Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘prezent’

A fi prezent – intre durere si extaz. Si un portal: 11.11

Dragii mei,

Va salut si va imbratisez in aceasta zi a bucuriei pe Pamant! Caci da, dincolo de aparente, este o zi a bucuriei, ca toate zilele, pentru ca noi toti ne vindecam si crestem si mergem pe drumul nostru spiritual fara greseala.

Mi-era dor de voi. Revin la voi dupa o perioadade lunga absenta de pe blog, timp in care pur si simplu viata mea s-a schimbat si s-a implinit in atat de multe feluri, cum nu mi-as fi inchipuit vreodata. Recunosc acum razand ca am subminat capacitatea evolutiei spirituale de a imi aduce in cale tot ceea ce mi-am dorit, si ca atunci cand incepi sa lasi sa se manifeste cele mai umbroase colturi alte fiintei tale, automat atragi in loc lumina si daruri divine. Am trait poate cele mai intense si mai frumoase luni din viata mea. Am cunoscut si cele mai joase vibratii ale mele, dar si clipe de iluminare cum nu mi-am inchipuit ca on in aceasta viata. Cu suisuri si coborasuri m-am daramat si reconstruit din cenusa saptamana de saptamana si am lasat toate energiile universului sa ma influenteze si sa ma curete, sa ma aduca in mine si sa ma ridice. M-am lasat in voia divinitatii si m-am lasat sa ma exprim, chiar daca am exprimat poate si laturi de care m-am rusinat, insa pe care le-am privit ca a fi parte din mine si ca a fi un semn de vindecare. Nu poti aduce in tine lumina si implinirea daca nu scoti din tine intunericul si blocajele adunate de vieti intregi. Si cand acest proces este in culmile lui cele mai intense, ohohoooo, tine-te bine ca vei cobori in iad si apoi cu viteza ametitoare te vei ridica in rai. Si e atat de frumos!! Ma bucur enorm ca sunt aici acum pe Pamant si ca traiesc aceste clipe, ca redevin cine sunt cu adevarat, ca imi amintesc totul putin cate putin si ca ii pot observa pe cei din jur cum se schimba si se elibereaza si ei de iluzie. Vad cum vechile paradigme se clatina in jur si cum o noua viziune ia nastere in cei din jur, chiar daca ei poate sunt inconstienti de ceea ce se petrece.

In timpul in care nu am mai scris pe blog m-am eliberat de niste blocaje karmice printr-o operatie, am cunoscut cum e sa fii in prezent constient, am pasit spiritual in a 4-a dimensiune si toate visele mele de ani de zile, in care poate nici nu mai credeam momentan constient (dar poate credeam cu sufletul), s-au indeplinit cu usurinta. Totul a fost bine tot timpul, asa cum este si acum. Desi au fost momente foarte grele si zile in care m-am simtit atat de umana si de incarcata, si acestea stiu sigur ca nu s-au terminat, ci din contra, se vor inmulti pentru ca ma schimb profund, ma transform si ma reconectez cu adevarata mea natura, pot sa spun ca inca ma tin tare si sunt pregatita de urmatoarea aventura din viata mea plina si surprinzatoare. Daca pentru o perioada din viata mea m-am plans de monotonie si de plictiseala (mi-am dat seama intre timp ca si plictiseala e un fel de pas spre iluminare, pentru ca trebuie sa treci peste plictiseala cand stai cu minutele sa meditezi, cand iti faci autotratament, cand lucrurile vin incet in viata ta etc.), acum, de aproape o luna nu mai am timp decat sa dorm si sa mananc pe fuga. Sunt atatea lucruri care se intampla si sunt atatea de rezolvat incat nu am timp fizic sa le fac pe toate. Eu care din natura mea eram comoda si neobisnuita cu munca fizica ci mai mult cu cea intelectuala si creativa, zilele astea am muncit fizic intens, poate pentru a putea accepta aceasta latura a vietii pe Pamant.

Vreau sa va scriu despre minunata mea experienta de a fi prezenta, pe care am avut-o incepand cu luna septembrie. Am experimentat aceasta stare minunata absoluta in ambele ei fatete: atat prezenta in lumina, cat si prezenta din intuneric.
Abia dupa ce ambele experiente s-au incheiat am inteles ca ceea ce se intamplase era o traire din dubla perspectiva, care sa imi dovedeasca ca nu trebuie sa fie toate roz ca sa atingi iluminarea. A fi prezent inseamna a fi prezent si in momentul de iad interior si a il observa, inseamna si a fi prezent in clipa de iluminare si de a o trai constient. Poate ca citisem niste carti despre a fi prezent inainte, dar abia dupa ce am trait eu cu toata fiinta mea aceasta experienta am putut spune ca inteleg pe deplin ce inseamna a fi prezent si ce inseamna iluminarea. Si am mai inteles un lucru, oricat te-ai stradui, nu vei reusi sa atingi nici prezenta si nici iluminarea, pentru ca ele nu vin prin straduinta ci atunci cand esti relaxat complet.

Asadar, sa purcedem in povestire. 🙂

In septembtie, intr-o sambata dimineata ma trezisem putin confuza si ganditoare si citeam in pat dintr-o carte de Osho numita Bucuria. In mai putin de 10 minute de lectura am ajuns la un paragraf care ma intreba: Esti altceva decat fericit aici si acum? Este ceva ce iti lipseste aici si acum?. Am ridicat privirea din carte, am simtit cum intru adanc in mine, in inima mea si apoi am raspuns sincera, cu inocenta unui copil, si cu glas tare:” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.”

