Intuneric, Rau, Negativ, Gresit, Diavol, Iad. Concepte ce se cer daramate

Dragii mei, am ales astazi sa va vorbesc despre ceea ce judecam, despre ceea de care ne ferim, despre ceea ce ne face sa ne temem si sa traim marunt. Cu totii avem sau am avut la un momentdat frica de a nu gresi, frica de a nu fi vazuti ca oameni rai, frica de a face ceva negativ care sa ne afecteze pe noi si pe altii. Am urmarit cum alti oameni au facut lucruri pe care noi le-am catalogat drept “rele”, “negative”, “gresite”.  Sau noi insine am considerat ca suntem rai sau ca am facut ceva rau si ne-am autopedepsit, ne-am urat si invinovatit ani la rand,  lasand vina sa ne roada pe interior sau din contra, preferand sa ne ascundem fata de noi insine si sa ne gasim motive care sa ne justifice comportamentul, continuand sa actionam la fel, ani si ani. Mai tarziu, cand am dobandit un nou nivel spiritual si am inceput sa intelegem lumea si Universul in profunzime, in stilul nostru specific, caracteristic uman, am diferentiat Lumina de Intuneric si am considerat tematori si limitat ca Intunericul e “rau” si Lumina e “buna”. Am vorbit cu mandria ca noi suntem altfel despre oameni rai si lucruri malefice. L-am pus pe Dumnezeu ca brand personal, ca sa inteleaga toti ca “nu suntem cu Satana”. Ne-am creat o intreaga iluzie despre contraste care nu exista decat pentru ca noi credem in ele si pentru ca noi le creem. Ne-am obisnuit sa avem nevoia de a fi in siguranta, si pentru a dobandi sentimentul de siguranta, ne-am creat povesti cu forte negative si salvatori care ne aduc siguranta. Daca nu am avea de ce sa ne temem, nu am mai avea nevoie de siguranta si atunci ne-am simti pur si simplu…liberi.

Dualitatea este necesara ca experienta si este creata de creatori doar pe Pamant si in alte dimensiuni de vibratia 3. Este absolut necesara ca sa putem sa ne dezvoltam, ca sa mergem tot si mai departe in calatoria noastra, si sa nu ne poticnim in confort si placere. Daca nu ar fi incercari, suferinte, delir, depresii, dureri, nu ne-am simti impulsionati sa ne intoarcem Acasa si sa ne amintim cine suntem in cautarea Eului fericit pe deplin care suntem in dimensiunile superioare, si atunci multi dintre noi ar ramane blocati in 3D pentru totdeauna. Insa nu ar fi fericiti, pentru ca desi ar exista intr-un nivel al creatiei si s-ar adapta acestuia,ar fi limitati si rupti de adevara lor natura. Dualitatea ne face mai buni, mai intelepti, mai curajosi. Dualitatea ne trezeste si ne reaminteste. E “sutul in fund care te duce un pas mai aproape”.

Nu putem judeca oamenii care consideram ca fac rau sau ca ranesc, pentru ca ei sunt doar actori si isi joaca rolul pentru a evolua ei insisi si pentru a ii impinge pe altii sa evolueze. Acesti oameni trebuie intelesi si invaluiti in iubire, pentru ca doar iubirea are forta sa transmute in lumina. Cand “facem rau” ne facem rau noua si altora, prin simplul dar decisivul fapt ca aducem in lume forte vibrationale joase care ne dezbina si ne separa. Dar, la un nivel de care nu suntem constienti, suntem exact pe calea cea buna si facem ceea ce trebuie sa facem. Dualitatea asta, nu? 🙂

