Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘libertate’

Fericirea ta nu e datoria nimanui

Tocmai am avut o revelatie! 🙂

Mi-am adus aminte de un prieten drag. El acum 2 ani, cand discutam despre iubitul meu pe care abia il cunoscusem, mi-a spus asa: “Nu o sa te faca niciodata fericita.” Si prietenul meu fiind o persoana cu simturi intuitive dezvoltate, ceea ce mi-a spus el, a sunat ca un fel de profetie de care m-am temut imediat. La momentul acela tin minte ca imediat l-am contrazis si i-am spus ca nu e adevarat, ca ma face foarte fericita, dar adevarul era ca in sufletul meu aveam dubii si temeri vizavi de relatia noastra.

De atunci, cuvintele acestui prieten au ramas intiparite timp de doi ani in mintea mea. Eu nu am o memorie buna, insa sunt lucruri si cuvinte pe care nu le pot uita pur si simplu. Unele dintre acestea au fost cuvintele lui. Si ori de cate ori eu si iubitul meu am avut certuri puternice sau neintelegeri, sau cand in relatia noastra persista lipsa de armonie, printre lacrimi imi veneau in gand cuvintele prietenului meu: “Nu te va face niciodata fericita.” Si simtind ca “profetia” se indeplineste si ca parca ma urmareste si persista, ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa inchei relatia, pentru ca oricum nu voi fi niciodata fericita cu el. Aceste cuvinte prinsesera radacina in mine si creasera o temere, un fel de blestem.

Insa in seara aceasta, gandind intamplator la tot felul de lucruri diverse, mi-am adus aminte si de prietenul cel drag si de ceea ce mi-a spus el, si fiind cu mintea calma si cu sufletul la carma, imediat a inceput un monolog in mine:

” Nu te va face niciodata fericita”. Si ce? SI CE? Foarte bine! Nici nu trebuie, nici nu e cazul. Acum realizez ca in tot acest timp aceste cuvinte au fost de fapt o binecuvantare, nu o proorocire de rau. Ei bine, e adevarat ca de multe ori am plans, ca de multe ori am avut momente dificile impreuna in care nu m-am simtit deloc fericita. Da, de multe ori am putut spune ca nu ma face fericita asa cum mi-as dori eu. Si de multe ori m-am indoit ca o va face vreodata. Si ce daca? Cu atat mai bine! De ce sa ma faca el fericita? Daca el m-ar fi facut fericita in tot acest timp, eu nu as fi evoluat cu nimic langa el, eu nu as fi invatat sa daruiesc intr-o relatie, eu nu as fi deprins radbdarea si iertarea, eu nu as fi devenit persoana care iubeste de i se revarsa iubirea din inima in trup si spirit si vrea sa danseze de iubire cand priveste in ochii iubitului. Daca el m-ar fi facut fericita, nu m-ar fi stimulat, nu m-ar fi ajutat sa curat karma dintre noi, nu m-ar fi provocat si m-ar fi plictisit. Daca el m-ar fi facut fericita, m-ar fi impins sa traiesc intr-o iluzie mincinoasa, crezand ca fericirea mea trebuie sa vina de la el si sa fie mentinuta de el. Daca el m-ar fi facut fericita, oricum nu ar fi fost niciodata de ajuns, pentru ca fericirea adevarata e cea care izvoraste din spiritul nostru propriu, nu din exterior. Daca el m-ar fi facut fericita, as fi devenit stapana lui, el fiind indatorat sa imi intretina mie fericirea si atunci libertatea noastra nu ar fi existat : el fiind indatorat mie si eu depinzand de el. Dar el nu m-a facut fericita. M-a facut sa plang, sa sufar, sa imi pun intrebari, sa caut in mine, sa invat sa iert, sa vreau sa ma autodepasesc din iubire, sa construiesc o relatie bazata de sinceritate si sustinere, sa scot la lumina temerile si intunericul din mine, sa sparg stereotipurile referitoare la iubire si ideea de cuplu dobandite din familie si din societate. Sa dezgrop ranile din iubire din vietile trecute si sa le vindec in lumina calda a iubirii sale imperfecte aparent, dar perfecte pentru ca asa a fost sa fie sa ne intalnim si sa ne iubim. Daca el m-ar fi facut fericita nu ne-am mai fi completat. Daca el ma facea fericita, nu am mai fi adormit imbratisati in extaz dupa nopti haotice de cearta, rascoala, plans, adevar, eliberare, lumina si pasiune. Daca el ma facea fericita, nu ar mai fi cunoscut cele mai intunecate parti din mine si nu m-ar mai fi stiut cum sunt eu cu adevarat, si reciproc. Dar nu m-a facut, si astfel am crescut impreuna, am invatat impreuna, am devenit unul impreuna si am devenit liberi impreuna, iar viata ne-a rasplatit in toate felurile posibile, incununandu-ne cu tot ce ne puteam dori mai frumos. De parca viata ne-a soptit dulce la ureche mereu: foarte bine, sunteti pe calea corecta, iubiti-va si fiti impreuna, uite ce frumos va armonizati in fiecare zi ce trece.” Cu bucurie nemarginita spun ca nu este vorba de o coincidenta ca de cand iubitul meu a aparut in viata mea, viata s-a deschis enorm fata de mine si am primit multe daruri mai ales spirituale. De cand iubitul meu a aparut in calea mea, a inceput trezirea mea spirituala pentru ca a fi cu el zi de zi m-a stimulat sa caut adevarul si sa aleg viata. In atatea feluri care nu au depins direct de el, m-a facut fericita prin mine insami, mai ales pentru ca datorita lectiilor si sustinerii primite de la el am invatat sa ma iubesc si sa ma accept pe mine din ce in ce mai mult. Nu spun ca daca nu ar fi fost el, nu as fi trait toate acestea, insa el a jucat un rol principal.

“Nu te va face niciodata fericita.” Perfect! Si ii multumesc ca nu m-a facut. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa realizez deplin si viu ca fericirea vine doar din mine si ca el nu are si nu va avea nimic de a face cu asta! Acum inteleg ca trebuie sa le multumim frumos oamenilor din vietile noastre care nu ne-au facut fericiti, care ne-au dat prilejul sa plangem si sa ne “zvarcolim” in iadul nostru interior, deoarece  ne-au facut cel mai mare bine. Fara ei nu am fi fost impinsi sa patrundem mai adanc in fiinta noastra, sa ne intalnim cu fricile si ranile noastre, cu ideile preconcepute, cu blocajele, cu limitarile emotionale, pe care sa le dam la o parte pentru a intrezari si imbratisa lumina splendida a propriului spirit iesit la iveala in urma durerii.

Nu asteptati niciodata sa va faca cineva fericiti. Nu este rolul lor sa faca asta. Nu asteptati sa va dea fericirea, iubirea, pacea sau sa va daruiasca ceea ce va doriti. Nu este rolul lor asta. Voi si numai voi aveti acest rol. Ei au rolul sa va dea impulsul, socul, durerea daca este necesar, sustinerea, de a va autodepasi, de a va trezi, de a va uita inauntru pentru a intelege de ce ati atras toate acestea. Ei va pun in fata oglinda pentru a va vedea intunericul si lumina. Ei va arata adevarul si adevarul de cele mai multe ori vine cu soc si durere, pentru ca altfel spiritul uman nu poate fi resuscitat din amortirea sub care il tine egoul. Priviti acum cu recunostiinta la toti cei care v-au suparat, enervat, facut sa plangeti, ranit, vreodata si vedeti ghidul sau maestrul din ei care v-a facut ca astazi sa fiti oamenii mai buni care sunteti. Daca v-ar fi facut fericiti, ati fi ramas amortiti, inconstienti, pierduti in iluzia ca fericirea vine din exterior. Incetati sa le mai cereti sa va indeplineasca nevoi si asteptari si nu mai cautati in ei un super-erou care sa va salveze din propria neputinta si limitare, nu le mai cereti sa va faca fericiti si sa va faca sa va simtiti iubiti. Iubirea si fericirea vin doar in centrul fiintei voastre, din spirit si din constiinta, de la Sursa tuturor lucrurilor, de la Dumnezeu, prin voi insiva, ci nu prin cei din jur. De aceea, cand va iubiti pe voi insiva, iubirea se va revarsa in exterior catre ceilalti, si din ei se va revarsa inapoi catre voi insiva. Aceeasi iubire, iubirea voastra, ca un bumerang, se va intoarce inapoi. Asa ca si ce daca ceilalti nu va fac fericiti? Nici nu e cazul, nici nu trebuie, nici nu e normal, nici nu e rolul lor! Daca ati trata la fel problema si in ceea ce priveste hrana, ce ati face? Ati muri de foame pentru ca altii nu va dau de mancare? Nu. V-ati procura singuri hrana. La fel e si cu fericirea, si cu iubirea, si cu orice alt lucru din Univers. Evolutia personala a fiecaruia catre centrul sau divin, aceasta intoarcere acasa, precum si toate celelalte aspecte care tin de ea, sunt individuale si depind doar de fiecare spirit in parte. Ceilalti ne pot ajuta, isi pot lua aceasta misiune, dar este ALEGEREA lor, ci nu OBLIGATIA lor, si mai ales, ei nu vor face decat sa ne impulsioneze, ci nu sa ne faca toata treaba.

Ok, deci…sa inteleg ca cineva nu te face fericit sau fericita. Ei, si? Foarte bine! Bucura-te, profita de ocazie ca sa inveti ceva despre tine si multumeste-i!

Namaste! Va imbratisez cu drag!