In acel moment, ceva s-a intamplat. In acel moment am constientizat profund si deplin cuvintele rostite de mine. ” Nu, nu e nimic care imi lipseste aici si acum. Sunt fericita aici si acum.” Am inteles ca unic adevar ca aceasta e singura realitate pe care o experimentez ca om in fiecare zi a vietii mele, dar ca pana atunci nu fusesem deloc constienta de asta, identificand viata mea cu un sir de probleme de rezolvat. Intr-o clipa in care parca s-a facut lumina in jur si in mine si in sfarsit am putut vedea cu adevarat, ca un orb ce tocmai isi recapatase vederea, a inteles ca de fapt, problemele nici nu exista, ca eu insami creez probleme imaginare prin perspectiva pe care o am asupra situatiilor ivite in viata mea. Invaluind in drama fiecare lectie data de divin, imi complicam singura existenta care de fapt,a fost si va fi intotdeauna, foarte-foarte simpla si sustinuta de o multime de ajutoare si ghizi astfel incat, de fapt, niciodata nu mi-a lipsit nimic – insa eu nu am putut vedea asta prinsa in drama mea nebuna. Si vad cum multor oameni li se intampla acelasi lucru. Facand asta, ne mentinem intr-o stare vibrationala joasa si nu ne permitem sa ne conectam cu adevarata noastra natura, cu sinele nostru sacru, cu misiunea noastra.

In secunda in care in mine s-a produs constientizarea faptului ca totul e perfect in viata mea am simtit PREZENTUL. Prezentul ca fiind tot ceea ce exista, fiind infinitul, fiind sursa tuturor lucrurilor si baza tuturor lucrurilor, fiind eternitatea lui Dumnezeu, fiind calmul, pacea, frumusetea, fiind implinirea si tot ceea ce am cautat orbeste vreodata nestiind ca deja era acolo. Am avut aceasta senzatie zdruncinator de vie ca toata viata mea am ocolit ceva ce a existat dintotdeauna acolo, in jurul meu, in mine. Ca si cum toata viata mea am trait intr-o iluzie si am fugit nu doar de adevarul ca prezentul este tot ceeea ce este, ci si de faptul ca eu sunt prezentul si prezentul este in fiecare din celulele mele. M-a apucat o stare combinata de bucurie absoluta si de nostalgie, datorita faptului ca am resimtit profund ca am regasit ceva ce cautasem, ce crezusem ca am pierdut, dar nu pierdusem de fapt niciodata. Am simtit frumusetea regasirii prezentului,a carui perceptie vivida mi-am dat seama ca o pierdusem in copilarie, undeva in jurul varstei de 7 ani. Retraind prezentul etern in acea clipa minunata, am simtit ca dupa multa, multa vreme m-am reintalnit cu copilul din mine pe care l-am renegat si uitat, ca si cum il pusesem sa stea la colt acum 20 de ani si il uitasem acolo. Mi-a venit sa plang gandindu-ma la ce m-am supus singura dar mi-am spus ca nimic nu e intamplator si ca toate au avut un rost asa ca nu are sens sa ma invinovatesc pentru ceva ce sigur a fost in plan. Daca as fi fost continuu prezenta de la 7 ani pana azi, nu as mai fi trecut prin toate lucrurile care astazi m-au modelat in omul care sunt. Si a fost nevoie sa am toate acele experiente pentru a dobandi o intelegere vasta a umanitatii si a ceea ce inseamna sa fii om in 3D, pentru a imi putea realiza mai tarziu misiunea in baza unor cunostiinte. Daca as fi trait in cutia fericirii si prezentei mele neintrerupte, nu as fi vazut exteriorul niciodata pentru ca nu m-as fi putut integra si conecta in campurile vibrationale joase. Si pentru a putea raspandi lumina, trebuie sa cunosti mai intai intunericul.

