Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘iluminare’

Ce sarbatorim de fapt de Paste?

Cu gandul la sarbatoarea care se apropie, imi dau seama ca nu mai exista nimic spiritual in ea. Poate ca nici nu a existat vreodata. Se spune ca…de fapt, traditia ne spune ca de Paste se sarbatoreste invierea lui Iisus. Frumoasa idee. Invierea. Intr-un fel, venirea primaverii, renasterea naturii si invierea lui Iisus, se asociaza in mod oportun pentru a ne incuraja sa pretuim viata, sa invatam sa renastem si sa ne inaltam in vibratii mai inalte. Dar nu asta promoveaza traditia romaneasca, nu asta promoveaza religia ortodoxa. Se promoveaza indatorarea fata de un Iisus martirizat la extrem pentru a ne mentine etern in senzatia de vinovatie si pacat, in sentimentul ca orice am face nu vom reusi sa egalam sacrificiul lui Iisus si ca numai prin supunerea fata de biserica ne putem elibera. Se promoveaza o imagine violenta a unei morti mai mult fizice decat spirituale, in care se pune accentul pe invierea vazuta ca un miracol, ci nu ca pe un fenomen spiritual natural, care face parte din calatoria fiecarui spirit. Iisus s-a inaltat mai degraba in spirit, vibrational, decat fizic, si intreaga sa calatorie pe pamant este simbolica si plina de lectii pozitive, dintre care cea mai pozitiva lectie este ca si noi putem face ce a facut el si inca mai multe. Iisus a fost de fapt un lider spiritual, un invatator, un guru, un maestru ascensionat. Nu a fost mai fiu al lui Dumnezeu decat oricare dintre noi. Dar biserica nu vrea ca noi sa stim asta, pentru ca daca am intelege ca suntem spirite egale lui Iisus, ea ce rol ar mai avea? Oare ar mai fi nevoie de un intermediar care sa stabileasca termenii relatiei omului cu Dumnezeu? Nu.

Inaltarea lui Iisus s-a petrecut la fel cum se petrece inaltarea oricarui om care se trezeste si urmeaza o cale spirituala evolutiva. Iisus s-a nascut si a trait pentru a fi un exemplu, pentru a inspira si pentru a reaminti oamenilor,prin exemplul sau, ca sunt fiinte divine si ca au puteri nemarginite. Iisus ne-a reamintit ca exista viata dupa iesirea din trup si ca prin lasarea egoului in urma, prin sacrificiul suprem al renuntarii la identitatea amagitoare pamanteasca, a mastii pe care o purtam de fapt, ascunzandu-ne latura divina, ne vom ridica in vibratie atat de usor incat vom ajunge sa ne intoarcem in Unitate. Nimic nu se face insa, fara sacrificiu. Dar acest sacrificiu este de fapt lasarea in urma a unei haine ude, murdare si grele pe care am tesut-o din programele adunate de-a lungul vietilor si care ne ingreuneaza evolutia (karma). Iisus a fost un Buddha, un Yogananda, un Osho, un Gandhi, un Mooji…un guru iluminat al vremurilor sale. El a fost un om minunat, o incarnare si o manifestare a spiritului Christic. Prin toti acesti oameni s-a manifestat si se manifesta inca iubirea si intelepciunea cosmica. Si noi putem accesa aceleasi calitati daca ne dorim si lucram pentru asta.

Asa ca daca vrem sa sarbatorim ceva neaparat dumnica aceasta, haideti sa sarbatorim Iisusul din fiecare din noi. Haideti sa ii onoram exemplul si sa ne amintim ca in fiecare din aceste zile traim plenar o inviere proprie si o inaltare in vibratie. Haideti sa sarbatorim Divinitatea care se manifesta prin fiecare forma de viata sau prin fiecare forma oarecare, deoarece orice exista pe acest Pamant este creat din aceeasi energie divina.