Diana

images

Advertisements

Un pas important pentru a iti schimba viata si a aduce compasiunea in lume

Dragii mei,

 

Deschid prin acest clip seria articolelor despre alimentatie si sanatate pentru un trup mai sanatos si mai curat vibrational, un spirit mai fericit, o constiinta mai impacata si o contributie minunata la creerea unei noi lumi descrisa prin libertate, egalitate, pace, armonie, iubire si compasiune.

Eu insami sunt vegetariana de aproape 4 ani, din dragoste pentru animale si ulterior din dragoste pentru un stil de viata sanatos. Iar in 2012 am facut si marele pas fericit de a deveni vegana. Sunt bucuroasa sa stiu ca aduc o contributie la o lume mai buna, ca in felul meu refuz sa plusez la masacrul pe care il indura animalutele zi de zi, si sa ma rasfat cu toate bunatatile pe care natura ni le-a lasat cu darnicie sa ne hraneasca plenar, complet.

Aveti aici, in mine, exemplul viu ca alimentatia vegana este hranitoare, sanatoasa si perfecta, dar mai ales este un model de viata plin de compasiune si iubire.

A fi vegan este un stil de viata, o alegere responsabila, o dieta completa, o filosofie orientata catre binele umanitatii, o religie a iubirii, si cu siguranta un pas enorm catre o evolutie spirituala frumoasa. Pot demonstra toate acestea prin exemplul meu, dar nu ar fi suficient – deoarece daca faceti acest pas trebuie sa il faceti constienti, din compasiune si informati pe cat de mult posibil.

Va las in continuare sa urmariti acest discurs care sustine perfect si filosofia mea si care va aduce o multime de informatii, iar pentru orice intrebari si discutii pe aceasta tema, va stau la dispozitie cu drag ( si dupa cum am spus, voi continua aceasta serie de articole despre alimentatia vegana si despre sanatate pe viitor).

Cel mai important discurs pe care il vei auzi vreodata – Gary Yourofsky

 

Va iubesc! Haideti sa construim impreuna o lume noua, aduncand in prezent visul unei dimensiuni 5D a iubirii, pacii, armoniei si compasiunii!

Diana

Cuplul si nevoia de cuplu

In Cer, fiintele de lumina nu manifesta gen sau sexualitate, ele fiind creatii ale unei unitati ce nu cunoaste dualitate, insa Dumnezeu spune ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, si de aici, subinteleg eu, ca El manifesta atat principiul feminin cat si pe cel masculin. Este mai usor sa se vorbeasca despre un dumnezeu EL pentru ca de mii de ani puterea a fost detinuta pe pamant, in mod vizibil, de barbati, si atunci mintile noastre fac automat asocierea cu un personaj masculin, deoarece, stim cu totii, Creatorul este atotputernic. Insa, Dumnezeu este si blandete, si grija, si compasiune, si iubire, si intuitie, si bunatate, si gratie, trasaturi ale femininului. Deci este Dumnezeu este si Mama si Tata.

In Univers exista doua forte care echilibreaza balanta: Yin si Yang. Yang este energia puterii, a determinarii, a instinctelor, a manifestarii, a luptei, a tot ceea ce este mai brut si mai omogen. Yin este o energie subtila frumoasa, delicata, care echilibreaza Yang-ul. Yin si Yang sunt precum blandetea si duritatea. Si nu pot exista una fara cealalta. Pentru ca una o defineste pe cealalta. Am putea spune ca femininul este ceea ce nu este masculinul si masculinul este ceea ce nu este femininul. Dar impreuna, desi sunt forte diferite, formeaza un tot de o armonie perfecta. Planeta Pamant este cel mai bun exemplu de dimensiune unde se manifesta aceste doua forte.

Dincolo de dubla fata a oricarui lucru de aici, dualitatea se arata pe Pamant prin existenta a fiinte de doua genuri diferite: feminin si masculin. Majoritatea animalelor respecta acelasi principiu cu unele exceptii, dar oamenii cu siguranta o fac cu totii.

Se spune ca toata viata cautam sa fim doi, pentru ca singuratatea cu certitudine nu este modul in care oamenii pot trai fericiti (cu unele exceptii). Eu as spune ca toata viata cautam sa fim UNUL. Eu vad duo-urile umane astfel: la reincarnare, venim ca parte dintr-o sfera impartita in yin si yang, si noi capatam rolul de yin sau yang, in functie de sexul pe care il primim pe parcursul dezvoltarii embrionului. Atunci cand ne intrupam ca barbat sau femeie, devenim jumatate din intregul care ne-a hranit. Suntem incompleti, si desi multi vor spune ca nu este adevarat si ca suntem completi de unii singuri, eu sustin ca este in spiritul legilor Universului ca barbatul si femeia sa se completeze, sa se defineasca si sa evolueze impreuna, ca un tot in metamorfoza. Chiar si noi insine manifestam ca spirite ambele principii deodata, unii avem caracteristici yin predominante – ca femei, dar uneori si ca barbati, si altii avem trasaturi yang – ca barbati, dar uneori si ca femei. Dar le avem pe amandoua, una mai predominanta ca cealalta. Este adesea intalnit, ca in cupluri sa se asocieze oamenii astfel incat sa fie unul yin si altul yang, pentru a se armoniza. Chiar si in cuplurile de homosexuali, ati observat, unul este mai feminin, altul mai masculin, pentru echilibru.(Sper ca nu va supara ca am vorbit despre homosexualitate. Trebuie sa intelegem ca si aceasta este o experienta umana ce trebuie traita pentru a diferentia normalitatea sexuala de anormalitate, dar uneori intalnim si spirite care au fost barbat si femeie in alta viata si s-au iubit asa de mult, incat acum cand s-au regasit nu tin cont de faptul ca au acelasi sex si isi exprima iubirea in continuare. Sau, putem avea de a face cu spirite puternic Yin care s-au nascut in trup de barbat, sau invers, si acestea trebuie sa invete sa isi accepte trupul si sexualitatea, pentru ca trebuie sa traiasca atat ca femei, cat si ca barbati pentru a avea deplinatatea experientei sexuale.)

Cuplul este cel mai frumos parteneriat. Chiar si atunci cand este vorba de o relatie foarte conflictuala. Pentru ca menirea cuplurilor este dobandirea intelepciunii si dezvoltarea spirituala in sensul apropierii cat mai mult de iubirea neconditionata.

Se spune in Biblie ca intai a fost creat Adam si apoi Eva, pentru a-i tine lui de urat. Se mai spune ca ea a fost creata din coasta lui si ca ea l-a ispitit sa cada in pacat.  Eu cred ca biserica a modificat aceasta parte in favoarea ei, pentru a pune femeia intr-o lumina proasta deoarece este cunoscut de cei intelepti ca femeia este calea barbatului catre iluminare. Eu cred ca amandoi au fost creati in acelasi timp, pentru ca sunt expresii ale aceleiasi unitati formata din yin si yang. Si prin faptul ca metaforic Eva i-a oferit marul lui Adam, eu inteleg ca femeia ii deschide barbatului prin evolutie emotionala, implinire sufleteasca, armonizare sexuala, sustinere energetica, calea spre cunoasterea adevarului. Sa nu uitam ca, din fire, barbatii sunt sceptici si realisti, mentali si materialisti. Aceste trasaturi de caracter sunt benefice pentru supravietuire si evolutie fizica, dar nu si pentru evolutie spirituala neaparat. Femeia il sensibilizeaza pe barbat, il deschide spre alte planuri, il invata iubirea, ii ridica vibratia prin sexualitate, ii ofera incredere si sustinere energetica prin emotiile, iubirea, iertarea, pe care ea le investeste in el cu inima deschisa. Aparent este o lume condusa de barbati, dar din urma se arata femeile care ii sustin pe acesti barbati in evolutia lor si care echilibreaza pe Pamant energiile negative produse de masculin.

Pentru a mentine echilibrul si armonia in cuplu este esential sa pricepem ca intre cei doi este o perfecta egalitate. Niciunul nu este mai presus de celalalt pentru niciun motiv. La aceasta intrupare, poate ca unul este femeie vulnerabila si delicata, si celalalt este barbat puternic si influent, insa la nivel astral sunt spirite fara gen si in alte vieti mai mult ca sigur au fost inversate rolurile. Femeile au fost si inca sunt injosite, subestimate, exploatate, nerespectate, deoarece s-a raspandit o mentalitate generala ca ele sunt incapabile si slabe. Este aceeasi conspiratie care se duce impotriva celor care prin deosebite calitati ameninta pozitia celor slabi. Femeile emancipate si libere pot face lucruri marete pe planeta, si aceasta ar fi impotriva planurilor celor care conduc lumea. Uitati-va numai in ultimele 200 de ani cate lucruri extraordinare au realizat femeile care si-au inteles valoarea si scopul si au iesit din rand! Ele au fost tinute timp de secole ascunse in case, sa creasca copii, sa gateasca, sa administreze gospodarii, li s-a refuzat accesul la informatie si la decizie, si au fost abuzate pentru a nu avea curaj sa se exprime. Exista si asupra barbatilor o viziune care ii nedreptateste, promovand o imagine distorsionata despre capacitatea acestora de a fi blanzi, sinceri si emotionali, si transformandu-i in fiinte dure si de neincredere. Trebuie sa eliminam din minte tiparele care ne-au fost insuflate si sa ne deschidem inima sa pornim in relatie de pe pozitii egale, sa ne mentinem pe pozitii egale si sa eliminam orice prejudecata.

