi tovaras.

Frica versus Iubire

Daca iubesti profund, frica nu exista. Frica e ceva negativ, o absenta. Lucrul asta trebuie inteles foarte bine, altfel nu ai sa poti intelege niciodata natura fricii. Ea este ca intunericul. Intunericul nu exista, el doar pare sa existe. De fapt, intunericul este doar absenta luminii. Lumina exista; inlatura lumina si apare intunericul. Intunericul nu exista, nu poti sa inlaturi intunericul. Orice ai face, nu poti sa inlaturi intunericul. Nu il poti aduce, nu il poti arunca. Daca vrei sa faci ceva cu intunericul, trebuie sa faci ceva cu lumina, caci poti manevra numai ceva care exista. Stinge lumina si apare intunericul; aprinde lumina si intunericul dispare – dar lucrul pe care il manevrezi e lumina. Cu intunericul nu poti face nimic.

Frica e intuneric. Ea e absenta iubirii. Nu poti face nimic in privinta ei,si cu cat faci mai mult, cu atat mai mult iti e frica, pentru ca iti dai seama ca e cu neputinta sa o starpesti. Problema devine tot mai complicata. Daca te lupti cu intunericul pierzi. Poti sa iei o sabie si sa incerci sa omori intunericul, dar vei sfarsi doar prin a fi epuizat. Si in cele din urma mintea va gandi: ” Intunericul este foarte puternic, de asta nu am putut sa il infrang”.

Aici logica greseste. Daca te lupti cu intunericul si nu poti sa il infrangi, nu poti sa il distrugi,este absolut logic sa ajungi la concluzia ca “Intunericul este foarte, foarte puternic. Sunt neputincios inaintea lui”. Dar realitatea este exact pe dos. Nu tu esti neputincios, intunericul este neputincios. De fapt, intunericul nu exista, de asta nu ai putut sa il infrangi. Cum sa infrangi ceva care nu exista?

Nu te lupta cu frica; altfel iti va fi tot mai mult frica, si in fiinta ta va patrunde o frica noua: frica de frica, iar ea este foarte periculoasa. In primul rand, frica este o absenta, iar in al doilea rand, frica de frica este frica de absenta absentei. Si atunci innebunesti!

Frica nu e decat absenta iubirii. Fa ceva cu iubirea, uita frica. Daca iubesti din toata inima, frica dispare. Daca iubesti profund, frica nu exista.

Cand iubesti pe cineva, nu ti-e frica de nimic.Iubirea e cheia secreta. Daca simti ca in fiinta ta exista frica, iubeste mai mult. Fii curajos in iubire, ai curaj. Fii aventuros in iubire; iubeste mai mult si iubeste neconditionat, pentru ca, cu cat iubesti mai mult, cu atat mai putin iti este frica.

Iar cand spun iubire, ma refer la toate cele patru nivele de iubire, de la sex la samadhi.

Iubeste profund.

Din cartea “Curajul-Placerea de a trai periculos ” – Osho, publicata la Pro Editura si Tipografie. Va recomand din toata inima aceasta carte plina de intelepciune, dar si celelalte carti din aceasta colectie intitulata Incursiune intr-un nou mod de viata: Inteligenta, Intuitia, Bucuria, Creativitatea, Libertatea.

Fiti curajosi! Va iubesc!

Diana

Cum sa ne pregatim corpul pentru a intra in a cincea dimensiune – Partea aII-a

Dragii mei, voi continua in aceasta seara sa va vorbesc despre modalitatile posibile prin care ne putem ridica vibratia si starea de sanatate si de perfectiune a corpului nostru pentru a putea trece cu succes in dimensiunea a 5-a.

Am mentionat pana acum: alimentatia corecta, miscarea, impamantarea, odihna, relaxarea, detoxifierea, terapiile alternative.

In continuarea acestul articol voi aborda alte metode care sunt putin mai dificile si necesita mai multa vointa, concentrare, curaj, intelegere si deschidere pentru a fi utilizate spre beneficiul nostru.

ALINIEREA CU UNIVERSUL SI ENERGIILE LUI.  Am mentionat in prima parte a articolului ca noi functionam in prezent ca niste canale intre Univers si Pamant, intre energiile inalte si intelepciunea cosmica si energiile joase si constiinta planetei. In acest fel, suntem pe de o parte umani, si pe de alta parte divini, in dualitatea completa a fiintei noastre. Daca intr-o prima faza e necesar sa ne impamantam ca sa ne putem armoniza cu lumea in care traim fizic si pentru a sustine energetic planeta, intr-o a doua faza e nevoie sa ne aliniem cu Universul, cu Divinitatea, cu Intelepciunea eterna, pentru a primi cunoastere, putere, ajutor.

Ce este Universul in care traim? Este o parte din tot ceea ce exista, din Dumnezeu si din toata Creatia. O parte. Sunt mai multe parti.

Din Univers venim cu totii – fie ca unii suntem inca pur umani in 3d, fie ca unii ne zbatem intre bine si rau absolut in 4d si ne trezim incet, fie ca deja suntem la granita dintre 4d si 5d. Si desi unii dintre noi au uitat complet cine sunt si unde le este casa, asta nu ne face diferiti. In termeni universali, suntem cu totii parte a aceluiasi intreg si de o varsta egala. Cu totii experimentam in acest moment, fiecare are scenariul sau diferit, pe care l-a ales, iar comparatiile nu isi au rostul. Unii dintre noi aleg sa mai ramana, sa mai invete sau sa mai ajute – altii si-au facut treaba si sunt fericiti sa mearga mai sus, sau chiar Acasa. Fiecare are o motivatie buna, a sa.

