De ce nu ne place munca

Dragii mei, probabil chicotiti sau oftati deja dupa ce ati citit titlul acestui articol. Nu e un mare secret ca multi dintre cei cu preocupari spirituale sau cu o conexiune mai buna cu Universul fac mari eforturi ca sa se duca la munca si sa le mai si placa ceea ce fac. Multi dintre noi se trezesc cu gust amar, nevoiti sa se pregateasca si sa plece spre serviciu, si sunt mai mereu necajiti din cauza asta. Stiu oameni din jurul meu care pur si simplu sufera si nu isi gasesc locul acolo unde lucreaza, simtindu-se stingheri si straini. Stiu oameni care ar face orice altceva doar sa nu lucreze acolo unde sunt angajati, si nu e vorba de lene. Stiu oameni care lucreaza doar pentru a isi permite sa traiasca decent, si in rest isi urasc serviciul.

De ce se intampla asta? De ce experimentam aceste stari vizavi de locul nostru de munca? Pai, din mai multe motive…

Primul si cel mai simplu este: in Univers nu se munceste. Nu e nevoie de eforturi intense si de munca asidua ca sa poti obtine ceva, ca sa poti trai decent, sau pentru a fi bogat! In Univers, acolo de unde venim noi si unde nu exista dualitate, in baza legii manifestarii instante, orice ne dorim si este in acord cu Iubirea se manifesta in acelasi moment in care il dorim, imaginam sau gandim. In dimensiunile superioare nu exista fizicalitatea vietii brute de aici, si nu are sens sa muncim fizic pentru ceva. In dimensiunile Iubirii, abundenta si bogatia suntem noi, facem parte din tot ceea ce exista si nimic nu ne lipseste! Imaginati-va ca am venit pe Pamant de undeva de unde nu trebuia sa muncim indelungat si din greu, unde aveam tot ce ne doream instant, si am nimerit intr-o societate, in grupuri, in conjuncturi, unde am fost fortati de circumstante si de dogme morale sa ne incadram in circuit si sa muncim din greu pentru a obtine ceva, orice! Bani, legume si fructe din gradina, mancare de orice fel, imbracaminte, pozitii sociale, recunoastere si chiar relatii bune cu ceilalti. Daca nu am imbracat complet ideea ca in 3D e necesar sa muncesti ca sa supravietuiesti si sa te dezvolti, si ca intre cauza si efect e o distanta masurata in eforturi si timp, atunci am inceput sa uram munca si sa o vedem ca pe o privare de libertate si de timp. Poate ca la inceputurile umanitatii nu a fost asa de rau, pentru ca fiecare muncea pentru el, si satisfactia rezultatului era mult mai mare si mai cuprinzatoare. Insa in timp, au aparut primele forme de sclavie, de la cele abuzive si directe, la cele subtile si meschine din ziua de azi. Oamenii care au inventat afacerile si-au dat seama ca alti oameni pot munci pentru ei, si astfel profitul ar fi si mai mare. Daca totul s-ar fi facut corect si echitabil, lucrurile ar fi stat altfel, insa abuzurile au fost majore: de la neacordarea rasplatei banesti pana la tortura, manipulare si conditionari.Astfel, muncind pentru altii, obtinand un venit mic si din care nu puteau trai bine, fiind stresati, manipulati, abuzati, torturati, oamenii au inceput sa asocieze ideea de a munci cu un chin si cu privarea de libertate.

