Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘credinta’

Biserica si religiile in evolutia spirituala a omului

S-ar putea sa primesc comentarii negative la acest post, dar nu m-am temut niciodata sa imi afirm parerile atunci cand am crezut cu tarie in ele. Bineinteles ca aceste pareri se mai filtreaza prin experientele pe care le am dupa ce mi le formez initial, si se mai modifica pe alocuri, si poate, poate, se mai si schimba radical din cand in cand in urma unor experiente revelatorii, desi nu cred ca este cazul aici.

Vreau sa va vorbesc despre religii astazi, despre ce am invatat eu sincer despre ele, despre ortodoxie si despre biserica.

Intai vreau sa incep prin a va spune ca parintii mei nu au fost ultra-ortodocsi sau fanatici religiosi niciodata, si asta – multumesc, Doamne, m-a ajutat si pe mine sa fiu o persoana deschisa, in care sa se poata implanta radacinile unei credinte libere si frumoase mai tarziu. Botezata ortodoxa, inca de foarte mica nu m-am simtit deloc atrasa de ortodoxie sau de practicile ei, din motivul ca pur si simplu nu am rezonat cu ele. Imi aduc aminte ca prima oara cand am mers la biserica cu bunica mea, a trebuit sa trec pe sub o masa si sa fac diferite lucruri care mi se pareau foarte, foarte ciudate, si care nu mi-au placut deloc, desi aveam vreo 4 ani doar. Inca de pe la acea varsta, tata ne citea din biblie si ne explica, mie si surorii mele cand ea a crescut mai tarziu, cum a creat Dumnezeu lumea, cum au aparut Adam si Eva si ce minuni a facut Iisus. Mama ne cumparase o biblie pentru copii si la televizor se difuza “Cartea Cartilor”. Cam acestea au fost primele mele intalniri cu Dumnezeu si crestinismul. Imi aduc aminte ca ma fascinau toate povestile, insa nu intelegeam prea multe, pentru mine ramaneau niste povesti frumoase. Tata a fost mereu fascinat de intelegerea Bibliei, pe care si acum o considera de referinta, si dincolo de asta, a citit si alte carti despre religii si a vazut multe documentare. Mama, pe de alta parte, a incercat sa cunoasca mai multe religii. Nici ea nu a rezonat cu ortodoxia foarte tare. A incercat sa cunoasca si baptismul si adventismul si pentru cativa ani si-a petrecut timpul in prezenta oamenilor cu aceste credinte.Ba chiar s-a botezat adventista din dorinta de a se boteza inca o data, ca adult perfect constient de darul pe care il primeste. Vreau sa spun ca parintii mei au crezut mereu in Dumnezeu insa au cautat sa il gaseasca in forma cea mai pura in diferite religii sau cercetari. Din pacate, nu l-au gasit nici astazi in niciuna dintre ele, pentru ca nu au inteles inca faptul ca Dumnezeu e in ei, si ca Il cauta prea departe in ratacire si confuzie.

Eu nu am “cochetat” decat rar cu mersul la biserica pentru ca pur si simplu nu ma simteam in largul meu in acel mediu care mi se parea rigid si intolerant inca de la 4-5 ani.

In timp am invatat ca religiile nu fac decat sa dezbine. Au si ele rostul lor pe pamant pentru ca ii trec pe oameni prin diverse incercari spirituale si intr-un fel ii testeaza, consider eu, insa cel mai mult religiile induc in eroare. Imediat va explic si de ce cred asta.

La inceput si dintotdeauna oamenii aveau un Dumnezeu, Cel care ne-a creat si care are grija de noi si ne iubeste. Era ideal ca ei sa creada in acest Dumnezeu si sa Il respecte si sa Il iubeasca pentru tot ce le daruieste, traind in armonie unii cu altii, si cautand adevarul desavarsirii lor. Dar, nu. Intai a aparut Biserica, ca institutie care sa adminstreze, educe si guverneze credinta oamenilor in Dumnezeu. E ca si cum tie iti place sa inoti si stii cum sa o faci, inveti singur , dar apare o autoritate care iti spune ca tot timpul ai inotat gresit, si pentru asta o sa fi pedepsit si ca de acum incolo trebuie sa inoti cum iti spune ea si unde iti spune ea, si ca nu ai dreptul sa pui intrebari indraznete sau sa te indoiesti pentru ca vei muri inecat. (Suna un pic a dictatura religioasa nu?) Si Biserica a bagat frica in oameni.