Pentru ca noi suntem aici acum cu o misiune, inseamna ca suntem aici temporar si ca adevaratul loc unde apartinem este in Univers. Suntem ca un rau care curge de la o sursa. Daca sursa ar fi blocata, am ramane fara ape, am seca, viata din noi ar muri si implicit toti cei care depind de curgerea noastra ar suferi. Ceea ce vreau sa spun este ca este vital sa ramanem conectati la Sursa. Sursa noastra de energie, de putere, de intelepciune, de iubire, este in Univers, pretutindeni si cu predominanta in punctul sau de origine, la Nucleul Central al Vietii. Cu siguranta ne va fi greu sa construim o punte energetica atat de puternica peste dimensiunile intermediare, ca sa ajungem la Nucleu – unii dintre noi abia reusesc sa construiasca un pod subred peste Astral si raman blocati acolo, crezand ca au atins iluminarea! caci Astralul poate fi foarte inselator. Insa putem construi punti solide pana in dimensiunea a 7-a cu siguranta, daca ne chemam in ajutor aspectele superioare ale Sinelui nostru, ingerii, prietenii care ne sustin de pe alte planete si din constelatie, pe Dumnezeu.


E timpul sa invatam sa acceptam simplitatea adevarului ca toti suntem divini si ca nu putem trai o viata in iubire si implinire, sanatoasa si constructiva pe Pamant, daca ne temem sa ne recunoastem adevaratul potential.

Este dificil sa intelegi Universul corect si necesita mult studiu si mai ales, deschidere – deschiderea ca sa te poti astepta sa ti se darame si sa ti se reconstruiasca toate credintele si toate principiile de mai multe ori pana cand ajungi sa ai cea mai mica idee despre Univers.

Ideea pe care trebuie sa o stergi din mintea ta mai intai este ca Universul este separat de tine, iar tu esti doar o fiinta marunta. Incearca sa accepti ideea, ca tu, alaturi de Dumnezeul Mama-Tata si de alte fiinte de lumina ati creat acest Univers, si multe altele. Poate vei incepe sa intelegi maretia pe care o incarnezi chiar acum.

E timpul sa intelegi ca exista o forta mai mare decat tine care te ghideaza si aceea este Sinele tau. E timpul sa intelegi ca ai prieteni in Univers care doar asteapta sa le ceri ajutorul, si o vor face.

Cum sa ma aliniez la energiile Universului? ma vei intreba.

Iti voi spune cum fac eu.

– accepta ca Universul este aliatul tau. Inradacineaza ideea asta in constiinta ta. Incearca sa iti raportezi corpul la imaginea Universului. Incearca sa nu te vezi ca un om cu doua picioare care sta pe o planeta, ci ca o sfera de lumina alba care graviteaza in jurul unei alte sfere imense de lumina (Gaia), si care pluteste in Univers alaturi de un infinit de fiinte ca si el. Partea materiala din jurul tau e doar o iluzie.

– deschide-ti inima catre Univers si lasa-l sa iti intareasca intuitia. Apoi asculta-ti intuitia. E acel glas intelept care iti ofera o ghidare pe care tu singur/a nu ai putut sa ti-o dai.

– invata sa absorbi energia solara in corpul tau. Stai cu fata la soare, iubeste soarele, invoca-i ajutorul, primeste-i energia, fii recunoscator, stocheaza energia in fiecare celula.

– initiaza-te pe sistemul Reiki. Iti vei deschide garantat chakra 7 pentru a atrage prin ea, in corpul tau, energia universala.

– cheama ajutorul ingerilor, arhanghelilor, fiintelor din constelatia noastra ( Pleiadienii, Comandamentul Ashtar, Venusienii, Arcturienii – sunt doar cativa dintre aceia care sunt oricand gata sa ne ajute).

– mediteaza in armonie cu Universul, lasa-l sa te imbratiseze, si imbratiseaza-l. Vizualizeaza ca te expandezi in afara corpului tau si calatoresti prin cosmos.

– daca ai anumite abilitati deja si poti calatori, vedea si auzi lucruri, daca poti face channeling sau altfel de comunicare cu cei din planurile superioare, accepta-ti darurile, foloseste-le, nu fugi de ele, nu te judeca, nu te teme. Este normal, doar iti amintesti cine esti, ceea ce stii, si ceea ce poti face.

– foloseste apa ca “antena”. Apa este o punte de comunicare intre noi si Univers. Roag-o pe ea sa te conecteze la energiile inalte si sa te ajute sa primesti ghidare si ajutor.

– nu te opune planului vietii, chiar daca acum iti e greu, pentru ca e planul tau. Sa te opui inseamna sa te blochezi, sa iti faci rau.

Facand toate aceste si multe altele, vei ramane mereu deschis binecuvantarii Universului si energiile care vor intra in corpul tau sub atatea forme ( hrana cosmica, informatie, memoria vietilor paralele, ghidare, sustinere morala, vindecare etc) te vor ajuta sa iti transformi corpul intr-o cupa in care vor curge sanatate si transformare.