Fiind prezenta, am simtit o bucurie de nedescris. M-am ridicat din pat intr-o suflare. Si m-am dus sa ma privesc in oglinda. Ochii imi straluceau cum nu ii vazusem niciodata, fata imi era radioasa si zambeam larg cu inocenta unui copil fericit. Mi-am spus din toata inima ca ma iubesc si am simtit pentru prima data acest sentiment revarsandu-se sincer din inima mea deschisa larg. M-am imbratisat singura si am simtit ca ma iert, ca ma pretuiesc, ca sunt perfecta asa cum sunt si ca sunt pe drumul bun. Nu am simtit niciodata o astfel de iubire pura si neconditionata in aceasta viata, venind de la nimeni. Si am inteles ca adevarata iubire de care avem nevoie este in NOI, nicaieri altundeva – aceea este iubirea care ne implineste, care ne ridica, care ne duce mai departe. Dupa ce am ras eu cu mine in oglinda, am fugit in alta camera unde am inceput sa rad incontrolabil si vesel ca un copil, sa topai cu mainile ridicate spre cer si sa ma invartesc pe loc cantand si razand. Apoi am inceput sa dansez, sa rad, sa ma misc ca si cum o muzica universala imi misca trupul, ca si cum o energie puternica ma misca. Am dansat si m-am invartit razand si rasul nu se mai oprea. Nu radeam de ceva anume, ci radeam pentru ca asa venea din adancul spiritului meu. Rasul acesta era singurul lucru pe care il simteam posibil de facut atunci, ca si cum ar fi fost parte din adevarata mea natura. Fericirea este adevarata mea natura. Adevarata noastra natura. 🙂 Am cazut obosita la podea si am ras in continuare pana cand m-am oprit gafaind si am avut in mine o profunda senzatie ca acesta este extazul! E atat de simplu! Acesta este extazul! Sa fii in prezent, bucuros si copilaros! De aceea spunea Iisus “lasati copiii sa vina la mine!” Nu se referea la copiii in sine, ca varsta, ci la copilul nostru interior care prin prezenta sa si bucuria sa sincera ajunge la extaz. Avea atat de mult sens pentru mine aceasta explicatie in momentul acela! Copiii traiesc in prezent, ei nu au griji, ei se bucura sincer…si undeva pe drum pierdem acest copil din noi si devenim dramatici si depresivi. Iar atunci cand intr-o clipa de iluminare ne trezim cu totul in prezent si eliberati de valul de pe ochi, stii cum ne simtim? Ne simtim copii! Cantam, ne jucam, dansam, radem si suntem liber precum niste copii! Cata frumusete si simplitate! Am inteles atunci ca iluminarea e la un pas distanta de existenta in prezent si ca a fi in prezent este doar o alegere personala care ne sta la indemana TOT TIMPUL, TOATA VIATA! 🙂 Este un adevar atat de frumos si de simplu! Pare ridicol ca ne traim vietile atat de inconstienti de el. Cautam si cautam ani la rand implinirea si fericirea facand lucruri, incercand solutii, rezolvand probleme, alergand, si in tot acest timp fericirea si implinirea ne sunt la indemana prin alegerea esentiala de a fi prezent, de a fi cine esti cu adevarat! Cat de frumos!Cat de simplu! Constientizarea acestui lucru este atat de eliberatoare si nimic din lume nu se compara cu aceasta! Va spun, am fost atat, atat de fericita si de eliberata! Chiar atunci m-am conectat asa de usor la ghizii mei care mi-au dat raspunsuri la dilemele pe care le infruntasem in acele zile si am reusit sa trec peste niste blocaje instant numai prin intelegerea cauzei lor. Ghizii mei mi-au spus in acea zi ca toti oamenii, absolut toti oamenii, si nu doar ei, ci toate fiintele din Univers, sunt acum si in orice clipa perfecti asa cum sunt si pe calea corecta. Ca nu exista fiinta care sa nu fie pe calea sa, si ca aparenta ratacire a unora este doar o parte din procesul de evolutie. Mi-au spus ca oricine, criminal fiind, sfant fiind, nebun sau intelept, bolnav sau sanatos, este exact asa cum trebuie sa fie, este acolo unde trebuie sa fie, respectandu-si fidel planul divin. Fiecare trece prin experientele alese de el insusi pentru motive pe care doar sinele nostru sacru si cu fiintele ascensionate le cunosc. Mi-au spus sa nu mai compatimesc pe nimeni si sa nu mai plang de mila nimanui pentru ca toti stiu in constiinta lor divina exact ce fac si nimeni nu e o victima sau un opresor. Am inteles ca toti oamenii sunt aici niste actori si niste elevi, si ca in esenta cu totii suntem spirite egale, la fel de constiente si de intelepte, la fel de evoluate, nascute din aceeasi sursa, cu acelasi drum si frati care se iubesc si se ajuta reciproc sa invete si sa evolueze. Desi aparentele spun altceva, nu trebuie sa judecam pe nimeni din prisma faptelor sale din aceasta viata si nici chiar a celor din suma vietilor sale incarnate. A judeca nu face decat sa mentina in inevolutie si in intuneric un spirit pentru ca proiectam asupra sa energii negative si o imagine preconceputa care se imprima in campurile sale. Asa ca trebuie sa ne gandim ca a ne parea rau pentru cineva sau a judeca pe cineva inseamna ca nu intelegem adevarata natura a acelui spirit si ca ii ingreunam misiunea prin proiectii mentale. Dupa o sesiune frumoasa de channeling plin de intelepciune am gasit multe raspunsuri si m-am umplut de o energie pura debordanta. Am pastrat acea stare de prezenta, extaz si iubire pentru inca 2-3 zile. Insa apoi s-a degradat treptat deoarece am inteles ca nu am inca puritatea si forta energetica sa mentin o astfel de vibratie inalta. Insa am reusit sa raman zi de zi tot mai prezenta, tot mai constienta de vindecarea si de evolutia mea, corectandu-ma, iubindu-ma si autoeducandu-ma. Mi-as fi dorit sa raman pentru totdeauna in acea stare de extaz pe care am primit-o in dar, insa nu am putut deoarece inca nu am constientizat-o deplin. In timpul trecut de atunci, am trait o alternanta de momente in care am avut nostalgia trecutului, iluzia viitorului, dar si deplinatatea frumoasa a prezentului, chiar daca era un prezent luminos sau un prezent tulbure.