A lucra pentru ca alti oameni sa faca profit pe care sa il cheltuie pe lux si rasfat sau chiar pe actiuni distructive fata de alltii sau de natura, nu e deloc multumitor. Dar cum ar fi daca am munci pentru ca altii sa fie mai iubitori, mai fericiti, mai intelepti, mai darnici? Cum ar ca munca noastra sa nu dea doar rezultate banesti, ci si sa schimbe lumea in spiritul iubirii? Atunci nu ne-ar mai supara ca lucram pentru altii, pentru ca am simti ca lucram si pentru noi, si ca munca noastra face lumea mai buna. Ideea e, dragii mei, sa nu ne dedicam munca banilor, profitului, imbogatirii egoiste, ci sa o dedicam unui scop mai inalt, nobil si condus de iubire. Si sa ne bazam si construim relatiile de munca pe respect, intrajutorare si altruism, eliminand conflictele, tensiunile, rautatile, defavorizarile, atacurile si nedreptatile de tot felul care se intampla in mediile de lucru si pe care cu totii le-am trait sau le intalnim. Nu lucram cu adversari, lucram cu oameni ca si noi. Cu oameni cu care suntem conectati la toate nivelurile desi nu ne dam seama.

Dar nu doar  acestea sunt motivele. Pot sa spun sigur ca 90% din oamenii din aceasta lume nu isi urmeaza calea in viata privind activitatea pe care o desfasoara la locul de munca. Iadul nostru interior se naste din ignorarea sinelui nostru si a adevaratei noastre naturi. Nu degeaba ne nastem pe Pamant cu anumite talente, abilitati, calitati si inzestrari. Nu degeaba ni se deschid inimile si mintile atunci cand facem anumite lucruri si prin acestea ne simtim liberi si completi. De ce? Pentru ca acele lucruri pe care le facem cu cel mai mare drag si cu cea mai mare deschidere, acele lucruri care ne fac sa ne simtim buni, fericiti si completi, acele lucruri prin care noi facem lumea mai buna si aducem fericire celor din jur, sunt ceea ce ar trebui sa transformam in activitatea noastra de lucru zilnica. Sufletul nostru va fi cu siguranta trist daca noi vom lucra intr-un birou ca director de companie cand de fapt eram inzestrati si destinati sa fim dansatori. Nu vom avea liniste cat timp ne vom renega adevarata chemare. O simt pe pielea mea si o vad la aproape toti cei din jurul meu! Intr-adevar, ne trebuie bani ca sa traim in 3D. Dar sclavia nu ne va aduce mai mult decat poate aduce sclavia. Si nu suntem doar sclavii altora, ci si sclavii nostri, caci noi ne punem lanturile de picioare in fiecare zi. A iti urma vocatia si a te dedica chemarii tale deschide portile abundentei si lasa Universul sa paseasca in viata ta. Poate ca abundenta va veni direct din activitatea pe care o vei alege, sau poate va veni pe alte cai, care sunt multe si surprinzatoare, dar va veni cu siguranta! Universul iti va da doar atat cat face jobul tau, adica salariul convenit, atunci cand tu vei alege sa muncesti pentru bani, insa daca vei alege sa muncesti pentru sufletul tau si pentru binele altora, Universul iti va rasplati toata energia frumoasa si dedicarea pe care tu le vei trimite in lume mai departe. Nu o spun din postura omului iluminat care a reusit sa faca asta, ti-o spun din postura omului care stie cu toata fiinta lui acest adevar, dar cu toate astea isi ignora vocatia cel mai adesea. Va spun ca in momentele in care mi-am urmat chemarea, viata a fost foarte darnica cu mine si darurile au venit din cele mai ciudate si neasteptate surse. Insa nu sunt perfecta nici pe departe si in fiecare zi cand ma trezesc uit, si o iau de la capat.