ATINGEREA inseamna atat de multe pentru trupul nostru uman dar si pentru spiritul nostru! Atunci cand oamenii se ating, este o forma de a isi transmite iubire si apreciere, de a se imbarbata, de a isi arata ca nu sunt singuri. Este deasemenea o forma de armonizare intre oameni si un schimb de informatii la nivel subtil.

Atingerea poate sa ne aline singuratea, poate sa ne vindece trupurile, poate sa ne alunge tensiunile, poate sa ne intareasca, poate sa ne ridice din cenusa. In mod natural, corpurile noastre cer atingere pentru a se reconforta.

Poate fi vorba de mangaiere sau de imbratisare, poate fi vorba de o palma tinuta pe un loc dureros, poate fi vorba de o tinere de mana. Orice forma de contact fizic ne face sa ne simtim mai bine si sa se produca o fisura in zidurile noastre ( de respingere, de durere, de teama, de singuratate, de neincredere ).

Este important sa avem CURAJUL de a atinge si de a imbratisa, de a mangaia. Trebuie sa trecem peste ideile preconcepute, frica de contact fizic, regulile inutile referitoare la spatiul personal care nu trebuie incalcat. Toate astea sunt din frica. Atingerea nu face rau nimanui daca este facuta cu iubire.Din contra, oricand, ea ne va ajuta sa ne vindecam, sa ne relaxam, sa permitem oamenilor sa ne fie aproape, sa ii oferim trupului nostru alinare. Astfel, ne ajutam trupul pentru a isi mentine vibratia ridicata.

Unii dintre noi cred ca atingerea are conotatii sexuale…dar dragii mei, sexualitatea este prost inteleasa! Sexualitate este peste tot in jurul nostru, pentru ca energia sexuala este una din fortele cele mai puternice ale vietii. Din sexualitate se creaza viata, din sexualitate a luat nastere Universul. Marele Big Bang a fost o forta imensa asemanatoare unui orgasm. Sexualitatea nu inseamna ceva vulgar si murdar! Oamenii i-au dat aceasta conotatie. Sexualitatea este contopire intre divinitatea din noi si schimb de informatii si de iubire la nivelul cel mai profund. Sexualitatea ne ridica vibrational! Nimeni nu a scazut vreodata din evolutie pentru ca a facut sex!

Si astfel ajungem la o alta modalitate de a iti ajuta corpul sa intre in a 5-a dimensiune.

SEXUL. De milenii s-a dus o cruciada impotriva sexului. Si nu degeaba. Pentru ca cei care au dus aceasta cruciada initial, stiau ce poate face sexul constient: poate trezi kundalini si ne poate duce mai aproape de iluminare, accesand una dintre cele mai puternice forte ale Universului: energia sexuala. Mai departe, cei care au preluat cruciada peste ani si generatii, au preluat-o din limitare spirituala, din ignoranta si din teama. A recunoaste puterea sexului de la inceputuri, ar fi insemnat sa i se atribuie femeii un rol important in evolutia umanitatii, pentru ca femeia detine magia sexului in toate structurile ei. Barbatilor care au vrut sa faca din Pamant un regat pentru puterea lor le-a fost mereu teama de  femei, pentru ca femeile aveau capacitatea de a distruge planul lor. De aceea femeilor le-a fost interzis sa faca sex pana in noaptea nuntii, de aceea femeile au fost acuzate de magie si vrajitorie sexuala si au fost arse pe rug, de aceea femeilor le-a fost mutilat corpul in anumite zone ale globului ca sa nu se poata bucura de placerea orgasmului, de aceea femeilor le-a fost indusa ideea ca sexul este datoria lor ca sotii pentru a isi satisface barbatii si a face copii, si nimic mai mult.  In felul asta, si femeile au fost manipulate, prostite si limitate.

Barbatii au adus pe Pamant si au perpetuat un mod brutal si primitiv, total pamantesc de a face sex. Nu a mai ramas nimic tandru sau sublim in acest act pentru mii de ani. S-a transformat in ceva mudar si tabu. Lumea s-a aratat scarbita de sex in ipocrizia ei dar nimeni nu si-a putut nega dorintele si chemarea, asa ca sexul a devenit bolnav, ascuns, vicios, plin de fetisuri si de practici care erau departe de adevarata natura a sexualitatii. In timp, totul s-a denaturat atat de tare incat oamenii cu greu si-au mai amintit ca au la indemana una din cele mai puternice forte ale Universului, care te poate reconecta cu Sinele tau, care te poate purta pana la Dumnezeu si inapoi, care te poate ajuta sa accesezi planuri superioare si sa te armonizezi cu partenerul tau intr-o maniera in care va spori iubirea voastra.

Atunci cand facem sex tandru, din iubire, cu iubire, cu respect si constient – corpul nostru se deschide complet ca un vortex, catre alte dimensiuni. In timpul sexului devenim una cu partenerul din punct de vedere energetic si ne aliniem, ne armonizam, facem schimb de informatii, ne revansam karmic, ne construim o legatura mai puternica. Toate cele 5 simturi sunt activate la maxim si ni se activeaza si altele. Chackrele noastre sunt complet functionale, fiecare celula functioneaza la potenta maxima, si energia universului curge in cascada prin noi. In timpul orgasmului, pentru o clipa ne putem decorporaliza si devenim mai receptivi la mesajele din dimensiunile superioare si la conexiunea cu sinele nostru.

Dar sa nu intelegeti ca aici vorbesc despre sexul brutal, animalic, fara sentimente. Acela nu este decat frecare de corpuri si senzatii erotice. Nu te scade vibrational, nici tu te creste. E la fel de util spiritual ca si cum ai matura.