Am experimentat ulterior si prezentul din prisma durerii. Am invatat ca durerea este un mare maestru al vietilor noastre. Ca parte din vindecarea mea, am trecut printr-o operatie care a venit la fix. Fiind in octombrie vremea cand au aparut problemele cu caile respiratorii si zonele anexe, cu sinusurile si plamanii, pentru mine s-au deschis portile unei operatii de deviatie de sept care ma oprea din a respira complet. Respiram atunci la o capacitate de cca 25% si era timpul sa ma operez. Totul a decurs lin si fara complicatii insa durerea de dupa operatie a fost prima durere adevarata pe care am simtit-o vreodata. O durere care iti testeaza limitele mentale si fizice si te face sa crezi ca la un momentdat pierzi controlul si innebunesti. A durat 3 zile fara incetare. Ma dureau ochii, sinusurile, nasul, maxilarul, gatul, capul. Ochii mi-au lacrimat constant de durere. Insa in tot acest timp am realizat ca…am fost prezenta. Durerea m-a facut sa uit de toate si sa traiesc doar in acel moment in care ea preluase controlul. Si in momentul ei de domnie, in momentul in care ea stapanea fiecare perceptie si fiecare senzor nervos din mine, i-am vazut maretia si am inteles ca durerea bruta, fizica, pura, la fel ca si cea emotionala, este un mare maestru care iti incearca limitele, rabdarea, rezistenta, echilibrul si care te aduce negresit in prezent odata cu ea. Si deodata am simtit recunostiinta si respect pentru ea si am vazut cat de frumoasa poate fi si ca este un dar, nu o pedeapsa. Atunci am inteles ca prezentul poate fi trait si prin extaz si prin iad, si ca intre ele este semnul egal deoarece ambele sunt eterne, pure, divine, daruri, lectii si in acelasi timp la baza lor sta aceeasi energie -mama tuturor celor care exista. Cand durerea m-a parasit am ramas mai puternica si mai ancorata. A fost o binecuvantare si ma bucur ca am putut sa o traiesc si sa o observ. Sa o inteleg.

Dupa aceasta, toate lucrurile au inceput sa se petreaca cu viteza luminii in viata mea. Vise pe care le avusesem din copilarie au inceput sa prinda contur desi nu ma mai concentrasem deloc pe realizarea lor. Mi-am mai amintit o viata anterioara in care am trait in secolul al 19-lea in Paris si mi-am sfarsit viata la un azil de nebuni unde am fost tratata inimaginabil, si astfel mi s-au explicat automat multe blocaje si frici ale mele. Laturi ale mele uitate si evitate au inceput sa reiasa cu forta la suprafata si am inteles ca inca ma mai agat de trecut prin ramasitele unor modele comportamentale nedepasite. Am inteles ca unele lucruri le-am uitat temporar, dar nu le-am iertat cu adevarat. Am inteles ca inca am probleme nerezolvate si ca singura modalitate de a le rezolva este sa le tratez cu onestitate si cu curaj, luandu-le in piept si invaluindu-le in compasiune si lumina. Dupa fiecare criza de purificare in care descopeream socata ce inca ascundeam in mine, in plan material si emotional venea cate un dar nesperat si surprinzator care parca imi dadea siguranta ca am facut bine, ca sunt pe calea cea dreapta. Desi la o prima vedere ar fi parut ca furia revarsata in seara trecuta, sau ca cearta cu mama, sau ca egoismul de acum o saptamana fusesera niste greseli si eram rusinata de ele, Universul tinea sa imi demonstreze ca pentru acestea merit o rasplata de fiecare data, si am inteles ulterior ca darurile au venit pentru ca de fapt dizlocasem niste intuneric si facusem loc luminii sa patrunda, lumina pe care nu o lasasem sa se apropie de mine din cauza ca eram inca plina de blocaje. Ce simplu si frumos. Scoti intuneric, intra lumina. Depasesti blocaje, abundenta curge.

Asa ca am ajuns ca intre timp sa imi schimb complet situatia la locul de munca, sa ma mut in casa noastra cu iubitul meu, sa ajunga la realizare cu usurinta orice plan am intreprins, am primit de fiecare data ajutorul oamenilor din jur fara ca macar sa il cer – de parca piese de puzzle se legau pentru ca asa era scris si acei oameni au fost predestinati sa stie cu ce sa ma ajute si sa intervina la timpul potrivit, am primit daruri si surprize frumoase s-au intamplat, si totul a mers lin. S-au ivit noi prietenii frumoase dupa o lunga vreme de singuratate. Abundenta si simplitatea si-au facut loc in viata mea, si am inceput sa vad cum realitatea pe care o doresc si o intentionez este cea pe care o experimentez mult mai rapid ca in alte dati.