Si astfel ajung la un alt subiect pe care vreau sa vi-l aduc in atentie. Iisus a venit sa ne invete compasiunea, iubirea si blandetea. Ce legatura au compasiunea, iubirea si blandetea cu ucisul mieilor? Chiar credeti ca Iisus a fost atat de barbar si de crud incat sa ceara in numele sau si sa se bucure de sacrificiul cu sange rece a unor fiinte blande, nevinovate, abia nascute? Il vedeti pe Iisus taind un mielusel? Il vedeti pe Iisus cu mainile patate de sange? De altfel, ati vazut vreun mare invatator spiritual sa ucida animale? Nu, toti au fost vegetarieni. Stiti voi ce manca Iisus la masa? Nu,nu stiti, pentru ca nu ati trait in acele vremuri. Stim doar ce ne-a povestit biserica. Stim ce au vrut ei sa duca mai departe. Insa cu siguranta, un om pur, intelept si plin de iubire nu ar fi putut comite crima sau sa consume victima unei crime. Nu stiu daca ati observat in jurul vostru, dar odata cu ridicarea in vibratie, odata cu regasirea perfectiunii divine pe care o reprezinta, oamenii treziti renunta la a mai exploata si consuma alte fiinte. Numai in ultimii 4 ani, eu insami si cel putin 10 persoane din jurul meu au renuntat la orice produs de provenienta animala. De ce? Din compasiune. Pentru ca trupul nostru se poate hrani extraordinar de sanatos si suficient, fara a ingera rezultatele unor acte de cruzime inimaginabila, fara a sustine si promova violenta si agresivitatea. Cu totii ne dorim o lume in pace, plina de armonie si iubire. Cat timp se vor mai priva de libertate, chinui, tortura, ucide si consuma animale, aceasta lume nu se va aseza pe Pamant. Pentru ca atat timp cat inca vor exista fiinte care vor fi chinuite,terorizate si ucise in groaza si disperare, aceste energii negative emise de viata lor amarata si de moartea lor, vor mentine pe Pamant o vibratie joasa.

215735_313345615432275_1312333397_n

Anual,se ucid in lumea intreaga cateva ZECI DE MILIARDE de fiinte vii, care simt, care plang, care se zbat si lupta pana la ultima sclipire de viata pentru a trai, pentru a continua sa fie alaturi de cei dragi, pentru a isi pastra dreptul la existenta. Toata energia enorma emisa de aceste fiinte este ca un nor negru care se mentine in aura planetei. Nici o alta specie evoluata spiritual din Universul acesta nu consuma trupurile decedate alte altor fiinte. In acest Univers, doar omul ucide cu sange rece, fara regret, pentru a se hrani in exces, desi nici macar nu ii face bine. Numai omul poate vana din placere, ca hobby sau sport. Numai omul poate privi in ochii umezi ai unui miel, ai unui vitel, ai unui purcel, si tot sa ii taie gatul. Si traind in aceasta ignoranta crasa, pastram asupra noastra o mare incarcatura karmica fata de planeta. Animalele nu sunt aici ca sa fie consumate de noi. Animalele au si ele viata lor. Sunt fiinte sociale, care au familii, care simt iubire, devotament si grija, care au sentimente materne si care isi doresc sa traiasca. Ati vazut animal care sa nu se zbata sa traiasca cand este taiat? Ati vazut vacuta care sa nu planga dupa vitelus cand ii este rapid si dus departe, pentru ca laptele ei sa fie folosit de om?