Vorbesc de sexul dintre persoane care se iubesc sincer si care fac sex constient. Vorbesc de o forma de sex divin. Sexul nu exista doar pe Pamant. Pe Pamant doar ne manifestam fizic diferit cand facem sex. Insa la nivel spiritual este aceeasi contopire in unime. Mai sus, in dimensiunea a 5-a, folosim energia sexuala  pentru a ne uni masculinul cu femininul in fiinte androgine, pentru a ne contopi cu aspecte ale sinelui nostru si pentru a calatori in dimensiuni superioare. Aceeasi energie este folosita si pentru a crea.

Este o energie benefica, puternica, creatoare, si deloc rusinoasa – dar cred ca cei care citesc acest articol stiu deja asta din moment ce se pregatesc pentru a intra in a 5-a dimensiune.

Asa ca, pentru a va ancora trupurile in dimensiunile superioare, pentru a vi le  deschide energetic, pentru a vi le armoniza cu Pamantul si a le ancora in 5d, practicati sexul constient.Trebuie sa porneasca din inima, cu intentia puternica de a oferi iubire. Iar in momentul orgasmului, intentionati sa incorporati energia produsa, in loc sa o pierdeti, si dedicati acest act sacru Universului. Astfel, actul sexual capata o latura cosmica.

Si pentru final, am lasat cea mai importanta practica pe care o putem folosi pentru a intra cu trupul in dimensiunea a 5-a. IUBIREA. Tot Ceea Ce Este s-a nascut din iubire, Dumnezeu Mama-Tata este iubire, iar oamenii acum evolueaza spre dimensiunea iubirii. Iubirea este mai presus de Cuvant, mai presus de Intentie, mai presus de Creatie, mai presus de Viata, pentru ca din ea au aparut toate. Daca as merge mai departe, as spune ca este mai presus de Dumnezeu pentru ca eu cred ca Iubirea este forta din care a aparut prima scanteie divina. Daca ar fi sa afirm ca exista o forta creatoare mai sus de Dumnezeul Mama-Tata, as afirma ca aceea este Iubirea.

Este vorba de iubirea neconditionata pentru tine insuti,draga om, pentru corpul tau, pentru viata ta, pentru cei apropiati tie sau pentru oameni in general, iubirea pentru planeta si pentru Gaia, iubirea pentru creatie si pentru Dumnezeu, iubirea pentru fratii nostrii din Univers care ne sustin si pentru Univers, iubirea pentru toate formele de viata.

Fa ca aceasta iubire sa se manifeste prin corpul tau si corpul tau va deveni o manifestare a iubirii divine. Se va vedea: va exploda de vitalitate si de sanatate, iar apoi va furniza energia necesara pentru a sustine toate metamorfozele prin care va trece.

Incepe prin a iti iubi corpul. Iubeste-ti fiecare celula si fii recunoscatoare pentru ca desi tu probabil le neglijezi, ele se lupta in fiecare zi sa te repare sau sa te mentina sanatos.

Iubeste-te pe tine, pentru tot ceea ce esti: personalitate, suflet, spirit, iubita, sot, frate, sora, parinte, angajat, intelept, liber, orice ai fi. Esti exact asa cum ai planuit sa fii.

Iubeste oamenii pentru ca suntem impreuna in aceeasi mare aventura numita “calatoria noastra prin Univers”. Daca ai fi pe un vas care s-ar scufunda, cu alti 7 miliarde de oameni, nu ai face orice ca sa nu se scufunde vasul, sau macar sa salvezi cat mai multi? Cu totii trecem prin aceleasi trepte, aceleasi initieri, aceleasi greutati, desi unii ne-am blocat la treapta 2 si altii am urcat deja scara dar ne-am intors sa ii ajutam si pe cei din urma. Pe toti ne-a adus aici iubire, desi aparent nu se vede.

Iubeste-ti viata, pentru ca este un fascinant joc din care nu poti iesi decat castigand si tu ai ales sa vii aici candva, din niste motive serioase. Daca ai venit de buna voie, doar nu crezi ca te-ai dus la “taiare”. Ai  venit pentru ca ti s-a parut o provocare. Deci, ia-o ca pe o provocare si vezi cat de bine poti sa iesi din ea!

Iubeste planeta pentru ca este superbul si originalul exterior al unui spirit de o iubire coplesitoare : Gaia. Si pe cat de frumoasa este pe dinafara Gaia, pe atat de frumoasa este pe dinauntru. Gaia putea evolua singura, dar a ales sa astepte sa vina si oamenii din urma, si sa se inalte odata cu ea. Intre timp, a trebuit sa indure multe atrocitati si suferinta din partea celor inconstienti care i-au maltratat spiritul si trupul. Cu toate astea, tot ne-a asteptat. Cum sa nu o iubesti?

Iubesteste Universul care este casa ta adevarata, Acasa. Acolo apartii, aici esti doar in trecere. Iubeste-l pe Dumnezeu pentru ca ti-a dat libertatea completa si totala sa experimentezi ce ti-ai dorit si ca iti respecta alegerile fara sa intervina. Dumnezeu este iubire nemarginita si este total permisiv. Si nu in ultimul rand, iubeste-i pe aceia care stau si ne vegheaza fara incetare si care ne sustin energetic si practic din dimensiunile superioare, desi uneori acest contact cu umanitatea ii afecteaza si pe ei, doarece este dureros sa iti cobori vibratia ca sa accesezi planuri inferioare.

