Retete fara cruzime pentru Paste (Retete Vegane)

Dragii mei,

Asa cum am promis, ma tin de cuvant si la solicitarea voastra, postez retetele vegane pentru Paste. M-a bucurat enorm sa primesc raspunsurile voastre si sa constat ca sunteti interesati. Astfel, viata a cel putin cativa zeci de miei va fi crutata. Si asta este ceea ce sper! Iar din punct de vedere economic, stim cu totii ca atat timp cat exista cerere exista si oferta, iar daca o tinem mai multi ani in ritmul acesta, cererea redusa va atrage dupa sine o oferta din ce in ce mai mica, adica mai putine vieti luate. Schimbarea incepe cu noi, cu alegerile noastre.

Asadar, iata retetele:

(Din nefericire nu am poze facute de mine sa pun la toate, deoarece laptopul meu este stricat si toate pozele mele sunt pe el. Am gasit macar poze cu pasca, cozonacii,drobul, bombonele raw-vegane si hummous.) 🙂

1. Drob de ciuperci vegan:

Eu de obicei prepar cantitatile pentru doua bucati de drob, coapte in 2 tavi de cozonac. Asadar,urmatoarele cantitati sunt pentru doua bucati de drob de marimea unor tavi de cozonac:

Ingrediente: 1 kg ciuperci, 2 legaturi ceapa verde, 1 legatura usturoi verde, 2 legaturi marar, 2 legaturi patrunjel, 6 linguri drojdie de bere inactiva, 2 linguri faina, 5 linguri ulei de floarea soarelui, 2 cutii mici pate vegetal (Inedit cu ciuperci recomand),piper, sare dupa gust
* Drojdia inactiva se gaseste la plafar si costa in jur de 8-9 lei un pachet de 200 gr. Ea are rol de agent de legare in loc de ou. In plus,are un gust foarte bun de parmezan si este sursa de B12.

**Tot pentru legarea compozitiei se pun si cele doua cutii de pate vegetal. Recomand Inedit pentru ca nu contine coloranti, conservanti si alte E-uri.

Aluat pentru invelis: 500 gr faina, 200 ml ulei floarea soarelui/masline, apa, sare, busuioc

Pentru compozitie: Se toaca marunt ciupercile, ceapa, usturoiul si verdeata. Se calesc ciupercile pana scad, pentru a reduce cantitatea de apa. Se amesteca toate ingredientele intr-un lighean mare, bine-bine, pana cand compozitia devine omogena cat de cat.

Aluatul pentru invelis se prepara astfel: se pune intr-un lighean o cantitate de 500 gr de faina alba/integrala, se presara cu sare si busuioc, se amesteca cu apa rece si 200 ml de ulei astfel incat sa se formeze o coca elastica. Aceasta coca se framanta putin si se da la rece in frigider cca. o ora pentru a se fragezi.

Aluatul scos din frigider se separa in 2 bucati si se intinde in foi de cca. 2-3 mm grosime. Se ung tavile de cozonac cu ulei. Se muleaza foile de aluat pe tavi, lasand margini mari sa dea pe dinafara pentru a acoperi cu ele compozitia. Se umple egal tavile cu compozitie. Se impatureste aluatul deasupra si se unge cu inca un pic de ulei. Se binecuvanteaza, se pune pe deasupra un pic de iubire si se dau la cuptor la foc mediu cam 30 de minute pana cand aluatul se rumeneste.

Se taie si se consuma dupa ce s-a racit, pentru a nu risca sa se fragmenteze toata compozitia cand inca este cald.

2. Cozonaci pufosi vegani:

Acesti cozonaci se prepara fara oua, lapte sau unt. Cantitatile sunt pentru doi cozonaci.

Ingrediente: 1 kg faina alba pentru cozonaci, 2 plicuri de drojdie uscata 7g /doua cuburi drojdie umeda, 200 ml lapte de soia simplu/vanilie, 250 ml de suc de portocale proaspat stors, esenta de vanilie, esenta de rom, 200 gr zahar, 100 ml ulei de floarea soarelui, un plic de sofran pentru culoarea galbuie, putina sare.

