Daca iubire de sine nu e, nimic nu e

Dragii mei,

Revin cu mult dor de voi si de acest blog care reprezinta unul din cele mai frumoase lucruri din viata mea. De la inceputul anului toate evenimentele s-au precipitat in viata mea cu o viteza uluitoare, in contextul in care am simtit ca timpul s-a condensat din ce in ce mai mult. Imaginati-va cum e sa ai o mie de lucruri de facut si timp fizic aproape minimum. 🙂 E foarte obositor. Abia de 2 zile simt ca s-au mai relaxat lucrurile si inclusiv eu. Am gasit in sfarsit cateva ore sa ma asez si sa intru pe blog. 🙂 Si ma simt super fericita!
Eu intre timp am avut revelatii aproape zilnic, mi-am descoperit frici si blocaje si le-am constientizat reducandu-le efectele, am crescut numarul patrupezilor din casa de la 1 la 3 (si asta imi ocupa o mare parte din timp, mai ales ca unul din ei a fost bolnav si altul operat),mi s-a stricat laptopul si astfel am ajuns sa petrec aproape 0 timp pe net, spre deosebire de inainte cand stateam cu orele sa citesc si sa vad clipuri si filme (pana la urma a fost un lucru bun), am mai invatat cate ceva despre theta healing, am ajutat oameni si animale sa le fie mai bine, am botezat o fetita (desi nu cred in ritualurile bisericesti, dar a fost dorinta parintilor. noi ne vom boteza copiii prin ceremonial samanic in natura.), am mai citit niste carti superbe, dintre care va recomand : Cand iubesti de Osho si Dragoste si trezire de John Wellwood, am inspirat involuntar prin exemplul meu alte 3 persoane sa devina vegane,si am petrecut foarte mult timp in parc, in natura, intr-un colt departe de zgomotul orasului, unde m-am reintalnit cu mine. In rest, multe alte mici si marunte treburi zilnice aparent legate de materialism si tridimensionalitate, dar de fapt cu mult substrat si invatatura spirituala. Ah, si am inceput sa experiementez fantastica senzatie de a ti se intampla ceea ce doresti, intr-un timp aproape instant. Bine, chestia e ca mai degraba reusesc sa tin la distanta ceea ce nu imi doresc, decat sa atrag ceea ce imi doresc. De exemplu, daca imi doresc intr-o zi sa ma sune o persoana sa anuleze o intalnire pentru ca as prefera sa fac alte lucruri, se va intampla cu siguranta. Daca imi spun: “ce bine ar fi fost ca X sa vina mai tarziu, ca sa am timp sa fac un pic de ordine.”, cu siguranta X va intarzia exact cat am eu nevoie. Si s-a intamplat fara exceptie in ultima vreme. S-au intamplat si alte lucruri pozitive, pe care le-am atras prin dorinta si proiectie mentala, insa timpul pentru manifestare este mai indelungat spre deosebire de cazurile cand nu imi doresc ceva. Este un experiment tare interesant pentru mine si cu siguranta am ceva de invatat din asta, insa pana acum nu am inteles inca ce anume.
Sunt curioasa ce ati mai facut voi, daca v-ati schimbat, ce ati mai invatat, prin ce ati mai trecut, cum resimtiti energiile acestui an, daca exista similaritati intre ceea ce ni se intampla…Mi-ar placea enorm sa imi lasati si voi impresii la comentarii jos.
De asemenea, cat de curand voi organiza o intalnire cu toti cei care vor sa vina sa ne intalnim, sa discutam, sa legam prietenii, sa stam in iarbaaa! 🙂 Va fi in mai sau inceputul lui iunie. Cam pe atunci mi se elibereaza agenda ( practica si spirituala :)) ).

As vrea sa va vorbesc astazi despre necesitatea iubirii de sine in tot acest proces de evolutie in care suntem solicitati in toate partile. Probabil si voua vi se intampla de ceva vreme, dar mai intens in ultima perioada sa fiti angrenati in tot felul de evenimente noi,schimbari de situatie,schimbari interioare puternice, solicitari ale persoanelor din jur care au nevoie de ajutorul vostru practic sau de sfaturi, si va impartiti energia intre toate aceste actiuni, pentru voi ramanandu-va foarte putine sau aproape deloc timp, atentie si energie.