Pe Venus exista o mare colonie de fiinte de lumina din tot Universul care au venit acolo, si-au scazut vibratia, s-au pregatit indelung, si apoi ne-au oferit suport timp de zeci de mii de ani, indirect, prin interventii spirituale, sau direct, prin incarnare printre noi. Nu va puteti imagina cat de greu este sa te rupi de Unitate, sa iti scazi vibratia, sa te separi de complementul tau masculin/feminin, si sa traiesti pe pamant, limitat, in corp fizic, singur si fara toata puterea pe care o ai in mod natural cand esti Acasa. Nu va puteti imagina dorul lor si lupta lor cu  trairile umane pentru a ramane in acelasi timp divini si constienti, pentru a putea ajuta omenirea. Fac un mare sacrificiu si multi oameni sunt complet inconstienti de asta.

Cel putin poti sa le ceri ajutorul si sa te deschizi fata de ei ca sa te poata indruma. Astfel, munca lor nu e in zadar. Ei asteapta in orice clipa chemarea ta.

Toata aceasta iubire pe care o vei manifesta prin inima ta, iti va “invada” fiecare celula si iti va “hrani” schimbarea ADN-ului astfel incat toate structurile corpului tau fizic sa se ridice in lumina, sa se modifice si sa devina corp de lumina.

Aplicand aceste metode de pregatire a corpului tau pentru a te inalta impreuna cu el in cea de-a cincea dimensiune, vei reusi. Chiar si propria ta intentie de a face asta conteaza. Chiar si faptul ca citesti acest articol te va ajuta, pentru ca informatia din el va fi asimilata de consiinta ta si ea va incepe sa lucreze spre binele tau.

Nu te astepta la schimbari bruste sau line. Totul se va intampla pas cu pas si transformarile sunt grele. Corpul tau fizic, atat timp cat va manifesta durerea ca forma de reactie la stimuli, si cat timp va fi inca in vibratiile dimensiunii a 3-a, va suferi socuri.

Sunt sanse sa ai dureri crunte, sa te imbolnavesti ca sa stii unde ai blocajele si sa le elimini, sa fii lipsit de vlaga, sa te ingrasi sau sa slabesti mult, sa ai dureri de cap puternice, sa dormi continuu si sa nu ai energie pentru nimic. Este posibil sa iesi din asta cu un cancer infrant sau doar cu o oboseala perpetua.

Poti intra intr-un episod de depresie crancen doarece mintea ta nu poate duce aceste schimbari sau lupta sa nu se schimbe din teama.

Sau, poti sa nu simti nimic special, in afara de mici intepaturi, furnicaturi, curenti de energie si vibratii.

Depinde de fiecare in parte. Depinde de cata energie negativa avem in corp, de cat de constienti suntem de asta si de cate eforturi facem sa o eliminam. Depinde de cat de mult muncesti pentru intaltarea ta si de cat de multa informatie integrezi, daca aplici metodele de pregatire a corpului sau daca pur si simplu te neglijezi.

Depinde de la caz la caz, dar tu ai puterea sa alegi cum vei trece prin aceasta experienta. Poti alege sa te ajuti, sau poti alege sa te temi si sa te neglijezi.

Iar termenul limita nu este unul anume. Fiecare are evolutia lui, dupa cum am mai spus. Este adevarat ca unii dintre noi nu s-au trezit si ca nici nu o vor face inainte de inceperea Inaltarii planetare spre a 5-a dimensiune, insa aceia vor pleca, reincarnadu-se intr-un mediu vibrational care sa ii aceepte. Dar cei treziti au inceput deja aceasta metamorfoza a fizicului prin insasi acceptarea ideii ca avansam spre 5d. Pentru ei, calatoria a inceput si tot ce pot face este sa isi asigure tot confortul necesar si sa ceara ajutorul, pentru ca va fi o experienta fenomenala dar si grea!

Dragii mei, sper ca acest articol va va folosi si ca pot sa va ajut macar catusi de putin. Eu insami trec acum prin toate aceste modificari si stiu cat imi este de greu uneori sa imi aduc aminte ca desi sunt om, sunt si spirit divin puternic si ajutat.

In aceste vremuri este important sa fim in egala masura si Oameni, acceptandu-ne experienta in aceste corpuri, si Dumnezei, construindu-ne un drum la unison cu Planul pe care il urmam. Este important sa ramanem si cu picioarele pe Pamant , dar si cu spiritul in Ceruri.

Fie ca aceasta calatorie a inaltarii sa fie pentru voi plina de lectii si plina de ajutor!

Va iubim!

Familiile

Familiile sunt grupuri umane de indivizi uniti prin legaturi de sange sau rudenie, care traiesc in comuniune si dezvolta relatii emotionale si materiale complexe, ar zice un om de stiinte Dar, aceasta definitie este pe cat de simplista, pe atat de prostuta si insuficienta. Familia este, o, cu mult mai mult decat un simplu grup de oameni legati de anumite motive aparent vizibile si constiente.

Am venit pe Pamant cu inertia de a trai in doi. Pe principiul dualitatii, exista energia masculina si energia feminina, iar noi, barbati si femei, reprezentanti ai acestor energii, ne cautam perechea o viata intreaga si formam cupluri, mai mult sau mai putin durabile. Un cuplu este fundatia unei familii. De aceea depinde de stabilitatea cuplului cat de sanatoasa va fi familia pe care acesta o va forma odata ce copiii vor fi nascuti.