Umplutura: cacao amestecata cu zahar, nuci si stafide / rahat.

Preparare: Intr-un castron amestecam toate ingredientele uscate: faina, sarea, sofranul, zaharul. Se face o gropita in mijlocul fainii si acolo se pune drojdia. Peste drojdie, se toarna 2 linguri de lapte de soia caldut si se amesteca formand o maia. Se acopera ligheanul si se lasa maiaua la cald cca 15 minute sa se dubleze in volum. Apoi adaugam si restul de lapte caldut si incepem sa framantam. Turnam treptat sucul de portocale si esentele si framantam pana obtinem un aluat omogen,pufos, aerat. Turnam si uleiul treptat si framantam pana aluatul nu se mai lipeste de maini. Acoperim cu un prosop si lasam la dospit pana cand aluatul isi dubleaza volumul.

Dupa ce aluatul a crescut, se imparte in 4 bucati egale. Fiecare bucata se intinde intr-o foaie. Umplutura se face din o cana de zahar amestecata cu 5 linguri de cacao, un pumn de stafide si cateva nuci zdrobite, in functie de cat de plin vreti sa fie cozonacul. Aceasta umplutura se pune pe fiecare din cele 4 foi intinse. Foile se ruleaza individual, apoi se unesc cate doua rulouri si se rasucesc unul in jurul altuia, formand doi cozonaci impletiti. Cozonacii se pun in tavile unse cu ulei vegetal/ unt de cocos. Se lasa la crescut inca 15 minute si apoi se dau la cuptor cca. 40 de minute la foc mediu. Se incearca cu o scobitoare sa vedeti daca s-au copt bine si cand par copti, se scot si se lasa sa se raceasca inainte de a se taia. Se pot da pe deasupra cu sirop de agave sau de artar, sau cu putin sirop facut din apa calda cu zahar, pentru un luciu frumos. Se pot presara de asemenea cu nuca de cocos sau zahar pudra.

Din cozonacii vegani facuti de mine:

Eu am observat ca acesti cozonaci se prepara mult mai repede, se framanta mai usor, cresc mai frumos si sunt super deliciosi. Ultima oara cand i-am pregatit de Craciun, mi-a luat o jumatate de ora sa ajung cu aluatul la textura necesara dupa framantat, fata de cca. 0 ora cat framantam la ceilalti cu lapte inainte.

3. Pasca vegana cu tofu si caju:

Aluat: Se pregateste o coca ca la cozonacii de mai sus. pentru o pasca este nevoie de jumatate din cantitatile pentru 2 cozonaci, deci practic cantitatile pentru un singur cozonac.

Umplutura: 500 gr tofu dulce (nu in saramura) ( sau puteti incerca sa lasati 3-4 ore tofu sarat la desarat in apa rece), 200 gr caju crud lasat la inmuiat in apa 3-4 ore, esenta de rom, 5 linguri zahar/sirop de artar/agave/extract de stevia, un plic de sofran pentru colorit, 100 gr stafide aurii inmuiate in apa calduta.

Cele 500 gr de tofu se pun in blender cu 200 gr de caju crud inmuiat, cu esenta de rom, indulcitorul, sofranul si putina apa si se amesteca pana cand devin o compozitie foarte cremoasa. Aceasta compozitie se amesteca cu stafidele si cu ea se umple pasca. Pasca se da la cuptor cca. 30-40 min la foc mediu pana cand se rumeneste si se coace coca. Se scoate si se consuma dupa ce s-a racit.

4. Friptura de soia cu legume la cuptor:

sursa: google images

Ingrediente: 2 pungi de snitele de soia texturata nemodificata genetic, o legatura de ceapa verde, o capatana usturoi, sos de rosii de orice fel, 300 gr ciuperci, o legatura patrunjel, piper, sare, ulei de masline, curry, drojdie uscata inactiva.