Dragii mei, nimic nu este mai adevarat ca o parte din misiunea noastra este sa ii ajutam pe cei din jur sa se dezvolte. Dar, in acelasi timp, si mai adevarat este ca schimbarea incepe cu noi insine, odata cu schimbarea noastra personala. Si atunci, da, este rolul nostru sa ii ajutam pe cei din jur sa se dezvolte, dar asta nu inseamna ca este necesar sa le dedicam toate resursele noastre exclusiv si pe noi insine sa ne neglijam, pentru ca astfel vom ajunge sa le fim un contraexemplu. Cel mai important este acum sa raspandim in jur mesajul iubirii de sine. Pentru ca daca nu ne iubim pe noi insine, daca nu ne acordam resursele necesare pentru a creste si a ne deschide in niste oameni frumosi, pozitivi, puternici, determinati si intelepti, nu vom putea fi un exemplu pozitiv si nu vom emite in jur energiile care sa ajute la manifestarea Noii Lumi a Iubirii pe Pamant. Si apoi, stiti vorba aceea: cum sa il iubesti pe altul daca nu te iubesti pe tine insuti? Iubirea este o energie care se revarsa din noi, din centrul fiintelor noastre. Daca nu exista iubire de sine sau daca este foarte putina, acelasi lucru se poate spune cu siguranta despre iubirea pe care o manifestam pentru orice altceva ce exista. Nu se poate spune: “Eu nu ma iubesc pe mine, dar ii iubesc foarte mult pe altii.” Nu exista ceva mai fals. Daca nu te iubesti pe tine, daca nu te apreciezi, daca nu vezi frumusetea din tine, daca nu ai incredere in tine si te lasi mereu pe ultimul loc, iubirea pentru ceilalti este o iluzie. De fapt, iubirea pe care consideri si crezi ca o simti pentru alti oameni, este de fapt atasament, nevoie de control, nevoie de a te face util, fuga de intimitatea cu tine insuti, orientare pe exterior ca sa nu fii nevoit sa infrunti interiorul, obsesie, interes, atractie, si o intreaga gama de alte sentimente si intentii care stau sub masca numita “iubire”. De fapt, daca poti intra in Theta si sa iti faci o testare musculara a adevarului despre ceea ce simti vizavi de cei pe care spui ca ii iubesti, s-ar putea sa descoperi ca de fapt, ii urasti, nu ii placi, ii consideri vinovati pentru ca iti rapesc timpul, ai vrea sa fi la distanta de ei, etc. Si nu vorbesc din presupuneri, ci sunt cazuri reale. Mental te poti convinge foarte usor ca iubesti pe cineva si poti gasi o explicatie frumoasa pentru orice sentiment de atasament sau obsesie pe care il simti. Insa in subconstient, adevarul este stocat intotdeauna si de acolo, creaza monstri, daca in spatele relatiilor tale cu cei “iubiti” nu sta cu adevarat, iubirea.

Candva, vorbeam cu o prietena si ii spuneam direct si sincer ca ea nu a iubit niciodata cu adevarat si nici alti oameni din lume nu se pot “lauda” ca au facut-o. Iar ea a fost foarte jignita de aceasta idee replicand: “Cum adica, vrei sa spui ca eu nu l-am iubit pe x si pe y si pe z om? Pai doar am facut atatea pentru ei, si am trecut prin atatea pentru ei!”. Si s-a suparat tare, tare. Insasi faptul ca a indignat-o atat de puternic afirmatia mea si a reactionat vehement negativ la ea, demonstreaza ca ceea ce spusesem era adevarat intr-o masura. De obicei respingem cu putere adevarul care ne deranjeaza, atunci cand cineva ni-l spune. Daca insa, cineva ne spune o minciuna despre noi care e doar o parere personala eronata, de obicei ne amuza si ne mentinem calmul in timp ce ii explicam ca se inseala. Acest lucru nu se va intampla aproape niciodata daca persoana respectiva spune despre noi un adevar care doare si pe care subconstientul il valideaza, insa mentalul desi il stie corect, il respinge din teama de a se simti imperfect, vinovat etc.