Atunci cand Dumnezeu ne trimite pe Pamant, ne da in grija unei familii, care sa ne sustina cresterea si educatia. Aceasta este aparenta simpla. Dincolo de aceasta, se ascund radacinile unui copac care se ramifica si se duc adanc in timp si spatiu.

Niciodata nu vom nimeri intamplator intr-o familie. Este adevarat ca unii dintre noi ne simtim oropsiti si nemultumiti cand primim o mama rece sau exigenta ori un tata absent sau dur, dar nu exista nicio greseala sau injustitie la mijloc.

Atunci cand ne hotaram reintruparea se intampla urmatoarele:

– daca avem privilegiul sa fim suflete frumoase si iluminate, ne putem alege parintii singuri, pentru a ne facem misiunea. Se poate sa ne alegem niste parinti intelegatori si buni, care sa ne grabeasca evolutia odata intrupati. Sau ne putem alege niste parinti cu vibratie joasa, cu multa karma in spate, si sa suportam agresiuni si aparente nedreptati din partea lor ca sa ii ajutam sa se ridice spiritual. Parintii nostri pot fi propria noastra misiune, da. O alta situatie este cea in care, oamenii pe care ni-i alegem drept parinti sunt oameni fata de care avem karma de rezolvat, si atunci, implicit, relatiile noastre cu ei nu vor fi prea line pana cand karma nu va fi echilibrata.

– daca nu avem privilegiul de a alege, ingerii karmei noastre, in armonie decizionala cu Matricea creatoare si Dumnezeu, ne vor alege familia formata din acele suflete care ne vor fi cele mai benefice in rezolvarea conflictelor karmice, si care ne vor ajuta sa evoluam spiritual. Este cel mai probabil sa il capatam drept tata pe fiul nostru din alta viata pe care l-am tratat dur, si acest tata sa ne invete ca duritatea nu este o cale de a indrepta personalitatea unui om. Este posibil ca mama, sa primesti in drept fiica in viata aceasta, pe sotul tau din alta viata care a fost bolnav si pe care l-ai abandonat, ca tu sa ai ocazia sa iti repari greselile fata de el. Ingerii ne pot trimite sa ne intrupam ca sa ii putem salva pe oamenii care au nevoie de ajutor, dar intre noi si acestia sa nu existe niciun fel de karma anterioara. Bineinteles, in functie de relatiile care se vor dezvolta intre membrii familiei, karma se poate initia in aceasta viata.

In 99% din cazuri, familiile sunt formate pe baza de legaturi karmice. Asa ca trebuie sa ne gandim bine de unde vin neintelegerile dintre noi si sa nu ne consideram victime nevinovate, pentru ca familiile noastre sunt oglinzile faptelor noastre, de acum sau din alte vieti.

Asadar,niciodata nu nimerim in mijlocul unei povesti fara a avea un rol in ea.

Acum, in functie de scenariul in baza caruia ne aflam intr-o anumita familie, vom trai experiente mai mult sau mai putin fericite, dar  toate sunt absolut necesare.

Da, poate suna crud sa spun asta, dar cand copiii sunt abuzati si loviti, este efectul a ceea ce ei insisi la randul lor au facut cuiva. Sunt foarte mari sanse ca o persoana pe care ai ranit-o in alte vremuri sa se incarneze in acelasi timp cu tine, in aceeasi familie, ca sa iti ofere lectia de care tu ai nevoie. Pentru ca noi nu invatam decat in acest mod : fiind obligati sa traim experienta la care i-am supus pe altii. In spiritul expresiei : cui pe cui se scoate. Intr-adevar, un copil este lipsit de aparare, si firav, insa la nivel spiritual, este un spirit in varsta, un suflet adult, care a ajuns in momentul in care trebuie sa constientizeze o anumita lectie. Se prea poate ca cei pe care i-am ranit in alte vieti, sa aiba puterea sa ne ierte si sa nu caute sa ne intoarca durerea. Dar putini oameni au aceasta putere de a ierta dincolo de limitele spatio-temporale si prin iertarea lor sa produce schimbarea noastra in bine. Aceasta ar fi, de altfel, si situatia ideala: sa invatam sa ne schimbam karma si sa ii schimbam si pe ceilalti printr-o iertare sincera si profunda. Dar omenirea nu a ajuns inca la acest nivel.

Empatizand cu acei copii agresati de parinti, veti spune: dar asta e cruzime! Da, este cruzime, dar sa nu uitam ca si acel spirit care este acum supus sa invete lectia durerii pentru a nu o mai produce asupra altora in viitor, a agresat la randul lui. Si apoi omul, trecand prin experiente dureroase, se modeleaza, alege. Acel copil este pus in fata unei decizii: poate adopta acea forma de energie si sa o manifeste in continuare, sau poate intelege ca ceea ce tie nu iti place, nu ii faci altuia. Nu suntem victimele sortii niciodata, suntem doar propriile noastre victime si nimeni nu este neindreptatit.

Cand esti pus in fata unui lucru nedorit care te supara intr-un fel sau altul, poti sa alegi sa fugi de el si sa nu inveti nimic pe moment, amanand experienta pentru mai tarziu, pentru ca ea oricum va fi traita. Sau poti sa ramai si sa faci fata, invatandu-ti lectia, invatand rabdarea si iertarea. In orice caz ai puterea sa alegi si sa adopti modelele care te atrag.