401962_10151355578347511_59731940_n

Odata cu venirea primaverii, mielusei curati si frumosi, jucausi si inocenti, s-au nascut intr-o lume in care nu stiau ce ii asteapta. Nu s-au nascut pentru a fi mancati, nu acesta este scopul lor. S-au nascut pentru ca animalele se inmultesc si dau nastere la pui vii. S-au nascut dintr-o mama care i-a primit cu iubire si i-a tinut langa ea pana cand ii vor fi luati si ucisi cu sange rece in cateva secunde. Nimeni nu va lua in seama tipatul lor de disperare si frica paralizanta. Poate putini vor fi impresionati dar vor intoarce capul. Nimeni sa ii apere, nimeni sa ii salveze. Omul castiga prin forta fizica. Omul ii ucide, le curma viata scurta de copii jucausi, pentru a isi umple burta o zi-doua. Pentru o zi-doua de pofte egoiste, suflete curate trec prin clipe de cosmar si mor sangerand lent pana la stingerea lor. Oare de ce s-au gandit oamenii sa asocieze aceasta imagine cu Iisus, cu intaltarea,cu reinvierea? Ce e inaltator si frumos in asta? Sunt doar maini patate cu sange si un Pamant indurerat. Dar cine sa auda glasul celor care nu pot vorbi? Daca ati privi in ochi un miel, si ati stii cat sufera, si l-ati vedea ca pe o fiinta cu sentimente si senzatii fizice, ati avea curaj sa puneti pana pe cutit si sa il ucideti? Ati simti ca ati infaptuit o grozavie? Ati simti ca e o jertfa pentru Iisus? Care Iisus? Cel ortodox, din carti? Stiti voi ce si-ar fi dorit Iisus? Pace, armonie si iubire si-ar fi dorit. Si-ar fi dorit ca mieii sa traiasca. Si-ar fi dorit ca oamenii care sunt fiinte divine sa inceteze sa se mai hraneasca inconstient, manipulati de cultura, traditii si societate, si sa isi dea seama ca un suflet curat se simte bine doar intr-un trup curat care nu se alimenteaza cu cadavrele unor fiinte ucise fara mila.

Cozonaci,oua si miei morti. Asta inseamna Pastele pe care toti il asteapta si care porneste in unii doar lacomie si dorinte primitive, in loc sa ii aduca in vibratii mai frumoase. Credeti ca Iisus de aia a venit printre noi? Ca sa promoveze cozonacii, ouale si mieii morti? Credeti ca Iisus se simte flatat si bagat in seama daca aveti masa plina? Daca v-ati umplut masa cu pretul unor vieti nevinovate? Cum vrem noi sa evoluam si sa ne consideram iluminati daca tinem animale in captivitate, daca le abuzam si exploatam la maxim, daca le ucidem si le mancam ca si cum ar fi ceva normal?

306068_4668121105451_1883354929_n

E frumos sa invoci energiile divine, spirite si ghizi cand gatesti si sa dedici mancarea unor fiinte de lumina in semn de recunostiinta. Dar nu cred ca fiintelor de lumina de Sus le-ar placea mirosul de cadavru si energia neagra a crimei savarsite. Orice s-ar spune, moartea acestor animale nu este naturala, ci este o crima. Moartea naturala este cand animalul moarte de batranete sau de boala. Altfel de moarte este crima atat timp cat bietul animal se zbate, tipa, lupta, este ingrozit, vrea sa scape si moare in spasme in timp ce sangele i se scurge din corp. Ati vrea sa murit asa, chiar daca stiti ca trupul este doar un vehicul si sufletul merge mai departe? Stiti cu ce ati pleca mai departe, chiar daca v-ati reincarna? Cu energia fricii. Aceste animale nu au karma pentru ca nu au liber arbitru, si nu poarta pica si nu urasc pentru ca ele sunt create din natura si natura este pura energie divina a iubirii manifestata. Un miel reincarnat nu isi va uri calaul daca il va intalni din nou, insa va pastra intr-un colt din sufletul sau energia fricii. Daca tot ceea ce exista este un TOT si totul este UNA, imaginati-va ce impact are asupra planetei energia creata din uciderea anuala a zeci de miliarde de animale. Aceeasi energie, acelasi suflet, aceeasi Sursa, avem cu totii, noi si animalele. Doar pentru ca ele nu seamana cu noi fizic si nu comunica prin cuvinte, nu inseamna ca sunt proaste, nu au suflet, nu au sentimente, nu pretuiesc viata. De la animale putem invata curajul, puterea, iertarea, traitul in prezent, iubirea neconditionata, cum sa mergem mai departe oricat de bolnavi sau tristi am fi, cum sa ne adaptam la conditii grele si cum sa traim la unison cu natura, fara sa o exploatam egoist si distructiv.