Biserica i-a facut pe oameni sa creada ca au nevoie de intermediari pentru a face ceva ce era natural si nemijlocit. Biserica a devenit intermediar in legatura intima si personala cu Dumnezeu si astfel aceasta legatura s-a subtiat. Le-a spus credinciosilor sai sute de ani la rand ca pentru a se ruga trebuie sa vina la biserica, ca pentru a se spovedi au nevoie de un preot, ca pentru a li se ierta pacatele trebuie sa primeasca incuviintarea preotului, ca pentru a se casatori, a se boteza, a muri, a sarbatori, trebuie sa faca ritualuri abstracte si bizare si ca fara de acestea Dumnezeu nu le da Binecuvantarea sa. Oamenii au fost invatati ca daca nu se inchina de 3 ori la intrarea in biserica, daca nu stau in genunchi, daca nu isi acopera capul ca femeie, daca nu saruta icoane, cruci, mana preotului si alte obiecte bisericesti, nu sunt demni de intratul in biserica si Dumnezeu nu pleaca ochii asupra lor pentru ca sunt pacatosi. Biserica a conditionat credintele oamenilor, i-a adunat in jurul ei ca fiind unica solutie spre mantuire, le-a spus ca daca nu o vor implica in vietile lor nu vor castiga eternitatea si vor arde in iad.

Biserica a inceput sa guverneze vietile oamenilor, vietile unor oameni dezinformati si tematori. Ea a inceput sa isi intinda panzele tot si tot mai departe si sa patrunda tot mai adanc in subconstientul oamenilor, unde  a sadit adanc semintele fricii. Daca Dumnezeu este Iubire, Biserica este reprezentanta fricii. Oare aceasta nu este opusa lui Dumnezeu?

Incet, incet a preluat controlul vietii sociale, a educatiei si politicii. Intreaga activitate a oamenilor se axa in jurul bisericii candva si preotul era sfatuitorul cel mai apreciat al tuturor. Educatia s-a facut de maici si preoti, in manastiri, pentru o lunga perioada de timp. Iar monarhiile si statele nu actionau fara sa ceara sfatul mai marilor Bisericii mai intai. Astfel, ea s-a infiltrat adanc in mintile si in faptele tuturor. Oamenii se nasteau si mureau sub aripa Bisericii, oamenii au fost educati si sfatuiti, ghidati, si au dus razboaie in care au murit, tot in numele Bisericii cea binevoitoare. Incet, incet s-a ajuns la o forma de sclavie spirituala nociva, insa oamenilor nici prin cap nu le-a trecut pentru ca totul parea sa fie in numele lui Dumnezeu. Nu s-au gandit nicio clipa ca poate l-au inteles gresit pe Dumnezeu si ca pot avea o legatura personala cu El. Cei care au indraznit sa se departeze de invatatura Bisericii si sa expeimenteze alte cai au fost considerati eretici, posedati, vrajitoare, demonizati, si au fost cumplit torturati si arsi pe rug. S-au ars carti care ar fi putut ridica intrebari amenintatoare care ar fi clatinat cuibul de minciuni in care domnea mai puternica precum niciodata aceasta instituie.