Si a venit 11.11. Un portal foarte frumos, cand asistata de ghizii mei am trecut in dimensiunea a4-a. Mi-au confirmat asta si mi-au vorbit despre ce va aduce aceasta trecere cu ea, ce incercari voi primi, cum se va transforma relatia cauza-efect din prima temporalitatii, cum voi fi raspunzatoare de lumea pe care o creez in jur doar prin intentiile, gandurile, cuvintele si faptele mele si la ce sa fiu atenta. Mi-au spus ca de acum incolo totul se va intampla aproape instant in viata mea din momentul conceperii ca gand sau intentie, si ca in egala masura voi fi responsabila pentru lucrurile pozitive dar si pentru lucrurile negative atrase in existenta mea dar si a celor care traiesc in jurul meu, deoarece in aceasta dimensiune totul este posibil dar totul este conditionat de energiile emise de noi. Am inteles ca nu toti oamenii sunt in acelasi stadiu al evolutiei acum si ca odata cu portalul, unii au stagnat, altii au evoluat fie spre dimensiunea 4, fie spre dimensiunea 5. Eu, desi am venit aici sa ajut, ca ghid, trebuie sa trec prin toate aceste stadii ale evolutiei ca sa le pot vorbi in cunostiinta de cauza celorlalti despre ele, insa evolutia mea nu este conditionata de trecerea acestor praguri. Practic, pot spune ca as repeta clasele 1-12 ca sa pot sa le fiu alaturi celor care fac parte din cercul meu de misiune. Am mai inteles profund ca sinele nostru este totuna cu misiunea noastra deoarece fiecare spirit a luat nastere din start cu o misiune si pentru o misiune. Fiecare are rolul lui stabilit din zamislire in Univers si a se uni cu sinele sau, a constientiza, inseamna a isi face automat si pe deplin misiunea sacra. Mai in urma sau mai inainte, fiecare este pe traseul sau prestabilit cu liber arbitru. Mi se pare foarte frumoasa ideea. Am meditat, m-am reintors energetic acasa pentru cateva zeci de minute si am avut un dialog minunat cu ghizii mei. Si am fost “initiata” in dimensiunea a4-a. Mi-a placut in mod deosebit senzatia fizica de a fi fara forma, fara sus si fara jos, fara stanga si dreapta, nesfarsita, pe care am avut-o cand m-am intors acasa pentru dialogul cu ghizii mei. Mi-am adus aminte asa clar cum era cand eram doar in spirit. A fost o zi frumoasa, incarcata de energii subtile inalte.

In mare, cam acestea au fost evenimentele majore din viata mea din ultimele luni. Am trait intens si simt cum schimbarea devine tot si tot mai puternica in mine si in jurul meu. Se vad efectele trecerii in dimensiunea a-4a si evolutia se petrece deja de la o zi la alta. Se prea poate ca si altii care trec prin acest proces sa aiba iluzia ca de fapt situatia se inrautateste si ca multe tensiuni apar in cale, sau ca de fapt involueaza. Nu este asa. Acum este ultima suta de metri, este vremea curatarii profunde de ultimele ramasite intunecate ale noastre. Iar daca ati trecut si voi in dimensiunea a4-a, asteptati-va sa fiti impartiti intre vechi energii 3d si minunate energii 5d, deoarece aceasta dimensiune in care va aflati este una a trecerii, a comparatiei, a ruperii de vechi si a pasirii in nou, a renuntarii la frica in favoarea curajului si iubirii, a pierderii si regasirii. In 4d inca exista dualitate si exista balansul continuu intre de unde ati plecat si unde va indreptati, insa voi alegeti in care plan va ancorati mai ales prin intentiile pe care le emiteti. E doar o alegere. A voastra. E atat de simplu.

Frumos, nu? 🙂

Va imbratisez cu toata caldura si va trimit un gand de lumina!

Cu drag,

Diana

Constientizarea – cheia pentru a trai in armonie

Daca am sti sa facem acest lucru, viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla. De multe ori, preferam sa o complicam si sa alimentam ganduri nocive, temeri, frici, care ne indeparteaza de frumusetea momentului. Oamenii incearca sa evite multe lucruri si cad prada acelorasi lucruri. Daca depui un efort mare sa eviti ceva, rezultatul este exact invers: esti o victima sigura a acelui lucru. Fii relaxat! Nu te stradui din greu, caci numai fiind relaxat te poti feri, poti sa fii vigilent. Atunci cand esti relaxat, esti constient. Fii calm, linistit.

Poti sa incepi si de la celalat capat. Relaxeaza-te, lasa incordarea sa dispara, si, pe masura ce te relaxezi tot mai mult, vei constata ca in tine apare o anumita constienta. Relaxarea si constienta sunt inseparabile. Insa este mai usor sa incepi de la constientizare, pentru ca efortul de a te relaxa creeaza o anumita tensiune.

Mintea e vesnic in trecut, fie in viitor. Ea nu poate fi in prezent. Atunci cand esti in prezent, mintea nu mai exista, pentru ca mintea inseamna gandire. Cum sa gandesti in prezent? Poti sa te gandesti la trecut sau la viitor. Prezentul este o linie de demarcatie, atata tot. El nu are spatiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despartitoare. Poti sa fii in prezent, dar nu poti sa gandesti; pentru gandire e nevoie de spatiu.

Cui se datoreaza incordarea ta? Faptului ca te identifici cu tot felul de ganduri, de temeri: teama de moarte, de faliment, de boala, tot soiul de temeri. Incordarea iti afecteaza si corpul, nu numai mintea. Poti sa incepi sa constientizezi; constientizarea te face sa nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea. Se relaxeaza si corpul, fireste.

Gandurile nu sunt spirituale, pentru ca dimensiunea spiritualului incepe numai atunci cand nu exista ganduri. Nu poti gandi in prezent. In clipa in care incepi sa gandesti esti deja in trecut. Vezi ca soarele rasare si spui: “Ce rasarit de soare frumos!” asta inseamna trecut, experienta a devenit deja trecut. Poti sa fii alaturi de soarele care rasare, dar nu poti sa gandesti.