Asa ca,dragii mei, chiar daca mesajul pare dur, de fapt este un mesaj de compasiune menit sa va schimbe macar putin atitudinea fata de fratii nostri alaturi de care traim pe Pamant. Ganditi-va de acest Paste la ceea ce a vrut Iisus sa promoveze in Lume cu adevarat. Ganditi-va ca Iisus nu ar fi vrut sa va manifestati asa, prin cruzime si lacomie. Haideti, daca totusi vreti sa mentineti aceasta sarbatoare in semn de recunostiinta fata de Iisus si fata de divinitate, sa nu o transformam intr-o sarbatoare a burtilor pline si a masacrului mieilor. Haideti sa nu mai incurajam de data asta niste practici atat de urate si de barbare si sa ne amintim de mesajul pur spiritual lasat de Iisus. Sa fie o sarbatoare a recunostiintei, a iubirii, a iubirii de sine, a faptelor marete de ajutorare, a compasiunii, a meditatiei si puritatii sufletesti!

936880_561797940520989_1836545873_n

Eu una nu voi mai sarbatori Pastele incepand cu acest an. Pentru mine nu mai face sens. In loc sa imi amintesc de inaltarea lui Iisus o data pe an si sa o sarbatoresc prin mancare, prefer sa muncesc din greu cu mine tot anul pentru a reusi sa devin si eu omul care a fost Iisus, onorand astfel exemplul sau si crescand prin evolutia mea spirituala, vibratia planetei.

Pentru cei care pastrati inca aceasta traditie, va doresc sa va bucurati de ea cu iubire si constiinta impacata! Daca va doriti sa sarbatoriti un Paste fara cruzime, dar sa pastrati mancarurile traditionale cat de cat, va pot impartasi retetele mele delicioase de anii trecuti de drob,cozonac,pasca,aperitive si friptura vegane (fara produse animale),care odata gatite arata la fel si au gust asemanator, ba chiar mai bun. Lasati un mesaj si va pun retetele. Sper ca voi avea multe cereri. 🙂

Din inima,Diana

UPDATE: Retetele le gasiti aici: https://luminarasaritului.wordpress.com/2013/05/01/retete-fara-cruzime-pentru-paste-retete-vegane/

Spor la gatit! 🙂

Advertisements

Intalnirea cu zidurile noastre de protectie

“Recent, am vorbit cu o femeie care mi-a spus ca era ingrijorata ca facea ceva în neregula pe calea ei spirituala. A ajuns la concluzia asta pentru ca a ramas incurcata cu privire la ce trebuia sa faca cu viata ei, iar aceasta deruta ii marea continuu stresul emotional si mental. Cu siguranta, ea a dedus ca, undeva pe calea ei spirituala, a cotit intr-o directie gresita, altfel nu ar fi intr-o astfel de criza. Corect?

Inainte de asta, dupa o conferinta, vorbisem cu un barbat care relatase ca, asemenea acestei femei, si lui ii era clar ca se ratacise în calatoria sa spirituala. Mi-a spus ca a inceput sa se ocupe, printre altele, de spiritualitate în urma cu cativa ani, dupa ce a divortat. Simtind ca este intr-o situatie vulnerabila în plan emotional – adica: pentru prima oara dupa ani de zile era singur – el a crezut ca spiritualitatea era solutia la tristetea provocata de singuratate. Insa, în pofida tuturor cartilor din domeniul spiritualitatii, pe care le citise si a tuturor atelierelor de lucru la care participase, a declarat, cu un pic de suparare, ca inca era singur. Asadar, ce anume facea gresit? Citea cartile nepotrivite? Mergea la atelierele de lucru nepotrivite? Ce e cu chestia asta spirituala si de ce nu da rezultate?, s-a intrebat el.

