Furia si agresivitatea

Adesea ii judecam pe cei care sunt agresivi sau cedeaza in fata furiei si recurg la gesturi care pot darama intr-o clipa tot ce au construit: relatii, munca, evolutie, mediu de viata, succes… Spunem aproape siguri si aroganti : “Eu nu as face niciodata asta” sau “Eu n-as putea sa lovesc/ranesc/agresez un alt om sau un animal”, insa o voce a constiintei ne spune timida, desi noi incercam sa o ignoram: “ba da…iti aduci aminte cand…”.

Nu e nimic de condamnat in a te simti agresiv si furios. Sa ne amintim ca si Iisus a rasturnat mesele negustorilor la Templu si s-a aratat furios, dovedindu-si latura umana si ignorandu-si calmul specific unei fiinte divine superioare. Si cei mai treziti spiritual sunt vulnerabili in fata incercarilor si sunt predispusi extremelor in situatii tensionate. Nimeni nu poate fi perfect imperturbabil aici, cat inca suntem trasi intr-o parte si in alta de fortele dualitatii. Nu e nimic de condamnat sau de judecat in a iti exprima aceste sentimente, in a ti le scoate la lumina. Recunoasterea este prima faza in a te vindeca de o anumita latura a personalitatii care iti dauneaza tie si altora. Negarea nu face decat sa iti acumuleze in constient, subconstient, in campuri si in corpul energetic, tot si tot mai multe frustrari si blocaje. A nu iti recunoaste anumite laturi ale personalitatii, a le ascunde, a le reprima, a le inabusi sub o masca de bunatate falsa, prefacuta, a te uri pentru ceea ce esti in deplinatatea ta, si a te invinovati, sunt decizii gresite care nu fac decat sa iti reduca probabilitatile ca tu sa te vindeci curand. Atunci cand nu ne recunoastem adevarata fata, “cu bune si cu rele”, nu facem decat sa purtam o masca. Aceasta masca nu face decat sa ii minta temporar pe cei din jur, ca suntem asa cum vrem noi ca ei sa creada, insa mai devreme sau mai tarziu, ceea ce ascundem iese la suprafata ori pentru ca cedam si bula de aer pe care incearcam sa o tinem la fundul apei, iese la suprafata, ori pentru ca oamenii “simt” care este adevarul despre noi. Sa nu uitam ca dincolo de aparente, dincolo de ceea ce ochii vad si simturile percep, noi avem si alte instincte subtile care ne ajuta sa ne urmam intuitia, sa decodam mesaje, sa intelegem la un nivel profund oamenii si mediul in care traim.

Nimeni nu se poate preface la nesfarsit, pentru ca presiunea va fi asa de mare incat va face sa explodeze violent si frapant tot ceea ce incercam sa ascundem.

Este foarte probabil ca pe masura ce vom trai toate schimbarile ce vor urma, sa ne simtim tot mai frustrati si agresivi pentru ca o parte din noi nu vrea sa evolueze sau se simte presata de toate aceste schimbari. Egoul nostru cu siguranta va lupta crancen si violent sa supravietuiasca, pentru ca el nu isi are locul in a 5-a dimensiune. Ne va da multe stari contradictorii si ne vom simti rupti in doua, ca si cum am fi doua persoane in acelasi timp: una care isi doreste si cauta iluminarea, si alta care uraste tot ce i se intampla si refuza evolutia, sabotand-o pe cealalta.

Sunt putini printre oameni aceia care au ajuns la un grad superior de iluminare si traiesc intr-o armonie si intr-un calm perpetuu care nu pot fi tulburate de nimic si de nimeni. Este nevoie de multa stapanire de sine si de multa detasare, dar mai ales de un ego tinut sub control foarte bine. E necesar sa fi capabil sa intelegi cu adevarat si sa ierti cu adevarat ca sa nu te poti infuria sau simti deranjat de ceea ce te afecteaza, de acel ceva sau cineva cu care vii in contact. 99,99% dintre noi rabufnesc cu siguranta atunci cand sunt impinsi la limitele rabdarii, cand sunt ofensati, cand sunt agresati sau cand lucrurile nu merg asa cum isi doresc ei. Si nu e nimic gresit in asta! E pur si simplu cine suntem! Noi ca oameni, nu suntem intruchiparea echilibrului si  a calmului. Nu suntem intruparea iubirii si iertarii. Dar spre asta TINDEM! Intr-acolo mergem! Suntem duali, la fel ca si dimensiunea in care am trait o mare parte a existentei nostre. Suntem plini de contraste, slabi in autocontrol, usor de gadilat in ego si de iritat, materialisti, orientati spre reusita fizica, palpabila, si preferand adesea sa ramanem orbi, decat sa infruntam adevarul care nu ne convine. Asa ca e absolut normal sa ne infuriem, sa fim agresivi, sa ranim. Pentru ca asta suntem! Si trebuie sa ne acceptam plenaritatea fiintei pentru a ne putea sublima in iubire si iertare partile intunecate.