Va spun, pentru ca am vazut si am trait, in Univers nu exista separare, nu exista comparatie, nu exista dualitate. Nu se face diferenta dintre bine si rau, intuneric si lumina. Din perspectiva fiintelor care ne vegheaza din planurile superioare, noi, ca oameni nu gresim si nu facem lucruri rele, ci pur si simplu suntem, existam in legile dimensiunii in care traim temporar. Nu e nimic de judecat sau de pedepsit. Trebuie sa inteleaga toata lumea odata si odata ca Dumnezeu-Mama-Tata nu pedepseste, nimeni nu ne pedepseste din Univers, pentru ca Totul e Iubire si Acceptare in Univers si nimeni nu intervine in ceea ce facem noi aici pentru ca avem Liber Arbitru ABSOLUT si incontestabil. Universul e liber. Legea naturala a evolutiei spirituale este ca fiecare sa isi aleaga pasii si momentele cand evolueaza spiritual ( de aceea nu putem compara evolutiile a doi oameni si nu are rost sa ne simtim deprimati daca noi suntem inca la inceput la 50 de ani si altii la 20 sunt deja iluminati – evolutia nu se face in concordanta cu varsta de pe Pamant,ci la momentul ales de fiecare cu un motiv bun), fiecare sa evolueze prin eliberare de frici si de blocaje  (karma), fiecare sa urce in dimensiuni superioare atunci cand isi creste vibratia constiintei si existentei. Faceti comparatia cu un balon cu aer. El are agatati saci cu nisip de el initial. Pe masura ce se elibereaza de saci, se ridica, incepe sa vada lucrurile de sus, sa aiba privirea de ansamblu. Apoi isi da seama ca dincolo de ceea ce stia si experimentase (pamantul), sunt si alte planuri inalte in care se simte liber si usor, si foarte aproape de natura sa adevarata, de zburator, de calator. Condus de focul sau interior, se tot ridica, si trece prin troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera…care sunt ca niste dimensiuni vibrationale diferite…si dincolo de dimensiuni…e Spatiul. Este Eternitatea si Infinitul, este Tot Ceea Ce Este. Foarte buna comparatia – tocmai ce am creat-o…Imi aduce aminte ca totul e in cer ca si pe pamant si ca totul are un tipar identic in toate nivelele vibrationale.

Deci e simplu: iti cresti vibratia, te ridici in planuri vibrationale superioare ( dimensiuni). Sunt 12 dimensiuni si deasupra lor, in jurul lor, este Sursa tuturor lucrurilor si este Creatorul Suprem.