As putea da multe alte exemple de povestiri din partea oamenilor, ale caror situatii de viata reflecta, mai mult sau mai putin, aceeasi deruta cu privire la drumul lor spiritual: Sunt în continuare nefericit/confuz/ suparat/lefter/etc., deci am luat-o intr-o directie gresita, pe drumul meu spiritual? Majoritatea relatarilor au cateva puncte comune. În primul rand, oamenii presupun ca ceva merge aiurea „in ceruri”, în ceea ce ii priveste, pentru ca problemele pe care le doresc rezolvate sau disparute, chiar nu dispar. Au nevoie de alte rugaciuni? Sau poate ar fi de folos mai multe lumanari?

Uneori, oamenii incep sa fie disperati pentru ca au fost pacaliti; adica, solutiile de rezolvare a problemei, incantatiile si mantrele pe care le-au folosit chiar nu sunt eficiente – sau cel putin nu atat de eficiente pe cat au scontat ei. Un tanar chiar a spus: „Stii, poate ca ar fi trebuit sa incerc budismul. Imi place ideea de a considera viata ca pe o gramada de nimicuri. Dar, pentru mine, are logica.” M-am gandit: „Pot vedea cum tu si cu neantul chiar v-ati impaca de minune.”

Multi oameni sunt un pic uluiti sa afle ca durerea sau confuzia – care de multe ori creste, atunci cand te angajezi pe calea spirituala – nu semnaleaza ca faci ceva gresit, ci ca faci ceva potrivit. Pentru unii oameni, aceasta veste este ca balsamul pus pe o arsura. Pentru altii, este ultimul lucru pe care vor sa il auda. Intrucat foarte multi oameni fie isi urmeaza în mod activ drumul spiritual, fie se balacesc în curentele spirituale, ca observatori, nefiind siguri despre ce inseamna cu adevarat un drum spiritual, m-am gandit sa cercetez subiectul, scotand în evidenta intalnirea inevitabila cu Zidurile de protectie spirituala.

Ce este si ce nu este Calea Spirituala

Am studiat scrierile si intelepciunea marilor mistici, cea mai mare parte din viata mea. Indiferent ca acesti mistici provin din traditiile Occidentale sau Orientale, exista invataturi esentiale despre adevar, care sunt universale pentru toate caile spirituale. Acestea sunt adevarurile mistice si, chiar daca ar putea fi predate în moduri diferite, ajustate ca sa se potriveasca anumitor culturi si mitologii, în esenta lor, ele sunt în armonie. Pornind de la acest context, sa examinam cateva intelegeri gresite comune, despre ce inseamna calea spirituala.

·         Calea spirituala nu este o cale de rezolvare a problemelor. Chiar daca, de multe ori, crizele determina o persoana sa se intoarca la spiritualitate sau la rugaciune, nu vei gasi nicio invatatura autentica în care maestrul spiritual sa il asigure pe discipol ca toate problemele si grijile lumesti vor fi preluate si rezolvate, odata ce incepe sa se roage, sa mediteze sau, în lumea contemporana, sa mearga la seminarii si sa citeasca cea mai recenta carte de auto-dezvoltare. Fie ca te gandesti la intelepciunea lui Buddha sau la misticismul organic al lui Tao, la invatarurile sacre ale lui Iisus sau la teologia mistica a Terezei de Avila, nimeni nu iti promite incetarea tuturor problemelor. Mai curand, invataturile lor sunt directive despre cum sa inaintezi prin incercarile vietii, cum sa le percepi drept „iluzii” (in limbajul lui Buddha) si cum sa inveti – sa inveti mereu – despre felul în care incercarile vietii iti influenteaza conduita interioara fata de putere, mai ales fata de puterea ta de a face alegeri.