Un alt proverb care este perfect adevarat este : Cine se aseamana se aduna. Legea atractiei functioneaza perfect in acest caz, unele familii reunindu-se vieti dupa vieti, pe masura karmei dintre membrii lor, sub diferite forme si ierharhii, pana cand toti isi vor fi ispasit greselile si se vor putea elibera.

Cu totii avem in minte idealul familiei perfecte, primitoare, calduroase, afectuoase, sustinatoare, in care parintii denota blandete si intelepciune si copiii isi iubesc si respecta parintii, intre toti fiind armonie mai presus de toate. Da, acesta este idealul, insa avand in spate karma, cum am mai putea sa ne echilibram relatiile vreodata daca ne-am reintalni cu oameni alaturi de care traim perfectiunea din start?

Relatiile familiale se construiesc, ca orice alte forme de relatii. Desi exista la start legaturile karmice si misiunea fiecaruia fata de celalalt, nu este normal ca totul sa scape de sub control si sub amprenta haosului, sa domneasca dusmania si neintelegerea intre parinti si copii, bunici si nepoti, matusi si parinti etc. Mentionez mai multe forme de rudenie, pentru ca este inevitabil ca familiile unite prin rudenie sa nu interactioneze si sa formeze o familie mare. O familie, dincolo de forma ei cea mai inchegata – parinti si copii – este compusa din bunici, matusi, unchi, surori, frati ai parintilor, veri, nepoti, fini, nasi, cumnati etc. O familie in totalitatea ei este ca un copac cu multe ramuri. Si se extinde pana la nivelul de neam. Intre noi toti exista legaturi vechi, puternic inradacinate. Vom descoperi ca si prietenii nostri ne-au fost parinti candva.Eu am o prietena buna exagerat de protectoare si autoritara cu mine, care candva mi-a fost tata si care m-a urmarit in aceasta viata pentru a ma ajuta sa depasesc momente grele in care as fi avut nevoie de bani sau sfaturi. Pana sa aflu cine este, ma suparam pe ea cand se purta ca un parinte cu mine, considerand ca intrece limita. Ca fapt divers, iubitul meu de acum mi-a fost sot in 3 alte vieti, si acum ne-am regasit ca sa continuam sa crestem spiritual impreuna. Iar mama mea de acum mi-este cunostiinta noua, intalnind-o pentru prima oara, ca sa o ajut.

Fiecare familie are traumele ei pe care trebuie sa le vindece. Cum? Cu dragoste si iertare. Pare imposibil pentru un copil care fuge de acasa abuzat. Pare incredibil de greu pentru o sotie batuta 30 de ani la rand. Pare un iad pentru o fiica violata de tatal ei. Pare imposibil pentru o bunica abandonata intr-un azil. Ne centram pe propria persoana si uitam ca tot ce primim inapoi sunt efectele propriilor nostre fapte. Ne concentram doar pe viata aceasta si rascolind trecutul nu intelegem ce am facut de meritam asemenea tratament. Suntem in relatie cu altii de mii de vieti poate si e foarte greu sa ne aducem aminte cum am gresit fata de ei. In plus, daca ne-am aduce aminte in mod automat la reintalnirea cu ei, credeti ca am accepta sa nastem copilul care ne-a ucis in alta viata? Credeti ca am accepta sa ne fie tata sotia care ne-a parasit acum 3 vieti? Credeti ca am dormi in acelasi pat cu barbatul care ne-a fost fiu in alta existenta? Nu. Ne-am ascunde de acesti oameni si nu ne-am mai revansa niciodata fata de ei. Fiecare isi duce propria cruce si crucea fiecaruia este exact atat de grea cat poate sa duca. Cu cat suferim mai tare din cauza oamenilor care ne sunt familie si camin, cu atat testul iertarii si iubirii este mai mare. Chiar daca fugim de ei, ne mutam in alta casa, alt oras, alta tara, chiar – prin extrapolare, si in alta galaxie, tot suntem legati de ei pana cand ne vom vindeca relatiile, pentru ca din momentul in care interactionam prima data ne leaga un cordon energetic prin care facem schimb de emotii si ne influentam oriunde am fi.

Daca cineva crede ca mutandu-se departe de parinti scapa de ei si isi uita trecutul, rupand orice legatura, se inseala. Legatura este invizibila dar activa. Cu cat vei emite ura si neiertare asupra omului pe care nu il iubesti si nu il ierti, nu vei evolua nici tu si nici acea persoana. Vei observa ca poti sa fugi din tara in tara, si in fiecare tara vei gasi o persoana care sa se poarte cu tine asa cum s-au purtat parintii tai, pentru ca lectia se va repeta pana cand iti va fi clara. Va fi o situatie care te va urmari vieti la rand. Orice nu intelegi, se repeta pana cand vei intelege. Si daca emiti ura spre acele persoane, ele vor fi triste si mizerabile, reflectand in comportamentul lor ceea ce tu crezi despre ele. Incearca sa emiti asupra unei plante zilnic ura, se va o ofili. Emite iubire si va deveni nespus de frmoasa. Se aplica acelasi tratament si oamenilor. Este vorba de vibratie si energie.