Sa revenim la ceea ce noi consideram negativ, rau, gresit, intunecat. Din dorinta de a justifica aceste idei, oamenii si-au creat si o sursa a lor pe care au numit-o Satana. Este important sa se inteleaga ca intre Satana sau Diavolul creat si numit de oameni si Lucifer nu exista nici o legatura. Cum asta? Satana sau Diavolul este ceea ce denumeste generic suma tuturor lucrurilor pe care oamenii le considera rele. Lucifer poate genera uneori o parte din aceste lucruri din frustrare si din dorinta lui de copil razvratit de a distruge ceea ce nu poate avea. Dar Lucifer nu este raul absolut. Am vazut povestea lui, am inteles ce s-a intamplat, mi-a fost aratat. Pe scurt: Lucifer a manifestat pentru prima oara in existenta a Tot Ceea Ce Este orgoliul. El si-a creat o reflexie a sa pentru ca dorea sa vada cum arata. Era curios. Si s-a vazut, prin puterea intentiei creand o reflexie ca intr-o oglinda pamanteasca. El era o sfera de lumina stralucitoare, divina, superba si perfecta, asa cum suntem toti la origine, rupta din Dumnezeu. Si s-a indragostit de el insusi, dand nastere primului sentiment de mandrie. S-a simtit brusc mai frumos si mai minunat decat toti cei din jur, desi toti aratau exact ca el, si de aici a aparut sentimentul de separare. Ingreunat de sentimentul de separare si de mandrie, Lucifer a scazut vibrational si a fost tras ca de un vacuum in dimensiunile inferioare de existenta, automat, respectandu-se legea naturala a evolutiei. In Sursa, sau Ceruri – cum vreti sa le denumiti, nimeni nu experimenteaza sentimente de vibratie joasa si nu exista separare si individualitate. Totul exista in unitate si armonie. Asa ca Lucifer, “a cazut”. Disperat, a cerut ajutor de la Dumnezeu si de la fratii lui, sa il ridice. Insa tot in baza legilor Universului, si anume – a legii liberului arbitru, nimeni nu a putut interveni in evolutia lui. Era doar in puterea si decizia lui sa se elibereze de acele sentimente care il rupsesera de Sursa si sa revina la ea. Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa recunoasca ca este exact ca ceilalti si ca face parte din unitate, nefiind mai presus de nimeni, ca sa se poata intoarce, insa el nu a vrut sa recunoasca pentru ca era convins ca era mai presus in frumusete decat toti din Ceruri. Atunci a poruncit sa fie ridicat si ajutat, si cand nimeni nu a facut asta, a decis ca toti l-au tradat si ca l-au lasat acolo. Furia si ura au aparut in el si s-a intors impotriva tuturor, accentuand separarea. Era el impotriva tuturor care l-au renegat acum. Si ce urma? Urma sa se razbune, pentru ca isi dorea cu putere sa se intoarca acasa, se simtea izolat – era, pana la urma, un spirit rupt din Sursa, era un dumnezeu de lumina. Frustrarea lui cauzata de sentimentul de abandon a dus la furie, si furia s-a transformat in distrugere. A inceput, ca un copil pedepsit si suparat, sa darame si sa strice, pentru a face in ciuda parintelui care l-a pedepsit, asa cum credea el. In timp, a devenit tot si tot mai rebel si mai razvratit si s-a jucat distrugand creatia si incercand sa isi faca prieteni si adepti, care sa il nege pe Dumnezeu si pe fratii lui de lumina, insa dorinta sa de a reveni acasa nu a pierit. Nu a inteles nici pana azi unde a gresit pentru ca s-a pierdut in satisfactia de a distruge ceea ce Dumnezeu si ceilalti creatori creau, din punctul lui de vedere, asta fiind razbunarea si creatia sa in acelasi timp. In dimensiunile a 1-a si a 2-a nu are satisfactie sa se joace pentru ca acolo nu exista forme avansate de viata, nu exista constiinta si dualitate. In dimensiunile superioare de 4, 5, 6 si asa mai departe, nu poate ajunge pentru ca nu are vibratia necesara. Asa ca si-a stabilit locul de joaca in lumile din dimensiunea a 3-a si regatul sau este in astralul inferior, sau dimensiunea a 4- inferioara. E drept ca de-a lungul vremurilor, pentru ca in 3D si 4D exista timp, si-a adunat adepti si a convins multe fiinte cu putina lumina interioara ca e distractiv sa distrugi si sa testezi oamenii pentru ca ei nu sunt tocmai o prada usoara si asta face jocul interesant. Adeptii sai, lucreaza fie din dimensiunea a 4-a inferioara, inducand teama si confuzia sufletelor ratacite dupa moarte, in somn sau meditatie, fie din dimensiunea a 3-a direct, intrupati sau nu, sub forma de reptilieni, masoni, omuletii cenusii, oameni cu putina lumina interioara (lumina interioara nu e niciodata lipsita complet, altfel nu ar mai fi viata in acea fiinta), spirite care bantuie, etc. Este savuros sa ii atraga in astralul inferior pe cei care isi cauta calea si sa le prezinte iluzia unui Rai, a unor Ceruri, ca sa ii tina captivi acolo sau ca acestia sa se intoarca pe Pamant si sa le transmita altora mesaje gresite despre “lumea cealalta”.