·         Calea spirituala nu te consoleaza cu miturile din copilarie, despre Dumnezeu si despre locul pe care il ai în acest univers. De fapt, ea le demonteaza – daca nu le distruge complet. Ce vreau sa spun prin asta? Traditia Occidentala este inradacinata intr-un mit care favorizeaza suferinta. In societatea noastra, suferinta este recompensata. Atunci cand oamenii isi revin dupa o boala, sunt convinsi ca motivul refacerii este faptul ca ei sunt deosebiti si, prin urmare, suferinta lor nu a fost degeaba. Cunosc nenumarate povestiri despre oameni care s-au purtat de parca au fost nauciti, pentru ca „rasplata cereasca” pe care o asteptau nu a venit niciodata. O femeie mi-a spus ca a facut tot ce a fost „calauzita” sa faca: s-a mutat, a divortat, si-a vandut bunurile si si-a parasit prietenii. A facut toate astea, convinsa fiind ca isi urma calauzirea launtrica, asa ca, „de ce nu-mi reuseste nimic acum?” Ultimul lucru pe care voia sa il auda aceasta femeie de la mine era exact lucrul pe care avea nevoie sa il auda de la mine: „Totul iti reuseste, numai ca nu asa cum vrei tu. Dar, daca asta e modul de care ai nevoie?”

·         Calea spirituala nu inseamna a ti se darui calea, ci a ti se arata calea ta. Acesta este un adevar foarte periculos, dar profund de mistic. Ce inseamna el cu adevarat? Si de ce nu poate fi Divinitatea mai clara, mai evidenta si mai directa? Stii, cu cat sunt mai de mult timp în acest camp al teologiei mistice, traind cu urcusurile si coborasurile mele, cu atat mai mult devin marile invataturi aproape amuzant de reale, ca sa nu mai spun cat de adevarate se dovedesc a fi, inca o data. Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima.

Sf. Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata, unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului. „De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.” Sf. Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat. Barbatul a raspuns: „As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.”

„Si cum e viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sf. Augustin.

„Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.”

„Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin.

„Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt în continuare un om sarac.”

„Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat în spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”.

Barbatul s-a uitat la Sf. Augustin, apoi a izbucnit în lacrimi.

·         Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi.

Intalnirea Zidurilor de protectie

Un zid este ceea ce ridicam atunci cand nu vrem sa continuam o discutie sau un proces interior. Toti ati trecut prin experienta de a-i spune unei persoane: „Nu mai vreau sa vorbesc despre asta.” Si fara indoiala ca cineva ti-a spus acelasi lucru. Insa, dupa cum bine stii, incheierea unei discutii nu pune capat unui dialog interior.

Calea spirituala are o „minte” proprie. Adica, exista o harta arhetipala ce vibreaza sau indruma viata spirituala a tuturor, indiferent de traditia aleasa ori de practicile personale – sau chiar de absenta lor. Repet, toate traditiile sacre vorbesc despre etape de inaintare spirituala, care pur si simplu se activeaza odata ce practicantul paseste pe drumul launtric. Gandeste-te la aceasta analogie: Imagineaza-ti ca te pregatesti sa cobori în viata omeneasca si incepi sa te ingrijorezi în privinta modului în care te vei descurca cu inaintarea în varsta. Cum vei organiza trecerea de la un an la urmatorul? Într-un final, un suflet matur iti spune ca, acum mult timp,  au fost implementate anumite sisteme organice, care nu necesita atentie din partea omului. Unul dintre sisteme este cel legat de modul în care inainteaza în varsta, fiintele umane: pur si simplu, o fac. Li se intampla fara efort, desi vor face tot ce pot ca sa interfereze cu procesul. Este unul dintre numeroasele sisteme vii, asupra caruia ei nu au nicio autoritate.

