De ce ne simtim obositi si debusolati dupa Anul Nou

Am citit un articol fantastic care ne explica, prin interpretarea unei portiuni din calendarul mayas, de ce ne simtim cum ne simtim dupa 21 decembrie si mai ales de la 1 ianuarie. Si eu am o stare puternica de oboseala nejustificata, dar per general am o stare emotionala si sprituala foarte buna, pozitiva. Am comunicat cu ghizii mei, mi-au spus cam ce se intampla, mi-au dat solutia pentru mine, dar cred ca aceasta solutie s-ar aplica la oricine asa, ca v-o spun: creativitatea. Pe masura ce cream, ne activam centrul inimii, ne deblocam practic principala sursa de energie vitala, activam energiile iubirii si transmutam energiile statice, joase, in energii pozitive,dinamice,care transforma nu doar interiorul nostru, viata noastra, ci intreaga lume. Creativitatea inseamna practic manifestarea aspectului de creator divin, inseamna a transforma energie in ceva, inseamna a aduce frumusete si armonie in jur. Poti sa creezi intr-un mod artistic, prin desen, poezie, scriere, pictura, croit, sau poti sa creezi intr-un mod transformator prin: dans, meditatie, sport, activitati dinamice, jocuri, plimbari. Prin creativitate ne exprimam esenta divina si dam lumii o noua fata.

Sa revin la articol. Ii sunt foarte recunoscatoare echipei de la Editura For You care zilnic ne trimite celor abonati articole foarte frumoase si educative. Acest articol, scris de Elena Cocis, este primit tot prin news letter-ul editurii si mie mi s-a potrivit perfect, gasind multe raspunsuri in el. Il distribui mai departe catre voi si sper sa va ajute cum m-a ajutat si pe mine. Va imbratisez cu drag!

“

Calendarul Mayas ne vorbeste

de Elena Cocis

~Partea I~

Dragii mei,

Din cand in cand, atunci cand simt ceva si nu stiu ce simt, de unde vine acea stare speciala si ce vrea ea sa-mi spuna, “cineva” ma ia de mana si ma conduce la Calendarul Mayas. Asa mi s-a intamplat si astazi. Ceea ce am inteles acum, privind pentru a nu stiu cata oara acest Calendar, a mai adaugat o fila la modul meu de a intelege simbolurile mayase si voi incerca sa impartasesc cu voi, mesajul primit. Sper ca asa o sa-mi vorbeasca ingerasii macar pana la 31 martie (ziua in care se va incheia un ciclu al Calendarului Tzolkin) – dar acum, desi am incercat sa “privesc” intreaga perioada, inca nu pot deslusi despre ce va fi vorba in acest interval si nici nu sunt sigura daca imi vor mai spune ceva ce sa pot povesti. Am inteles, cumva, ca se vor tot rari mesaje ce vin din “exterior”.

Eu simt ca de acum inainte cam suntem pe cont propriu, iar interventia Divina va avea loc tot mai mult, doar la nivel personal, ca a venit timpul unui alt tip de conlucrare, in care sa fim condusi astfel incat sa atingem starea de maestru al vietii noastre, fara a simti ajutorul din surse ce vin din afara noastra, indiferent ce intelegem prin asta. Daca privesc spre starile si evenimentele prin care trec oamenii in aceasta perioada, mi-este clar ca suntem in permanenta supusi testului de maiestrie interioara. Totul s-a schimbat mult mai mult decat ma asteptam – si intr-o directie pe care as fi putut-o prevedea, daca as fi fost mai atenta la anumite aspecte. (De exemplu, sentimentul de singuratate si abandon, pe care foarte multi oameni l-au avut in ultima perioada, l-am pus pe seama sarbatorilor de iarna, cel putin in cazul celor ce au invocat scuza ca nu au familie…. sau cineva este tocmai acum plecat… si multe altele asemanatoare. Nu m-am gandit nicio clipa ca el este un semn al evolutiei spirituale si ca ghizii si helperii nostri incep sa “se indeparteze”, pentru a ne invata, din nou, “mersul pe propriilor noastre picioare”)

Voi incerca, cu ajutorul simbolurilor din Calendarul Mayas, sa spun cateva lucruri care sper sa va fie de folos. Stiu ca multi dintre voi nu sunt familiarizati cu acest Calendar, motiv pentru care ma voi stradui sa fiu cat mai clara, deci mai putin tehnica. O sa incerc sa va povestesc putin despre magia perioadei pe care am incheiat-o si a celei ce urmeaza, explicand cat se poate de sugestiv semnificatia unor simboluri, asa cum se succed ele in Calendarul Mayas.

Totul a plecat de la faptul ca, fara nicio aparenta legatura cu ceea ce faceam, ghidul meu mi-a atras atentia asupra unui aspect pe care pana acum nu l-am observat – sau, mai corect, nu l-am interpretat in acest fel – si anume, ce inseamna “un nou inceput”, in sensul sau biblic, exprimat prin sintagma “a doua venire a lui Iisus!” Acum, ca am depasit cu bine Marele Portal, ca am contribuit cu totii la restabilirea energiilor feminine, traim, concret, acest timp: al unui nou inceput. Intr-un fel sau altul, trebuie sa constientizam asta si sa ne acomodam cu un nou fel de abordare, mai intuitiv, mai putin explicativ, dar plin de sensuri profunde. Incep, cu pasi marunti, sa intrezaresc cam ce ar insemna asta. Va invit si pe voi sa reflectati asupra acestei observatii – si poate, printr-un efort comun, vom ajunge sa traim adevarata maretie a Vietii.

Sa incep prin a va spune ca acest calendar la care ma refer, Calendarul Tzolkin, singurul care a mai ramas in vigoare, este cel ce reprezinta rotita cea mai mica din ansamblul rotitelor ce dau nastere calendarelor cu care mayasii au descifrat matricea timpului Divin, motiv pentru care mai este denumit si Calendarul Sacru. El exprima energiile cosmice ce se revarsa pe Pamant, zi dupa zi, odata cu trecerea timpului si tot el este cel implicat in numaratoarea lunga, cea care a definit ciclurile prin care a trecut evolutia omului pana acum. Altfel spus, el este cel care construieste spirala timpului, pana in punctul in care vom atinge Numarul de Aur. Asta inseamna ca acest calendar – ce isi incheie un ciclu pe 31 martie – este cel care ne poarta prin sirul lui Fibonacci si ne conduce, secventa cu secventa, pana vom ajunge la perfectiune, in punctul in care vom fi capabili, ca specie, sa realizam un salt cuantic in constiinta, sa incepem sa traim intr-o alta realitate, total diferita de cea de acum. Din perspectiva mea, acest Calendar nu se va opri niciodata, atata timp cat vom fi pe Pamant in aceasta forma, atata timp cat nu am ajuns sa atingem Numarul de Aur, in parcursul evolutiei noastre.