Sunt unii oameni care au fost rataciti in astralul inferior, si atat de incantati au fost ca au ajuns intr-un plan superior existentei pamantesti, incat au crezut tot ce li s-a aratat acolo si au venit inapoi povestind mandri cum s-au luptat cu armate de ingeri, cum au taiat capete de balauri, cum au vazut iadul in care oameni erau schingiuti, cum li s-a aratat Iisus si si-a dat viata pentru ei special, cum li s-a spus povesti incantatoare despre cum ar fi reincarnari de sfinti etc…Vreau sa va spun ca in Ceruri nu exista lupte, razboaie, armate, batalii, ci doar iubire si pace. In Ceruri nu exista balauri sau orice alte fiinte asa-zis malefice care sa aiba trup. Cu exceptia dimensiunii a 5-a, in Univers fiintele nu au trup, ci sunt ca niste sfere de lumina radianta. In Ceruri ajung in vis sau meditatie, sau altfel spus – intr-o stare superioara de constiinta, doar cei care au inima deschisa si vibratia destul de superioara sa acceseze acest plan. Nu exista Iad unde oamenii sa fie schinguiti. Intr-un Univers plin de iubire, chiar credeti ca Dumnezeu si fiintele de Lumina ar fi creat asa ceva? Unii spun ca au simtit miros de carne arsa cand au vazut iadul. Care carne? Cine moare si isi ia trupul cu el pe Pamant? Ne vom lua trupul, transmutandu-l in lumina, doar atunci cand ne vom inalta in 5D. In schimb, se poate spune ca unii au vazut raiul, atunci cand erau in coma sau in moarte clinica, sau in pragul mortii. Raiul, asa cum este denumit de oameni, nu este altceva decat 4D superior. Acolo unde este granita dintre planurile superioare de constiinta si cele inferioare, unde sufletele asteapta sa se decida daca se vor mi intrupa sau nu, unde asteapta intre doua intrupari, unde asteapta si isi fac misiunea cand nu mai au trup, dar mai au lucruri neterminate pe Pamant, acolo unde sunt in siguranta sa existe in planuri inferioare vibrationale fara trup. Este exact cum a fost descris, un loc de o frumusete pamanteasca coplesitoare, unde o natura magica si invaluita in stralucire si lumina ne primeste, unde exista fiinte magice care ne ghideaza si sfatuiesc, unde ne intalnim cu ingerii care nu sunt nimic altceva decat aspecte luminoase-radiante alte sinelui nostru superior care vin in ajutor sa ne ajute sa facem bilantul si sa luam decizii atunci cand suntem confuzi. Din 4D superior putem accesa planurile superioare si comunica cu fiintele de lumina. In meditatie, este bine sa ajungem acolo si de acolo sa facem punti peste lumi. Este ca un port, o gara, din care spiritele noastre calatoresc spre alte dimensiuni, planuri paralele, existente. Dar, atentie! este foarte usor sa fim captivati de iluziile credibile ale astralului inferior si sa ne ratacim in el, crezand ca am ajuns acasa. Numai inima poate face diferenta, pentru ca in planurile superioare spiritul se simte liber si infinit, pe cand in 4D inferior, spiritul se simte ca pe pamant – captiv si limitat, desi uneori peisajul poate fi frumos si promisiunile incantatoare.

Deci, Lucifer este un copil ratacit, ignorant si mandru care cauta sa se razbune, dar a carui evolutie, ca a oricaruia dintre noi, este iminenta si naturala. Doar ca el alege acum sa nu evolueze. Lucifer nu este Satana, nu este Diavolul,  nu este forta negativa suprema de care sa ne temem, ci este un spirit ratacit, care se distreaza pe seama noastra. E important sa ne schimbam si noi viziunea despre el, pentru ca in primul rand, nu i-am mai da satisfactia sa ne temem de el si sa ii indeplinim dorinta, si in al doilea rand, ceea ce emitem despre o fiinta, il pastreaza intr-un tipar care nu ii permite sa evolueze. Gandurile, temerile, judecatile noastre, blocheaza alte fiinte intr-un tablou despre ceea ce se crede despre ele, incetinindu-le evolutia. Ganditi-va ce se emite despre Lucifer asupra lui! Cum sa evolueze daca inoata intr-un ocean de energie joasa si se complace pentru ca soarecii joaca cum vrea pisica? Daca in schimb am emite compasiune inspre el, dorindu-i sa se intoarca acasa, alte energii l-ar imbaia. Acelasi lucru se aplica si celor care il venereaza sau il slujesc sub o forma sau alta.

Insa, ceea ce oamenii au catalogat ca rau, nu este decat un aspect necesar al dualtatii.

Nu exista defecte, pentru ca toti suntem perfecti in totalitatea fiintelor noastre, suntem exact asa cum am vrut sa fim, asa cum noi, impreuna cu Creatorul ne-am “proiectat”. Suntem exact cum e timpul sa fim, si la un momentdat vom fi altfel, mai buni. Sunt sigura ca daca priviti in trecutul vostru pamantesc puteti constata ca sunteti “mai buni” azi decat erati acum 5 ani. Mai rabdatori, mai intelepti, mai iluminati, mai optimisti, mai curajosi, mai iubitori, mai deschisi.