Acelasi sistem este implementat pentru progresul si trezirea spiritului uman. Ea se va produce asa cum se produce în fiecare fiinta umana. Unii o vor simti ca pe o coliziune cu realitatea, iar altii o vor simti de parca ar ajunge acasa. Niciuna nu e mai buna decat cealalta, desi una din ele pare un pic mai buna. Oricum, nicio fiinta umana nu poate evita trecerea prin etapele inaintarii sufletului, care sunt inerente drumului spiritual. Pe calea lor spirituala, oamenii se pot juca cu coordonarea ei în timp, dar nu pot scapa niciodata de ea. De ce? Lucrurile evidente sunt si foarte amuzante: Viata este doar o cale spirituala.

Cele trei etape ale caii spirituale sunt: purificarea, iluminarea si uniunea. Poti recunoaste dupa cum suna cuvantul – purificare – ca asta e domeniul de activitate al Zidului de protectie. Le voi descrie succint pe fiecare, apoi voi discuta mai pe larg despre prima etapa. Prima etapa – purificarea – se refera exact la ceea ce semnifica cuvantul – o indepartare a reziduurilor tale launtrice emotionale, mentale, spirituale si psihice. Din motive clare, aceasta este sfera de activitate a Zidului de protectie.

Etapa a doua – Iluminarea – se refera la o inaintare spre mai multa transcendenta sau spre ceea ce Buddha ar numi o stare de constiinta mai detasata. Altfel spus, o minte si o inima iluminata este capabila sa „perceapa adevarul”, sa vada cu claritate, mai degraba decat sa priveasca viata prin intermediul unui program privat al egoului, incarcat de frica, nesiguranta, lacomie si toate celelalte emotii umane inferioare. Golita de ele, fiinta umana poate vedea în inima unei alte persoane, cu claritate si compasiune, sau poate discerne cu intelepciune, esenta unui conflict. A te ilumina inseamna „a aduce lumina cu care sa atingi” orice lucru sau orice persoana cu care te afli în contact.

În final, etapa a treia, cea a Uniunii, se refera la sufletul care ajunge la stari de constiinta mistice si profunde, ce transcend mintea lumeasca obisnuita. Cum s-ar spune, este deschis un portal spre o „minte cosmica”, iar misticul fuzioneaza cu energiile Divine pe care mintea umana neinitiata este incapabila sa le inteleaga.

Sa dezvolt acum subiectul Zidului de protectie, caci povestirile pe care le-am relatat la inceputul acestui material, au fost ceea ce eu as considera a fi povestiri despre Zidul de protectie; adica, ambele persoane au atins granita unui mod de gandire. Cu alte cuvinte, ei si-au epuizat unul dintre miturile lor despre cum trebuia Dumnezeu sa actioneze în viata lor: eu fac asta si Dumnezeu trebuie sa faca aia. Daca sunt fata buna si-mi urmez calauzirea, atunci rasplata mea ar fi ca trebuie sa reusesc în toate. Si, mai departe: merit un card „Gata cu suferinta”, pentru ca m-am saturat de suferinta pamanteasca.

Crizele de mit sunt printre cele mai intalnite Ziduri de protectie. Undeva în mintea lui, fiecare are un mit despre Dumnezeu, iar printre cele mai populare si, prin urmare, cele mai puternice, sunt cele cu Dumnezeul „rasplatei si al pedepsei” si mitul „suferinta e rasplatita cu comori”. Nu exista un Dumnezeu în afara planetei, care actioneaza potrivit regulilor pamantesti ale concursurilor show, cum ar fi: „Tu faci asta si eu voi face aia”. Noi actionam pe baza acelor reguli si le-am proiectat asupra miturilor noastre despre Dumnezeu, bazandu-ne pe felul în care ne-ar place noua ca Dumnezeu sa se comporte: Exact ca Noi, doar ca mai bine si la scara mai mare. În acel fel, putem face ce ne place mai mult sa facem – adica sa controlam totul, inclusiv natura lui Dumnezeu.