Se fierb snitelele de soia in apa clocotita, cu sare, piper, delicat natural si curry, cca. 20 de minute. Se scot, se clatesc cu apa rece, se storc de apa bine de tot si se dau prin drojdie uscata inactiva. Se pune intr-o tava de cuptor ulei de masline pe tot fundul tavii. Se aseaza snitelele de soia, se presara peste ele ciuperci feliate/cubulete, ceapa verde maruntita, usturoiul maruntit, patrunjelul, sosul de rosii, sarea si condimentele. Se adauga pentru gust si foi de dafin daca se doreste. Se dau la cuptor cca. 20 de minute si se pot servi cu piure de cartofi/orez/cous-cous etc.

Piureul de cartofi vegan se prepara cu apa calduta, sare, praf de usturoi si se adauga lapte de soia natural fara arome, ulei vegetal sau unt de cocos fara gust sau miros de cocos ( untul de gatit). Daca vreti un unt de cocos bun, se gaseste in cadrul magazinelor dm (drogherie markt parca e numele complet), in cantitate de 500 gr la 24 de lei – este un pret foarte bun si oricum din aceasta cantitate aveti cel putin o luna. Mie ultimul borcan mi-a ajuns 3 luni. Untul de cocos este sanatos, nesaturat, bogat in grasimi bune, si se poate folosi la mancaruri si aluaturi fragede.

5. Ciorbica de verdeata:

Ingrediente: o legatura de ceapa verde, o salata verde, 5 legaturi de stevie, 5 legaturi de loboda, o legatura leustean,1 l bors acru, o conserva de rosii cuburi,  2 cartofi maricei, ulei vegetal, o cana de orez, sare.

Preparare: Se toaca ceapa, salata, stevia, loboda, leusteanul si cartofii. Se pune la fiert apa intr-o cratita de 4-5 litri. Cand apa fierbe, se adauga cartofii cubulete si orezul. Se adauga sarea dupa gust si 3 linguri de ulei vegetal. Se lasa sa fiarba cam 10 minute si se adauga toata verdeata, cu exceptia leusteanului. Se adauga si conserva de rosii/ suc de rosii daca aveti. Se pune si borsul se mai lasa la fiert 15 minute. Se inchide focul si se presara pe deasupra leustean proaspat tocat. Este o ciorbica acrisoara, usoara, delicioasa si satioasa. La noi este preferata primavara. 🙂

6. Aperitive vegane:

Puteti alege ca aperitive de Paste: hummous, tofu, crema de tofu cu verdeata pe barcute de ardei gras rosu, ciupercute umplute.

Pentru hummous aveti nevoie de : 250 gr de naut lasat la inmuiat 3-4 ore in apa rece, 200 grame de susan crud, ulei de masline, 4 catei de usturoi, apa, sare, zeama de la o lamaie stoarsa. Se fierbe 2-3 ore nautul dupa ce a stat la inmuiat. Intr-un blender se face o pasta (tahina) din 200 gr de susan, cu 3 linguri de ulei de masline, sare, si zeama de la o lamaie. Dupa ce s-a fiert nautul, se scurge de apa, dar se mai pastreaza cam o cana de apa din cea in care a fiert. Se adauga nautul peste pasta tahina, usturoiul, si cana de apa. Se lasa in blender pana cand devine o pasta densa, fina. Se mai sareaza dupa gust. Si tot dupa gust se poate adauga si inca putina zeama de lamaie. Se lasa la frigider cateva ore inainte de a se consuma, pentru a capata o aroma pronuntata. Se serveste pe ardei, pe paine feliata sau cu alte chipsuri si produse de panificatie.

Tofu si alte specialitati de “branza” vegetala gasiti de exemplu la Mega Image ( daca stiti si alte magazine de unde se pot cumpara va rog sa imi spuneti si mie). Le cumparati, le taiati dupa dorinta si le serviti ca aperitive, alaturi de legume de sezon sau salata. Tot la Mega Image gasiti si chiftelute vegetale de exemplu. Nu fac reclama, dar este cam singurul magazin din Bucuresti unde poti gasi mancare vegana/de post atunci cand ti-e foame si nu ai timp sa prepari ceva.

