Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘fericire’

Fericirea ta nu e datoria nimanui

Tocmai am avut o revelatie! 🙂

Mi-am adus aminte de un prieten drag. El acum 2 ani, cand discutam despre iubitul meu pe care abia il cunoscusem, mi-a spus asa: “Nu o sa te faca niciodata fericita.” Si prietenul meu fiind o persoana cu simturi intuitive dezvoltate, ceea ce mi-a spus el, a sunat ca un fel de profetie de care m-am temut imediat. La momentul acela tin minte ca imediat l-am contrazis si i-am spus ca nu e adevarat, ca ma face foarte fericita, dar adevarul era ca in sufletul meu aveam dubii si temeri vizavi de relatia noastra.

De atunci, cuvintele acestui prieten au ramas intiparite timp de doi ani in mintea mea. Eu nu am o memorie buna, insa sunt lucruri si cuvinte pe care nu le pot uita pur si simplu. Unele dintre acestea au fost cuvintele lui. Si ori de cate ori eu si iubitul meu am avut certuri puternice sau neintelegeri, sau cand in relatia noastra persista lipsa de armonie, printre lacrimi imi veneau in gand cuvintele prietenului meu: “Nu te va face niciodata fericita.” Si simtind ca “profetia” se indeplineste si ca parca ma urmareste si persista, ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa inchei relatia, pentru ca oricum nu voi fi niciodata fericita cu el. Aceste cuvinte prinsesera radacina in mine si creasera o temere, un fel de blestem.

Insa in seara aceasta, gandind intamplator la tot felul de lucruri diverse, mi-am adus aminte si de prietenul cel drag si de ceea ce mi-a spus el, si fiind cu mintea calma si cu sufletul la carma, imediat a inceput un monolog in mine:

” Nu te va face niciodata fericita”. Si ce? SI CE? Foarte bine! Nici nu trebuie, nici nu e cazul. Acum realizez ca in tot acest timp aceste cuvinte au fost de fapt o binecuvantare, nu o proorocire de rau. Ei bine, e adevarat ca de multe ori am plans, ca de multe ori am avut momente dificile impreuna in care nu m-am simtit deloc fericita. Da, de multe ori am putut spune ca nu ma face fericita asa cum mi-as dori eu. Si de multe ori m-am indoit ca o va face vreodata. Si ce daca? Cu atat mai bine! De ce sa ma faca el fericita? Daca el m-ar fi facut fericita in tot acest timp, eu nu as fi evoluat cu nimic langa el, eu nu as fi invatat sa daruiesc intr-o relatie, eu nu as fi deprins radbdarea si iertarea, eu nu as fi devenit persoana care iubeste de i se revarsa iubirea din inima in trup si spirit si vrea sa danseze de iubire cand priveste in ochii iubitului. Daca el m-ar fi facut fericita, nu m-ar fi stimulat, nu m-ar fi ajutat sa curat karma dintre noi, nu m-ar fi provocat si m-ar fi plictisit. Daca el m-ar fi facut fericita, m-ar fi impins sa traiesc intr-o iluzie mincinoasa, crezand ca fericirea mea trebuie sa vina de la el si sa fie mentinuta de el. Daca el m-ar fi facut fericita, oricum nu ar fi fost niciodata de ajuns, pentru ca fericirea adevarata e cea care izvoraste din spiritul nostru propriu, nu din exterior. Daca el m-ar fi facut fericita, as fi devenit stapana lui, el fiind indatorat sa imi intretina mie fericirea si atunci libertatea noastra nu ar fi existat : el fiind indatorat mie si eu depinzand de el. Dar el nu m-a facut fericita. M-a facut sa plang, sa sufar, sa imi pun intrebari, sa caut in mine, sa invat sa iert, sa vreau sa ma autodepasesc din iubire, sa construiesc o relatie bazata de sinceritate si sustinere, sa scot la lumina temerile si intunericul din mine, sa sparg stereotipurile referitoare la iubire si ideea de cuplu dobandite din familie si din societate. Sa dezgrop ranile din iubire din vietile trecute si sa le vindec in lumina calda a iubirii sale imperfecte aparent, dar perfecte pentru ca asa a fost sa fie sa ne intalnim si sa ne iubim. Daca el m-ar fi facut fericita nu ne-am mai fi completat. Daca el ma facea fericita, nu am mai fi adormit imbratisati in extaz dupa nopti haotice de cearta, rascoala, plans, adevar, eliberare, lumina si pasiune. Daca el ma facea fericita, nu ar mai fi cunoscut cele mai intunecate parti din mine si nu m-ar mai fi stiut cum sunt eu cu adevarat, si reciproc. Dar nu m-a facut, si astfel am crescut impreuna, am invatat impreuna, am devenit unul impreuna si am devenit liberi impreuna, iar viata ne-a rasplatit in toate felurile posibile, incununandu-ne cu tot ce ne puteam dori mai frumos. De parca viata ne-a soptit dulce la ureche mereu: foarte bine, sunteti pe calea corecta, iubiti-va si fiti impreuna, uite ce frumos va armonizati in fiecare zi ce trece.” Cu bucurie nemarginita spun ca nu este vorba de o coincidenta ca de cand iubitul meu a aparut in viata mea, viata s-a deschis enorm fata de mine si am primit multe daruri mai ales spirituale. De cand iubitul meu a aparut in calea mea, a inceput trezirea mea spirituala pentru ca a fi cu el zi de zi m-a stimulat sa caut adevarul si sa aleg viata. In atatea feluri care nu au depins direct de el, m-a facut fericita prin mine insami, mai ales pentru ca datorita lectiilor si sustinerii primite de la el am invatat sa ma iubesc si sa ma accept pe mine din ce in ce mai mult. Nu spun ca daca nu ar fi fost el, nu as fi trait toate acestea, insa el a jucat un rol principal.