Nu te obliga nimeni sa ramai acolo unde te simti agresat si sa traiesti alaturi de persoane cu care nu mai rezonezi, poti pleca. Dar inainte sa pleci, incearca sa schimbi relatia prin iertare si prin acceptarea comportamentului lor fata de tine, cerandu-ti si tu iertare pentru ca ai cauzat manifestarea acestei energii in relatia voastra. Apoi poti sa pleci, dar nu inceta niciodata sa vindeci relatia. Uita, iarta, imbratiseaza ori de cate ori revii, iubeste si impartaseste ce stii tu cu ei. In acest fel, cu totii veti evolua spre iesirea din karma.

Nu spun ca o femeie agresata trebuie sa stea cu sotul ei pe veci si sa isi riste sanatatea si viata. E nevoie sa fie batuta doar o data, ca ea sa inteleaga ce se petrece, teoretic. Daca bataile se repeta la nesfarsit este pentru ca nimic nu se schimba. Pentru ca ea nu lupta contra energiei pe care o primeste. Ce ar putea sa faca? Ar putea sa ierte in primul rand, constient si sa se roage sa fie iertata de barbatul care o loveste. Sa inteleaga ca nu este o victima a lui, ci a ei insasi. In legea karmei, intotdeauna calaul devine victima. Fara greseala. Doar asa va invata sa nu mai fie calaul altuia. In plus, in spiritul dualitatii, pentru a ne desavarsi ca fiinte este absolut necesar sa experimentam ambele fete ale unei situatii. Nu am putea sa stim ce este pacea daca nu am trai razboiul. Revenind la cazul femeii agresate, ea ar putea sa il dezarmeze cu iubire si afectiune. Iubirea sincera intotdeauna dezarmeaza. Atentie, nu iubirea fatarnica, disperata, din nevoie de conciliere. Si daca nici atunci nu se schimba nimic, are dreptul sa plece. Sa aleaga viata pe care o doreste. Si va avea dreptul la aceasta viata doar daca si-a insusit lectia. Acestea sunt legile Universului! Si sunt foarte corecte. In baza egalitatii, trebuie sa fim chit la un momentdat ca sa putem trece in legea iubirii.

Conflictele de familie sunt foarte adesea prost interpretate si luate ca abuzuri nejustificate. Este foarte usor sa ne consideram victime si sa spunem ca cei de langa noi sunt rai. Ati observat ca atunci cand ne certam, parca ne dedublam? Cand nu interferam in conflicte, ne iubim si ne toleram, pentru ca la nivelul vietii prezente energiile acumulate intre noi sunt inca destul de pozitive si curate. Dar atunci cand  ne certam si ne agresam, situatia pare sa scape de sub control si ne transformam pana la desfigurare pentru ca prin noi se manifesta toate energiile negative adunate din conflictele din alte vieti. Ne iubim mama, de exemplu, dar intr-o seara ne certam cu ea groaznic, si avem un cumplit sentiment ca i-am face ceva foarte rau daca am putea. Acest  sentiment ne sperie si pe noi, parand strain de emotiile noastre de zi cu zi fata de aceasta femeie pe care o respectam. O explicatie ar fi ca resimtim furia din alte experiente. Poate ca aceasta persoana care acum ne este mama ne-a abandonat, batut, ucis, abuzat, in alte vieti. Reactiile “secrete” si ciudate care ne uimesc si pe noi si pe care le avem fata de oamenii alaturi de care convietuim in familii ar trebui sa ne puna imediat pe ganduri si sa facem primul lucru care este necesar si normal: sa incercam sa iertam si sa ne cerem iertare. La inceput poate parea imposibil, din mai multe motive: putem sa nu constientizam cu ce ne-a gresit persoana respectiva, sau cu ce i-am gresit noi ei, sau putem sa avem sentimente negative atat de puternice incat sa nu putem face loc iertarii.

Sunt sanse slabe sa nu avem karma de vindecat fata de oamenii care ne sunt familie. Nu are rost sa ne amagim ca nu este asa si ca intre noi exista conflicte de suprafata, nevinovate, temporare. Ar trebui sa incepem sa lucram imediat pentru salvarea legaturilor dintre noi si sa realizam cat bine facem tuturor astfel. Uneori ne incarnam doar pentru acest scop, sa ne vindecam relatiile sau altfel spus, sa invatam iertarea. Si nefacand-o ne ratam scopul existential. Traim in deruta, neevoluand si fiind in conflict cu multi oameni, si ne credem victime la nesfarsit. Daca am deschide inima si ochii…

Existenta si evolutia noastra ca pamanteni in familii este naturala si este inevitabila. Pana si in Cer, exista un Tata-Mama, si copiii lor asezati intr-o ierarhie foarte asemanatoare cu relatiile de rudenie. Uneori se intampla sa fim abandonati de parinti sau sa ramanem orfani, dar si aceste situatii sunt lectii valoroase. Poate ca si noi am abandonat la randul nostru si poate ca, in cazuri exceptionale, ne este benefic sa ne chinuim singuri mai mult ca sa reusim sa crestem.

Atat timp cat vom trai aici, acum si pe viitor, este foarte bine pentru noi toti sa intelegem de ce avem familiile pe care le avem, sa vedem cum ne ajuta ele sa evoluam, si sa ne vindecam relatiile cu ei, atat cat putem, putin cate putin. Nu vom putea fugi de ceea ce trebuie rezolvat. De ce sa amanam? Cu totii vrem sa ne stingem la final cu speranta unei vieti urmatoare mai frumoase si mai pline de iubire.

Tag Cloud