Crema de tofu pe barcute de ardei rosu: Se baga in blender 500 grame de tofu cu 50 ml de ulei de masline, sare, 100 ml apa plata si se mixeaza pana devin o crema fina. Daca aveti la indemana, se poate adauga smantana vegetala din orz, orez sau ovaz. La plafar costa 7 lei 200 ml. Se scoate crema de tofu din blender si se amesteca cu o legatura de marar maruntita, o legatura de ceapa verde si un fir de usturoi verde. Se da la rece si se consuma pe ardei rosu taiat sferturi.

Ciupercutele umplute: Se spala si se curata ciupercile de dimensiuni mari, astfel incat sa poata fi umplute. Pentru doua persoane, se pregatesc cam 8 ciuperci mari. Se toaca ceapa verde, usturoi si marar, precum si coditele ciupercilor. Se face o umplutura amestecand cele din urma cu sare, piper si drojdie uscata inactiva ( are gust de cascaval si consistenta asemanatoare branzei topite). Aceasta umplutura se aseaza in fiecare ciuperca. Ciupercile se pun intr-o cratita incapatoare, al carei fund se acopera cu un deget de apa. Se acopera cratita cu un capac si se lasa la foc mic pana cand ciupercile se fac incet la aburi si aromele se amesteca. Cand ciupercile s-au facut, se scot si se servesc inca caldute, sau reci, dupa preferinta.

Ca alternativa pentru ciocnit oua, v-as sugera sa luati niste oua de plastic, din lemn sau de ciocolata neagra si sa va distrati cu ele. Din cate inteleg, se spune ca ouale se vopsesc rosii pentru ca pe ele a curs sangele lui Iisus cand era pe cruce. Sincera sa fiu, nu pot sa bag mana in foc ca asta nu e doar un mit. Nu cred ca Iisus se supara daca nu ciocnim oua, dar este alegerea voastra daca doriti sa pastrati aceasta traditie. Cred ca ouale de ciocolata neagra invelite in poleiala rosie ar fi o buna alternativa, mai ales ca se pot si sparge.

Pe langa toate acestea, sau in loc de toate acestea, este binevenita oricand o salata imensa cu toate legumele de sezon. Yummm! 🙂

De asemenea, v-as mai sugera ca niste dulciuri usor de facut si super sanatoase si aceste bombonele raw-vegan pe care eu le ador. Reteta vi-o dau daca doriti, caci e extraordinar de simpla.

Sper ca va vor fi de ajutor aceste retete si mai ales sper ca va vor ajuta sa petreceti un Paste in pace si impacare cu natura, dar abundent si delicios. Nu uitati sa puneti in toate aceste mancaruri stropul de iubire de care au nevoie pentru a iesi perfecte! 🙂 Orice lucru facut cu iubire este din start reusit. Daca mai doriti si alte retete, intrebati-ma. Eu va las in continuare si doua link-uri unde gasiti informatii care s-ar putea sa va intereseze.

http://veganism.ro/category/retete-vegana/meniu-pentru-un-paste-vegan/

http://www.cutu-cutu.ro/content/campania-pentru-miei

Va imbratisez cu drag si sunt fericita pentru voi ca alegeti aceasta cale!

Diana

Spirit Science – Sa ne reamintim :)

Imi pare rau pentru cei care, din cauza lipsei subtitrarii, nu vor putea intelege mare lucru din aceasta serie pretioasa de clipuri  care ne invata si ne reamintesc despre multe, multe, subiecte legate de spiritualitate. Acest material este in limba engleza si desi mi-as dori, ar fi o munca colosala sa incep sa il traduc acum. Modul in care imi gestionez timpul abia imi permite sa fac lucruri mult mai necesare, cum ar fi meditatia sau reconectarea cu natura.

De altfel, consider ca ar fi benefic pentru toti dintre noi sa vorbim si sa intelegem limba engleza. Daca eu insami nu as fi stiut limba engleza as fi pierdut multe oportunitati in viata, as fi ratat relatii frumoase cu oameni frumosi, as fi fost incapabila sa ma informez din marea de informatie online care este in engleza in proportie de 70%. In plus, nu se stie niciodata cand e timpul sa pleci intr-o calatorie in lume si fara a cunoaste aceasta limba vorbita peste tot in lume, te vei regasi neputincios intr-o tara noua.  Ma simt fericita si recunoscatoare fata de mine de multe ori cand realizez cate porti imi deschide cunoasterea limbii engleze. Eu zic ca totusi sa incercati sa il urmariti chiar daca nu vorbiti aceasta limba, caci poate fi un start bun si un exercitiu minunat pentru a va dezvolta aceasta abilitate. Iar filmul este ilustrat de multe imagini, cumva o sa corelati voi discursul cu imaginile si o sa reusiti.