Pe ascuns a modificat Biblia in favoarea ei, pentru ca oamenii sa ramana neinformati, sau informati gresit, si sa o plaseze tot pe ea in centrul vietilor lor. Cei care au tradus si adaptat Biblia au fost oamenii bisericii. In ea au intervenit si imparatii, totul avand scop manipularea maselor de oameni – vezi informatii despre Consiliul de la Niceea din 351 d.Hr. Nici nu se stie clar cum au ajuns aceste manuscrise ale apostolilor si ale diferitilor oameni ai lui Dumnezeu in mainile Bisericii si nici nu se stie care ar fi fost forma lor initiala. E un mister. Nu se stie din Biblie decat ceea ce Biserica a permis sa fie cunoscut.  Pana in secolul al 16 -lea cand a aparut tiparul si cartea cartilor s-a raspandit catre credinciosi, a fost timp destul ca ea sa fie modificata. A scos pasaje intregi si unele manuscrise inca sunt tinute secrete daca nu au fost distruse. Dar nu cred ca au distrus ceea ce pentru ei este aur spiritual. Asadar, oamenii au aflat din Biblie ca desi Dumnezeu este iertator si iubitor, desi El a creat tot ce exista, in mod paradoxal El este si neiertator si ranchiunos, si distruge tot ce a creat daca nu Il ascultam. Se pare ca  desi Dumnezeu ne-a daruit liberul arbitru, noi de fapt nu ar trebui sa ne permitem nicio libertate pentru ca libertatile de a face ce ne place sunt adesea considerate pacate si vor fi pedepsite. In plus, desi Dumnezeu ne iubeste nespus si a creat pentru noi tot ceea ce ne inconjoara, El nu ezita sa ne arunce in flacarile iadului sa ardem pe veci fara sanse de scapare daca nu suntem cuminti si Il suparam. Iar omul, este unica si perfecta creatura a universului, nemaiexistand alte fiinte in afara de noi. Am citit Biblia de 3 ori, in 3 stadii diferite ale vietii mele. Prima oara m-am ingrozit si mi-a fost frica de Dumnezeu pe care nu L-am inteles cum poate fi asa de bun si atat de crud in acelasi timp. A doua oara mi s-a parut plina de adevaruri suspecte si am inceput sa citesc printre randuri. A treia oara, cum 2 ani, am citit complet printre randuri, am descifrat metafore si adevaruri ascunse, am identificat paradoxuri absurde si mi-am dat foarte clar  seama de  influenta Bisericii. Daca poti citi Biblia cu sufletul si sa ai abilitatea sa culegi din ea ce a mai ramas pur, atunci citeste-o si cauta dincolo de ea. Tot ce iti inspira frica si tot ceea ce este radical, nu este originar si vei intelege ca a fost adaugat sau modificat. Incearca sa nu te lasi influentat.

A continuat si a propavaduit frica printre oameni, invatandu-i ca toti sunt pacatosi din nastere, pentru ca insasi stramosii nostri originari au muscat din marul cunoasterii – iar cunoasterea – doamne fereste, sa nu cumva sa fie una din preocuparile noastre, ca e vai si amar de noi! -, ca sunt marunti si neinsemnati, ca daca nu traiesc umil nu au dragostea lui Dumnezeu, ca daca nu vin la slujbe vor fi prada satanei (pot sa jur ca tot Biserica l-a inventat pe satana pentru ca oamenii speriati de el, sa fuga in bratele ei salvatoare), ca ii va inghiti iadul daca nu dau bani bisericii sub diferite forme, ca daca isi exprima personalitatea sunt pacatosi, ca daca au bucurii si placeri vor ajunge in iad, ca daca fac sex sunt murdari si groaznici, ca petrecerile sunt pacatoase, ca a se indoi si a isi pune intrebari e pacat, ca a cerceta alte cai e inadmisibil. Conditionari peste conditionari.