Calea spirituala se refera la renuntarea la miturile tale despre Dumnezeu – actul suprem de capitulare. Atunci cand i-am spus femeii din prima relatare: „De fapt, deruta ta imi spune ca faci totul bine”, la inceput, a fost dezorientata. Statea în fata Zidului ei de protectie. Voia ca mitul ei despre Dumnezeu sa fie adevarat si sa inceapa sa-si faca efectul. In realitatea ei spirituala ideala, urmarea faptului de a-si fi urmat calauzirea primita trebuia sa fie rasplatita cu oportunitati clare si cu solutii la problemele ei financiare si emotionale. De fapt, se astepta ca va aparea cineva, care sa o sustina în vreun fel. Pentru ea, acesta era raspunsul la rugaciunile ei. Faptul de a nu vedea pe nimeni aparand la orizont, a facut-o sa fie derutata si intr-o forma deloc mai buna fata de situatia pe care o parasise. Unde gresise?

Am intrebat-o daca era dispusa sa-si analizeze miturile despre Dumnezeu, drept urmatorul ei pas. Daca se afla exact unde trebuia sa fie, iar urmatorul ei pas era sa nu se astepte sa apara cineva în calea ei? Ce ar fi vrut sa faca mai departe? Conversatia mea cu aceasta femeie a fost mult mai complicata decat acest rezumat – dupa cum sper ca va puteti da seama – dar, din fericire, rezultatul a fost ca ea a inteles ca se agata de un „mit disfunctional”, de care era nevoie sa se elibereze. Oriunde s-ar fi mutat, ar fi fost nevoita sa se confrunte cu acel crez. Nu s-a mai gandit ca poate ca s-a mutat în orasul nepotrivit sau ca si-a luat serviciul nepotrivit. Inca se mai gandea ca Universul ii datora „ceva deosebit”, pentru ca isi urmase indrumarea primita. Din fericire, în cele din urma a strapuns Zidul de protectie si s-a eliberat de acel mit impovarator.

Pentru tine:

Calea spirituala este un sir neintrerupt de strapungeri ale Zidurilor noastre de protectie, de inlaturare a miturilor disfunctionale si de dobandire a unei viziuni clare despre cine suntem si despre legile care guverneaza viata. Ea nu are legatura cu gasirea unui drum lipsit de probleme sau a unei cai de a dobandi mai multe lucruri de acumulat. Asta nu te face decat sa-ti doresti si mai multe lucruri. Hranirea acelei fiare nu are sfarsit.

Iata cateva puncte pentru tine, legate de munca ta interioara:

 ·        Daca consideri ca esti pe o cale spirituala, atunci etapele de „purificare, iluminare si uniune” sunt active în viata ta. Asa cum nu poti opri procesul de imbatranire, nici pe ele nu le poti opri. Prin urmare, fii atent la ele. Suntem purificati de frici, de iluzii si de aspectele umbrei noastre. Un proces de purificare se poate manifesta sub forma de dureri repetate de cap, renuntare la dependente, boala, tipare disfunctionale de credinta sau orice alte tipare repetate, ce intrunesc calitatile de Ziduri de protectie. Identifica-ti Zidurile de protectie si cerceteaza modul de a razbate prin ele.

·         Spiritualitatea nu inseamna a citi carti de auto-dezvoltare; ea inseamna rugaciune, reflectare asupra alegerilor din viata ta si contemplarea deciziilor morale, etice si intelepte. Viata ta spirituala se refera la accesarea adevarului si nu la indepartarea de el.”

Sursa: Newsletter Editura For You – 1 Aprilie 2012.  Text scris de Caroline Myss, autoarea cartii ” De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem” , publicata de Editura For You pe care o gasiti aici http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=62 Precizez ca textul a fost redat partial, deoarece aceasta este partea care mi-a placut cel mai mult si am considerat sa o impartasesc cu voi.

Tag Cloud