Pentru cei care cunosc limba engleza si au o sete de nepotolit de cunoastere, acest film se va dovedi o adevarata comoara! Eu insami ma bucur ca l-am descoperit, deoarece desi multe dintre informatii nu sunt noi, sau unele chiar imi par bizare, imi ofera o perspectiva mai larga si noua asupra anumitor aspecte.

Bucurati-va de el, si nu uitati: nu luati totul de-a gata! Corelati, filtrati, discerneti si alegeti!

Va imbratisez si va pup cu drag, fratii mei de lumina!

Diana

Ce este dragostea?

Urmatorul fragment face parte din cartea Cand iubesti, aparuta la PRO Editura si Tipografie.

 

 

Ce este dragostea?
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.

Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Este aproape ca si cum cineva ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“

Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.

Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.

Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita – nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.

Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.

Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, „Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta?“ Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.

Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente – ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.

Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna „Te iubim foarte mult“, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.

Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste – in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.

Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila – fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.

Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul – daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri – si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.

Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai – si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe… poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!

S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: „Sa faceti asta“ si „Sa nu faceti asta“ – a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. „Sa nu mancati fructele din pomul acesta.“ Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.

Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. „Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat.“ In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.

Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica – inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.

Asa ca, pentru a „merita“ copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.

De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: „Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste.“ De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.

La orice nimic, vede furia parintilor – nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.

Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste – acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.

Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor – nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste – copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea „Ce este dragostea?“ Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.

Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor – reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te – este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins – „Cum poate tata sa faca asa ceva?“ –, iar acum faci aceleasi lucruri.

Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite – nu pot sa-l definesc.

Nu pot sa spun „asta inseamna dragoste“, nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.

Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.

Sterge-le pur si simplu… si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.

Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta – ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.

Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.

Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau – opreste asta, departeaza-te de asta.

Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?

Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.

Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.

Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.

Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit – o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.

Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: „Ai calatorit foarte mult – ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?“

Batranul s-a intristat profund. A spus: „Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.“

Curiosul l-a intrebat mai departe: „Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?“

Trist, batranul i-a spus: „Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.“

Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu – nu vei putea sa o intelegi.

Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap – ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.

Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.

Nu spui, „Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir.“ Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.

Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice – orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa – camilele stocheaza apa in corpul lor.

Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult – mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.

O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.

Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui – brusc, doar din cauza acestei femei?

De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic – pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.

Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.

Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea – ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.

Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles – asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. „Asta e treaba barbatului.“ Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?

Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.

Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.

Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta – chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau – in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.

Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea – pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume – un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.

Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.

Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.

La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.

La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul – deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.

O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei – solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.

Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit – nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.

Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.

Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.

Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.

In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.

Osho
http://www.damaideparte.ro/index.php/osho-ce-este-dragostea/614/4/

Suntem deja desavarsiti

Nimic nu e mai adevarat decat aceasta afirmatie pe care v-o fac prin titlul acestei postari. SUNTEM DEJA DESAVARSITI.

Ne petrecem timpul si ne consumam energia SA DEVENIM cumva. Sa devenim perfecti, sa devenim buni, sa devenim sanatosi, sa devenim iluminati, sa devenim intelepti sau sa devenim desavarsiti. Tot  ce facem este sa ne dorim sa devenim ceva ce deja suntem si am fost dintotdeauna. Numai valul de pe memoria noastra cosmica si de pe ochiul nostru atotvazator nu ne lasa sa vedem.