Sa revin. Da, atat timp cat din tine nu lasi sa izvorasca iubirea pentru tine insati, crezand ca nu esti demn, ca nu meriti, ca sunt mai importanti ceilalti, nu va izvori nici un alt fel de iubire. De fapt, nu va izvori iubire deloc, pentru ca iubirea e una singura, are o singura forma, cea absoluta, divina, neconditionata. Noi oamenii i-am dat diferite titulaturi, am categorisit-o si am asociat-o. Iubirea pura, asa cum este ea, nu se diferentiaza de la subiect la subiect sau de la obiect la obiect, si oamenii capabili sa o resimta nu iubesc cu intensitati diferite persoane diferite. Pentru cine simte si emite cu adevarat iubire pura, ci nu diverse sentimente conditionante si conditionate mascate, iubirea este egala si pentru copilul sau, si pentru sine insusi, si pentru vecin, si pentru colegul de munca, si pentru omul din tramvai care l-a calcat pe picior si pentru toti oamenii din lume pe care nu i-a cunoscut vreodata. Cand simti iubire diferita pentru copil, iubire diferita pentru sot, iubire diferita pentru rude, iubire diferita pentru sef, iubire diferita pentru oamenii din lume, de fapt simti: atasament, nevoie de recunoastere, protectie si control asupra copilului; atractie si atasament pentru sot; conexiune sufleteasca karmica, atasament si recunostiinta pentru rude; respect si teama pentru sef; mila,compasiune si empatie pentru oamenii din lume. Iubirea pura, neconditionata se simte egal in intensitate si apreciere fara de oricare ar fi obiectul iubirii tale. La fel, multi oameni spun :”eu iubesc animalele foarte mult.” dar in timp ce tin in casa un catel sau o pisica pe care ii rasfata, mananca fara mila si cu nepasare alte animale pe care le considera normal sa fie sclave ucise pentru a-i fi mancare. Si ele sunt tot animale, sunt la fel de inteligente, de simtitoare, de dornice de a trai, de a fi libere si iubite, ca si cainele,papagalul sau pisica ta. De ce ar fi diferit un porc de cainele tau (porcul are inteligenta mai mare decat a unui caine si este capabil de mai multe emotii), de ce ar fi diferit un vitel de pisica ta, de ce ar fi diferita o gaina sau o rata de papagalul tau, de ce ar fi diferit un ton sau somon de pestisorul tau din acvariu? Nu sunt, chiar deloc, insa mintea ta educata de cultura si societatea in care traiesti, pune diferente astfel incat obiceiurile tale alimentare sa fie justificate. In realitate,nu sunt. Asa si cu iubirea de oameni. Oamenii spun: “iubesc oamenii mult si ii ajut.” Insa a iubi si a ajuta oamenii din jur se rezuma la a ajuta si iubi aparent pe cei care iti sunt familie, prieteni, cunostiinte, rude, colegi. Stii de ce? Pentru ca fiindu-ti aproape, fiind conditionati de o relatie directa cu tine, de la acesti oameni poti avea prententia ( daca nu constienta,atunci inconstienta) sa iti fie recunoscatori si sa iti ofere ceva inapoi: iubire din obligatie sau recunostiinta ( care nu e altceva decat indatorare), ajutor, admiratie, daruri,etc. Am fost educati sa gandim ca daca dam trebuie sa si primim. Am fost educati sa credem ca atunci cand daruim primim pe aceeasi cale, in acelasi fel. Intr-adevar, Universul are o regula: Tot ceea ce daruiesti ti se va intoarce inapoi. (Aici incluzand atat emisiile de energii negative cat si emisiile pozitive.) Dar Universul nu cunoaste forma si timp si spatiu. Noi, din perspectiva noastra, sa zicem, tocmai am daruit azi, 21 Aprilie 2013, un mar rotund rosu, in valoare de 2 lei, in Romania, unei persoane numite Ramona. Universul vede asa: Spiritul intrupat in Diana a emis energie catre Spiritul intrupat in Ramona. Locul, valoarea marului, timpul, nu sunt percepute de Univers. Ele exista doar pentru noi. Si atunci,Universul sau Divinitatea, cum vreti sa ii spuneti, a perceput darul vostru catre El ( pentru ca ambele subiecte ale actiunii sunt de fapt picaturi din Oceanul Creatiei – Nimic nu se pierde,totul se transfera si se transforma continuu.) si vi-l va intoarce. Doar ca sunt sanse mici sa fie instant, si cel mai probabil nu il veti primi in acelasi timp, in acelasi loc, de la aceeasi persoana, sub aceeasi forma….sau nici macar in aceeasi viata/intrupare. 🙂 Asa ca asteptarile sunt o iluzie, o prostie creata de minte pentru a ne tine in continua tensiune si a ne irosi energia. Majoritatea oamenilor care jura ca ei iubesc se tradeaza atunci cand spun ca s-au sacrificat pentru cei care ii iubesc. Iubirea nu cunoaste sacrificiu, dar cunoaste daruire. Iubirea este egala cu daruirea. Si daruirea este posibila chiar daca aparent nu ai multe de dat, pentru ca izvorul iubirii pure este energie vibranta care este intotdeauna nesecat si care poate sustine nu doar pe tine, pe cei din jurul tau, planeta, dar si un univers si toate multiversurile. Daca deschizi portile inimii tale si fara teama te conectezi la sursa iubirii, in primul rand iubindu-te pe tine, iubirea pe care o vei revarsa in tine si prin tine nu se va termina niciodata si nu te va epuiza, pentru ca nu o dai de la tine ci prin tine. La fel se intampla si cu orice alta sursa de energie. Si iubirea este energie.