Povestea pe care acum vreau sa o depan incepe pe data de 5 decembrie, cand am intrat sub ghidarea unui simbol extrem de subtil si creator, Samanta stelara, spuma cuantica din care totul este creat. Timp de 13 zile (atat dureaza o trecena) am fost sub influenta acestui semn si am semanat. Ce? Simplu: Noua Constiinta. A fost perioada celui mai important portal, cel din 12.12. Trecena care a inceput ieri, duminica, 13 ian – si despre care o sa vorbesc mai tarziu – ne indeamna la introspectie, la a afla ce anume am semanat din energia inimii si ce a mai ramas in viata noastra creat din neiubire. Avem la dispozitie 13 zile sa intram in lumile noastre interioare, in Spatiul Sacru al Inimii si sa aflam ce am reusit sa sadim in acea perioada si cu ce tip de energie alegem sa cream de acum incolo: cu energia inimii sau cu cea a mintii duale. Deja Viata ne arata ce am ales atunci, pentru ca, in intervalul care a trecut, ceva a rasarit, a prins deja contur. Ceea ce am creat din inima infloreste, se extinde – iar ceea ce am creat din dorinta egoista a mintii, din orgoliu, ne perturba existenta, pentru ca acum se intoarce impotriva noastra, mult mai repede decat ne-am fi gandit vreodata! Am facut-o constient sau nu, in acea perioada am pus baze noi vietii noastre, am semanat!

Mergand mai departe pe sirul evenimentelor cosmice, a urmat, intre 18 si 30 dec., o noua etapa, ce s-a desfasurat sub simbolul Pamant, perioada in care a avut loc alinierea cu Centru Galactic din 21.12. Cum a picat aceasta zi, tocmai in trecena Pamantului… si acum ma intreb. Daca ati urmari, zi dupa zi, simbolurile mayase din aceasta perioada, ati constata cu destula usurinta cum Mama Pamant ne-a vorbit despre o noua constiinta, cum ne-a aratat, cu rabdare, ce mai avem de facut ca sa trecem, treptat, spre o alta lume. Nu am spatiul necesar pentru a detalia, dar va spun ca este fascinant sa analizezi, din aceasta perspectiva, o perioada deja incheiata.

Voi spune doar ca simbolul zilei de 21.12 a fost Ahau, de ton 4. Ce inseamna asta? Cum a fost posibil ca cel mai important si complex simbol din Calendarul Mayas sa pice tocmai in aceasta zi, este greu de imaginat! Observam din nou o sincronicitate absolut uluitoare, intre Calendarul Gregorian si cel Mayas, intre ziua alinierii galactice – fenomen astrologic real, explicat stiintific – si energia zilei exprimata de acest Calendar, alcatuit cu multe secole in urma.

In acea zi, Parintii nostri Divini (Ahau) au sustinut evolutia vietii pe Pamant si trecerea la un alt nivel, intr-un echilibru perfect – poate ca de aceea nu am simtit nimic, cei mai multi dintre noi. Tonul patru ne vorbeste despre stabilitate, claritate, hotarare, plan implinit, despre forma scenei pe care se desfasoara viata si despre cei ce au roluri in aceasta piesa. Ceea ce s-a infaptuit in ziua de 21.12 depaseste cu mult orice ne-am putea imagina. Ca sa va fie putin mai clar, o sa va spun ca, atunci cand construim o cosmograma (matricea misiunii personale), simbolul care se afla pe tonul patru este interpretat a fi acea fiinta/constiinta cosmica, universala, care implineste sarcina divina de a stabili arhitectura, tiparul Divin al misiunii personale, cel ce deseneaza, in detaliu, contextul in care se desfasoara lectiile vietii, creand in acest fel conditiile optime pentru a fi implinit Planul existential al nativului. Acum, pe 21.12, acest rol l-a jucat insusi Dumnezeu Mama/Tata, Ahau, Cel ce uneste toate aspectele fiintei umane si ne conduce spre un alt nivel de constiinta, spre o alta dimensiune a sufletului, spre Frecventa Geniu. Aceasta opera celesta a fost tesuta cu rabdare si iubire, cu blandete si intelepciune, dar acum a capatat forma sa finala.

Faptul ca in ziua de 21.12 a fost Ahau de ton 4, in trecena Pamantului, ne spune clar si neindoielnic ca, incepand din acel moment, toate conditiile pentru a trece pragul spre o noua viata pe Pamant, sunt implinite. Este clar ca totul este gata, ca totul este pregatit, ca nu avem altceva de facut decat sa asteptam, cu iubire si rabdare, dezvoltand comportamente cosmoetice, hotararea Mamei Pamant de a face Marele Salt. Toate semnele si simbolurile importante, stiinta si esoterismul, credintele de orice fel, toti autorii/comunicatorii importanti ai lumii ne spun in cor acelasi lucru: conditiile pentru un nou nivel de viata pe Pamant au fost create, iar ceea ce ne ramane de facut este sa ne instruim, sa ne antrenam, pentru a valorifica orice tip de oportunitate ne poate duce spre a trai la un alt nivel de constiinta. Putem afirma, in acest sens, fara sa gresim, ca sfarsitul vechii lumi a avut loc si o noua lume s-a nascut! Acum trebuie doar sa invatam sa o recunoastem si sa fim capabili sa identificam ce tine de trecut, ca sa putem elimina reminiscentele vechiului din viata noastra. sau integra experientele acumulate prin succesiunea existentelor pamantesti – dupa caz.

Daca mai facem un pas pe sirul evenimentelor, constatam ca in ziua de 31 decembrie a inceput trecena celui numit Pazitorul Legii Divine, Pazitorul Pragului, cel care ne deschide poarta dintre lumi, daca ne-am implinit menirea. Nu poti sa nu fii uimit cand vezi cum se tese realitatea, dincolo de ceea ce mintea noastra poate intelege! Tocmai in noaptea dintre ani, dupa calendarul Gregorian, sa existe in Calendarul Mayas, o astfel de energie-simbol…!? De multa vreme sunt uimita cand intalnesc aceste sincronicitati. Acum, cu ajutorul lui Drunvalo, am si explicatia. Era sub nasul meu, dar nu o vedeam. Sa va explic.

Din cand in cand, Monica Visan imi face bucuria de a-mi da sa citesc cate o carte, inainte de tiparire, cu gandul ca poate mai observ ceva ce ar trebui corectat sau reformulat. Asa am avut norocul sa citesc inaintea voastra Uroborosul Mayas, ultima carte a lui Drunvalo. Este fascinanta! M-am lamurit! Acum stiu cum se face ca apar aceste extraordinare sincronicitati – total ilogice si de neexplicat, care nu au niciun suport material, fizic sau matematic. Cea care poate face asta este doar Mama Pamant, energia feminina, care s-a instalat, treptat, din nou, pe Pamant. In 21.12 am parasit lumea dezechilibrata de excesul energiilor masculine si am intrat, definitiv, in era energiilor feminine. Si nu este vorba aici despre sexe, despre barbati si femei, ci despre mintea duala, logica, exacta, care prin argument detine controlul, despre orgoliu si personalitate (energie masculina) si “mintea” inimii – intuitiva, creatoare, cea care urmeaza cai nebanuite, fara logica, dar clare, eficiente, novatoare, pline de sens (energia feminina).

Trecena guvernata de aceasta “zeitate” cosmica – numita Pazitorul Legii Divine – are pe tonul 11, ton ce inseamna un nou inceput, a doua venire , tot pe Ahau (Dumnezeu Tata/Mama, Creator al Universului si a tot ceea ce exista, cel mai puternic, mistic si misterios simbol mayas)! Asta a fost acum cateva zile (joi, 10 ian): Ahau de ton 11.