Fii in clipa prezenta! Adu-ti toata fiinta in clipa prezenta. Nu lasa trecutul sa se amestece, si nu lasa viitorul sa intervina. Trecutul nu mai e, a murit. De ce sa-ti faci griji in privinta lui? De ce sa continui sa-l rumegi, iarasi si iarasi? El e doar in mintea ta; e doar o amintire. Viitorul nu a venit inca, ce rost are sa te gandesti la el? Cum sa te gandesti la ceva care inca nu e? Cum sa-ti faci planuri privitor la el? Tot ce faci pentru el nu o sa intample, si atunci te vei simti frustrat, pentru ca intregul isi are planul lui.

Existenta are planurile ei, e mai inteleapta decat tine- intregul trebuie sa fie mai intelept decat partea. De ce ai pretentia sa fii intregul? Intregul are propriul destin, propria implinire; de ce te mai framanti tu? Si tot ce vei face va fi un pacat, pentru ca ai ratat clipa-clipa prezenta. Si daca lucrul asta devine un obicei, atunci cand va veni viitorul il vei pierde si pe el, pentru ca nu va fi viitor cand vine, va fi prezent. Ieri te gandeai la azi pentru ca atunci era maine; acum este azi si te gandesti la maine, iar cand maine vine, devine azi- pentru ca tot ce exista, exista aici si acum.

Daca ti-ai obisnuit mintea sa priveasca spre maine, cand mai traiesti? Maine nu vine niciodata! Atunci vei continua sa ratezi, sa pierzi: iar asta e un pacat. Asta e intelesul radacinii ebraice a verbului “a pacatui.”

Fii din ce in ce mai constient, fii din ce in ce mai atent si mai sensibil la prezent. Dar aici apare o problema. Straduindu-te sa fii in prezent poti sa devii atat de incordat incat, din cauza asta, sa nu poti sa fii in prezent. Daca te gandesti prea mult la cum sa fii in prezent, acest gandit nu o sa te ajute. Daca uneori ai sa te gandesti la trecut sau la viitor, imediat te vei simti vinovat ca ai comis iarasi un pacat.

Sa nu te simti vinovat! Ori de cate ori iti dai seama ca te-ai dus in trecut sau in viitor, nu face o problema din asta. Revino in prezent, pur si simplu! Intoarce-te la ceea ce faci, simplu, cu inocenta. Nu creavinovatie. Pune accent pe faptul ca ti-ai adus aminte, nu pe faptul ca ai uitat. E firesc sa uiti. Frumusetea e ca te-ai intors. Ai facut imposibilul; fii fericit pentru asta!

Cand vei deveni prezent si total constient, iti vei da seama ca lumea pe care o vedeai in jurul tau nu era lumea adevarata, pentru ca tu o vedeai printr-un ecran de somn. Atunci cand nu traim constient, luam intreaga existenta ca pe un ecran, si apoi proiectam pe acel ecran propriile ganduri. Vedem lucruri care nu exista si nu vedem lucruri care exista.

 Majoritatea oamenilor sunt tot atat de neatenti si nepasatori la ce se petrece in jurul lor ca si in timpul somnului. Asta ni se intampla in fiecare zi. Nu suntem prezenti, nici pentru lume, nici pentru noi.

Actioneza, vorbeste pe deplin constient si vei constata ca in tine se produce o schimbare formidabila. Insusi faptul ca esti constient iti schimba actiunile. Atunci vei putea descoperi viata, viata din abundenta, viata care nu se sfarseste niciodata.

Sursa: “Constientizarea- cheia pentru a trai in armonie”, OSHO

Sa ne eliberam de trecut prin recunostiinta!

Cu totii avem momente in care ne ancoram in trecut cu melancolie, cu regret, cu ura sau cu neiertare. Singurul mod util in care ne putem uita inapoi la trecut este CU RECUNOSTIINTA.

” Ce ar fi fost daca?”

” Mai bine faceam altfel.”

” Ce as vrea sa fiu din nou copil/tanar/ca atunci.”

” Cand eram adolescent nu aveam nicio grija.”

” Daca nu as fi facut asta, acum viata mea era mai buna.”

” Mi-e dor de zilele cand…”

” Daca el/ea nu s-ar fi purtat asa cu mine, as fi devenit alt om.”

” Totul e din vina alegerilor proaste din trecut.”

” Daca dadeam la alta facultate…”

” Daca nu m-as fi casatorit…”

” Daca nu faceam copii…”

” Ce as vrea sa ma intorc inapoi in timp!”

” Nimic nu mai e cum a fost…”

Cu totii ne repetam in mod obsesiv aceste ganduri otravitoare in minte. Si ne pierdem in dimensiuni temporale care sunt ca o ceata. Nu le putem transforma in nimic palpabil, nu sta in puterea noastra sa mai schimbam ceva din ceea ce deja s-a intamplat, si suntem blocati ca sa mai vedem momentul prezent cu oportunitatile lui.

TRECUTUL TAU ESTE DOAR O SCARA. ATAT.