Eu una ma simt cel mai conectata si fericita cand fac lucruri cu mainile. Cand din mainile mele ies creatii frumoase. Pentru ca, am inteles ca mainile noastre sunt extensiile inimii noastre ( si anatomic vorbind, in perioada de dezvoltare a fetusului, mainile noastre chiar se dezvolta din inima noastra! interesant, nu?). Si tot ce facem cu mainile noastre este o expresie a inimii. Putem stii ce fel de oameni suntem si cat de libera si de darnica este inima noastra, cat de plina de iubire, privind la lucrurile care ne ies din maini. Munca creativa este munca cea mai satisfacatoare si imbucuratoare pentru mine. Poate pentru ca la origine noi suntem spirite creatoare, dumnezei rupti din Dumnezeu. Poate ca, nu stiu, ca o sugestie, si voi v-ati simti mai bine cu voi insiva, cu munca si cu viata voastra, daca ati face o munca, o activitate creatoare de frumos. Mai ales in energiile care curg acum si in vremurile acestea ale schimbarii profunde si ale manifestarii iubirii divine, e indicat sa ne unim si aliniem cu adevarata noastra natura divina si sa fim creatori de viata si de frumos, punandu-ne munca in acest scop.

Cand am venit aici, ne-am luat constient si responsabili atributii si roluri anume si ne-am promis sa le realizam. Unii au venit sa fie politicieni, altii sa fie artisti, altii sa fie lideri spirituali, altii sa fie finantisti etc…insa cu totii am promis sa lucram pentru binele general al celorlalte spirite, pentru ceilalti oameni, pentru Gaia, pentru binele suprem al Universului din care facem parte. Nu am venit aici cu intentii distructive. Nici fata de noi insine, nici fata de nimic altceva. Daca ne-am urma calea si am face exact lucrul pentru care am venit la aceasta incarnare, ne-am indeplini misiunea mult mai repede si mai usor, pentru ca neopunand rezistenta am fi liberi si fericiti si plini de energie vitala si de energie creatore…si de iubire!

Da, recunosc, cu o viziune mica si cu inima marunta si tematoare, e greu sa iti faci curaj si sa iti schimbi viata. E greu sa spui : De azi, sunt EU! Si sa iti dai demisia si sa incepi sa lupti pentru a iti urma calea. E greu atat timp cat nu constientizezi pe deplin care iti e rolul si ca orice ti se pare ca risti pentru a iti urma calea, nu e de fapt niciun risc, pentru ca pe drumul tau adevarat ai protectie 100%. E greu sa dai fricile la o parte si sa te arunci cu pieptul inainte, ca sa constati ca ai cazut pe moale. Noi vrem siguranta si vrem protectie. Dar nu vom ajunge la iluminare fara sa riscam, fara sa indraznim, fara sa ne urmam inima!