Avem tendinta sa negam, sa regretam, sa uram, sa ingropam in trecut, sa blamam, relatiile care au fost pline de suferinta, insa gandind cu intelepciune vom realiza ca aceste relatii sunt cele care ne-au ajutat sa ne dezvoltam cel mai mult. Cuplurile se formeaza de obicei pe baza karmei si pe baza principiului oglinzii. Intotdeauna ne vom intalni in cuplu cu acele persoane venite sa ne arate cu ce am gresit, ce avem de invatat, si ele vor reflecta perfect toate defectele noastre, ca o oglinda fidela. Cand nervii ne vor napadi si ii vom face reprosuri iubitului/iubitei, acele reprosuri ni se adreseaza – ni le adresam noi insine din subconstient. Cand il/o judecam, ne judecam pe noi insine, scotand la suprafata din subconstient, traume, frustrari, defecte, imperfectiuni, asupra carora trebuie sa ne concentram si sa le transformam in ceva benefic. Cuplurile conflictuale sunt cele mai sanatoase, pentru ca sunt dinamice si evolutia nu stagneaza. Insa sunt sanatoase si in masura in care energiile sunt constructive, si in urma conflictelor nu se acumuleaza resentimente si blocaje, ci se produc deblocari de emotii si frustrari, rezolvandu-se probleme karmice si de caracter spiritual. Certurile care se termina cu impacari din suflet si iertare, in urma carora se elibereaza tensiuni si simtim cum iubirea se amplifica fata de partener, in loc sa scada, sunt certurile care ne sunt lectii. Nu trebuie sa ne speriem de ele si sa consideram ca avem o relatie defectuoasa fara viitor prea lung.

La inceput, cei doi dintr-un cuplu pot rezona si poate exista o atractie foarte mare, sau pot fi indiferenti si distanti. Nu exista un sablon. Nu exista un ideal. Unii pot experimenta acea “dragoste la prima vedere” care de fapt este o reintalnire karmica marcata de fiorul recunoasterii celuilalt. Altii pot sa se deteste o vreme buna pana cand sa inceapa subit sa se iubeasca. Unele relatii pornesc la drum cu viteza luminii, altele se construiesc lent in timp. Cuplurile au evolutii diferite,incetati sa mai faceti comparatii. Suntem toti atat de asemanatori ca esenta, insa in evolutie si detalii, atat de diferiti. Nu are rost sa ne alimentam frustrarile asteptandu-ne sa evoluam la fel ca un al cuplu pe care il cunoastem.

Sunt cupluri care se formeaza pentru termene lungi, o viata poate, si sunt cupluri care se regasesc pentru perioade scurte de timp. O relatie de 3 luni poate fi la fel de benefica spiritual ca una de 3 ani, daca suntem constienti de lectiile invatate. Unii oameni au de reparat karma si de evoluat alaturi de mai multe persoane intr-o viata. Alti oameni sunt meniti sa astepte acea persoana unica prin care vor cunoaste desavarsirea in cuplu la un momentdat. Nu se aplica acelasi scenariu pentru toti. Sunt permise si relatiile scurte, si casniciile multiple, si despartirile, si divorturile si recasatorirea. Nu te tine nimeni legat de o persoana fata de care nu mai ai nicio atractie sau emotie (semn ca timpul s-a terminat). Sau poti ramane alaturi de o persoana chiar daca misiunea voastra impreuna s-a terminat dar va iubiti asa de mult incat vreti sa mai zaboviti impreuna. Avem liberul arbitru. Si aici ma refer la faptul ca, desi ne este scris sa ne reintalnim sau intalnim cu anumite persoane alaturi de care sa formam un cuplu, dar noi putem sa alegem daca o facem acum, in viata aceasta, daca ramanem cu el/ea pe termen lung sau scurt, si alte detalii. Intotdeauna se poate amana. Este benefic, pentru o evolutie mai liniara si mai rapida, sa nu se amane, totusi.

Si am ajuns la cuvantul sensibil : asteptare.

Doua subiecte voi dezolta pornind de la acest cuvant. Cat este necesar sa astepti pana sa inchei o relatie care nu te mai multumeste. Si care este efectul asteptarilor in cuplu.

Sunt momente cand cuplurile devin o manifestare a iadului, metaforic. Atunci cand intervin lipsa respectului sub orice forma, agresiunile fizice, mentale, psihice si verbale, adulterul, dezinteresul, sau alte forme mai grave de disfunctii, este clar ca ceva ne spune ca avem mari probleme in cuplu. Intr-o prima faza, se poate recurge la rezolvarea acestor probleme prin comunicare, iertare si iubire. Daca acestea nu functioneaza si ne simtim prizonierii unei relatii care ne seaca de energii, este bine sa alegem o alta cale. Dumnezeu nu vrea ca noi sa suferim crunt, vrea doar sa ne dea ciupitura necesara ca sa ne trezim si sa constientizam. Daca aceasta ciupitura nu este suficienta, vom primi imbolduri repetate din ce in ce mai dure. Deci noi ne scurtam sau prelungim agonia, in functie de cat de receptivi suntem la stimulii primiti. Este util sa ne ascultam vocea interioara = glasul inimii = intuitia = sinele = constienta.

Asteptarile sunt cele care ucid armonia in cuplu si care favorizeaza acumularea de karma.

Multi dintre noi nu intelegem ca nu l-am intalnit pe partenerul nostru ca sa se transforme in tot ceea ce am visat. Nu este un valet care sa ne indeplineasca dorintele! Nu este o papusa trasa de sfori! Nu este ghicitorul gandurilor noastre! Nu este proprietatea noastra! Trebuie sa intelegem ca si dupa ce devine o parte din cuplu, celalalt continua sa fie liber. Este un joc care se joaca tacit de multa vreme: cautam sa aflam asteptarile celui drag si apoi incercam sa i le indeplinim si obosim si imbratranim, si ne secam de energie, fiind persoana care nu suntem de fapt. Ne luam masti, caractere si identitati false, crezand ca pentru a fi iubiti trebuie sa fim cum vor altii. Nu! Cel ce te iubeste sincer, te accepta asa cum esti! Apoi intram in relatie si se acumuleaza frustrari care devin atat de puternice incat ajungem sa il uram pe celalalt pentru ca ne tine prizonieri in carcasa unei persoane inventate si jucate cu mult talent. Si intr-o zi, balonul se sparge si nu ne mai recunoastem. Ne intrebam: Cine este aceasta persoana pe care am crezut ca o cunosc? Cine este acest strain care urla la mine acum? Pe de alta parte, cand suntem nemultumiti de persoana draga si avem asteptari nenumarate de la ea, suferim enorm cand ea nu ne satisface asteptarile si ne consumam timpul si energia pentru a ii incalca dorintele si a o tranforma in “iubita ideala”. Asteptarile sunt gresite si ucid sentimentele.

Intr-un cuplu care tinde spre iubirea absoluta, neconditionata, asteptarile nu au loc. Cand daruiesti, nu trebuie sa astepti recompensa. Cand mangai, nu trebuie sa astepti mangaiere inapoi. Cand spui Te iubesc, nu trebuie sa astepti sa auzi aceleasi cuvinte. Cand astepti si te concentrezi sa primest la fel inapoi, in cazul in care nu vei primi, vei trai o dragoste egoista hranita doar de gesturi doveditoare, ci nu de altruism, si de sinceritate. Osho spunea ca exista un paradox. Oamenii care iubesc neconditionat nu au nevoie de iubirea celorlalti pentru ca iubirea pe care o simt ii umple cu totul, cu toate acestea, acestia sunt oamenii care au parte de toata iubirea celorlalti pentru ca manifestand-o pura in univers, universul le-o intoarce inapoi la fel. Foarte putini reusim sa iubim neconditionat acum, dar cel putin putem sa exersam zi de zi. Iubire, iertare, altruism, acceptare si libertate sunt cuvintele cheie. Cand vom iubi pasari libere fara sa le asteptam sa zboare jos ca sa ne putem bucura de ele, vom da aripi mari relatiilor si armonia va domni intre noi. Intr-o zi vom cunoaste experienta iubirii la inaltimi divine.

Cuplul este expresia unitatii divine pe Pamant. Cuplul este deasemenea expresia dualitatii in forma ei pura. Cuplul este evolutie spirituala la patrat, daca pot spune asa.

Se crede ca atunci cand spiritele evolueaza, ele se apropie mai mult de natura lor originara si aleg sa traiasca in solitudine pe Pamant, deoarece ele nu mai simt nevoia de iubire pentru o persoana de sex opus, ci experimenteaza iubirea in mod egal pentru toti semenii lor. Este adevarat ca atat timp cat esti cu Dumnezeu nu esti singur. Insa nimeni nu poate contesta frumusetea evolutiei in cuplu pe care cu totii am trait-o.

Pe planeta Pamant oamenii inca au nevoie sa traiasca evolutia spirituala si iubirea in doi…sau in unul, un intreg, format din doua jumatati, mai bine zis. Cuplul este cea mai potrivita forma de convietuire pentru acum. Este greu sa incepi sa cunosti iubirea neconditionata prin a-i iubi pe toti semenii tai. Primul pas este sa incepi a iubi destul de mult si de pur un singur om, simtind recunostiinta pentru ca te ajuta sa te descoperi, sa te intelegi, sa te vindeci, sa devii mai bun, sa te vezi prin ochii lui si sa te iubesti tu insuti.

Desi putini vor sa accepte, chiar si Iisus a iubit o femeie…pe Maria Magdalena. Cine vrea sa stie mai multe si sa inteleaga mai profund legatura dintre barbat si femeie, sa citeasca manuscrisul Mariei Magdalena de la Marea Moarta.

Avem nevoie sa fim in cuplu pentru a ne desavarsi. Binecuvantati aceasta experienta, dati-i tot efortul cuvenit, cuprindeti-o in toata intelegerea voastra, intariti-o prin recunostiinta si responsabilitate, faceti-o extraordinara prin iubire neconditionata!

