Tinerete fara Batranete

Multi dintre noi, din cauza ca vad ca majoritatea oamenilor moare in jurul varstei de 70 de ani, credem ca atat este dat omului sa traiasca pe Pamant. Si ne inducem aceasta idee si la nivel de subconstient, astfel incat, oarecum, ne programam sa traim atat. Cum ar fi, stim pana cand avem termen de valabilitate. Daca avem sansa sa nu murim subit din cauza vreunei boli sau accident, ajungem la varsta asteptata si suspiciunile ni se confirma. Unii dintre oameni, odata ajunsi la 70 de ani si trecuti peste varsta, chiar asteapta sa moara, ca si cum n-au respectat termenul si se simt enervati. Se simt batrani, neputinciosi, incurca-lume, si cred ca nu mai au niciun rost dupa varsta asta.

In functie de cum ne traim viata de sanatos, putem trai mai mult sau mai putin pe Pamant. Ar fi o teorie. Alta teorie ar fi ca numarul anilor pe Pamant ne este in mare stabilit de la nastere si nu putem noi sa ne influentam varsta chiar asa de mult. Dar nu vad de ce nu, si intr-o teorie si in cealalta, nu ar fi posibil? Adica, daca am trai sanatos, prin alimentatie sanatoasa, miscare, gandire si viata spirituala sanatoasa, emotii pozitive, ce anume ne-ar putea deteriora corpul intr-atat incat sa ne provoace moartea? Nu prea ar fi cauze…Poate am muri doar pentru ca ni s-a incheiat timpul, ni s-a terminat misiunea si Dumnezeu ne cheama la El, cum se spune… Iar daca am avea o perioada determinata de trait pe Pamant, si noi am face un lucru care sa necesite continuarea ei aici, nu cred ca Dumnezeu care este flexibil si ingaduie multe, ne-ar refuza acest drept. De exemplu, sa zicem ca cineva pana la 45 de ani duce o viata incurcata,nesanatoasa, departe de orice credinta in Dumnezeu. Este o persoana bolnava, trista, slabita, demoralizata. Dar intr-o zi din cel de-al 45-lea al vietii sale ceva se intampla si din sufletul sau porneste o schimbare. Incepe sa traiasca si sa gandeasca pozitiv, se indragosteste, se casatoreste, face un copil, si devine alt om. Pentru ca s-a schimbat si pentru ca acum trebuie sa creasca frumos un copil si sa vegheze asupra lui – copilul fiind primit si ca dar si ca misiune, pentru ca s-a deschis spiritual – aceasta persoana are toate sansele sa primeasca o viata lunga, si va trai pana cand misiunea legata de copil i se va incheia – sa zicem ca in loc sa moara la 58 de ani bolnava si trista, aceasta persoana, pentru ca a ales sa se schimbe, va termina viata sa pe pamant la 94 de ani, sanatoasa, implinita, fericita. Eu chiar cred ca se intampla si ca este posibil.

Am citit un articol azi dimineata care mi-a trezit toate aceste ganduri. Este vorba despre un om care a trait 250 de ani. Un om care s-a hranit sanatos, a facut miscare, a pretuit odihna, si cel mai important, a trait in pace si armonie. Ma gandesc ca probabil el a si avut grija de corpul lui, si de aici a putut trai atat, pentru ca i-ar fi fost imposibil daca ar fi neglijat si otravit corpul. Insa a avut si o misiune care a necesitat sa traiasca atatia ani, ca sa o poata implini. Poate chiar sa arate intregii lumi, ca putem trai cat dorim noi daca avem grija de trupul nostru si de spiritul nostru. Ce am mai observat eu este ca aceste om a trait in China, unde oamenii in general au o alimentatie mai sanatoasa si un stil de viata mai smerit si echilibrat, ca el era un videcator- adica isi dedica viata ajutand semenii, si ca participa la orice activitate fizica alaturi de cei tineri, nelimitandu-se singur ( multi spun: “sunt batran, nu mai pot”). La fel, am observat ca la 200 de ani el arata ca la 70. Unii oameni arata la 30 ca la 50 de ani. Faceti legatura singuri. E interesant, nu?