In orice caz, e ideal sa ne asumam deciziile.E cel mai bine pentru noi insine. Daca lucram undeva si nu ne place, sta in puterea noastra sa schimbam asta. Noi am ales unde sa lucram si noi putem pleca de acolo. Noi am ales sa nu ne urmam inima si noi putem incepe sa o facem. Daca gasiti destule motive bune sa lucrati intr-un loc desi nu va face mare placere si va aduce putine bucurii, si aici nu ma refer la bucuriile materiale, atunci cautati sa vedeti daca prin acel lucru pe care il faceti ajutati pe cineva cu adevarat.  Conteaza foarte mult ce simti in inima ta. Uneori chiar daca esti contabil desi ai o chemare spre pictura, poti sa fii temporar acolo unde ai o scurta misiune si inima sa iti spuna sincer si deplin ca deocamdata esti la locul potrivit desi nu e cel mai imbucurator loc. In calea noastra avem si misiuni. Adica se poate ca drumul tau sa e duca – intr-un fel pe care nu il poti controla, ca si cum cazi liber pe un tobogan, si acesta este sentimentul cand deziciile nu sunt luate de tine ca om ci de Sinele tau si tu le urmezi – intr-un loc unde sa muncesti fara placere, dar unde sa fie necesar ca sa te aflii cu diverse scopuri: sa cunosti o persoana care iti va oferi cheia rezolvarii unui impas din viata ta, sa cunosti o persoana care te va invata ceva important, sa cunosti pe cineva caruia ii vei deschide ochii, sa treci pe langa un anume loc in drum spre munca unde sa ti se deschida o usa ca sa mergi mai departe, sa cunosti pe cineva in drum spre munca, sa inveti ceva dintr-un conflict de munca, sa inveti o valoare morala de la unul din colegii tai, sa echilibrezi niste karma din vieti anterioare cu un coleg de munca, sa gasesti la locul de munca ideea care sa te duca mai departe in cariera ta care nu are legatura cu actuala ta ocupatie, sa nu iti placa locul de munca atat de tare incat sa te decizi sa faci ceea ce iti place cu adevarat. etc etc etc….si cate scopuri ar mai fi! Important e sa fiti atenti la semne si la mesajele transmise care vin la voi. Eu, de exemplu, de cate ori am lucrat in alte locuri, ca am avut 8 sau 9 joburi pana acum – nici nu mai stiu exact – a existat o conexiune subtila intre cele anterioare si cele viitoare, au existat mesaje si simboluri care m-au dus de colo colo. Adrese, cuvinte, cladiri, persoane cu nume sau date de nastere identice, zile anume…toate mi-au vorbit si am inteles daca sunt la locul potrivit sau care este persoana pentru care ma aflu acolo. Toate se leaga cumva daca esti atent si daca citesti semnele. Si nu exista doar coincidente. O sa te gasesti in cercuri de persoane din ce in ce mai stranse, cu care iti dai seama ca te-ai fi putut cunoaste pentru ca ati stat pe aceeasi strada 20 de ani si nu v-ati intalnit pana nu ati lucrat impreuna, sau ca ati fost colegi de facultate sau ca aveti prieteni comuni si acum lucrati impreuna. Acestea nu sunt coincidente. Am venit pe Pamant in grupuri de spirite. Ne-am antrenat sa ne incarnam, tot in grupuri de spirite. Si acum ne reunim pentru ca avem nevoie unii de altii pentru a ne inzeci puterile. Asa ca uneori, lucrezi intr-un loc in care nu iti place doar pentru ca e locul de intalnire cu partenerii tai de calatorie. Uita-te in jurul tau. Poate par meschini si orbi, netreziti spiritual si egoisti…Dar nu ii judeca, poate ca de asta esti tu acolo: sa le aduci aminte intr-o zi, printr-un gest sau cuvant aparent nesemnificativ, cine sunt. Stiu cazuri de jumatati ale aceluiasi Sine care s-au intalnit cu cealalata jumatate fara sa fie constienti de cine sunt, si s-au urat si judecat si au fost in continuu in conflict pentru ca unul era meschin si egoist, iar celalalt era pesimist si critic. Daca ne intalnim cu cei de Acasa, cu cei care ne sunt parteneri de calatorie, ghizi sau jumatati de Sine, nu inseamna ca ei vor aparea invaluiti de lumina, perfecti, iluminati si iubitori. Poate ca nici nu vom stii cand s-a intamplat si poate ca ii vom ura. Dar cu siguranta ca ne vor invata ceva, ne vor ajuta sa constientizam ceva sau ne vor impinge mai departe pe calea noastra, pentru ca undeva, candva, intr-un univers, am facut un legamant unul fata de altul sa ne ajutam sa mergem mai departe cand vom avea nevoie. Si legamantul acesta al spiritelor aduce mereu impreuna oamenii aici. Asa ca nu iti subestima colegii de munca sau locul de munca. 🙂

Poate ca e o greseala ca lucrezi unde lucrezi acum si ca ti se pare un chin, poate ca e cazul sa iti urmezi calea si sa faci ce stii tu mai bine. Poate ca esti exact la locul potrivit si in conjunctura potrivita si nu e nevoie sa pleci, chiar daca nu iti place ce faci. Poate ca e benefic cumva pentru tine, intr-un fel in care nu il poti pricepe cu mintea ta umana. Poate ca nu esti destul de atent in jurul tau, suflet drag. Sunt multe posibilitati. Asculta-ti intuitia si chemarea. Doar tu poti stii adevarul tau. Eu si nimeni altcineva nu iti poate da raspunsurile, solutiile, sfaturile. Cauta in tine daca e cazul sa pleci sau e bine sa ramai. Doar tu stii. Dar fii atent la semne. Fii atent la persoanele din jur. Vezi lectiile.