Ganditi-va asa: sa zicem ca un copil este rau, si parintii lui ii spun zilnic ca este rau, ca nu il iubesc, ca nu vor sa il vada, ca va trebui sa poarte o masca pentru a nu ii face de rusine. Acel copil va deveni si mai frustrat, si mai rau si va capata tendinte distructive. In schimb, daca parintii lui l-ar imbratisa cu iubire, l-ar accepta, si l-ar schimba prin puterea exemplului si a iubirii, el va fi in cele din urma coplesit de bunatatea si de iubirea parintilor si va dori sa le urmeze modelul. La fel se intampla si cu partile din voi “negative” pe care le ignorati.

Vreau sa va atrag atentia ca furia se naste din frustrari si se manifesta prin agresivitate. Si eu,pe masura ce inaintez in evolutia mea spirituala, ma curat de blocaje si de intuneric si descopar ca am acumulat in mine, de-a lungul multor vieti, multa furie. M-am simtit vieti dupa vieti nedreptatita, folosita, abandonata si am tinut cu tot dinadinsul sa controlez totul in jurul meu ca sa fiu sigura ca voi reusi si ca nu voi mai fi ranita. Insa ghici ce? Nu am reusit sa controlez nimic niciodata, pentru ca sinele meu divin a fost mereu mai puternic decat ambitia mea prosteasca omeneasca, si atunci, in memoria egoului meu s-a adunat multa frustrare si multa dorinta de si mai mult control. In cele din urma am inceput sa resimt agresivitatea si in unele vieti am manifestat-o. Insa de data aceasta, am incercat mereu sa o controlez, pana cand am descoperit ca o pot folosi in beneficiul meu si al altora. Dar acolo ajungem mai tarziu.

In fiecare zi adunam frustrari. Frustrarile se nasc din neacceptare. Vedeti? E ca un lant! Ignoranta – neacceptare/refuz de a accepta situatiile – frustrare – furie- agresivitate – distrugere. Din ignoranta, pe care eu o explic ca fiind deconectarea de Sinele nostru Superior care ne poate oferi toata cunoasterea si intelepciunea de care avem nevoie, nu putem intelege de ce unele situatii apar in viata noastra si de ce uneori parem sa fim victime nevinovate – cand de fapt, nimeni nu este victima nimanui, ci doar ne implinim destinul si planul, asa cum a fost hotarat de noi, spre binele nostru cel mai inalt. Deconectati fiind de Adevar si prinsi in vibratii joase, am uitat ca toate lucrurile se intampla pentru un scop si ca absolut toate experientele ne sunt necesare si utile in evolutia noastra spirituala. Dam vina pe Dumnezeu, pe stat, pe presedinte, pe parinti, pe prieteni, pe sistem, pe economie, pe locul in care ne-am nascut, pe nesansa si asa mai departe. Dar cel mai grav,dam vina pe noi, agravand lipsa de iubire fata de noi insine. Fara sa intelegem ca nu exista o “vina” si ca nu suntem victime, frustrarile se aduna zi de zi. Intrebari fara raspuns, lipsuri si limitari, piedici, comportamentul altora fata de noi, imposibilitatea de a face lucrurile cum vrem noi, asteptarea in tensiune, singuratatea, aparentele nedreptati la care suntem supusi, competitiile pierdute – toate nasc frustrari in noi. Este important ca la baza actiunilor noastre majore sa nu stea frustrari, ci dorinta de schimbare in bine.

Cand frustrarile se aduna si se inmultesc, apare furia. O furie interioara care macina si distruge lumina sufletului, comunicarea cu sinele, lucrarea iubirii in noi, relatiile cu ceilalti si care ne intarzie evolutia. Aceasta furie este adesea orientata spre cineva. Altii sau noi insine. Dar este important de stiut ca noi = altii si ca furia odata simtita, este ca o otrava raspandita in intreg Universul, care naste alte energii negative ce se vor intoarce ca un bumerang in viata noastra si a celorlalti alaturi de care traim. Dar, repet, nu este de condamnat. In Univers nu exista bine sau rau, corect sau gresit. In Univers orice este ceea ce este si atat. Furia are si ea rolul ei.

Cand furia incepe sa se exteriorizeze, ea se poate manifesta ca agresivitate, autosabotare, superioritate, separare, violenta. Este inevitabil ca furia acumulata si necontrolata sa nu iasa la suprafata mai devreme sau mai tarziu – e ca o lege a vietii care este mereu aplicabila. De obicei cand se intampla asta, urmatorul efect este distrugerea: a relatiilor interumane, a eforturilor de pana atunci, a mediului din jur, a relatiei cu divinitatea etc.

Oamenii cred ca furia o sa dispara daca o pot ascunde. In realitate furia nu se disipeaza, ea se acumuleaza pana cand, ajungand la un punct critic, se produce o adevarata explozie. Acumularea furiei poate duce la: depresie, anxietate, atac de panica, migrene, dureri de spate sau de stomac, probleme cardiace. Energia aceasta cumulata in organism il imbolnaveste.