Este o scara pe care ai urcat-o si crede-ma, ca desi uneori ti s-a parut ca de fapt o coborai, nu ai facut decat sa evoluezi cu fiecare pas mai ostenitor. Daca nu s-ar fi intamplat tot ceea ce s-a intamplat pana acum, in ceea ce noi numim trecut, adica acele clipe prezente care s-au consumat la un moment dat, nu ai fi fost unde esti acum, corect? Stiu ca unora, unde sunt acum,  li se pare cel mai groaznic loc si de aceea isi regreta trecutul, dar cine ti-a spus ca ai terminat de urcat treptele? Urcusul este intotdeauna cel mai anevoios, dar si cel mai aducator de satisfactii. Te duce tot si tot mai sus, pana cand vei avea sansa sa ajungi pe acoperisul succesului tau si sa vezi de acolo panorama minunata a reusitelor tale. Vei vedea ca nu a existat ceea ce tu numesti “esec”. Au existat numai reusite care ti-au depasit puterea de intelegere si de apreciere. Asa ca, daca inca iti e greu si te vaiti, continua sa urci, esti inca pe scari. Nu sta pe loc, pentru ca nu va veni nimeni sa te ridice pe brate si sa te urce pana sus. Si in jos nu o mai poti lua, pentru ca trecutul e ceva ce dispare ca fumul unui foc ce arde continuu. Focul ce arde in tine chiar acum, si care e tot ce ai. Focul vietii.

Ok, ai facut multe lucruri pe care tu le consideri greseli de neiertat, dar cu ce te ajuta sa te conservi mental si emotional intr-un borcan si sa te pui la murat intr-o balta de amintiri otetite? Te vei stafidi, te vei acri, lumea va stramba din nas cand te va cunoaste. E dragut cum chiar si cele mai marunte lucruri din viata noastra au analogii in comportamentele noastre complexe, nu? De fapt intreg universul functioneaza pe principiul oglinzilor. “In Cer ca si pe Pamant.” Sa nu uitam ca la baza a orice, sta aceeasi unitate de viata – celula matrice elementara, numita quarc.Si sa nu mai uitam ca totul este una si ca Universul, de la nivel macro la nivel micro se supune acelorasi legi.

Copacii nu se agata de trecut, nu isi plang podoaba verde cazuta. Ei se abandoneaza firii si se supun cu recunostiinta schimbarilor anotimpurilor, stiind cu incredere ca orice va veni este bun pentru ei, pentru ca Universul este aliatul lor, nu inamicul.

Numai noi nu ne incredem in prezent, invinovatindu-ne pentru un trecut pe care nu il mai putem schimba si zacand intr-o stare de neputinta.

Foarte bine, ai facut lucruri de care nu esti mandru, dar asa ai invatat care sunt lucrurile de care nu poti fi mandru! Daca nu cunosti raul, nu ai cum sa stii ce este binele! Decide-te acum sa nu mai faci astfel de lucruri incepand cu aceasta clipa, si daca le vei mai face, iarta-te si evita sa te mai acuzi, pentru ca stii pe pielea ta cat doare sa te trezesti in pat cu cel mai aspru si neiertator judecator al tau – TU!

Inteleg, acum, ai fi luat alte decizii privind niste experiente din trecut. Dar de ce stai si visezi cum ar fi fost daca le-ai fi luat atunci? Nu le-ai luat. Si cu asta basta! Accepta. Nu mai poti schimba nimic din ce s-a dus. Poti schimba doar ce urmeaza sa faci acum. Si apoi, gandeste-te la toate lucrurile minunate care ti s-au intamplat apoi, dupa ce ai luat decizia “gresita”. Daca ai fi luat alta decizie, poate ele nu ar fi existat asa cum le stii acum. Poate nu aveai aceeasi oameni in jur, poate n-ai mai fi avut copii, poate ai fi schimbat alte lucruri pe care nu ai fi vrut sa le inlaturi din viata ta. Intelege ca o singura schimbare marunta, poate schimba un univers intreg. Nu numai pe al tau. Ci pe AL TUTUROR. Eu incep sa inteleg de exemplu, ca daca mama si tata, asa cum nu s-au inteles ei deloc si s-au urat, nu s-ar fi intalnit si nu ar fi rezistat 30 de ani intr-o casnicie catastrofala, eu poate nici nu as fi existat si cu siguranta nu as fi fost cea care sunt acum. Pana acum o vreme as fi dat orice sa ma nasc din nou si sa am alta viata. Acum inteleg ca viata mea e perfecta asa cum e. Si la urma urmei, CUM ANUME DEFINESTI O VIATA PERFECTA?? Nu exista asa ceva! Exista doar un infinit de variante in care poti trai. Si partea cea mai frumoasa e ca tu poti decide cum sa o faci, iar trecutul este manualul tau cel mai de pret.

Ok, ai ranit oameni in trecut. Cu siguranta ca ai invatat ceva din asta. Incearca sa le ceri iertare si sa te ierti si tu pentru ce le-ai facut. Si de acum nu te mai purta asa cu nimeni. La ce folos sa regreti si sa regreti daca nu faci nimic? Cand vine uraganul si iti cade casa in cap, ce faci? Stai si plangi in fata daramaturilor toata viata sau te apuci sa o reconstruiesti mai puternica, mai rezistenta?Incearca sa vezi experientele tale diferit, compara-le cu experientele asemanatoare ale tale sau ale altor oameni si vezi ce ai fi facut atunci. Odata ce stii ce ai de facut, doar fa-o. Dar nu ramane sa plangi la mormantul trecutului. Trecutul e doar un prezent pe care l-ai ingropat. Incearca sa tii prezentul pe care il ai acum cat mai viu! Nu repeta aceleasi “greseli”.