Si acum… povestea celor trei trecene – care au marcat trecerea spre o alta lume – se incheie intr-o maniera plina de semnificatii, asupra carora mai este de meditat: vineri, 11 ian (de ziua internationala a cuvantului “multumesc” – pana vineri nici nu am stiut ca exista aceasta zi) a fost ziua in care zeitatea ce simbolizeaza Inceputul Inceputurilor, cea care ne spune ca totul s-a nascut din nimic, Dragonul, s-a aflat pe ton 12, numar apostolic, cu o incarcatura simbolistica inegalabila. Cei care ajung la vibratia numarului 12, asa cum au fost apostolii lui Iisus, il vad pe Cel de al 13-lea – Christul, copilul lui Dumnezeu, cel ce sta ascuns in fiinta noastra si asteapta, rabdator, sa traiasca, sa reinvie, sa-si manifeste liber Darurile Divine. Ultima zi a trecenei, sambata 12 ian., ca sa implineasca Treimea, a fost un alt simbol care desavarseste tranzitia, numit IK, sau Respiratia Divina. Acest simbol este extrem de puternic, mai ales atunci cand se afla in putere maxima, pe tonul 13, asa cum a fost acum, in 12 ianuarie.

Aceste trei trecene au implinit profetia, au realizat trecerea, au adus la bun sfarsit o era si au deschis portile cele noi. Multi sunt dezamagiti, pentru ca, poate, credeau in aparitia unor evenimente dramatice – sau, cel putin, foarte clar definite. NU se asteptau la o zi aparent normala, in care viata sa se desfasoare fara spectacol, intr-un echilibru perfect, neetalat cu emfaza.

Dar foarte multi sunt si cei care stiu ca, in curand, intreaga frumusete a naturii umane va fi dezvaluita, ca miracolul iubirii Christice s-a infaptuit si asteapta, tacut, traind aparent in acelasi mod, sa pogoare Sfantul Duh peste intreaga omenire, sa renasca splendorile Mamei Pamant, creand o noua lume, din Micul Spatiu al Inimii, de acolo de unde toti suntem Unu.

Din pacate, nu pot controla momentele de inspiratie si comunicare cu helperii sau cu ghizii mei. Aceste momente vin tocmai cand ma astept cel mai putin. De ce am inteles acum toate astea – si nu inainte ca aceste evenimente cosmice sa se desfasoare – nu stiu. Probabil ca perioada care va urma are o anume importanta, ce poate fi inteleasa doar prin cunoasterea celei ce s-a incheiat. Asta este, poate, ce-mi zice mintea care, din cand in cand, vrea sa-si explice ceea ce mi se intampla – dar nu as fi sigura ca asa si este. Sa lasam lucrurile sa fie asa cum vor ele si sa vedem daca va face sens sau nu, felul in care mi se arata mie “viitorul”.

O frumusete pe care mintea noastra nu o poate percepe si nici nu si-o poate imagina pluteste in aer, ne inconjoara deja, o respiram, o simtim, dar inca nu o vedem. In timpul care ne-a mai ramas, daca reusim sa traim tot mai mult in Micul Spatiu din inima noastra, aceasta frumusete va prinde forma, se va arata, vom reusi sa o materializam. Totul depinde de noi si de cat de mult ne antrenam pentru a reusi sa traim numai in inima si sa cream din energia iubirii. Atunci cand ne dam voie si lasam visele cele mai profunde sa se elibereze, exista un mecanism interior, care face ca aceste vise sa se oglindeasca in lumea exterioara si apoi sa se materializeze. Universul va reactiona si va recunoaste doar ceea ce este creat din energia inimii, din iubirea primordiala din care totul a fost creat. Cu cat sunt mai multi cei care au dobandit aceasta cunoastere si exerseaza modul in care se infaptuieste, cu atat mai usor si mai repede vom atinge Epoca de Aur. Depinde, in exclusivitate, de noi. Este si motivul pentru care am afirmat ca suntem pe cont propriu. Acum stim tot, experientele vietii ne-au spus tot ce aveau de spus. Ciclul cunoasterii prin intermediul dualitatii s-a incheiat. ASTA ESTE CE S-A SFARSIT, NU VIATA DE PE PAMANT! Este in drept Divin, sa devenim co-creatori.

Daca in viata noastra inca mai sunt provocari, suferinte ori motive de tristete sau de neliniste, este fie pentru ca mai caram cu noi bagaj emotional si traume nevindecate – deci nu ne hotaram sa lasam rucsacul cu pietre din spate – fie pentru ca suntem excesiv de empatici, simtim suferintele si nelinistile celor care sunt inca profund adormiti, ancorati deplin doar in lumea materiala, rupti total de existenta spirituala.

Nu-mi dau seama daca este menit sa ii linisteasca sau nu, pe cei care inca se mai confrunta cu aspecte dramatice sau perturbatoare ale existentei lor, dar vestea buna, zic eu, este ca o proportie insemnata dintre cei care stiu sa se conecteze cu lumea Divina, care sunt pe drumul lor bine conturat, care au lucrat si au atins inalte performante in munca spirituala, se confrunta acum cu stari de neinteles. In continuare apar rasturnari de situatie, la care nu se mai asteapta, apar simptome bizare in corpul fizic sau in cel emotional, intalnesc stari sau situatii negestionabile etc. Parca tot ceea ce au invatat despre autocontrol a disparut si, de multe ori, parca nimic nu mai are sens. Toate aceste stari/situatii pot fi de intensitati sau durate diferite, dar oricum prezente, chiar daca doar in viata celor din jur, in viata celor dragi sau a celor din anturajul apropiat. De unde pana nu de mult dadeau sfaturi bune, ii puteau conduce pe cei apropiati spre a descifra o cauza (spirituala) a starilor/situatiilor prin care trec, acum nicio reteta nu mai functioneaza.

Eu una, mai mult decat sa donez/daruiesc/ofer iubire neconditionata, celor din jurul meu si sa incerc sa le vorbesc despre a trai in inima, altceva nu cred ca mai am ce face. Din nou ajung sa recomand, poate prea insistent, cartea Prin ochii sufletului, pentru ca este cea care ne invata cum sa traim in aceste timpuri, cum sa ne intelegem reactiile si evenimentele prin care trecem. Avem nevoie de alte tipuri de invataturi. Practicile si stiintele spirituale ce-si au izvorul in cercetarea lumii si a vietii prin intermediul dualitatii au luat sfarsit. In curand va apare (tot la Editura For You) si Uroborusul Mayas, ultima carte a lui Drunvalo Melchizedek, care va face multa lumina in sufletele noastre. Si, nu uitati ca am adunat in Cartea Inimii, cele mai importante mesaje ale lui Drunvalo, in care el ne vorbeste despre epoca pe care o traim si despre cea care va veni si despre ce avem de facut ca sa trecem, odata cu Mama Pamant, intr-o alta dimensiune. Aceasta carte se distribuie gratuit (in limita editiei tiparite) si este oferita celor interesati de soarta omenirii si le pasa de propria devenire, fara a cere nimic in schimb. Editura For You, impreuna cu o mana de voluntari inimosi, incearca sa aduca optimism si pace in sufletele oamenilor, sa transmita acele mesaje si invataturi autentice, simple, accesibile tuturor, sa ne uneasca pe toti in jurul unei idei, a unor idealuri inalte.

Poate am divagat putin, dar sper sa se inteleaga din asta ca am facut si vom face, impreuna, atat cat putem, gesturi si fapte menite sa aduca clarificari, ca incercam sa ne punem in slujba celor interesati de cunoastere, asa cum putem mai bine. Va asteptam alaturi de noi.