Nu ne place munca, pentru ca in universul, dimensiunea, acasa de unde venim, nu am cunoscut munca ci am manifestat totul instant. Ok. Dar ce altceva poti face in privinta asta decat sa accepti acest lucru – faptul ca e nevoie sa muncesti ca sa ai ceea ce iti trebuie, si apoi…sa transcezi acest adevar 3D si sa il depasesti, gandind si traind in apele dimensiunii iubirii. Dupa acceptarea acestui lucru, urmeaza sa inveti cum sa iti atragi mai repede, poate chiar instant dupa mult exercitiu, ceea ce iti doresti. Sunt 9 pasi, ca sa fiu mai clara.Daca am urma cu bucurie si complet constienti acesti pasi, fericirea, multumirea si abundenta ar exista mereu in viata noastra dar si in viata celorlalti din jur.

1. Accepta munca ca practica si ca necesitate in planul in care te manifesti. Vezi-o ca pe o forma inceata de manifestare a dorintelor tale. Ca si cum ai vedea cu incetinitorul cum se deruleaza relatia cauza-efect.

2. Depaseste ideea de nevoie de a munci si realizeaza ca in tine este intrupata o fiinta de lumina care STIE cum sa manifeste instant orice.

3. Invata si constientizeaza sa iti doresti lucruri in armonie cu iubirea, compasiunea si creativitatea constructiva din tot ceea ce este.

4. Abia acum, in spiritul iubirii, compasiunii si echitatii, poti sa iti doresti ceva, dar sa nu conditionezi de niciun fel dorinta. Adica nu cere detalii: culoare, sursa, timp de primire, forma, numar etc. Daca vrei un copil, spune ” vreau copiii” – poate ca Sinele tau a ales sa ai gemeni, iar tu il conditionezi sa iti dea doar unul, si astfel nu vei avea niciunul. Daca vrei un loc unde sa fii acasa, nu spune “vreau un apartament”, ci spune “vreau un camin” sau “vreau sa fiu acasa” si Universul impreuna cu Sinele tau te vor duce exact acolo unde vei fi fericit sa fii. De un lucru putem fi siguri: noi ca oameni nu stim ce e mai bine pentru noi, din cauza ca avem cunoastere si constiinta limitate. Dar Sinele nostru stie. Fii generos cand iti doresti ceva, nu pune piedici si conditii.

5. Crede ca acel ceva va veni negresit si neintarziat la tine, ca si cum deja s-a intamplat, ca si cum l-ai comandat prin posta si acum se livreaza, e pe drum, ca si cum il meriti si STII ca e al tau.

6. Primeste-l cu toata inima si nu stramba din nas daca nu e exact ceea ce ai cerut.

7. Multumeste pentru dar.

8. Nu deveni posesiv si nu te atasa.

9. Imparte cu altii ce ai.

Acesti pasi se aplica si in situatia in care nu ne place sa muncim, dar si in multe alte situatii.

Ok, concluzie. De ce nu ne place munca? Pentru ca nu o acceptam, nu ne detasam de ea si nu stim cum sa o privim. Solutie? Eu una nu stiu ce e mai bine pentru tine. Dar tu stii. Priveste in tine si apoi priveste in jur. Raspunsurile vor veni.

Deschide-ti orizonturile, conecteaza-te la o intelepciune si intelegere mai inalte, asculta-ti intuitia, fii liber si deschis, nu te teme de absolut nimic pentru ca esti (iti spun sigur) protejat si in siguranta. Fa totul din iubire si in numele iubirii si opreste-te de fiecare data cu o clipa inainte sa actionezi si intreaba-te: ” Ce ar face Iubirea, in locul meu, acum?”.

Va iubesc!