Si ce se intampla in timpul procesului de acumulare? Oamenii experimenteaza frecvent: frustrarea, inutilitatea, revolta, dezamagirea, nerabdarea, iritabilitatea, incapatanarea, inflexibilitatea. Dupa cum spuneam, toate acestea au efecte distructive si autosabotoare, tocmai pentru ca agresivitatea nu este canalizata corect!

Ei, aici este trucul. Caci agresivitatea este buna! O sa credeti ca sunt nebuna! Dar da, agresivitatea este buna si este necesara, atat timp cat….este constructiva. Cum asa? Prin creativitate si prin exprimare catre scopuri inalte. Agresivitatea este o forma de energie foarte puternica. In masura in care ea poate distruge, poate si crea, atat timp cat din intuneric se naste lumina. Important este sa inveti sa o controlezi ca pe un cal naravas si sa o utilizezi in folosul tau si al celorlalti.

Cum iti controlezi agresivitatea? S-ar spune ca opusul agresivitatii este pasivitatea, adica detasarea emotionala si mentala. Unii ar sugera artele martiale, care te invata sa o controlezi, gestionezi, canalizezi fizic incat sa te elibereze. Altii ar sugera meditatia sau tai chi. Sunt de acord cu ei. Dar eu sugerez puterea gandului dintre impuls si actiune! Ca sa intelegi la ce ma refer, o sa iti dau un exemplu mai simplu. Te certi cu cineva si inainte de a-i da o replica sub primul impuls care iti vine de la ego, faci o pauza si te intrebi: oare ce ar face sinele meu acum? – si in loc sa continui cearta sau sa jignesti, zambesti si ii spui: te iert. Intrebarea pe care ti-ai pus-o intre impuls si actiune este gandul de reconectare. Acest gand este un episod de gandire constienta si de conectare scurta la intelepciunea divina si intotdeauna iti va revela urmatorul pas de urmat in numele iubirii.Poti folosi acest gand si intre impulsul de a fi agresiv si actul de agresiune. Cand simti ca mai ai un pic si explodezi, urmand sa faci ceva incarcat cu energie intunecata, negativa, opreste-te, trage aer in piept si spune-ti: ok, ce pot construit cu aceasta forta a agresivitatii din mine?  Si iti garantez ca urmatorul pas pe care il vei face va fi in Lumina.

Poti folosi agresivitatea din tine pentru a lupta pentru drepturi si pentru libertatea omenirii, poti folosi agresivitatea din tine pentru a proteja copii si animale neajutorate, poti folosi agresivitatea din tine pentru a te exprima liber, deplin, fara frica sau limitari, poti folosi agresivitatea din tine pentru a crea arta sau pentru a crea orice in jurul tau. Foloseste-o pentru a munci o zi intreaga in gradina, pentru a framanta la cozonaci cu dragoste si pasiune, pentru a face curatenie in casa, pentru a face sport, pentru a face drumetii lungi si ostenitoare. Foloseste-o pentru a tine discursuri motivante si revelatorii, pentru a repara lucrurile stricate, pentru a te impune ca spirit liber, pentru a duce mai departe ideea unei lumi renascute din iubire. Agresivitatea poate fi sublimata in creativitate. Agresivitatea poate fi forta care te propulseaza sa iti urmezi visele si sa iti intaresti credintele, sa ii ridici pe altii care au cazut si sa lupti pentru o lume plina de iubire. Sa nu punem egal intre agresivitate si violenta, pentru ca violenta este agresivitate manifestata distructiv, pe cand agresivitatea pura, ca forta a Universului, are capacitatea de a fi folosita spre binele tuturor. Aceasta este agresivitatea libera, acceptata, inteleasa, controlata, modelata, constructiva. Cea care este ascunsa, innabusita, ascunsa sub masti, ramane putin utila si adesea se manifesta nociv. Bineinteles, si termenul de “nociv” este relativ, pentru ca ceea ce noua ni se pare nociv pe pamant, in Univers, vazut de la un alt nivel, este de fapt benefic. Repet, in Univers, nimic nu este bun sau rau, corect sau gresit, pentru ca in Univers nu exista dualitate si toate sunt exact ceea ce sunt, fara nicio judecata.

Asa ca, dragii mei, dati-va jos mastile, imbratisati-va in deplinatatea fiintei voastre si transformati-va agresivitatea in creativitate. Creativitatea este dovada suprema ca Iubirea lucreaza prin voi.

Iar daca veti dori sa taiati agresivitatea din radacini, trebuie sa dobanditi intelepciunea de a accepta orice vine in calea voastra si sa va relaxati, sa va detasati, fara sa doriti sa mai controlati nimic, lasand viata sa curga de la sine si inlocuind frustrarile cu eliberarea.

Incercati sa faceti exercitiul acesta zilnic, in situatiile cotidiene in care va simtiti furiosi si pe punctul de a izbucni, si eu chiar va astept sa imi impartasiti experientele, pentru ca aceeasi provocare o am si eu acum, pe masura ce trebuie sa imi schimb perceptia despre libertate si liber arbitru.

Va iubesc! Traiti in Lumina!