DANSUL – ca terapie de vindecare a sufletului

Dansul este o forma de legatura intre Om si Univers, asta este ideea prin care vreau sa incep.

Dansul s-a nascut in mod natural, ca o exprimare a ritmului acestei vieti, a vietii din interiorul trupului si sufletului nostru. Dansul exprima libertatea omului, exprima bucuria, exprima optimismul. Dincolo de faptul ca de-a lungul istoriei s-au observat si inregistrat ritmuri si feluri de dans diferite care s-au schimbat după schimbarea vremurilor si a simtirilor noastre, dansul a ramas tot una din cele mai libere si pure forme de exprimare a omului. Atunci cand sarbatoresc ceva, oamenii se aduna sa danseze. Dincolo de motivatia sociala a acestor petreceri, se afla o chemare spirituala,desi poate va suna bizar.
La inceputurile vremurilor, dansul era un ritual prin care, în majoritatea civilizatiilor, cei care dansau isi aratau supunerea si adoratia fata de zeitatile carora le erau inchinate acele miscari. Prin miscari coordonate cu un ritm se exprimau sentimente dintre cele mai variate, de la tristete la veselie, de la furie, gelozie, la iubire si extaz. In mitologia hindusa Shiva era printul dansului si, se spune ca el dansa tot timpul. Candva, minunatul dans Samba a fost descoperit in Brazilia, samba insemnand “a te ruga”, a invoca propriul Dumnezeu. Ritmurile africane au fost asimilate in muzica latina, cu acelaşi scop initial, cel de a invoca diferiti zei. Apoi grecii au rafinat mult dansurile si mai tarziu romanii au preluat dansurile grecesti si le-au transformat, adaugandu-le salturi si sarituri. Sareau si se bucurau in jurul altarului zeului Marte.Tot romanii au dat dansului o noua dimensiune a distractiei, folosindu-le in timpul petrecerilor pentru a distra imparatii si nobilii. Europenii la inceput le-au respins, le considerau ca o blasfemie, dar cu timpul, dansurile au aparut la curtile regale. Dincolo de dansurile de la curtea regala, sunt sigura ca si oamenii de rand dansau, chiar si fara muzica, la casele lor. Au aparut apoi baletul, dansurile de societate si dansurile ritmice, cu ritmuri si miscari prestabilite, pe masurace si muzica a luat noi forme. Treptat, dansul a ajuns o activitate sportiva, care da startul competitiilor si concursurilor, precum si festivalurilor si scolilor de dans in intreaga lume.Insa nu despre acest tip de dans vreau sa iti vorbesc, ci despre ceea ce eu numesc: “dansul sufletului”.

Ce numesc eu dansul sufletului? Este dansul prin care sufletul tau controleaza corpul, exprimandu-se in toata frumusetea lui. Este dansul care nu are nevoie de un anume timp potrivit, loc potrivit, stare potrivita, de public, de miscari prestabilite. Este dansul fara reguli,fara asteptari, fara teama. Este un dans haotic dupa marii coregrafi dar plin de armonie in fata divinitatii. Este miscarea libera a ta, fara sa iti pese de nimic in afara de sufletul tau. Cel mai adesea se danseaza cu ochii inchisi, spre cer, cu zambetul pe buze si cu mainile in aer, spre cer. Stii despre ce iti vorbesc? Ai pus vreodata o muzica pozitiva, vesela, ritmata si te-ai miscat “cum ti-a venit” pe ea? Fara sa te vada nimeni si uitand de toate? Nu e asa ca la sfarsitul melodiei te simteai eliberat/a si aveai un mare zambet pe buze? Nu ca erai mai optimist/a? Mai stii cum dansai cand erai copil? Ti-ai luat vreodata cel/cea mai bun/a prieten/a la dansa si ati dansat razand si fiind liberi, ca doi copii? Ai dansat vreodata pe un camp, in soare? Ai dansat vreodata in mijlocul strazii cu persoana iubita? Iti aduci aminte emotia? Iti aduci aminte sufletul tau usor?

De ce te simti asa? Si de ce te elibereaza dansul acesta pur si nonconformist?

Dansul este o formă de comunicare: intre tine si corpul tau, intre tine si ceilalti oameni, intre tine si sufletul tau! Este o comunicare nonverbala, spontana, ceea ce implica participarea atat a constiintei cat si a subconstientului, o comunicare intr-o situatie destinsa, reconfortanta, pe care o creeaza ritmul muzicii (auzite sau simtite). De aici rezulta doua motive pentru care dansul are functie terapeutica si totodata doua rezultate terapeutice, care in cadrul terapiei prin dans se sustin reciproc.

Primul este ca dansul reia contactul constient cu emotiile stocate la nivel somatic de-a lungul vietii. Emotiile puternice care nu sunt exprimate in momentul trairii lor de catre fiinta umana se pastreaza sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor parti ale corpului legate simbolic de situatia traita. Dansul solicita mult mai multe grupe de muschi decât activitatile obisnuite. Prin dans, incercand sa devii mai expresiv ca sa manifesti ceea ce sufletul tau iti transmite si ca sa urmezi ritmul muzicii, descoperi din nou, ca un copil, posibilitatile uitate ale corpului tau si constientizezi acele tensiuni de mult uitate, pe care le eliberezi. Deci dansul detensioneaza muscular la nivel fizic, conecteaza la subconstient la nivel mental, si trateaza blocajele la nivel energetic. De ce? Pentru ca dansul iti deschide sufletul, iti manifesta starea de creator, si trezeste dumnezeul din tine care nu cunoaste altceva decat bucurie si libertate.

Al doilea este ca dansul iti impune acea stare de joc, de liber acces pe taramul imaginatiei, unde totul este posibil prin improvizatie, unde problemele iti apar mai altfel, unde stereotipurile si blocajele se pierd in varietatea posibilitatilor (un prim pas spre rezolvarea conflictului intern), si acea stare de deschidere spre ceilalti (primul pas spre rezolvarea conflictului cu celalalt). Nu trebuie sa te cramponezi de ideea ca nu stii sa dansezi, acest dans al sufletului nu are nevoie decat de un suflet si de un trup prin care sa iti manifesti sufletul – banuiesc ca le ai pe amandoua nu? 🙂

Aceste doua rezultate, la care terapiile verbale se straduie sa ajunga prin interviuri lungi, sunt puncte de plecare in dans. Unii spun ca ceea ce ii lipseste dansului pentru a avea efect terapeutic este centrarea pe problema (de obicei dansul “te face sa uiti de griji”, pentru ca iti propui sa nu te gandesti la ele cand dansezi), insa eu cred ca a te concentra pe problema nu face decat sa alimentezi acea problema. Solutia este sa nu te gandesti la probleme si atunci ele vor disparea cu totul, pentru ca ceea ce tu nu creezi si ceea in ce tu nu crezi, nu exista. De aceea mai cred ca dansul este perfect!

Imagineaza-ti dansul ritualic al samanului in zgomotul tobelor… dansul lui David in fata chivotului legii…dansul inchinat Soarelui de un indian din America… gesturile simbolice ale dansatoarei din India… dansul unei balerine pe o scenă de teatru… dansul unui negru pe o strada intr-un oras american… si nu mai este nevoie sa argumentez eficienta dansului in terapia individuala si sociala.

Apoi, trecand de dimensiunea personala de manifestare in dans a noastra ca indivizi, trebuie sa iti spun ca dansul armonizeaza relatiile dintre oameni, conectandu-i pe amandoi, sau pe cat de multi sunt ei, la divinitate, la bucurie, la energiile vindecatoare necesare transcederii neiertarilor in iubire.
Imagineaza-ti o invartita din Ardeal, in care un fecior mandru o joaca pe mandra lui intr-un vartej infocat…un tango pasional argentinian, plin de viata si de suflet… un vals in care un tanar in frac negru si sclipitor poarta o tanara in rochie alba cu falduri largi pe deasupra podelelor unei sali de bal cu emotia si gratia stelelor care graviteaza prin Univers… dansul de imperechere al pasarilor… si terapia de cuplu prin dans este un lucru firesc. Dansul este armonie si te indeamna la intelegere si pace. In dans nu exista contraste, dualitate, conflict. Dansul se bazeaza pe armonie.

Dansul este manifestarea Instinctului Vietii (fie ca i se zice energie creatoare, libido sau bucurie de a trai), in evolutia sa catre spiritualitate, catre identificarea cu ceea ce este nemuritor. De aceea, exprimarea prin dans poate fi materia prima si modalitatea de realizare a procesului de vindecare.