Suntem atat de inecati in uitare…Suntem atat de speriati de neputinta noastra imaginara si falsa…Suntem atat de naivi cand ne evaluam puterile…Ne petrecem vietile incercand sa ii copiem pe altii, ne setam exemple de urmat si apoi incercam sa pornim in calatoria catre adevaratul nostru sine pe baza acestor exemple pozitive. Daca am intelege de la inceput ca nu exista in Univers doua fiinte la fel! Nu exista doua flori la fel, doi copaci la fel, doua pasari la fel, si nici doi oameni la fel! Daca am intelege cat de unici suntem si ca in unicitatea noastra sta forta noastra prin care miscam Universul intr-un mod inedit, specific doar noua! Nu ne-am mai compara, nu am mai cauta exemple,nu ne-am mai simti inferiori sau superiori fata de nimeni, deoarece orice termen de comparatie intre doua creatii perfect unice nu exista. Orice om s-a nascut si a fost deja, apartine vechiului, Pe temeliile vechiului nu se poate construi. Vechiul apartine mintii, el a fost, si nu exista decat ca o amintire sau o constatare in mintea ta. TU esti NOU. TU esti altceva. Si crede-ma ca nimeni niciodata in toata istoria eterna a Universului nu e ca tine si nu te va putea inlocui, prietene drag si suflet iubit alaturi de care eu calatoresc azi aici si dintotdeana.

Toate sunt in noi. Avem memoria a ceea ce suntem plenar si perfect. Suntem fiinte de lumina, fiinte ce s-au nascut din iubire si sunt individualitati ale iubirii, si de cand ne-am nascut in acest urias plan existential compus din infinite universuri, nu ne-am alterat natura profund niciodata. Suntem la fel de puri, la fel de sanatosi, la fel de intelepti, la fel de eterni, la fel de creativi, la fel de darnici si iubitori, la fel de puternici, la fel de divini si de desavarsiti, ca in prima clipa vesnic eterna in care ne-am nascut din marele Creator al tuturor celor ce exista. Avem tot ce ne trebuie. Le avem deja. Sunt in noi. Suntem noi. Si cu toate astea, din pricina faptului ca odata incarnati in aceste planuri terestre de vibratie mai joasa ne-am slabit contactul cu Originea noastra si cu adevarata noastra natura, bantuim pe strazile acestei planete in nestiire si uneori ii mai urcam si muntii si inotam marile ca sa cautam departe, departe de noi insine, ceva ce exista deja in locul de care fugim. A FACE ceva nu ne va revela niciodata usor sau repede, sau poate deloc, adevarata noastra natura. A FI inseamna a te conecta cu tine, cu adevarul din tine, inseamna a ajunge acasa. Si cu toate astea noi mereu facem ceva ca sa ne cautam si sa ne regasim. Nu inseamna ca eforturile pe care le facem zilnic nu funtioneaza. Nu anulez efectele terapiilor, ale rugaciunilor rostite, alte tehnicilor de lucru cu energia, ale practicilor religioase, ale yoga, ale tai chi-ului, ale reiki-ului, ale qi gong-ului, ale anumitor diete si stiluri de viata frumoase si intelepte. Nu, nu spun asta. Vreau sa spun ca,toate acestea la un loc, practicate o viata, ar putea sa nu ne reveleze niciodata adevarata noastra natura, adevarata noastra fiinta si sa ne conduca spre desavarsirea dupa care tanjim. Singura cale in a ne desavarsi este A FI. Meditatia este A FI. Uitati de meditatiile elaborate, conduse de voci suave si care va indeamna sa faceti una sau alta. In adevarata meditatie nu faci nimic, doar esti. Esti in eternul prezent, esti in eternul din tine, esti unit cu Tot, caci oricum nu ai fost separat niciodata si depasind nevoia de a face si gandurile din spatele ei, redevii ceea ce esti : divinitate manifestata prin energie pura, fara granite, vesnica si unica totusi.

Am ajuns in urma incercari perpetue de a face ceva, sa inteleg ca doar doua modalitati te pot aduce acasa: A FI in prezent si a trai curajos fiecare clipa constient de eternitatea ta. Acestea doua te vor aduce neindoit la sursa divinului din tine si apoi iti vor dezlantui Sinele captiv sub uitare, lasandu-te sa devii unul cu el si sa recapeti memoria a ceea ce esti. Oricat ne-am ruga, oricat am practica diferite practici, oricat ne-am stradui, nu ne vom intoarce acasa decat atunci cand vom renunta sa ne straduim. Sa nu uitam ca cel mai adesea, dorintele noastre sunt inconstiente si nealiniate cu planul nostru divin si cu Universul in care ne manifestam. De ce ne-am agita sa ne fortam devenirea, sa ne descoperim, cand nu avem ochii sufletului destul de deschisi sa vedem adevarul?