 

Sa ne intoarcem la analiza noastra.

Pana la sfarsitul acestui ciclu Tzolkin mai sunt sase trecene (si cu cele trei care au trecut, fac in total noua, numar care ne vorbeste despre putere spirituala in punctul sau maxim).

Intamplator sau nu, cea care a inceput ieri, 13 (!) ian, este Noaptea Albastra, simbolul mayas al aducerii la suprafata (in constienta) a tuturor secretelor universului, a tot ceea ce este sacru, misterios, mistic, ascuns ochiului profanilor, dar nu secret! Avem la dispozitie 13 zile magice, in care ne putem intalni, din nou, cu noi insine. O prietena draga, care a plecat dintre noi ca sa ne ajute de dincolo, imi spunea, atunci cand se retragea in tacere, ca ii este, din cand in cand, dor de ea insasi! In starea asta trebuie sa ajungem in aceste zile: sa ne intalnim cu noi, ca sa stingem acest dor!

 

Continuam maine.

Cu mult drag,

Elena Cocis  www.elenacocis.ro

~Partea aII-a~

PARTEA A DOUA a mesajului scris de Elena Cocis.

 

Ma uit din nou la hartia alba din fata mea si ma intreb ce sa scriu, astfel incat sa fie clar, dar si sintetic. Aceste 13 zile pe care le parcurgem sunt pline de mister si de mesaje subtile. Stiu foarte bine ca timpul ne preseaza – se tot scurteaza – iar mesajele lungi ajung ascunse in foldere ce asteapta sa se intample o minune si sa se mai nasca o zi, un ceas sau o ora libera. Ce sa spun, din cate am de spus? Voi incerca.
Dincolo de modul lejer cu care am inceput acest mesaj, simt nevoia sa aduc in atentie un subiect extrem de important: economisirea resurselor – dintre care cea mai importanta este timpul. Orice forma de energie, inclusiv banii, reprezinta o resursa si iata ca a ca acum devine tot mai presanta, nevoia de cheltui cu atentie, deci de a economisi – in sensul de a trata orice resursa, cu respect.
Cu totii simtim si stim ca timpul s-a accelerat si mai stim si ca, oricat de indepartata va fi “ziua” trecerii in dimensiunea a patra, mult nu mai este pana atunci. Si, cu toate astea, alegem in continuare sa facem lucruri inutile, care tin de vechea lume si ignoram, lasam pe maine, ce avem de facut pentru noi, pentru instruirea, sau bucuria sufletului nostru. In continuare facem gesturi si activitati din rutina, din tiparul lui “asa am invatat” , “asa se cuvine”… sau, pur si simplu, pentru ca ne-am robotizat existenta. Am uitat sa radem, sa dansam, sa luam totul in joaca, am uitat sa ne comportam ca niste copii liberi de orice constrangere. Si totusi, nu avem alta solutie, daca vrem sa calatorim alaturi de Mama Pamant. Asta este unul dintre mesajele importante ale trecenei care a inceput in data de 13 si va dura pana in 25 ianuarie – trecena care ne invata calea spre inaltimi si, vrem nu vrem, ar fi bine sa economisim de peste tot, ca sa acordam un buget de timp mai important, cautarilor interioare si introspectiei.
Denumirea mayasa a ceea ce a fost tradus prin Noaptea Albastra este AKBAL- un ghid spiritual de o frumusete desavarsita. Misiunea lui este strans legata de evolutia vietii pe Pamant, ceea ce face din aceasta trecena un element extrem de interesant, dar mai ales folositor, daca ii urmam invataturile. Pentru Akbal noi suntem fiinte spirituale, care traim o experienta umana si nu oameni care ne dorim o experienta spirituala. Akbal ne duce, pas cu pas, zi dupa zi, pana la inaltimea Vulturului si ne reaminteste ca putem zbura.
(Nota: Ca sa intelegem mai usor cum se descifreaza Calendarul, sa asemanam aceasta unitate de timp, numita trecena, cu un interval de timp in care se implineste o anume misiune, extrem de bine definita. Ca orice misiune, ea este incredintata unei constiinte/fiinte, cu “sarcina” de a fi dusa la indeplinire – in cazul nostru, i-a fost incredintata lui Akbal. Ea trebuie sa-si alcatuiasca o echipa de lucru si sa stabileasca sarcini foarte precise, pentru ca, in final, intreaga echipa sa poata ajunge la implinirea misiunii pe care o are de indeplinit. Sarcinile au acelasi cadru pentru fiecare trecena: unul se ocupa de dualitate (tonul 2), altul de copilul interior (tonul 3), altul stabileste arhitectura, scena vietii pe care se desfasoara invataturile (tonul 4), altul este conducatorul “barcii” ce pluteste pe raul vietii (tonul 5), altul se ocupa de miscare – intensitatea valului – (tonul 6), altul de mentinerea echilibrului. (tonul 8) … si tot asa. Cineva va aduce invatatura de baza (tonul 7), iar altii arata cum sa facem ceea ce avem de facut, ca sa atingem nivelul maxim al cunoasterii (tonul 9 si 10), exemplificat prin exemplul personal al ultimilor trei simboluri (tonurile 11-13). Ceea ce este diferit la fiecare trecena in parte, este misiunea si alcatuirea echipei.)
Akbal are misiunea de a aduce pe Pamant elementul sacru, cunoasterea ascunsa, Adevarul Divin – dar, mai ales, vine sa ne arate/invete cum sa ajungem ca aceste valori sa faca parte din fiinta noastra. El este un ghid puternic, cu o echipa pe masura. Se spune ca adevarul iese intotdeauna la lumina, doar ca in aceste zile, cand Akbal isi revarsa cunoasterea asupra vietii pamantene, este vorba despre mult mai mult. Nu vorbim aici despre adevar versus neadevar – valori importante in comportamentul cosmoetic al cautatorului Legii Divine – ci despre Adevarul cu A mare, acela pe care Dumnezeu l-a asezat in inima noastra si pe care noi il vom descoperi, curand.
In aceste 13 zile avem timp suficient sa meditam asupra vietii si fiintei noastre, sa reasezam prioritatile, sa vedem ce pastram si ce lasam sa plece.
Akbal. prin vocea si energia simbolului de pe tonul 4,  Cimi, ne spune ca fara sa transformam (de tipul moarte/renastere) fiecare element ce ne compune viata, nu putem merge intr-o alta dimensiune. Acolo unde vrem noi sa mergem, nimic material nu are valoare. Ceea ce avem de facut este sa aducem spiritul in materie, sa impregnam aceasta dimensiune in care absolvim cea mai frumoasa scoala din Univers, inaltele adevaruri si vibratii Divine.
 