Tot ceea ce noi consideram rau/gresit/negativ/intunecat/malefic, nu este decat o lipsa. O lipsa a iubirii. Acolo unde vezi rau/gresit/negativ/intunecat/malefic, pune iubire, ia decizii din iubire, imbratiseaza cu iubire nemarginita si neconditionata si priveste inca o data. Ce vezi acum? Vezi iubire. Nu mai e nimic rau, nimic gresit, sau negativ…e doar iubire.

Exista pe pamant doua situatii. Iubirea si lipsa iubirii. In lipsa iubirii, lucrurile, locurile, oamenii si faptele lor, par sa fie invaluite in intuneric. Intunericul nu este rau, este doar lipsit de iubire. Dar orice lucru in care iubirea lipseste temporar are potential de a fi invadat de ea, pentru ca din iubire a fost creat. Iubirea este forta creatoare a Universului.

Unde nu e iubire, pune iubire. Care sunt formele iubirii? Compasiunea, intelegerea, acceptarea, imbratisarea, mangaierea, armonia, comunicarea in pace, rugaciunea, creativitatea, ajutorul, generozitatea, lipsa de judecata.

Daca dam valul la o parte, ne temem de lipsa de iubire, cand noi ne temem de tot ceea ce numim “rau”. Daca privesti lucrurile asa, atunci frica se disipeaza si solutia vine natural. Iubirea vine natural, pentru ca este cine suntem, pentru ca din ea am fost creati, din ea avem viata, din ea suntem aici, din ea suntem sustinuti, si pe ea o cautam ca oameni de cand ne nastem si pana ne stingem si din nou, cu fiecare reintrupare.

Atat timp cat propagam si alimentam idei precum: raul exista, oamenii gresesc, oamenii sunt imperfecti si inferiori, lucrurile negative nu sunt bune, exista satana/diavolul, exista spirite malefice care au putere peste noi, exista intuneric si intunericul e rau, nu facem decat sa cream un scenariu pentru un film de groaza. Si devenim actori intr-un film de groaza fara sfarsit. NOI cream “raul” care ne afecteaza, pentru ca noi credem cu tarie in el si il alimentam prin frica si prin violenta.

Cu totii am observat ca in jur se manifesta astfel de idei cu vibratie joasa. E totusi un atuu ca am observat “raul”, “negativul”, “gresitul”, pentru ca ceea ce de care esti constient, poti schimba. Suntem multi care spunem: “m-am saturat sa tot constat cat rau este in lume!” Foarte bine! Ai observat! Acum fa ceva! Transforma lumea! Raspandeste vestea despre ce ai aflat/realizat/amintit/stii! E un pas major sa le spui celorlalti ce stii, ce crezi…pentru ca trezesti intrebari in ei, trezesti cautari, care vor duce la trezire in cele din urma. Si om cu om, devenim tot mai multe spirite trezite care isi pot unii puterile si cunoasterea pentru a contribui la ascensiunea Gaiei si a omenirii. Un gest atat de mic aparent, poate crea o schimbare majora! Asa cum dintr-un val mic se poate naste un tsunami.

Putem schimba scenariul filmului. Nu exista niciun regizor deasupra. Noi suntem scenaristi, regizori, actori, spectatori. De noi depinde daca este un film de groaza cu criminali, teroristi, diavoli, satana, rau facatori, dezastre, blesteme, crime, suferinta, durere, neputiinta si depresie, sau daca este un film spiritual de iubire, cu oameni luminosi, momente fericite, povesti reusite, abundenta, armonie, comunicare, liniste , pace, libertate si eliberare de karma si de frica, in al carui final toti ajungem Acasa.

Noi cream realitatea, noi hranim matricea, noi prelungim iluzia si continuam delirul. Noi putem sa dam la o parte valul si sa ne reamintim, sa ne umplem de iubire si sa redevenim fiintele de lumina nelimitate, eterne, infinite, curajoase, libere, care suntem.

Suntem fii ai luminii nascuti din iubire si liberi sa experimenteze. Haideti sa experimentam la o vibratie mai inalta, si sa iesim din frica, pasind in iubire!

Va iubesc! Toti va iubesc! Suntem deja intr-un ocean de iubire, doar daca l-am putea simti!