Dansul invita la trezire spirituala. Priviti oamenii cand danseaza ( ma refer la dansul liber copilaresc, nu la dansurile pe muzica robotica si lipsita de suflet din cluburile si de la petrecerile de astazi) si veti vedea ca radiaza, zambesc, sunt veseli si chiar uneori sunt pe punctul de a plange de bucurie atunci cand se regasesc pe ei insisi in dans, sau cand isi elibereaza emotii suprimate ani la rand. Cand dansam, implicam intreg corpul in aceasta – picioarele noastre sunt adanc inradacinate, increzandu-se in sustinerea pamantului, abdomenul se incordeaza, plexul solar energizandu-se, inima este deschisa, palmele noastre se conecteaza cu Pamantul, apoi bratele plutesc in aer spre cer, catre divinitate, in armonie cu spiritul vietii, creand un curent prin intreg corpul nostru.  Pe masura ce circulam energia prin corpul nostru in acest fel, ne deschidem chakrele, si lasam energia vitala sa ne anime si sa ne energizeze, vindencandu-ne. Ne conectam la Pamant si la Spirit si experimentam corpul ca pe un canal de comunicare intre acestea doua. Inainte de a avea limbile ca forma de comunicare, dansul a fost prima forma de venerare a vietii si a divinitatii. Asa ca, nu conteaza cum ne miscam cand dansam pentru ca undeva in toata aceasta minunata experienta a dansului se afla sentimentul de celebrare, de conexiune spirituala cu tot ceea ce exista, mai ales cu noi insine si cu Dumnezeu. Veti vedea ca la un momentdat, cu cat ne adancim in dans, transcedem fizicul si ne simtim usori, ca si cum am fi doar spirit liber si fericit. Doar meditatia si rugaciunea mai au acest efect. De aceea, nu conteaza cat de bine arati cand dansezi, ce haine porti, cum te misti, daca ceilalti care te vad te apreciaza sau nu, ci conteaza cum te simti tu. Fiorul creativ pe care il aprinzi in intreg corpul tau atunci cand dansezi, energizeaza intreaga ta viata si toate ariile acesteia. Legatura reinnoita cu tine insuti iti va da incredere si pace.
Cand dansezi, te misti prin viata, esti viata, pui viata in miscare. Daca am trai asa cum am dansa, adica liberi, fericiti, conectati la tot ceea ce exista, in legatura cu sufletul nostru, celebrandu-l pe Dumnezeu, patrunsi de energia vindecatoare a vietii, am fii cu totul altii. Am fi perfecti, asa cum ne-a creat Dumnezeu.

Salveaza-te, danseaza!

Aceasta este melodia care pe mine ma face sa dansez dansul sufletului si sa cant. 🙂

Libertate

 

Cati dintre voi se considera liberi?

Si nu ma refer la acea libertate democratica plictisitoare si garantata prin constitutie sau drepturile omului, care exista doar teoretic in aceasta societate care ne subjuga fara ca macar sa ne dam seama ca suntem sclavi.

Ma refer la libertatea de a te manifesta in totalitatea ta ca OM, fara a tine cont de bariere ideologice, politice, legale, morale, sociale, de prejudecati, critici, dezaprobari, de “ce ar zice altii”, de ce asteapta altii de la tine.

Gandeste-te la viata ta de cand a inceput. Cand erai copil, faceai doar ce vroia mama, pentru ca la inceput nu ai avut glas si autonomie fizica, apoi pentru ca asa ai crescut cu ideea ca parintii sunt “sfinti” si atotcunoscatori si ca ei stiu ce e mai bine pentru tine si ca un copil “bun” tace si face. Si de aici a pornit totul, crede-ma. Parintii tai iubiti, te-au invatat ce au fost si ei invatati: sa te supui si sa taci. Sa fii ceea ce vor altii sa fi.

Si ai continuat asa apoi. La joaca te-ai straduit sa fii pe placul altor copii pentru ca altfel nu se jucau cu tine. La scoala te-ai straduit sa ai note mari pentru ca altfel te-ar fi crezut toti inutil si prost si ti-ar fi prevazut un viitor dezastruos. Cand te intrebau ce vrei sa devii raspuneai “doctor” sau “cantareata” pentru ca astea erau variantele care ti se aratau in jur si alegeai si tu din ele una mai atragatoare. La liceu ai intrat acolo unde au crezut parintii tai ca e mai bine chiar daca tie iti placea de exemplu sa faci flori din hartie si sa desenezi pe pereti. In liceu ai purtat ce haine purtau cei din anturajul tau si ascultai ce muzica ascultau si ei – ca altfel ajungeai ca tipa din ultima banca cu care nu vroia sa stea nimeni. La facultate ai dat si tu acolo “unde e de viitor”, gandindu-te la ce meserii sunt mai bine platite si mai cautate in societatea in care traiesti, iar la examene ai invatat si absorbit ca un burete tot ce ti-au pus niste roboti de profesori in fata si ai indurat toti neuronii morti si toate zilele frumoase pierdute “ca sa ai si tu o diploma”. Si apoi te-ai trezit in lume. Cand erai in liceu visai sa ajungi la facultate ca atunci o sa ai libertate si putere. In facultate nu prea ti-ai dat seama pe unde e libertatea aia, ca la tine oricum nu era. Asa ca in facultate ai visat sa o termini si sa fii in sfarsit liber, tu pe picioarele tale, in lume. Si cand scoala s-a terminat, te-ai trezit in iuresul societatii. Si nicaieri, dar nicaieri, libertatea si usurarea pe care le asteptai. Din contra, un potop de asteptari, sarcini, responsabilitati, griji, limitari, ingradiri au cazut pe tine ca niste bucati mari de grindina si ai incercat sa te aperi cu bratele de ele, insa cand ai vazut ca nu poti, le-ai lasat sa cada si sa te biciuie pana cand te-au pus la pamant. In iubire nu ai fost niciodata liber. Ai fost cum a vrut cealalta persoana de langa tine, cum a asteptat sa fii, cum a dorit, cum te-a modelat, si ai obosit sa fii cine nu esti. In loc sa fugi si sa te eliberezi,te-ai casatorit cu acel gen de persoana si ai incetat sa mai fii pur si simplu, acum esti o leguma si atat. Seful vrea sa fii la timp mereu, harnic, pozitiv, cu initiativa, superenergic, destept mereu, tacut, fara prea mari pretentii, si tu asa esti, ca altfel e greu sa gasesti alt loc de munca, nu? Persoana cu care te-ai casatorit vrea sa faci curat, sa nu zici nu, sa fii de acord mereu, sa mananci fara sa comentezi, sa mergi in vacante plictisitoare odata pe an, sa faci cumparaturile, sa nu fii dezordonat, sa taci cand nu are chef sa te auda, sa nu o contrazici, sa nu faci fapte care nu au legatura cu persoana ei, ci sa o scalzi in atentie, mereu, mereu, numai pe ea si numai pe ea. Ai obosit. Ghiuleaua e tot mai greu de tarat. Parintii tai te intreaba cand faci si tu nepoti, tu te gandesti ca o sa faci si asta la un momentdat, ca asa “e mersul lumii”. Prietenii tai nu mai sunt ca in tinerete si au preocupari plictisitoare, dar nu mai ai energie sa iti cauti altii, asa ca te modelezi dupa ei. Te duci la biserica uneori, ca asa trebuie sa faca orice om crestin (cum zicea mama ta) si nu prea intelegi ce cauti pe acolo si oricum, Dumnezeu e o idee abstracta pentru tine. Apoi faci copii, si faci totul pentru copii. Nu ca nu mai esti Tu, cel adevarat, acum nici nu te mai cheama pe nume, esti mama/tata. Apoi bunic/bunica…Tot ce faci in viata ta se bazeaza dupa regulile, legile, asteptarile, dorintele, pe care ti le impun altii, toti cei din jurul tau, pe care ii cunosti sau nu ii cunosti, si care impreuna alcatuiesc societatea. Si in toate astea, te simti mort de mult si pierdut intr-o lume in care nu apartii.Chiar pana si credintele tale sunt sustrase din niste religii impuse, din niste invataturi egoiste ale unor oameni care ti-au impus valori, din situatii limitate care nu te-au lamurit cu nimic. Totul in jurul tau si in tine, nu are nici cea mai mica legatura cu CINE ESTI TU.

Si acum vin eu si iti spun: stii ca te-ai nascut liber? Stii ca esti liber in orice secunda? Stii ca e doar o problema de alegere? Imagineaza-ti ca incetezi sa faci toate lucrurile de mai sus. Ca de ACUM faci, simti, gandesti, vorbesti, ai, doar ce rezoneaza cu tine si ce se potriveste tie. Incetezi sa te straduiesti sa respecti asteptarile altora, sa lasi responsabilitatile sa te conduca, sa te limiteze si sa te reprezinte, sa iti pese ce cred si ce zic altii despre tine, sa te temi ca esti diferit. Iesi din rand. Iesi din lanturi. Inceteaza sa te temi ca vei pierde ceea ce ai, PENTRU CA NU AI NIMIC! Nimic nu ne apartine pe lumea asta, suntem spirite solitare atat cat traim aici sau altundeva! Intelege asta. Nu ne nastem cu atasamente cum ar fi persoane sau obiecte! Ne nastem goi, puri, liberi, singuri! Si asa trebuie sa ne mentinem! Oricum, tot ce poti tu enumera ca ai pierde, sunt iluzii construite pe o fundatie proasta si se vor prabusi. Important e daca se prabusesc peste tine, sau daca apuci sa iesi de sub ele inainte sa o faca! Eu iti zic: fugi! Salveaza-te! Tu esti liber, nimic nu te tine,nimic nu te obliga, nimic nu te ajuta din ceea ce ai acum! Viata ta e responsabilitatea ta adevarata, si tu trebuie sa ti-o construiesti si infrumusetezi, nu altii! Pacatul capital e sa iti lasi viata altora si sa nu te bucuri de ea! Credintele adoptate din jur, nu sunt credintele tale! Ia fa liniste si asculta in tine atent: rezoneaza aceste credinte cu tine? cu ceea ce esti tu cu adevarat? Pariez ca NU! Atunci arunca-le in foc, si da glas credintelor care izvorasc din glasul inimii tale! Ele sunt cele adevarate!