Iata, pe scurt, ce energie poarta aceasta trecena:
Tonul 1: Akbal, a carui misiune cat de cat am creionat-o.
Tonul 2: cel care ne deseneaza scena vietii, Samanta, despre care am vorbit pe larg in mesajul de ieri, ne invata de aceasta data ca trebuie sa semanam proiectele vietii, cu puritate si iubire, in adevar deplin, cautand in permanenta sa implinim prin ele visele sufletului si sa le abandonam pe cele nascute din ego..
Tonul 3 – ziua de azi: trinitatea, copilul interior, Divinitatea launtrica – are ca protagonist Sarpelecel ce detine intreaga cunoasterecel ce reprezinta Unitatea dintre minte si inima, dintre material si spiritual, cel ce stie! El ne arata ca, fara cunoastere, nu avem repere, cautam ceva ce nu stim daca putem gasi si unde, sau cum o putem face. Este un simbol stravechi, in care daca ne afundam, scriem o carte. Ziua de azi le da forta cautarilor noastre. Sa facem ceva astazi, din care Universul sa inteleaga ca pretuim cunoasterea si dorim sa iesim din ignoranta.
Tonul 4 Cimi, cel cu care de fapt am inceput, este simbolul transformarii, este cheia devenirii, a evolutiei spirituale: fara atasamente, fara sisteme de aparare sau scuze, fara victimizare – si, mai ales, fara sa-I pretindem Divinitatii ca stim mai bine decat Ea, ce este cel mai bine pentru noi. Daca ne opunem, Cimi ne obliga sa curgem lin in fluxul energiilor cosmice. In aceasta trecena, incercati sa nu tineti cu dintii de ceea ce nu merge, nu curge lin, pentru ca incapatanarea de a pastra in viata noastra, ceea ce este clar ca nu merge – doar din motive egoiste, din frica sau din trufie – ne va aduce multa suferinta inutila, pentru ca ce nu ne apartine oricum, intr-un tarziu, tot va pleca, se va elibera. Intrebati-va: ce parte din mine doreste asta… si asta… mintea sau sufletul? Fiti sinceri cu voi insiva!
Tonul 5: Cerbul, simbolul Mainii lui Dumnezeu, cel ce conduce barca pe raul vietii din acum! Protectie deplina, rabdare, compasiune, intelepciune, respect, liber arbitru, iubire neconditionata – sunt doar cateva dintre darurile acestui simbol, aflat in acest context. Ce sa facem concret, in aceasta zi? In orice facem, orice gandim sau actionam, sa ne intrebam: ce ar face Christos, in locul meu?
Tonul 6: Stea, spuma cuantica din care totul este creat, fertilitate, miscare, drum fara intoarcere, claritate. Acest simbol ne spune ca daca ne dorim sa atingem cele mai sacre adevaruri Divine, daca vrem sa implinim scopul pentru care am venit, trebuie sa intelegem lectia “Faca-se voia Ta, Doamne”. Cum stim ca asa si facem, tot acest ghid ne spune: observand daca ceea ce facem are nevoie de efort si indarjire – sau iese de la sine, pur si simplu. Universul ne da tot ceea ce avem nevoie pentru implinirea misiunii si numai noi am creat iluzia ca trebuie sa luptam pentru ceea ce avem nevoie. A venit vremea sa schimbam aceasta paradigma care ne tine pe loc si sa observam raspunsul si reactia Universului, la gandurile si actiunile noastre.
Tonul 7: Apa. Pentru a intelege ce vrea sa ne spuna acest simbol, avem nevoie de inteligenta inimii, de intreaga cunoastere adunata acolo. Misterul vietii pe Pamant, manualul de utilizare a acestei dimensiuni ne sunt oferite de cunoasterea si patrunderea in profunzimea acestui simbol. Asa cum apa sapa muntele in tacere, asa cum ea isi croieste drum spre oriunde vrea sa ajunga, asa putem si noi face. Ganditi-va la faptul ca apa nu are forma, ca are nevoie de vas, de albie, de tarm, ca sa se defineasca. Noi suntem vasul ei, noi suntem vasul lui Dumnezeu, noi suntem vasul cunoasterii! In noi se afla totul! Tot ceea ce apa detine, codurile secrete si sacre ale vietii, se afla in egala masura in inima Mamei Pamant si in inima noastra. Tot ceea ce avem de facut este sa-i ascultam susurul, cantecul.
Tonul 8: echilibru, stabilitate: Cel care ne arata calea implinirii stabile este, de aceasta data, insasi Pazitorul Legii Divine. Revedeti ce am scris ieri despre acest simbol si veti intelege ajutorul deplin pe care acest ghid ni-l aduce intr-o noua forma, intr-un alt context. El nu vrea sa stim, acum, decat un singur lucru: ca fiecare dimensiune are legea sa, care nu poate fi incalcata, nici negociata sau interpretata. Daca ne dorim o dimensiune a constiintei mai inalta, trebuie sa invatam si sa respectam legile de acolo – iar acolo este un alt aici! Mai reflectati.
Tonul 9 ne aduce multa frumusete. El ne vorbeste despre puterea spirituala a celui ce a ajuns pana aici, iar simbolul prin care se exprima este Maimuta, Chuencel ce se joaca si stie sa traiasca, sa cante si sa danseze, cel ce intelege umorul, ce creeaza bucurie, relaxare, pace, armonie, buna intelegere, cel ce are abilitati nebanuite, cel ce-si da voie sa fie!
Tonul 10 se afla la granita dintre lectiile parcurse si examenele finale. Este un fel de vacanta de studii, ne da timp sa ne gandim cum sa integram atatea informatii, cum sa facem din viata noastra pamanteana, o calatorie de succes, cum sa facem ca atunci cand ne privim in oglinda, sa ne vedem laurii victoriei, rod al misiunii implinite. Simbolul de pe acest ton se numeste Drum si ne vorbeste despre piramide, despre cunoasterea straveche si despre legatura noastra cu Universul, cu Pleiadele, cu Sirius si Oreon, cu Centrul Galaxiei… ne vorbeste despre Arborele Cosmic si despre caracterul multidimensional al fiintei umane. Acest simbol ne spune ca am venit de departe si ca ne este dor de casa, ca, daca avem incredere in noi si in drumul nostru, vom reusi ce ne-am propus cu mult, mult timp inainte. El ne spune ca am venit aici pe o cale si tot pe aceiasi cale ne vom duce, din nou, spre alte misiuni, dar imbogatiti cu experiente unice.
Tonul 11. Combinatia dintre acest ton – 11un nou inceput, a doua venire… – si simbolul ce reprezinta saltului cuantic in constiinta (Porumbul) este una “exploziva”, clara, transanta, cu un mesaj puternic si plin de sens: pentru a depasi starea de adormire in care ne aflam trebuie sa facem ca lucrurile ce par a fi imposibile sa devina posibile, sa realizam – prin vointa si munca proprie – un salt in constiinta, pregatiti si siguri pe noi, fara sa manifestam ezitari sau indoieli. De noi depinde sa o putem face. Mama Pamant va sti momentul cand vom fi gata de drum, ne va sprijini, ne va ocrotine va indruma, va sincroniza Mer-Ka-Ba Ei cu a noastra si, impreuna, vom infaptui Planul. Stim ca pe Pamant nu vor fi locuri sigure, ci doar oameni siguri. Increderea in noi, in Mama Pamant si in Planul Divin este cheia evolutiei. Totul se va petrece in mod spontan, atunci cand Ea va simti ca a venit momentul. Acest mesaj este explicat pe larg de catre Drunvalo, in ultima sa carte, Uroborosul Mayas, ce va apare foarte curand la Editura For You.
Tonul 12 Jaguarul, vindecatorul cosmic, singurul simbol samanic. Un saman autentic este cel a carui cunoastere si pricepere este pusa in slujba comunitatii. Cu alte cuvinte, nivelul apostolic il vor atinge mai intai cei ce se vor ingriji de cei din jur, cei ce sunt implicati in intrajutorarea semenilor, a caror daruri sunt puse in slujba celorlalti, cei ce cauta vindecarea lor si a comunitatii din care fac parte (sub multiplele sale fatete), cei carora le pasa! Acest aspect este vast si merita discutat ca atare, pentru ca este de o importanta covarsitoare. Nu este o activitate – a face ceva pentru altul – ci este o stare, un mod de fiintare, o dorinta sincera a sufletului, o stiinta bazata pe multa cunoastere si intelepciune. Altfel, ia aspectul unei incercari de mituire a Divinitatii – facem fapte bune, pentru ca asa e bine…. Se spune ca iadul este pavat cu intentii bune. Am inteles tarziu acesta intelepciune. Sper sa mai vorbim pe acest subiect, extrem de complex si destul de delicat, pentru ca presupune mai intai vindecarea/ schimbarea unor vechi paradigme.
Tonul 13 Vulturul reprezinta scopul, tinta noastra din acest interval, numit trecena. Vulturul este simbolul celui ce se ridica atat de sus, incat vede curbura Pamantului, dar si hrana ce se afla in tarana. Coboara, isi ia hrana, si se ridica din nou. Abundenta hranei ce-i sta la dispozitie NU il poate corupe! Din pacate, viata materiala stie sa corupa, iar noi nu stim sa ne tinem departe de aceasta tentatie. Cei care studiaza constientologia, acorda spatii largi acestui subiect. In descifrarea lui, gasim cheia ce descifreaza insasi Viata pe Pamant.
Imi place sa cred ca voi avea inspiratia, timpul si oportunitatea de a dezvolta acest subiect – sau, mai exact, de a uni intr-un sigur gand, ultimele trei teme (puse in evidenta de aceste trei simboluri: Porumb, Jaguar si Vultur), aduse in atentia mea/noastra de acest ghid minunat, care se numeste AKBAL.
Este pentru prima – si sper ca si pentru ultima – oara cand fac descrierea detaliata a unei trecene, pentru ca o consider cea mai importanta pentru perioada pe care o traim. Ea ne ajuta sa revedem trecutul si sa asezam patul germinativ al viitorului. Daca ne oferim acest interval de introspectii, vom invata cele mai pretioase lectii ale Vietiiiar drumul nostru va fi lin si plin de bucurii.
Va multumesc ca m-ati citit.
Elena Cocis
www.elenacocis.ro
elenacocis@yahoo.com; “