Deci asa ii tratam pe cei din jur de fapt cand nu exista iubire fata de noi insine. Si atunci,asa-zisa iubire a noastra fata de ei poate ca mai mult ii tine legati de noi energetic, in loc sa ii ajute sa evolueze, caci cum poate cineva evolua sustinut de o energie egoista, plina de asteptari,nesustinuta de inima?

Cel putin o data in viata ati simtit ca ceilalti nu va iubesc, orice ati face. Nu-i asa? Asta e pentru ca in primul rand nu va iubiti pe voi orice ati face. Daca nu poti emite si simti iubire pentru tine, nu poti emite si simti iubire pentru si de la nimeni. Centrul iubirii este blocat. Nimic nu iese, nimic nu intra si acolo unde nu e iubire, totul este secat, exista durere si suferinta, exista egoism si solitudine fortata, exista o sete continua de a fi validat si apreciat, exista o nemultumire si nefericire eterna si….exista depresie. La fel de valabila este afirmatia: Daca nu te iubesti pe tine, nici pe Dumnezeu nu il iubesti. Din acelasi motiv: daca sursa iubirii este blocata, nimic nu circula, iubirea nu se poate revarsa fata de nimic. Nu poti iubi oamenii, pe Dumnezeu, Divinitatea, Creatia, Lumea, viata, animalele, daca nu te iubesti nebuneste si intim pe tine insuti. Daca nu simti ca iti bate inima mai tare cand te uiti in oglinda si ca esti vesnic indragostit de persoana care te priveste inapoi, pentru ca este perfecta asa cum este, minunata, puternica, plina de calitati, curajoasa si plina de compasiune, atunci nu te iubesti pe tine. Daca nu poti spune NU sau cel putin NU ACUM, nimanui din teama de a nu fi dezamagit de tine sau de a nu te mai place ca persoana, atunci nu te iubesti pe tine. Daca nu iti oferi timpul si resursele necesare pentru a te rasfata cu lucrurile care iti plac si iti bucura inima, atunci nu te iubesti pe tine. Daca esti nesigur mereu si cauti mereu confirmare din partea altora pentru a stii ca ceea ce faci faci bine, nu te iubesti pe tine. Daca spui des: ” Viata mea e o porcarie/ e grea/ e nasoala/ o urasc.”, atunci nu te iubesti pe tine. Daca iti petreci 100% timpul in slujba altora si la sfarsitul zilei simti ca ai uitat de tine, ca esti secat si gol si ca ai fi avut nevoie macar de un minut sa te relaxezi, nu te iubesti pe tine. Daca tot ce spun altii despre tine negativ tu iei de bun fara ca macar sa ai gandul ca nu e adevarat, ca poate ai gresit dar esti un om bun, e clar ca nu te iubesti pe tine. Daca te simti zilnic inutil, suparat, fara energie, irascibil, fara speranta, depresiv, plictisit, neiubit, privat de afectiune si atentie, daca astepti ca toata sustinerea si iubirea sa vina din exterior, daca te uiti in oglinda si te simti rusinat, daca te imbraci sleampat ca sa treci neobservat sau daca te imbraci foarte frumos doar cu intentia de a fi admirat, daca spui mereu : ” eu traiesc pentru copii/sot/job”, atunci NU TE IUBESTI PE TINE. Si orice ai face plecand de la starea aceasta de noniubire de sine, nimic bun si maret nu se va intampla cu viata ta. Ti-ai taiat din start craca de sub picioare si esti in continua cadere fara oprire. Nici nu iti poti inchipui cum te-ai inalta spre cer de frumos,lin si rapid, daca te-ai iubi pe tine. Nici nu iti imaginezi cum ar fi viata ta de plina de bucurii. Nici nu iti imaginezi cat de frumos s-ar schimba si oamenii din jur si intreaga omenire datorita simplului fapt ca te iubesti pe tine insuti si lasi iubirea sa curga prin tine. Nici nu stii cat de fericit te-ai simti in inima ta zi de zi si cum ai fi singur capabil sa iti oferi tot ce ai nevoie. Ai avea resurse cat sa iti inzecesti puterile sa te faci si pe tine fericit si sa ii ajuti si pe ceilalti sa se dezvolte. Si acum cand scriu, simt si stiu ca aceasta este o scrisoare si de la Sinele meu catre mine. Si de la divinitate pentru voi. Avem nevoie sa ne iubim.