Daca un copil iese in gradina dupa ploaie si se joaca, se murdareste de noroi si cand se intoarce in casa el stie ca nu este de fel murdar dintotdeauna. El stie ca este curat in mod natural si de aceea se spala ca sa isi inlature murdaria si sa redevina curat. El stie cum este. Nu se lasa amagit de noroiul de pe el si nu incepe sa se subestimeze considerandu-se un murdar. Asa si noi, fiintele care traim pe acest pamant, nu trebuie sa ne uitam in aparentele din vietile noastre si sa ne subestimam gandindu-ne: sunt bolnav, sunt rau, sunt neajutorat, sunt las, sunt influentabil, sunt nestiutor, sunt singur, sunt dezorientat, sunt neapreciat…etc…etc….etc….Toate acestea sunt aparente, ele se pot da la o parte la fel de usor cum se da noroiul cu apa, daca tu stii cu tarie, ceea ce deja esti, ceea ce esti cu adevarat. Tu esti desavarsit deja pentru ca asa ai fost creat si nimic nu iti poate altera perfectiunea. Tot ce ti se intampla sunt episoade trecatoare menite sa iti incerce, dincolo de toate, credinta in Dumnezeu si in tine insuti. Cei care pot sa vindece intr-o secunda pe cineva, nu fac mari minuni ci doar privesc cu toata credinta pe cineva in desavarsirea lui, sanatos si pur.

Credinta  ta ca ESTI CHIAR ACUM desavarsit face diferenta. Iisus le spunea celor vindecati de el: “Prin credinta ta te-ai vindecat.” Acei oameni vindecati de el credeau in Iisus, credeau in puterea lui si in divinitatea lui, iar precum stim, ceilalti sunt oglinda noastra si in oceanul infinit al creatiei toti suntem o apa, asa ca daca tu te uiti in oglinda cu credinta, oglinda va reflecta desavarsirea ta, inlaturand orice noroi te acopera. Existenta noastra a tuturor pe Pamant este minunata prin insasi faptul ca ne pune la incercare credinta. Cu totii uitam cine suntem cand ne incarnam si ne nastem copii. Cu totii uitam si incepem sa credem ca aici apartinem si aici ne-am nascut pentru prima oara. Aceasta uitare e un proces natural si nu trebuie negata sau invinovatita, insa ea nu trebuie sa puna stapanire pe intreaga noastra existenta pamanteasca, ci trebuie sa ne amintim cine suntem. Bolilel, suferintele, durerile, pierderile, amagirile, subestimarile, lipsa iubirii, toate sunt menite sa ne puna la incercare memoria cosmica si increderea in noi. Trecand prin acestea, in noi e nevoie la un momentdat sa se rascoale glasul acela care zice determinat: “Nu asa trebuie sa fie. Ceva nu merge. Am sentimentul ca nu apartin aici iar toata povestea asta este absurda. Care e rolul meu si cine sunt eu?” Odata cu aceste intrebari amnezia incepe sa se disipeze ca un nor de ceata.

Daca te intepi intr-un ac, simti intepatura si apoi iti trece, pentru ca stii ca nu esti intepat pentru totdeauna. Atunci cum se face ca daca te imbolnavesti si suferi dureri puternice, nu iti trece si te consideri bolnav pentru totdeauna? Sunt oameni care merg in stanga si in dreapta si spun cersind comportamente speciale, ca de exemplu au diabet. Sunt oameni care traiesc din urma bolilor lor, facand din acestea un mod de viata si o scuza pentru a trai cu adevarat. Se identifica atat de bine cu ele incat ajung ca dupa ce isi spun numele cuiva nou, la cateva secunde sa mentioneze si numele bolii. Unii oameni se ascund in spatele bolilor lor pentru a isi justifica lipsa de curaj. Spun: ” Eu sunt depresiv. Nu stiu sa ma bucur de viata.” Dar iesi in lume si bucura-te de viata cu curaj si ai sa vezi ca insasi depresia ta este o iluzie, un val!