Fericirea ta nu e datoria nimanui

Tocmai am avut o revelatie! 🙂

Mi-am adus aminte de un prieten drag. El acum 2 ani, cand discutam despre iubitul meu pe care abia il cunoscusem, mi-a spus asa: “Nu o sa te faca niciodata fericita.” Si prietenul meu fiind o persoana cu simturi intuitive dezvoltate, ceea ce mi-a spus el, a sunat ca un fel de profetie de care m-am temut imediat. La momentul acela tin minte ca imediat l-am contrazis si i-am spus ca nu e adevarat, ca ma face foarte fericita, dar adevarul era ca in sufletul meu aveam dubii si temeri vizavi de relatia noastra.

De atunci, cuvintele acestui prieten au ramas intiparite timp de doi ani in mintea mea. Eu nu am o memorie buna, insa sunt lucruri si cuvinte pe care nu le pot uita pur si simplu. Unele dintre acestea au fost cuvintele lui. Si ori de cate ori eu si iubitul meu am avut certuri puternice sau neintelegeri, sau cand in relatia noastra persista lipsa de armonie, printre lacrimi imi veneau in gand cuvintele prietenului meu: “Nu te va face niciodata fericita.” Si simtind ca “profetia” se indeplineste si ca parca ma urmareste si persista, ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa inchei relatia, pentru ca oricum nu voi fi niciodata fericita cu el. Aceste cuvinte prinsesera radacina in mine si creasera o temere, un fel de blestem.

Insa in seara aceasta, gandind intamplator la tot felul de lucruri diverse, mi-am adus aminte si de prietenul cel drag si de ceea ce mi-a spus el, si fiind cu mintea calma si cu sufletul la carma, imediat a inceput un monolog in mine:

” Nu te va face niciodata fericita”. Si ce? SI CE? Foarte bine! Nici nu trebuie, nici nu e cazul. Acum realizez ca in tot acest timp aceste cuvinte au fost de fapt o binecuvantare, nu o proorocire de rau. Ei bine, e adevarat ca de multe ori am plans, ca de multe ori am avut momente dificile impreuna in care nu m-am simtit deloc fericita. Da, de multe ori am putut spune ca nu ma face fericita asa cum mi-as dori eu. Si de multe ori m-am indoit ca o va face vreodata. Si ce daca? Cu atat mai bine! De ce sa ma faca el fericita? Daca el m-ar fi facut fericita in tot acest timp, eu nu as fi evoluat cu nimic langa el, eu nu as fi invatat sa daruiesc intr-o relatie, eu nu as fi deprins radbdarea si iertarea, eu nu as fi devenit persoana care iubeste de i se revarsa iubirea din inima in trup si spirit si vrea sa danseze de iubire cand priveste in ochii iubitului. Daca el m-ar fi facut fericita, nu m-ar fi stimulat, nu m-ar fi ajutat sa curat karma dintre noi, nu m-ar fi provocat si m-ar fi plictisit. Daca el m-ar fi facut fericita, m-ar fi impins sa traiesc intr-o iluzie mincinoasa, crezand ca fericirea mea trebuie sa vina de la el si sa fie mentinuta de el. Daca el m-ar fi facut fericita, oricum nu ar fi fost niciodata de ajuns, pentru ca fericirea adevarata e cea care izvoraste din spiritul nostru propriu, nu din exterior. Daca el m-ar fi facut fericita, as fi devenit stapana lui, el fiind indatorat sa imi intretina mie fericirea si atunci libertatea noastra nu ar fi existat : el fiind indatorat mie si eu depinzand de el. Dar el nu m-a facut fericita. M-a facut sa plang, sa sufar, sa imi pun intrebari, sa caut in mine, sa invat sa iert, sa vreau sa ma autodepasesc din iubire, sa construiesc o relatie bazata de sinceritate si sustinere, sa scot la lumina temerile si intunericul din mine, sa sparg stereotipurile referitoare la iubire si ideea de cuplu dobandite din familie si din societate. Sa dezgrop ranile din iubire din vietile trecute si sa le vindec in lumina calda a iubirii sale imperfecte aparent, dar perfecte pentru ca asa a fost sa fie sa ne intalnim si sa ne iubim. Daca el m-ar fi facut fericita nu ne-am mai fi completat. Daca el ma facea fericita, nu am mai fi adormit imbratisati in extaz dupa nopti haotice de cearta, rascoala, plans, adevar, eliberare, lumina si pasiune. Daca el ma facea fericita, nu ar mai fi cunoscut cele mai intunecate parti din mine si nu m-ar mai fi stiut cum sunt eu cu adevarat, si reciproc. Dar nu m-a facut, si astfel am crescut impreuna, am invatat impreuna, am devenit unul impreuna si am devenit liberi impreuna, iar viata ne-a rasplatit in toate felurile posibile, incununandu-ne cu tot ce ne puteam dori mai frumos. De parca viata ne-a soptit dulce la ureche mereu: foarte bine, sunteti pe calea corecta, iubiti-va si fiti impreuna, uite ce frumos va armonizati in fiecare zi ce trece.” Cu bucurie nemarginita spun ca nu este vorba de o coincidenta ca de cand iubitul meu a aparut in viata mea, viata s-a deschis enorm fata de mine si am primit multe daruri mai ales spirituale. De cand iubitul meu a aparut in calea mea, a inceput trezirea mea spirituala pentru ca a fi cu el zi de zi m-a stimulat sa caut adevarul si sa aleg viata. In atatea feluri care nu au depins direct de el, m-a facut fericita prin mine insami, mai ales pentru ca datorita lectiilor si sustinerii primite de la el am invatat sa ma iubesc si sa ma accept pe mine din ce in ce mai mult. Nu spun ca daca nu ar fi fost el, nu as fi trait toate acestea, insa el a jucat un rol principal.