Eu am invatat din acest articol cateva lucruri nepretuite. Corpul nostru nu imbatraneste pentru ca inaintam in ani, ci pentru ca nu avem grija de el si pentru ca singuri ne proiectam asupra lui ideea ca imbatraneste si nu mai e la fel de energic. Omul poate trai mai mult daca traieste in pace. Pacea este de fapt starea noastra naturala, care odata restabilita, ne da si viata lunga pamanteasca, si energie sa facem orice.  Pacea nu inseamna apatie si neimplicare, cum considera multi, ci inseamna statornicie in linistea sufletului si  a mintii si in iubire fata de tot. Omul de fapt, nu are varsta. Anii nu inseamna nimic. Multi spun: esti tanar – nu esti pregatit inca. Altii spun – Esti prea batran, menajeaza-te. Insa varsta este doar o atributie a corpului, sufletul si energia noastra sunt mereu la fel de puternice daca le ingrijim si mentinem curate si in parametri originari. Si trupul poate fi pastrat sanatos si puternic, daca nu credem in batranete. Practic, am inteles ca BATRANETEA ESTE DOAR O STARE A MINTII, O ILUZIE CA MULTE ALTELE. LA ORICE VARSTA, ORICE ESTE CU PUTIINTA DE REALIZAT.

Aceasta este lectia mea, voi intelegeti ce rezoneaza cu sufletul vostru. Iata si articolul:

 

„Uimitorul bărbat care a trăit 250 de ani”

Acesta a fost titlul unui articol apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui Li Ching Yuen, un vin­de­că­tor chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de ani, iar apoi la 200 de ani. „În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50 de ani”, aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul 1927. „Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant tactic”, spune Susan Shumsky în cartea cu titlul „Ascensiunea – comuniunea cu maeştrii nemuritori şi cu fiinţele de lumină”(Ed. For You). Aceeaşi sursă citează descrierea ui­mitorului bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat „O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.(…) La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne”. Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine”.

Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om  care a trăit o viaţă nefiresc de lungă, conţine trei ele­mente esenţiale; pacea interioară, calmul „broaştei ţestoase”, mersul sprinten, deci miş­carea şi somnul bun. Dar, cea mai importantă din­­tre toate, cea din care se nasc toate, şi miş­ca­­rea sprintenă, şi somnul bun este, de fapt, com­­ponenta interioară; „pacea”. „Dacă oa­me­nii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol”, spunea acelaşi vindecător. Consul­tând biografia lui, însă, constatăm că el era ins­truit în domeniul vindecării cu ajutorul plan­te­lor medicinale şi, poate, că acesta este un alt in­gre­dient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea, capaci­ta­tea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.

Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu pro­vine din mişcarea fizică; consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior.

Ne obo­seşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne îm­bătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi ne­mul­ţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu pu­te­­re pentru că în somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii interioare”, pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim să rămânem într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în contact cu „sursa vieţii”, cu adevărul care ne că­lău­zeş­te şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne „scoatem din priză” sau ne deconectăm de la Sinele nostru. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin ne­mulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugru­măm singuri energia, nu doar că întrerupem re­­laţia cu bateriile naturale ale vieţii, dar îm­bă­trâ­nim mai repede şi trăim mai puţin. „Nu te în­grijora pentru ziua de mâine, căci Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va da”, spunea Iisus şi, într-un fel, spunea că mintea noastră nu ne adu­ce lucrurile de care avem nevoie, dar con­tac­tul cu pacea lăuntrică o poate face. Căci în pa­­cea aceasta tace mintea, dar vorbeşte Dum­ne­­zeu. În pacea aceasta, Egoul se topeşte, dar se aude şi se vede puterea energiei care susţine via­ţa în întregul univers. Poate că de aceea Bi­blia spune „Pacea să fie cu voi”. Căci da­că pacea-i cu noi, este tot ce avem nevoie pentru via­ţă, inclusiv ce avem nevoie pentru o via­ţă lungă.

Sursa