De la 21.12.2012, probabil ca multi si-au spus: “bai, dar nimic nu s-a intamplat…nu am trecut oare in dimensiunea a 5-a?”. Dragii mei, usile sunt deschise inca de pe atunci, insa nu toata lumea vrea sa intre. Exact, nu toata lumea VREA sa intre. Dimensiunea superioara ale caror porti s-au deschis acum 5 luni aproximativ, este o….DIMENSIUNE A IUBIRII. Intelegeti acum? Iubirea de sine…dimensiune a iubirii…Faceti conexiunea? Cum oare sa avem noi pretentia sa accesam si sa traim intr-o dimensiune a iubirii daca noi insine nu vrem sa ne iubim? Nu vrem, ca de putut putem.
Cum am vrea noi sa ni se dea cheile si darurile unei dimensiuni a iubirii daca nu am stii ce sa facem cu ele? Dati-i unui orb o lumanare si probabil se va arde cu ea, va da foc la casa sau o va stinge din greseala. Dati-i unui copil de 1 an care nu stie sa mearga o bicicleta si cu siguranta se va rani cumva. Nu avem ceea ce ne trebuie pentru a accesa dimensiunea a 5-a a iubirii, si aceea este : iubirea de sine. E un lant intreg, dar de fapt este un singur blocaj. Nu este iubire de sine, nu este iubire de semeni, nu este iubire de divinitate, nu este iubire de viata. De fapt, nu este iubire deloc, caci sursa din noi s-a blocat prin insasi faptul ca…nu ne constientizam valoarea ca fiinte intrupate in corp omenesc si ne-am uitat originile. Traim iluzia separarii. Majoritatea dintre noi nu ne iubim pentru ca credem ca: suntem prea lipsiti de putere, suntem lipsiti de calitati, nu avem nimic de demonstrat, suntem neinteresanti, nu meritam, suntem niste fiinte neajutorate ratacind pe un Pamant periculos, suntem urati, suntem lasi, suntem lenesi, suntem purea marunti, suntem pacatosi, suntem vinovati de ceva, suntem prosti sau nestiutori si lista cred ca ar putea continua la infinit pentru ca fiecare mai gaseste un motiv sa nu se iubeasca. Dar putini gasesc motive sa se iubeasca. Si cand insira aceste motive, descopera ca majoritatea parca ar descrie….o fiinta divina: puternica, inteleapta, rezistenta, adaptabila, luminoasa, iubitoare, pozitiva, merituoasa, plina de compasiune, frumoasa, atragatoare, cu abilitati mistice, inteligenta, deschisa catre nou, blanda cu ceilalti, darnica, ambitioasa, orientata spre binele lumii, dadicata, constienta, libera… Pentru ca suntem fiinte divine. Pentru ca suntem spirite-extensie ale divinitatii intrupate pentru a trai experienta umana plenar. Pentru ca avem capacitati pozitive nemarginite si orice ne-am imagina frumos am putea crea daca…ne-am iubi pe noi insine. Daca ne-am privi in oglinda si am vedea stralucirea spiritului care radiaza prin trup, am deveni brusc de o frumusete rapitoare pentru noi insine. Daca ne-am conecta cu Sinele nostru si l-am lasa sa ne dea acces la toata informatia universala pe care o detinem am intelege brusc totul si ne-am iubi instant, avand incredere ca putem reusi orice. Daca am da valul de pe ochii mintii, am descoperi adevarul suprem : suntem fiinte nascute din iubire, energia care ne insufleteste este iubire pura originara si iubirea curge natural prin noi daca nu ne blocam singuri traind in iluzia separarii. Asa cum spunea minunatul poet sufit Rumi: ” Sarcina ta nu este sa cauti iubirea, ci sa cauti si sa gasesti toate barierele pe care le-ai construit in tine impotriva ei.” Nimic mai adevarat,nimic mai plin de inteles si de raspuns. Cu totii, nascuti pe Pamant, traind socul si anxietatea separarii de divinitate,de Acasa, am uitat ca suntem fiinte de iubire si ca e calitatea noastra naturala sa raspandim iubirea, si ne-am construit tot felul de minciuni, de bariere, de blocaje care sa ne sustina iluzia separarii: nu suntem capabili de iubire. Si atunci ce am facut in continuare? Fiind prin natura fiinte care au nevoie de iubire pentru