“Nu te va face niciodata fericita.” Perfect! Si ii multumesc ca nu m-a facut. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa realizez deplin si viu ca fericirea vine doar din mine si ca el nu are si nu va avea nimic de a face cu asta! Acum inteleg ca trebuie sa le multumim frumos oamenilor din vietile noastre care nu ne-au facut fericiti, care ne-au dat prilejul sa plangem si sa ne “zvarcolim” in iadul nostru interior, deoarece  ne-au facut cel mai mare bine. Fara ei nu am fi fost impinsi sa patrundem mai adanc in fiinta noastra, sa ne intalnim cu fricile si ranile noastre, cu ideile preconcepute, cu blocajele, cu limitarile emotionale, pe care sa le dam la o parte pentru a intrezari si imbratisa lumina splendida a propriului spirit iesit la iveala in urma durerii.

Nu asteptati niciodata sa va faca cineva fericiti. Nu este rolul lor sa faca asta. Nu asteptati sa va dea fericirea, iubirea, pacea sau sa va daruiasca ceea ce va doriti. Nu este rolul lor asta. Voi si numai voi aveti acest rol. Ei au rolul sa va dea impulsul, socul, durerea daca este necesar, sustinerea, de a va autodepasi, de a va trezi, de a va uita inauntru pentru a intelege de ce ati atras toate acestea. Ei va pun in fata oglinda pentru a va vedea intunericul si lumina. Ei va arata adevarul si adevarul de cele mai multe ori vine cu soc si durere, pentru ca altfel spiritul uman nu poate fi resuscitat din amortirea sub care il tine egoul. Priviti acum cu recunostiinta la toti cei care v-au suparat, enervat, facut sa plangeti, ranit, vreodata si vedeti ghidul sau maestrul din ei care v-a facut ca astazi sa fiti oamenii mai buni care sunteti. Daca v-ar fi facut fericiti, ati fi ramas amortiti, inconstienti, pierduti in iluzia ca fericirea vine din exterior. Incetati sa le mai cereti sa va indeplineasca nevoi si asteptari si nu mai cautati in ei un super-erou care sa va salveze din propria neputinta si limitare, nu le mai cereti sa va faca fericiti si sa va faca sa va simtiti iubiti. Iubirea si fericirea vin doar in centrul fiintei voastre, din spirit si din constiinta, de la Sursa tuturor lucrurilor, de la Dumnezeu, prin voi insiva, ci nu prin cei din jur. De aceea, cand va iubiti pe voi insiva, iubirea se va revarsa in exterior catre ceilalti, si din ei se va revarsa inapoi catre voi insiva. Aceeasi iubire, iubirea voastra, ca un bumerang, se va intoarce inapoi. Asa ca si ce daca ceilalti nu va fac fericiti? Nici nu e cazul, nici nu trebuie, nici nu e normal, nici nu e rolul lor! Daca ati trata la fel problema si in ceea ce priveste hrana, ce ati face? Ati muri de foame pentru ca altii nu va dau de mancare? Nu. V-ati procura singuri hrana. La fel e si cu fericirea, si cu iubirea, si cu orice alt lucru din Univers. Evolutia personala a fiecaruia catre centrul sau divin, aceasta intoarcere acasa, precum si toate celelalte aspecte care tin de ea, sunt individuale si depind doar de fiecare spirit in parte. Ceilalti ne pot ajuta, isi pot lua aceasta misiune, dar este ALEGEREA lor, ci nu OBLIGATIA lor, si mai ales, ei nu vor face decat sa ne impulsioneze, ci nu sa ne faca toata treaba.

Ok, deci…sa inteleg ca cineva nu te face fericit sau fericita. Ei, si? Foarte bine! Bucura-te, profita de ocazie ca sa inveti ceva despre tine si multumeste-i!

Namaste! Va imbratisez cu drag!

Diana

Accepta-te

Faptul ca ramanem aceiasi_, ca indiferent ce am face ramanem aceiasi este unul dintre adevarurile cele mai greu de recunoscut. Nu avem cum sa ne imbunatatim. Eul este spulberat, pentru ca el traieste cu ideea de imbunatatire, cu ideea de a aiunge candva undeva. Poate nu azi, ci maine sau poimaine, sau intr-o buna zi. Daca recunosti faptul ca in lume nu exista imbunatatire, perfectionare_, ca viata este doar o sarbatoare, ca nu are in ea nimic practic, toata calatoria eului inceteaza si esti aruncat inapoi in momentul de fata.

 

In clipa in care te accepti te deschizi, devii vulnerabil, devii receptiv. In clipa in care te accepti, nu mai ai nevoie de viitor, pentru ca nu ai nevoie sa imbunatatesti nimic. Atunci totul e bine, totul e bun asa cum este. In acea experienta noua viata capata alta culoare, alt parfum.

Daca te accepti pe tine, incepi sa accepti totul. Daca te respingi, respingi universul; daca te respingi, respingi existenta. Daca te accepti, accepti existenta; atunci nu mai ai nimic de facut decat sa te bucuri, sa sarbatoresti. Atunci nu te ai plangi de nimic, nu mai pizmuiesti pe nimeni, te simti recunoscator. Atunci viata e buna si moartea e buna, atunci bucuria e buna si tristetea e buna, atunci e bine sa fii cu persoana iubita si e bine sa fii si singur. Atunci tot ce se intampla e bine, pentru ca se intampla din intreg.

Dar de secole intregi omul este conditionat sa nu se accepte. Toate culturile din lume otravesc mintea omului, pentru ca toate se bazeaza pe o singura idee: ideea de imbunatatire, de perfectionare. Ele toate creeaza in om o stare de neliniste – o stare de tensiune intre ceea ce este omul si ceea ce ar trebui sa fie. Orice „ar trebui” creeaza neliniste. Daca exista un ideal care trebuie infaptuit, cum sa fii in largul tau? Cum sa te simti acasa? Nu poti trai nimic total, pentru ca mintea se gandeste la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate sa vina, pentru ea insasi natura dorintei il face imposibil – cand vine, iti imaginezi alte lucruri, iti doresti alte lucruri. Intotdeauna iti imaginezi o stare de lucruri mai buna. si astfel esti vesnic nelinistit, incordat, ingrijorat. Asa traieste omenirea de secole intregi.

Doar rareori, o data la foarte mult timp, reuseste cate un om sa scape din capcana. Acel om e numit un Buddha, un Hristos. Omul desteptat este eel care a scapat din capcana societatii, care a inteles ca ideea de imbunatatire este pur si simplu absurda. Nu te poti imbunatati singur. Dar ia aminte, nu spun ca imbunatatirea nu se petrece, ci ca nu te poti imbunatati singur. Cand nu mai cauti sa te imbunatatesti, te imbunatateste viata. In acea stare de relaxare, in acea stare de acceptare, viata incepe sa te mangaie, viata incepe sa curga prin tine. Si cand nu te mai plangi de nimic, cand in tine nu mai exista pizma, infloresti.