Iubirea pe care o traiesti te impovareaza, te trage in jos, te chinuie, te schimba, te seaca de vointa si energie? Ala e doar un iad in care te-ai facut singur captiv ( caci iadul exista peste tot in jurul nostru) si inseamna ca nu ai nici cea mai mica idee despre ce e iubirea! Iubirea e libertate si daruire! Iubirea te face sa te simti de doua ori mai viu! Nu mort! O sa imi spui ca: da, dar stai putin, ca vremurile sunt grele si ca trebuie sa ne multumim cu ce avem si ca oricum e greu sa frangi inima persoanei cu care esti de 15 ani! Stii care e raspunsul meu? Esti orb si prost pentru ca asa ai fost invatat sa fii! Vremurile sunt asa pentru ca tu le faci sa fie asa! Si NU trebuie niciodata sa te MULTUMESTI cu nimic. Asta e o lectie tampita care li se da oamenilor de cei care sunt dobitoci si ii indobitocesc si pe altii! Nu te multumi niciodata cu ceva care te face sa te simti mort! Fugi mancand pamantul! Si ce daca “parasesti” o persoana dupa 15 ani??? Ia repeta-ti tie pana iti rasuna in cap ca o tinichea lovita cu o lingura: 15 ani, 15 ani, 15 ani, 15 ani…Nu crezi ca ai pierdut destul timp? Ca v-ati chinuit destul in inchisoarea relatiei voastre? Nu crezi ca ar fi cazul sa incepeti sa fiti fericiti? Bineinteles, ca poti incerca initial sa ii deschizi si acelei persoane ochii si sa va schimbati impreuna, dar daca nu se poate…salveaza-i tu pe amandoi, si reda-le libertatea. Mai ales tie, pentru ca nimeni nu lupta pentru tine, daca tu nu o faci. Intelege odata asta! Nici macar Dumnezeu nu se baga in treburile tale decat daca e neaparat nevoie si altfel nu te destepti! De cele mai multe ori, iluzia iubirii pe care o traim, este cea care ne tine in bezna si ne submineaza Sinele. Iubirea ar trebui sa aiba o forta atat de mare in fiecare din noi incat sa ne scoata Sinele sacru la suprafata si sa ne ajute sa schimbam Lumea intr-un loc mai bun! Nu sa ne ucida cate un pic zi de zi…

Probabil ai in minte asa o antiteza…intre libertate si a-i rani pe altii. Crezi ca automat, daca faci doar ce simti tu, ii vei rani pe altii si vei dezamagi persoane care tin la tine, sau te vei pune contrar regulilor societatii si vei deveni oarecum un renegat. Se vor simti raniti de tine acei oameni care te cred posesiunea lor si care nu sunt de acord cu libertatea ta deoarece nu corespunde asteptarilor pe care le au de la tine, si oare de acesti oameni vrei sa fii inconjurat? E PROBLEMA LOR, daca sunt nemultumiti. E timpul sa inteleaga NIMENI NU LE APARTINE!  Si? Daca societatea nu te aproba si probabil o sa intri in conflict cu mai multe persoane, autoritati (intr-o lume libera, cuvantul autoritate e ridicol), institutii, reguli si legi, dar tu esti impacat cu tine, ce conteaza? Ce mai conteaza? Conteaza sa fii sclav sau sa fii pasare? Ce ti-ar placea mai mult? Ce iti spune inima ta? Nu te vor rastigni, nu te vor ucide, decat daca esti cu adevarat prea liber si frumos ca sa ” te mai inghita”. Si cred eu, ca atunci, daca ti s-ar intampla asta, ai DEVENI cu adevarat ceea ce esti: curaj si libertate. Te vor alerga, judeca, izola, batjocori, ironiza, priva de privilegii stabilite de ei ( de care oricum tu nu ai nevoie spiritual). Si ce? Nimic nu se va compara cu liniste din tine stiind ca esti liber. Asa se va schimba lumea, infruntand bariere cu curaj nebun, si sadind iubire pe unde trecem! Lasa-i pe ei, fii tu! Sa fii tu nu e un lucru rau! Insa e indicat sa constientizezi initial cine esti tu. Sa nu cumva sa iti manifesti Ego ul in loc de Sinele! Cand esti unit cu Sinele tau, ai automat un zambet radios si o caldura placuta in inima. Cand iti manifesti Egoul simti nevoia sa te torturezi emotional, sa suferi, sa te invinovatesti, sa te pedepsesti, sa ii chinui si pe altii emotional, sau in cazuri extreme, fizic.

Liber! Esti Liber! LIBERTATEA e singura virtute pe care o ai cu adevarat si indiscutabil oriunde ai merge. Mintea ta iti va spune probabil ca nu e asa si iti va da exemple nenumarate din jurul tau, dar asculta-ti Sinele care urla dupa libertate. Il tii inchis in pieptul tau si nu il lasi sa vorbeasca pana cand, in ultima zi din viata ta de acum, trupul tau va muri si el se va elibera. Dar ii va mai trebui inca o viata, ca sa isi faca misiunea si sa mai urce un pic catre Dumnezeu. Hm…Vorbesc de altcineva acum, nu? Iti suna ca si cum vorbesc de unul, numit “Sine”…si te simti putin trist pentru el ca e prizonier din cauza ta, nu? Ti se pare ca Sinele asta e separat de tine, care acum cu ochii tai citesti ce scriu eu, nu-i asa? Nu tu citesti, Sinele tau citeste, pentru ca asta esti tu! Tu te tii singur captiv si iti vor mai trebui x vieti ca sa ajugi la fericire si la Dumnezeu, din cauza asta! Probabil te intrebi:” Pai si daca eu sunt Sinele si eu citesc, cine gandeste acum ca nu sunt Sinele si ca sunt strain de Sine, care imi pare o creatura mistica? MINTEA TA! MINTEA CARE E CA UN BURETE SI ABSOARBE TOT CE PRIMESTE DIN SOCIETATE SI CARE ITI FURA ACCESUL LA LIBERTATE! MINTEA TA CARE ITI HRANESTE CREDINTELE FALSE SI ITI SUSTINE ILUZIA CA TOT CE AI ACUM E TOT CE POTI AVEA! Daca ai cel mai mic sentiment ca am dreptate, atunci tocmai ti-ai auzit Sinele! Te felicit. Ai putea sa il faci sa iti vorbeasca mereu asa? Normal ca poti. Elibereaza-te de cel mai mare inamic al tau intai: MINTEA OTRAVITA! Apoi da-i antidotul pentru otrava, sadind in ea credintele proprii si multa iubire! Si apoi foloseste-o ca sa construiesti vise inalte si realitati divine! Tu esti stapanul ei, nu ea al tau si nu societatea al ei! Gandeste-te la asta!

Te-ai gandit vreodata de ce erai fericit cand erai copil? De ce ti-e dor de atunci? Pentru ca inca pastrai o parte din libertatea ta originara in tine! Pacat ca nu iti aduci aminte cum te simteai inainte sa te nasti sau cum te simteai cand te-ai nascut…cu siguranta ai vrea sa lupti pentru a fi din nou asa.

Si inca ceva, iti trebuie CURAJ ca sa fii liber, si sa fii liber inseamna sa nu te temi de nimic si nimeni! Un spiritul liber nu concepe si nu cunoaste FRICA. El stie ca nimic nu il mai poate imprizoniera vreodata, nici chiar inchisoarea sau moartea.

Fii Liber! Doar fii! Asa te-a lasat Dumnezeu. Cati dintre voi sunt liberi?

Va iubesc, voi oameni frumosi!

 

 

Ce suntem. Despre Energie. Partea a II-a

Perceptia timpului si spatiului. Dimensiunile evolutiei. Limitari si libertate

Suntem constienti ca spatiul in care existam e un spatiu tridimensional.
Ne putem da seama de acest lucru prin cele 3 directii de miscare principale: stanga/dreapta, inainte/inapoi, sus/jos.
Deoarece avem 3 directii posibile, sunt necesare 3 valori pentru a descrie pozitia unui punct. ( x, y, z ). Intr-un sistem bidimensional, sunt necesare doar doua valori ( x, y ).
Deci in sistemul tridimensional pot spune cuiva sa inainteze 3 metri, inca 2 metri la stanga dupa care sa se catere pe o franghie inca 5 metri. Se observa faptul ca aceste 3 directii sunt perpendiculare una cu cealalta, fiecare e unica. Asta inseamna ca pot merge inainte sau inapoi cat vreau, fara sa reusesc sa merg astfel la stanga sau la dreapta si nici in jos sau in sus. Daca am avea totusi o a patra dimensiune ( x, y, z, t ) aceasta ar trebui sa fie perpendiculara cu celelalte trei directii.

Raportarea intregii noastre existente la o lume tridimensionala, in care aproape totul este material, solid sau palpabil, ne limiteaza intelegerea faptului ca exista alte dimensiuni superioare, ca exista lumi paralele imperceptibile intelectului nostru subdezvoltat si inadaptat, ca exista fiinte de energie, energii, si posibilitatea calatoriilor instant si a conexiunilor in spatiu intre puncte situate la distante mari.

Am fost invatati ca distanta se masoara in kilometri sau mile, ca dureaza x ore sa ajungi din Bucuresti la Brasov, sau din Romania in UK, ca trebuie sa iei autobuzul y si sa schimbi cu tramvaiul z ca sa ajungi in locul k. Sunt niste parametrii care ne-au limitat modul in care noi percepem spatiul din jur.Ni se pare ca totul se masoara si ca pentru a calatori ai nevoie de mijloace de transport si de un numar de ore. Teleportarea ni se pare un subiect de Star Trek, ni se pare imposibil sa fim alaturi de o persoana daca ea este la 1000 de km, si ideea de a fi prezent in doua sau trei locuri e de-a dreptul SF pentru multi dintre noi.