a trai, asa acum paraul este facut din apa si are nevoie de apa pentru a exista, am inceput sa inventam noi tipuri de iubire. Surogate de iubire, inlocuitori ieftini care nu si-au facut niciodata treaba bine. Le-am numit: iubire materna, iubire paterna, iubire fizica, iubire de parinti, iubire de oameni, iubire de natura, iubire de animale, iubire de frumos, iubire de libertate, iubire conditionata ( ce ironie!!), iubire platonica, iubire pasionala, iubire dependenta, iubire din interes….Tot felul de iubiri, care au fost si vor ramane doar iluzii. Iubirea adevarata nu a rasarit decat rar dintre norii pusi de noi in jurul sursei interioare si atunci ne-a “confuzat” tare de tot, si poate ca am ales sa inchide sursa, ca era mai usor sa iubesti in stilul vechi, familiar. Foarte des aud pe cate cineva spunand: “Trebuie sa ma iubesti doar pe mine. Daca iubesti si pe altcineva, atunci inseamna ca pe mine nu ma iubesti.” Confundam monogamia cu iubirea si conditionam iubirea sa fie monogama. Oamenii capabili sa iubeasca cu adevarat, pot iubi cel putin un milion de persoane la fel de mult. Faptul ca aleg un singur partener sa isi petreaca viata alaturi de el, este total altceva. Asta nu inseamna ca odata ce si-au ales partenerul, acesti oameni nu vor mai iubi pe nimeni niciodata. Ar fi o deprivare crancena, ar insemna moarte sufleteasca sa ii fie cuiva interzisa isi rezume iubirea, capacitatea de a iubi la o singura persoana, obligatoriu-fortat. Dar din nevoia de a controla, de a tine atasat, de a fi siguri pe noi prin existenta sentimentelor celuilalt orientate doar spre noi si nimeni altcineva, taiem aripile celor care ne sunt parteneri si ii condamnam la moarte lenta. E ceva ce facem in general, si mai grav este ca atat de inradacinata este aceasta conceptie, incat nu ne putem abtine sa o facem! Daca ne-am iubi pe noi insine nu am avea nevoie de iubirea nimanui si nu ar exista pretentia ca cineva sa ne iubeasca exclusiv. Poate ca am trai in cuplu, dar nu am mai gandi gresit si am lasa libertatea celor dragi. Daca ne-am iubi pe noi insine am putea sa ii iubim pe toti oamenii din lume la fel si am putea intelege cum este aproape imposibil sa te opresti la o singura persoana. Dar cum poate cineva sa ofere libertate daca nu cunoaste el insusi libertatea? La ingradirea aceasta ar mai contrinui si ideile preconcepute si infricosate despre sexualitate, care este inteleasa atat de gresit!! Sexualitatea nu este in mod exclusiv prerogativul absolut al unui cuplu declarat. Sexualitatea este o tehnica spirituala, este un element ajutator, este o activitate naturala cu scop de activare a energiilor divine din noi pentru a ne impusiona, declansa,sustine si amplifica evolutia spirituala, iluminarea. Nu intamplator extazul atins in meditatia profunda este identic cu orgasmul sexual. Daca oamenii ar intelege ca actul sexual se face cu partenerul pe care il iubesti pentru ca iubirea dintre cei doi amplifica energiile sexuale si efectele sunt mai puternice, ar stii ca nu sexul valideaza iubirea pentru cineva, ci iubirea sustine sexul. Asa ca daca am iubi egal toti oamenii, si in iubire nu e loc de posesivitate si gelozie, nu credeti ca ar fi cumva…natural sa avem de-a lungul vietii mai multi parteneri sexuali, ajutandu-ne de sex pentru a evolua spiritual strict? Ar fi posibil. Dar cei care au facut asta deja, au fost catalogati si urati. Recunosc, ca nici eu nu am ajuns la puterea de a face asa ceva, insa am constientizat ceea ce inseamna aceasta idee si o inteleg. Ideea in mare este ca daca ne-am iubi pe noi insine, nu am avea nevoie de o persoana care sa ne iubeasca exclusiv si sa ne demonstreze asta facand sex doar cu noi exclusiv. Aceste pretentii vin din lipsa de iubire de sine.