Ok, ai fost agresata sau violata si asta te-a facut sa ai mari probleme de socializare si de incredere in tine. Dar daca continui sa traiesti ca o “victima”, crezi ca ceva mai bun va veni in viata ta? Crezi ca filmul se va derula inapoi si printr-o minune vei scapa de abuzurile de atunci si de viol? De ce te lasi abuzata si violata zi de zi in continuare? La nivelul gandurilor tale tu traiesti emotiile groaznice ale aceleasi drame de cate ori iti invinovatesti agresorul sau iti amintesti scena aceea. Nu poti schimba decat ceea ce ai acum. Si anume, pe tine in prezent. Daca ai vazut cat de groaznic este sa fi agresat sau violat, protejeaza-te pe tine sa nu ti se mai intample, prin a nu mai fi o persoana vulnerabila si tematoare. Protejeaza-i pe cei dragi sustinandu-i sa lupte pentru o viata mai buna si daruindu-le iubire. Fa acelasi lucru si pentru cei care trec prin ce ai trecut si tu si care nu sunt ajutati de nimeni. Umple-te pe tine de iubire pana la revarsare ca sa iti vindeci ranile, si daruieste iubire infinita tuturor fiintelor din jurul tau. Opreste-te din a prelungi drama zi de zi! Cineva te-a agresat acum 20 de ani, acum 3 ani, ieri! Tu de ce il lasi sa te agreseze mental azi? Si in plus, de ce ii esti complice? Chiar nu te iubesti deloc?

Sunt atatea situatii care ne tin legati de trecut…Nenumarate.

Ok, era mai bine candva, erai mai frumos, erai mai tanar, mai bogat…etc etc etc! Inceteaza. Tineretea sta in modul in care traiesti viata cu entuziasm. Frumusetea sta in modul in care zambesti luminos si te arati in lume insufletit de bucurie si dragoste. Bogatia este accesibila oricand tu te deschizi catre ea si te decizi sa lucrati impreuna pentru binele suprem. Binele ti-l faci singur oricand! Nu timpul aduce si ia cu el lucruri si calitati! Tu o faci. Nu mai da vina pe timp. Nici nu exista…Oamenii au inventat un cerc si l-au impartit in 12 ca sa isi poata organiza zilele; tot ei au numit trecut ceea ce fusese facut deja, prezent ceea ce faceau, si viitor ceea ce era in plan sa faca. Timpul e relativ. In timp ce eu am scris ultima propozitie, trecutul s-a intamplat deja. Chiar acum, fiecare litera dinaintea alteia este in trecut si litera pe care o tastez in acet moment este prezentul iar ceea ce am in gand sa scriu este viitor. Gandurile sunt viitorul. Ele se materializeaza.

Daca tu gandesti ca erai bun, erai tanar, erai frumos, erai bogat. Asta o sa ai. “Eram”.

Daca tu gandesti ca doar decizii proaste ai luat,  o sa le iei si de acum incolo pentru ca nu ai incredere sa te deschizi tie, si prin urmare intuitiei tale.

Daca tu nu te ierti pentru trecut, nu te vei ierta pentru nimic din ce vei face, si nu vei face decat sa te urasti din ce in ce, ca pe un intrus in corpul tau si in viata ta.

Daca traiesti atarnat de trecut, il vei trage dupa tine oriunde ai merge, atragand in viata ta in mod repetata aceleasi experiente. Cu siguranta nu vrei sa faci asta. Stii cosmarurile alea care se tot repeta? Si uneori ti-e frica sa adormi, ca sa nu lei ai din nou? Cine si le doreste? Asa si cu trecutul pe care nu il eliberezi.

Cum poti sa il eliberezi? INTELEGAND ca tot ce s-a intamplat, tot ce ai decis, tot ce ai facut, te-a facut cumva un om mai bun, cu sanse mai multe de a deveni mai intelept. Intelegand ca fiecare experienta a fost absolut necesara si ca trebuie sa o iubesti pentru lectia pe care ti-a oferit-o. Vezi partile bune care au venit in viata ta apoi. Cu siguranta sunt! IARTA-i pe cei care tu crezi ca ti-au facut rau si IARTA-TE PE TINE! Nu esti inamicul tau, decat daca vrei sa fii. Orice om greseste. Asa suntem noi oamenii! ACCEPTA CEEA CE NU POTI SCHIMBA! Fii RECUNOSCATOR trecutului tau pentru ceea ce a creat din tine. Crezi ca te-a transformat intr-o epava? Eu cred ca numai tu esti care decide sa stai ca o epava pe nisipurile miscatoare ale neiertarii in loc sa navighezi plin de speranta in oceanul infinit al oportunitatilor pe care viata ti le ofera cu nemarginita dragoste.  Fii recunoscator si elibereaza-te. Odata ce a fost turnat si s-a intarit, cimentul nu se mai poate modela, dar poti construi peste el ceva mai inalt si mai frumos, stiind sigur ca ai o baza solida.

Hai, zambeste, ai puterea sa iti schimbi viata! Nu-i asta o veste buna?


Tag Cloud