Ne construim singuri ziduri in jurul unor distante scurte pe care le numim nesiguri “acasa”, temandu-ne sa exploram ce e dincolo de stramtele noastre universuri personale, si ignorand faptul ca spatiul in care traim e de fapt nelimitat, infinit, si posibil de parcurs instant doar prin accesarea unor super abilitati pe care le detinem dar de care nu suntem constienti. Nu ma refer la a iti parasi cartierul, orasul, tara, etc. macar o data in viata ( desi si asta te-ar ajuta sa cunosti oamenii si locurile planetei acesteia minunate si sa intelegi ce ne leaga pe toti) ci discut aici strict despre ancorarea noastra disperata in 3D, pentru ca ne temem sa ne deschidem mintea spre ceva mai mult.

Ei, acest “handicap” al nostru, ne limiteaza si corpurile energetice. Corpul nostru energetic se poate extinde, poate comunica cu persoane aflate la 2000 km distanta, poate calatori in locuri de pe aceasta planeta si in alte dimensiuni in salturi instant, si poate comunica si face schimb de energii cu natura si cu Universul. Insa perceptia noastra despre spatiu il limiteaza la zidurile corpului fizic, crezand ca tot ce avem la dispozitie e un trup cu inaltime, circumferinta, greutate etc.

In 1884, Edwin Abbot a scris o carte numita “Flatland”. Cartea are ca subiect un PATRAT si lumea sa, Flatland.
In esenta, Abbot isi imagineaza un univers complet plat, in care traiesc fiinte bidimensionale.
Un perete in Platlanda este o linie, si la fel este si pielea unui individ, in spatele careia se ascund organele interne. Platlandezii sunt ciudati deoarece sunt nevoiti sa foloseasca acelasi orificiu pentru ingurgitare si pentru excretie ; alminteri s-ar desface in mai multe parti. Miscarile lor sunt limitate la doar doua directii ( inainte-inapoi, stanga-dreapta ).
Noi, fiind fiinte tridimensionale, putem obtine cu usurinta o imagine a Platlandei, intr-o dimensiune ce nu exista in spatiul acesteia.

In interiorul cadrelor lor liniare, platlandezii sunt riguros protejati de privirile vecinilor lor, dar pentru noi nu au secrete ; putem privi nestanjeniti in camerele si sertarele lor incuiate si, oricat de straniu li s-ar parea, putem vedea interiorul corpului lor in orice moment.
Ne putem manifesta ca niste zei fata de ei, putem face obiectele sa dispara si sa apara din cele mai tainice locuri, ii putem muta intr-o clipa dintr-un loc in altul al spatiului lor (o experienta pe care ei ar interpreta-o drept mistica), putem chiar si sa ii rasucim, trecandu-i astfel prin cea de a treia dimensiune, astfel incat partea lor dreapta sa devina partea lor stanga si invers. Ii putem observa oricand fara sa fim remarcati.
Este evident ca o fiinta cvadrimensionala va putea actiona in lumea noastra tridimensionala in exact acelasi mod in care noi actionam in lumea bidimensionala. Aceasta fiinta ar putea fi aici si totusi sa ramana neremarcata, ar putea trece prin corpuri solide si ar putea avea acces la continutul unui seif sau sertar, fara sa le deschida. Aceste fiinte exista deja printre noi, dar noi nu le putem percepe pentru ca avem simturi limitate.

Flatland – The Movie:

Asa cum fiintele plane sunt deschise pentru noi, dar nu si pentru celelalte fiinte plane, tot asa suntem si noi deschisi fiintelor cvadrimensionale, desi nu putem arata interiorul nostru altor fiinte umane, oricat de mult ne-am dori. In cadrul perceptiei vizuale cvadrimensionale, obiectul vizat poate fi vazut din toate partile odata, ca si cum s-ar afla in centrul ochiului.
Cea de a patra dimensiune a fost imaginata initial in secolul al XIX-lea, a fost o ipoteza noua, care a sugerat o explicatie simpla, atractiva si destul de convingatoare din punct de vedere stiintific, a multor fenomene misterioase, asociate de regula cu magia sau religia. Ea nu acrediteaza in mod necesar posibilitatea existentei teoretice a zeilor, fie si complet invizibili pentru noi, deoarece chiar daca organul necesar perceperii celei de a patra dimensiuni ne lipseste, tot putem vedea in trei dimensiuni lucruri a caror explicatie nu devine clara decat dintr-o perspectiva mai inalta.
Deci viziunile si calatoriile mistice neasteptate, insotite de o modificare drastica a cunostintei, pot fi interpretate ca o intrezarire mentala a unei realitati superioare.
Pentru ca ideea existentei dimensiunii a patra impune acceptarea faptului ca exista mai multe niveluri ale realitatii superioare, fizicienii incheie numaratoarea la zece sau unsprezece dimensiuni, care sunt suficiente pentru a explica fortele ce exista in universul nostru, dar din punct de vedere matematic, numarul dimensiunilor e nelimitat; fiecare dintre ele se comporta fata de cea anterioara asa cum a treia dimensiune se comporta fata de a doua.

Cea de-a patra dimensiune este timpul. Noi avem doua modalitati in care percepem timpul. Prima este cu ajutorul ceasurilor si calendarelor, care ne ofera o distributie a timpul in ani, luni, saptamani, zile, ore, minute, secunde. Dupa aceasta metoda isi masoara si organizeaza vietile marea majoritate a oamenilor. In acest mod, se dobandeste si o obsesie a timpului manifestata prin stresul de a termina ceva la termen, de a ajunge undeva la timp, de a face cat mai multe lucruri intr-o zi, etc. A doua modalitate in care percepem timpul este senzorial, simtind pulsul timpului cu propria constiinta. Prima modalitate e intotdeauna precisa si nu lasa loc de interpretari. A doua metoda este subiectiva si ii da fiecaruia din noi sansa sa perceapa iluzia timpului in felul sau, in functie de credintele pe care le are, de starea lui emotionala, de moralul sau, de ritmul in care traieste si de multitudinea activitatilor pe care le desfasoara. Aici se aplica perfect teoria relativitatii. Bine zicea Einstein, “Pune mana pe o soba fierbinte timp de un minut si ti se va parea ca a trecut o ora. Stai cu o fata frumoasa o ora si ti se va parea ca a trecut un minut.” Dar ce v-am spus pana acum, cred ca deja stiati si voi. Sa mergem mai departe.

Insa nu doar la nivelul perceptiei ficaruia timpul este o iluzie variabila. Nu putini dintre noi au sesizat ca ziua pare mai scurta decat acum 10 ani. Acest lucru aduce o mare presiune in vietile noastre. Si ne introduce intr-un lant al slabiciunilor in care niciodata nu avem timp de nimic si ni se pare ca viata trece pe langa noi. Aceasta idee ne limiteaza ca fiinte daca ii acordam prea multa atentie si o potentam mereu, facand din ea o scuza pentru ca nu realizam ceea ce am putea realiza. De aceea va vorbesc despre timp. Ca sa intelegeti, ca asa cum ne limitam in spatiu, tot singuri ne limitam si in timp, si ca dezvoltarea noastra si iluminarea noastra ca fiinte cu mare potential, tine de constiinta noastra si de cum ne manifestam ca fiinte energetice nelimitate, pentru care spatiul si timpul nu exista practic decat ca niste iluzii. Intelegand ca spatiul si timpul sunt doar un produs al conceptiilor noastre limitate, vom realiza ca nimic nu ne sta in cale si ca vietile noastre sunt vesnice, nu doar de 70 de ani, iar actiunile si gandurile noastre au efect constructiv sau distrugator asupra intregului Univers, nu doar asupra noastra, a familiei noastre, comunitatii, orasului, tarii, plantetei noastre.

In viitorul apropiat, vom observa, ca vom putea realiza salturi intre dimensiuni, si ca timpul isi va modifica valoarea. Evoluam, si aceste doua bariere nu vor mai prezenta insemnatate pentru noi. Insa pe masura ce aceste schimbari se vor produce, vom simti fizic si spiritual, foarte intens, toate modificarile din jurul nostru.

Planeta Terra se manifesta ca un imens circuit electric. Intre suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 de km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O.Schumann, intre 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra.

Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann, sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara.

De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului. Multi se plang ca nu le ajunge ziua pentru tot ceea ce au de facut. In acest ritm in 2012, timpul va ajunge la 0. De asemenea in anul 2012, planul Sistemului nostru solar, se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee. Deci ciclul de 26.000 ani va fi complet.

O data cu Rezonanta Schumann, creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra.

Mayasii, civilizatie din America Centrala, au avut cele mai inalte cunostinte despre Timp si Spatiu. Calendarul Mayas este cel mai precis de pe Terra. In acest calendar, cea de-a 5-a Lume se sfarseste in 1987. A Sasea Lume incepe in 2012. Deci, acum suntem intre doua Lumi. Acest timp este numit ” Apocalipsa” sau Revelatia si inseamna ca Adevarul ne va fi revelat, si NU ” Sfarsitul Lumii” , asa cum multi considera in mod eronat. Mai inseamna si faptul ca exclusiv de NOI depinde cum vom construi aceasta Noua Lume si Civilizatie care va veni.

Ce mai spun Mayasii despre 2012:
– vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi.
– vom depasi cunostintele actuale despre Timp si Spatiu.
– vom depasi necesitatea Banului.
– dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, vom intra in Dimensiunea a 5-a (Dimensiunea Constiintei, in care domnesc Pace si Iubirea, si totul este Lumina.)
– planeta Terra si intreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si intregul Univers.
– ADN-ul uman va fi reprogramat si imbunatatit, si va avea 12 spirale in loc de 2.

Marea Schimbare ne afecteaza ciclul veghe-somn, relatiile cu ceilalti, reglarea imunitara a organismului si perceptia asupra Timpului si Spatiului.