Iubirea de sine ne-ar salva de la multe din dramele vietii pamantesti. Lipsa iubirii de sine, in schimb, ne afunda zi de zi in tot mai multe nevoi, dependente, blocaje si ne mentine in inevolutie. Iubirea de sine ar deschide barajul raului numit Iubire si apele sale ar navali spaland toate noroaiele, adapand toate fiintele insetate care asteapta pe mal, umpland albiile altor rauri adiacente si ducand toate barcile catre Ocean. Iubirea de sine ar insemna fericire interioara neconditionata, pace si armonie interioara, relatii fericite, abundenta de energie vitala, vise indeplinite, o lume mai buna scaldata in iubire, si…inceputul promitator al unei noi dimensiuni pe Pamant.
Iubire de sine este samanta din care va creste noul copac al vietii. Iubirea de sine este picatura care odata patrunsa prin barajul fisurat, va eroda pana la distrugere toate blocajele si va lasa apele iubirii si ale creatiei sa navaleasca. Iubirea de sine este fereastra deschisa care lasa prima raza din Soarele unei noi Ere sa patrunda in Lumea Noastra.
Cum ajungi sa te iubesti pe tine? Crapa barajul. Indeparteaza blocajele. Iubirea nu se invata. Ceva ce ai stiut din totdeauna nu are cum sa fie invatat. Nu poti invata iubire, o poti doar lasa, ajuta, sa navaleasca in toata splendoarea ei. Cum sa crapi barajul? Prin constientizare. Prin acceptare. Observa-te zilnic, clipa de clipa. Vezi-ti blocajele care nu te lasa sa fi fericit. Cauta-le sursa. Intelegele deplin de ce exista. Ai compasiune fata de tine si fata de cei care au contribuit la adunarea blocajelor (cel mai adesea,parintii, ca deh, acesta este rolul lor.). Accepta-ti blocajul si trateaza-l ca pe un copil neajutorat care vrea sa se schimbe, sa fie mai bun. Integreaza-ti blocajele si elibereaza-le constient prin meditatie si alte tehnici. Orice tehnica care foloseste energiile divine este utila: reiki,meditatie,theta healing,hoponoponopo,tai chi, qigong, vizualizarea cu scop, channeling cu fiinte superioare care te pot ajuta…orice tehnica stii ca functioneaza pentru tine. Aminteste-ti sa sublimezi blocajele in energie pozitiva creatoare. Pentru ca nimic nu se pierde, totul se transforma, ai grija sa transformi energia blocajelor tale in ceva frumos care sa stea la baza creatiei divine. Si apoi, odata lucrand pe blocaje, iubirea va aparea. Si odata ce a aparut, nu va mai disparea niciodata daca tu vei lucra continuu in numele ei. Stii vorba: E nevoie sa cobori in cele mai intunecate parti ale tale, pentru a scoate de acolo lumina? 🙂 Aplic-o. Nu iti spun ca va fi usor. Insa pentru a evolua spiritual nu e suficient sa vizualizezi si sa iti doresti, e nevoie sa actionezi si sa lucrezi cu tine insuti.

De la tine incepe schimbarea. Cum ar arata lista prioritatilor tale? Pai: 1) Inlatura blocajele, 2) Iubeste-te pe tine, 3) Orice e posibil de aici incolo! 🙂

Nu iti mai spun TE IUBESC. Iti spun, cititor drag, “STIU ca o sa te iubesc intr-o buna zi curand.”

Namaste!

Diana