Prietenii mei, iubiti mei frati, noi suntem deja desavarsiti. Firea si aspectul nostru uman sunt doar iluzii. Haideti sa ne spunem singuri zi de zi, cu vocea tare sau cu vocea interioara pana cand o sa ne reamintim clar ca lumina soarelui: SUNT SANATOS, SUNT FERICIT, SUNT INTELEPT, SUNT CURAJOS, SUNT CREATIV, SUNT DIVIN, SUNT UNIT CU TOTUL, SUNT IERTAT, SUNT IUBIRE, SUNT IUBIT, SUNT BOGAT, SUNT CALM, SUNT PUTERNIC, SUNT UN OM BUN, SUNT O FIINTA DE LUMINA ETERNA, SUNT NEMARGINIT, SUNT PROTEJAT, SUNT SIGUR PE MINE, SUNT DEMN, SUNT DESAVARSIT. Si sa credem cu tarie toate aceste afirmatii, pentru ca nimic nu este mai adevarat decat ele. Cred ca si un om bolnav de cancer se poate vindeca daca isi aduce aminte de toate astea.  Cand esti  bolnav, nu te gandi ca esti bolnav si te vindeci…nici macar nu spune “sunt vindecat” (chiar si prin aceasta afirmatie iti admiti boala si iti negi natura), ci spune :”sunt sanatos!”.  Nu te mai indoi de tine si spune mereu cu toata fiinta ta: ” Sunt creatia divina perfecta si desavarsita a lui Dumnezeu”.

“Cere ca si cum deja ai primit.” Pentru ca, intradevar, chiar ai primit deja, ai primit atunci cand te-ai nascut din Dumnezeu.

Credinta ca tu esti perfect si divin este acea credinta care muta muntii din loc. Esti deja desavarsit. Nu te mai stradui sa devii. Nu te mai stradui sa faci ceva ca sa devii tu. TU esti deja TU. Incearca sa stai fara sa faci nimic ( inclusiv fara sa gandesti) = meditatie, si te vei regasi pe tine. Dincolo de valuri si noroaie de tot felul, esti tu si ai fost dintotdeauna aici. Nu mai pierde timpul mintindu-te, si fii una cu tine, fii in prezent, ia toate oportunitatile vietii si fa din ele o viata minunata in care sa radiezi oriunde te duci divinitatea din tine. Cu siguranta ca nici nu va mai trebui sa iti bati capul daca iti faci misiunea sau nu, caci fiind la unison cu tine, cu adevaratul tu, nici nu ai cum altfel.

Nu mai cauta, om frumos si spirit etern divin, sa inveti sa iubesti, sa inveti sa traiesti, sa inveti sa te reconectezi, sa inveti sa accepti sau sa devii ceva anume. Nu mai cauta nimic pentru ca orice cautare in alta directie decat miezul spiritului tau e in zadar. Nu mai cauta sa devii si sa inveti. Tu esti deja. Nu iti ramane decat sa fii. Doar deschide ochii si vezi-te. Deschide Ochiul mai bine zis. Un maestru mi-a zis de curand: “Cand meditezi, adu-ti cu o singura inspiratie toata fiinta in centrul fruntii, iar cand vei sta destul de mult in linistea din tine, ochiul ti se va deschide si vei iesi in afara granitelor tale.” Tot el mi-a spus: “Meditatia este ceva ce esti, nu ceva ce faci.”

Hai, fugi in lume si fii liber! Sau ramai in pacea din tine si fii la fel de liber! Spatiul si timpul nu au nicio legatura cu cine esti cu adevarat si oriunde vei pasi in aceasta lume, tine minte ca adevarul il porti in miezul fiintei tale si nu il mai cauta in alte parti.

Divinitatea din mine saluta si vede divinitatea din tine!

Te iubesc!

Diana