Alte posibile efecte ale Schimbarii ar mai fi:
– migrene, dureri de cap, oboseala.
– senzatia trecerii unui curent electric prin creier si coloana vertebrala.
– crampe musculare.
– simptome de gripa.
– vise intense.
– creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai inalte.
– actualmente 16 ore echivaleaza cu 24 de ore, Timpul se contracta.
– corpul fizic a inceput sa se schimbe, se creaza un nou corp de Lumina.
– cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta in ultimul timp.
– structura interna a ochiului uman se transforma in functie de noua atmosfera planetara si cresterea luminozitatii.
– activarea capacitatilor latente a fiintelor, noi nascutii avand capacitate telepatica mult marita.
– toate bolile incurabile ale sec . XX vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul.

Noi informatii despre anul 2012 ne sunt aduse la cunostiinta de Proiectul Montauk. In cadrul acestui proiect, s-a construit pe baza unor informatii din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul caruia diferite persoane puteau fi trimise in Timp si puteau descrie ceea ce vedeau. Cei care au fost relateaza ca anul 2012 este ca un zid abrupt peste care nu au putut trece pentru a vedea ce se va intimpla pana in anul 10.000 D.C.

Ceea ce se afla dincolo de 2012 este ascuns perceptiei noastre la ora actuala, desi nivelul constiintei umane se eleveaza pe masura ce ne apropiem de acel prag de trecere in a 4-a Dimensiune, adica o vibratie mult superioara. Acest lucru va revela tuturor fiintelor faptul ca nu suntem cu nimic separati de Creator. Crestinii numesc acesta ”Revenirea in Glorie” , si este vorba mai mult de o stare interioara a constiintei, nu de o fiinta care vine in carne si oase.

A 4-a Dimensiune e plina de Viata, acolo predominand Compasiunea, Intelegerea si Iubirea. La nivel de planeta asistam in primul rand la inceputul inversiunii Polilor magnetici, ceea ce se intimpla o data la 13.000 de ani, deci de doua ori intr-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. In ultimii mii de ani, liniile de camp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord. Oamenii de stiinta au observat insa ca acest camp magnetic stabil incepe sa se schimbe, sa slabeasca. In ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, dar in ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.

In conformitate cu ce cred eu, calatorim intr-o sfera, nu exista limite fizice sau senzoriale impuse de Univers sau Divinitate, ci doar limitarile constiintei noastre insuficient dezvoltate. Din propria experienta, prin practicarea Reiki, am invatat ca pot trimite lumina la distanta, in timp si spatiu, pentru o anumita persoana sau situatie, doar prin simpla manifestare a intentiei. Si a avut efect. Daca lumina, altfel spus, energia, cu care lucram in reiki, poate calatori fara sa cunoasca limitari, ganditi-va ca si noi tot energie suntem, si avem acelasi potential. Diferenta sta in vibratie. Fiind de o vibratie joasa, suntem corpuri materiale. Dar daca ne crestem vibratia, ne identificam tot mai mult cu adevarata noastra natura, si crezand cu adevarat in puterea energiei care suntem, putem face orice. Putem levita, putem zbura, putem sa ne teleportam, sa fim in acelasi timp in mai multe locuri, putem sa ne facem invizibili celor care nu ne pot vedea pentru ca nu inteleg, putem comunica nonverbal foarte clar la distante uriase, putem comunica cu Universul si Divinitatea si multe altele. Dar pentru aceasta e necesar sa ne trezim si sa ne constientizam natura si capacitatile pe care le avem.

Pornind de la ideea ca spatiul si timpul sunt iluzii ale constiintei noastre limitate, si ca traim intr-un infinit Univers, in care energia circula intr-un flux continuu inainte si inapoi, de la si catre noi, mai sustin si ca energia pe care o transmitem se intoarce inapoi fie sub forma de rasplata, fie sub forma de karma si ca noi creem realitatea, fiind Dumnezeii proprilor vieti.

Noi ne cream realitatea prin calitatea gandurilor noastre. Desi exista un anumit adevar in afirmatia precedenta, mai corect este sa spunem ca noi ne cream EXPERIENTA realitatii in functie de calitatea si continutul constiintei noastre. Realitatea in sine este mult mai complexa decat experienta noastra in legatura cu ea. Realitatea cuprinde mai multe niveluri si dimensiuni ale Creatiei, toate existand simultan. Avem realitatea noastra personala, cuprinzand perceptiile, credintele, programarea, raspunsurile, reactiile noastre precum si starea generala a constiintei noastre si avem si realitatea colectiva.

Omenirea are o realitate colectiva care este rezultatul compozit al constiintelor individuale inter-relationate si avem si realitati sub-colective ale celor cu sisteme de credinta, programare si conditionare similare. De exemplu, cei mai multi dintre noi cred in moarte si in taxe, ceea ce rezulta intr-o realitate sub-colectiva pe scara mare. Numai cativa dintre noi cred ca putem trai fara a fi necesar sa avem experienta mortii (fizice) si a plati taxe, ceea ce se traduce intr-o realitate sub-colectiva pe scara redusa.

In viitoarea lume Pamanteasca a celei de a 4-a dimensiuni, realitatea dominanta va fi cea a comunitatilor spirituale iluminate… Acei oameni care cred in iubire si compasiune, avand suficienta constienta pentru a evolua dincolo de constiinta 3D, vor supravietui schimbarilor de pe Pamant si vor crea acea Era de Aur a pacii si prosperitatii. Realizarea ei va fi in larga masura rezultatul procesului gandirii precum si al credintei supravietuitorilor.

In continuare voi trata Legea Atractiei, deoarece ea demonstreaza cel mai bine ca mintea noastra e libera si nelimitata de spatiu si timp atunci cand e folosita de cineva care a atins constienta.
In esenta, exista doua dinamici ce caracterizeaza legea atractiei. Avem ideea familiara si simpla “cine se aseamana se aduna”, insemnand ca, pe masura ce mergem pe calea noastra, vom avea tendinta de a atrage suflete care au o stare de constiinta similara. Cel mai simplu exemplu este atunci cand ne imprietenim cu cineva deoarece dorim sa exploram o latura a vietii pe care o avem in comun.

In cadrul relatiilor noastre, cel mai probabil vom alege un partener ce are aceleasi interese de baza ca si noi, astfel incat putem sa ne bucuram de compania sa atunci cand suntem implicati in experiente care ne fac placere.
Mai exista insa si a doua dinamica… Putem atrage pe cineva in viata noastra deoarece avem ceva de invatat de la acea persoana sau acea persoana are ceva de invatat de la noi. De multe ori, ambele sunt valabile. Putem avea un contract la nivel de suflet sau o intelegere karmica cu un alt suflet. Putem fi cel care invata sau putem fi invatatorul, sau amundoua simultan. Sufletele pot sa se asocieze pentru a-si lucra “lectiile” karmice sau ca sa creeze ceva important, care necesita talentul fiecaruia. Se poate ca sufletele asociate sa para total opuse dar, sufletul doreste aceasta pentru a invata despre orice. Astfel de relatii se descriu de obicei ca perechi complementare (se completeaza unul pe celalalt).

Multe suflete de pe Pamant si-au inceput relatiile pentru vindecarea karmica si pentru a invata unul pe celalalt ceea ce sufletele respective au nevoie pentru a evloua in cel mai rapid mod cu putinta. Ulterior, partenerii pot evolua intr-o faza a co-creatiei, unde aduc diferentele dintre ei impreuna intr-un mod care completeaza si asista dorinta de creatie a sufletelor lor.

Legea Atractiei lucreaza pentru realitati colective cat si personale. “Devii subiectul asupra caruia te concentrezi” este valabil atat pentru grupuri cat si pentru indivizi. Daca suntem pe o cale a ascensiunii, vom atrage pe altii care sunt pe aceeasi cale si vom fi atrasi catre grupuri, organizatii si comunitati care au ascensiunea ca scop principal. Daca ati decis ca ascensiunea in cea de a 5-a Dimensiune este calea sufletului vostru, atunci ati face bine sa va asociati cu altii care simt la fel si lucreaza pentru a crea un Paradis 5D.

Este posibil ca unii dintre voi sa nu inteleaga exact ce inseamna karma. Karma este energia pe care ti-o atragi prin actiunile tale si deciziile tale adunate pe parcursul tuturor vietilor tale,si ea se manifesta sub forma lectiilor, situatiilor, persoanelor, care au rolul de a aparea si reveni in viata ta pentru a te ajuta sa iti intelegi greselile si sa le repari, sa evoluezi spiritual, sa te iluminezi, sa inveti iubirea, compasiunea, rabdarea. Inainte de a intra in a4a dimensiune trebuie sa ne eliberam de karma si sa atingem un echilibru pentru a putea sa cunoastem, simtim si daruim iubirea  fara retineri.

In aceasta parte am discutat despre spatiu, timp, dimensiuni, legea atractiei, karma, pentru a intelege delimitarile in care traiesc spiritele noastre incarnate in aceasta dimensiune si care sunt granitele pe care trebuie sa le depasim mental si spiritual pentru a ne putea construi propria realitate, pentru a fi pregatiti sa intelegem si sa trecem in urmatoarele dimensiuni si pentru a ne putea folosi la maxim corpurile energetice si capacitatile minunate pe care le detinem prin drept divin.

In continuare, in partea a 3-a, va voi vorbi despre campurile energetice si corpul subtil, energia vindecatoare, ce vom deveni – corpuri de lumina, hranirea cu energie – de ce tindem spre vegetarianism.

Va iubesc! Iubiti-va si voi!

Tag Cloud