Asa ca vreau sa-ti spun urmatorul lucru: Accepta-te asa cum esti. Este cel mai greu lucru din lume, intrucat intra in conflict cu educatia ta, cu cultura ta. De la inceput ti s-a spus cum ar trebui sa fii. Nimeni nu ti-a spus ca esti bun asa cum esti, toti ti-au introdus in minte diverse programe. Ai fost programat de parinti, de preoti, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singura – sa te imbunatatesti, sa te perfectionezi. Nu conteaza cine esti, trebuie sa alergi dupa altceva, continuu, fara odihna.

Invatatura mea e simpla: Nu amana viata. Nu astepta ziua de maine, ea nu vine niciodata. Traieste astazi!

Iisus le spune discipolilor sai: „Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata  slava lui, nu s-a imbracat ca unui din ei”. Care este frumusetea crinului?

Faptul ca se accepta total. El nu are in el nici un program de perfectionare. Traieste aici si acum, dansand in vant, bucurandu-se de soare, vorbind cu norii, atipind in caldura dupa-amiezii, flirtand cu fluturii… iubind, fiind iubit.

Cand esti deschis, intreaga existenta incepe sa-si toarne energia in tine. Atunci copacii sunt mai verzi decat iti par acum, atunci soarele e mai stralucitor decat iti pare acum; atunci totul capata culoare. Altfel, totul e tern si mohorat si cenusiu.

Accepta-te – asta inseamna rugaciune. Accepta-te – asta inseamna recunostinta. Relaxeaza-te in fiinta ta – asa a vrut Dumnezeu sa fii. Nu a vrut sa fii in nici un alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti. Incercarea de a-ti aduce imbunatatiri este in esenta incercarea de a-i aduce imbunatatiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, si nu vei face decat sa innebunesti tot incercand asta. Nu vei ajunge nicaieri, ci doar vei rata un mare prilej.

Accepta-te, accepta-te intru totul, fa din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viata e gata in orice clipa sa isi reverse darurile asupra ta. Viata nu e zgarcita, existenta daruieste intotdeauna din abundenta — insa nu ii putem primi darurile pentru ca nu ne consideram demni de a le primi.

De asta oamenii se agata de suferinta – ea se potriveste programarii lor. Oamenii se pedepsesc singuri in o mie si unu de moduri subtile. De ce? Pentru ca asta face parte din programul lor. Daca nu esti cum ar trebui sa fii, trebuie sa te pedepsesti, trebuie sa-ti provoci suferinta. De asta oamenii se simt bine cand sunt nefericiti, cand sufera.Oamenii se simt bine cand sunt nefericiti, si sunt foarte, foarte incurcati, stanjeniti cand sunt fericiti. Aceasta este concluzia la care am ajuns dupa ce am studiat mii si mii de oameni. Cand sunt nefericiti, totul e cum trebuie sa fie. Accepta nefericirea – ea se potriveste cu conditionarea lor, cu mintea lor. Stiu ce ingrozitori sunt, stiu ca sunt pacatosi.

Ti s-a spus ca te-ai nascut din pacat. Ce absurditate! Ce prostie! Omul nu s-a nascut din pacat, omul s-a nascut din inocenta. Nu exista pacat originar, exista numai inocenta originara. Fiecare copil se naste inocent. Noi il facem sa se simta vinovat, spunandu-i: „Nu asa ar trebui sa fii. Ar trebui sa fii aia”. Iar copilul este natural si inocent. II pedepsim pentru faptul ca este natural si inocent, si il rasplatim ca este artificial si viclean. II rasplatim pentru faptul ca e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falsi. Nu rasplatim pe nimeni care este inocent; nu avem nici o consideratie fata de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, in timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveste cu societatea falsa.

Toata viata ta nu e decat un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rau, asa ca pentru fiecare bucurie trebuie sa te pedepsesti. Chiar si atunci cand, in ciuda ta, bucuria vine, cand uneori Dumnezeu se izbeste de tine si nu poti sa-l eviti, imediat incepi sa te pedepsesti. Ceva nu e in regula, cum i se poate intampla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?

Zilele trecute un om m-a intrebat: „Tu, Osho, vorbesti despre iubire, vorbesti despre faptul ca iti daruiesti iubirea. Dar eu ce am de oferit? Ce am eu sa-i ofer persoanei iubite?” Asa gandeste in secret fiecare om. „Nu am nimic”, este convingerea tuturor. Ce nu ai?

Ai totul.

Insa nimeni nu ti-a spus vreodata ca ai toata frumusetea florilor – pentru ca omul este cea mai grozava fioare de pe pamant, fiinta cea mai evoluata. Nici o pasare nu poate sa cante cantecul pe care il canti tu – cantecele pasarilor sunt doar niste zgomote, care sunt totusi frumoase pentru ca vin din inocenta. Cantecele tale sunt mult mai frumoase, mult mai semnificative, au un inteles mult mai mare. Insa te intrebi: „Ce am eu?”.

Copacii sunt verzi si frumosi, stelele sunt frumoase, raurile sunt frumoase. Dar ai vazut vreodata ceva mai frumos decat un chip omenesc? Ai dat vreodata de ceva mai frumos decat ochii omului? Pe intreg pamantul nu exista ceva mai delicat ca ochii omului – nimic nu se compara cu ei, nici trandafirul, nici floarea de lotus. Dar tu vrei sa stii: „Ce am eu de oferit in iubire?” Probabil ca duci o viata de autocondamnare; probabil ca umerii tai sunt incovoiati sub povara vinovatiei.

De fapt, cand cineva te iubeste, chiar te miri: „Cum – pe mine? Ma iubeste cineva pe mine?” Si in mintea ta apare ideea: „Ma iubeste pentru ca nu ma cunoaste. Daca m-ar cunoaste, daca ar vedea prin mine, nu m-ar iubi in veci!” Astfel incep indragostitii sa se ascunda unul de celalalt. Pastreaza multe lucruri pentru ei insisi, nu isi dezvaluie secretele din cauza ca se tem ca in clipa in care isi deschid inima, dragostea va disparea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum sa conceapa ca altcineva ii iubeste?

Iubirea incepe cu iubirea de sine. A fi egoist si a fi plin de tine sunt doua lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine insuti, ci iubeste-te firesc.

Iubirea de sine naturala este obligatorie ca sa poti iubi pe altcineva. Numai din ea se naste iubirea pentru altcineva.

Accepta-te, iubeste-te, esti creatia lui Dumnezeu.  Ai pe tine semnatura lui Dumnezeu si esti deosebit, unic.

Nimeni nu a mai fost ca tine, si nu va mai fi ca tine – esti pur si simplu unic, incomparabil. Accepta acest lucru, iubeste acest lucru si sarbatoreste-l, si atunci vei incepe sa vezi unicitatea celorlalti, incomparabila frumusete a celorlalti. Iubirea este posibila numai atunci cand exista o acceptare deplina a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creeaza mediul in care creati iubirea, in care infloreste iubirea.

 

~ Osho – Intimitatea. Increderea in sine si in celalalt – pg. 73-77 ~

 

Cu drag,

Diana

Osho, inteleptul si bunul meu ghid spiritual 🙂