“Nu te va face niciodata fericita.” Perfect! Si ii multumesc ca nu m-a facut. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa realizez deplin si viu ca fericirea vine doar din mine si ca el nu are si nu va avea nimic de a face cu asta! Acum inteleg ca trebuie sa le multumim frumos oamenilor din vietile noastre care nu ne-au facut fericiti, care ne-au dat prilejul sa plangem si sa ne “zvarcolim” in iadul nostru interior, deoarece  ne-au facut cel mai mare bine. Fara ei nu am fi fost impinsi sa patrundem mai adanc in fiinta noastra, sa ne intalnim cu fricile si ranile noastre, cu ideile preconcepute, cu blocajele, cu limitarile emotionale, pe care sa le dam la o parte pentru a intrezari si imbratisa lumina splendida a propriului spirit iesit la iveala in urma durerii.

Nu asteptati niciodata sa va faca cineva fericiti. Nu este rolul lor sa faca asta. Nu asteptati sa va dea fericirea, iubirea, pacea sau sa va daruiasca ceea ce va doriti. Nu este rolul lor asta. Voi si numai voi aveti acest rol. Ei au rolul sa va dea impulsul, socul, durerea daca este necesar, sustinerea, de a va autodepasi, de a va trezi, de a va uita inauntru pentru a intelege de ce ati atras toate acestea. Ei va pun in fata oglinda pentru a va vedea intunericul si lumina. Ei va arata adevarul si adevarul de cele mai multe ori vine cu soc si durere, pentru ca altfel spiritul uman nu poate fi resuscitat din amortirea sub care il tine egoul. Priviti acum cu recunostiinta la toti cei care v-au suparat, enervat, facut sa plangeti, ranit, vreodata si vedeti ghidul sau maestrul din ei care v-a facut ca astazi sa fiti oamenii mai buni care sunteti. Daca v-ar fi facut fericiti, ati fi ramas amortiti, inconstienti, pierduti in iluzia ca fericirea vine din exterior. Incetati sa le mai cereti sa va indeplineasca nevoi si asteptari si nu mai cautati in ei un super-erou care sa va salveze din propria neputinta si limitare, nu le mai cereti sa va faca fericiti si sa va faca sa va simtiti iubiti. Iubirea si fericirea vin doar in centrul fiintei voastre, din spirit si din constiinta, de la Sursa tuturor lucrurilor, de la Dumnezeu, prin voi insiva, ci nu prin cei din jur. De aceea, cand va iubiti pe voi insiva, iubirea se va revarsa in exterior catre ceilalti, si din ei se va revarsa inapoi catre voi insiva. Aceeasi iubire, iubirea voastra, ca un bumerang, se va intoarce inapoi. Asa ca si ce daca ceilalti nu va fac fericiti? Nici nu e cazul, nici nu trebuie, nici nu e normal, nici nu e rolul lor! Daca ati trata la fel problema si in ceea ce priveste hrana, ce ati face? Ati muri de foame pentru ca altii nu va dau de mancare? Nu. V-ati procura singuri hrana. La fel e si cu fericirea, si cu iubirea, si cu orice alt lucru din Univers. Evolutia personala a fiecaruia catre centrul sau divin, aceasta intoarcere acasa, precum si toate celelalte aspecte care tin de ea, sunt individuale si depind doar de fiecare spirit in parte. Ceilalti ne pot ajuta, isi pot lua aceasta misiune, dar este ALEGEREA lor, ci nu OBLIGATIA lor, si mai ales, ei nu vor face decat sa ne impulsioneze, ci nu sa ne faca toata treaba.

Ok, deci…sa inteleg ca cineva nu te face fericit sau fericita. Ei, si? Foarte bine! Bucura-te, profita de ocazie ca sa inveti ceva despre tine si multumeste-i!

Namaste! Va imbratisez cu drag!

Diana

images

Tag Cloud