Zdruncinata de interese diverse si de conflicte interioare, Biserica s-a scindat la un momentdat in secolul al 11-lea in doua. S-au format Bisrica Catolica si cea Ortodoxa, iar oamenii s-au scindat si ei, dandu-le inca un motiv sa fie dezbinati in numele credintelor false. Ortodoxia s-a axat pe adevarurile lui Iisus, pe importanta Duhului Sfant, a Fecioarei Maria,a arhanghelilor si sfintilor, a instituit dogme si ritualuri numeroase si alte forme de manifestare deloc permisive. Catolicismul a pus accent pe nasterea lui Iisus si pe binecuvantarea Fecioarei Maria, la care se inchina mai toti catolicii. A fost de fapt o scindare intre estul si vestul planetei, care banuiesc ca a avut la baza si motive economice si politice. Desi se rugau aceluiasi Dumnezeu si aveau in mare aceleasi invataturi, cele doua biserici au fost rivale si conflictuale mult timp, iar aceste energii s-au rasfrant asupra oamenilor. Un lucru bun in toata aceasta separare a fost aparitia altor culte si religii protestante, care a insemnat prima forma de indoiala a oamenilor. De aici, ceva benefic li s-a intamplat oamenilor : au realizat ca se pot rupe de Biserica si pot cauta adevarul si independent ce aceasta. Nu l-au gasit deplin nici in alte forme de religie, pentru ca niciuna din acestea nu este libera complet ci incearca sa impuna credinte si ideologii si nu accepta accesul celor care nu sunt de acord. Dar au vazut ca se poate sa cerceteze si sa caute mai departe de portile bisericii.

Sa nu uitam ca Biserica a dus razboaie pentru  a se impune in numele asa zisului crestinism (cruciadele) si a omorat foarte multi oameni fara pic de mila, compasiune,toleranta sau iubire, despre care ne invata Dumnezeu si Iisus, pe care oamenii bisericii ii considera parintii lor. Biserica a actionat prin brutalitate, incalcarea liberului arbitru, agresivitate, intoleranta, si a adus in vietile oamenilor confuzie si frica – oare care este legatura dintre Biserica si Dumnezeul nostru bun care este Iubire si Iertare, in toata povestea aceasta?  Biserica a dus tot timpul o lupta pentru supravietuirea ei, deoarece, daca s-ar fi aflat adevarul despre Dumnezeu si despre tot ceea ce ne inconjoara, ea ar fi aparut ca fatarnica si mincinoasa, si lumea ar fi ignorat-o, disparand. Ceea ce cred eu ca se va intampla in cele din urma, insa nu fara ca aceasta institutie de dictatura sa tina cu dintii, cu ultimele ei puteri, de statutul pe care si l-a construit. Va recurge la razboaie si crime doar ca sa se mentina prin violenta si obligare deasupra tuturor. Numai timpul va dovedi ce va urma.

A facut oamenii sa se teama si de propria umbra, sa se roage unui Dumnezeu fals perceput ca tiran si razbunator care cere lucruri absurde si iarta foarte greu, a inlaturat din vietile oamenilor libertatea de a se bucura sincer de placeri si distractii, facandu-i sa traiasca o viata seaca si nesatisfacatoare, a modificat Biblia pentru a ne ascunde adevarul, a inventat iadul si pe satana ca sa ne tina tematori si loiali, a condamnat sexualitatea care era calea omului spre ridicare spirituala, a sabotat orice forma de elevare spirituala a omului pentru ca acesta s-ar fi indepartat de ea daca s-ar fi trezit, si a creat ritualuri prin care sa il incante pe cel ratacit si temator venit sa primeasca iertarea si ispasirea prin oamenii bisericii, deoarece se credea nedemn de un dialog direct cu Dumnezeu. Timp de mii de ani omul s-a tot departat de Dumnezeu deoarece s-a simtit vinovat si nedemn in fata Lui. Temator de furia si razbunarea lui Dumnezeu, omul s-a ascuns de El si L-a urat in sinea lui pentru ca il considera un tiran nedrept. Dumnezeu, iubitor si rabdator infinit, a inteles in intelepciunea sa totul si a asteptat ca omul sa se trezeasca intr-o zi.Trebuia ca iubitul Sau fiu, micutul dumnezeu pe care El il insufletise, sa cunoasca intai aceasta experienta a departarii de Dumnezeu pentru ca apoi sa se intoarca cu pofta de cunoastere si cu nevoie de iubire la cel care il crease cu nemarginita daruire si dragoste.

Nu, dragii mei, nu vad numai partea negativa a bisericii. Desi a facut multe rele si a fost mesagerul minciunii si al fricii, Biserica a facut si cateva lucruri importante. Unul dintre ele este ca a mentinut numele lui Dumnezeu viu. Chiar daca a promovat imaginea deformata a Lui, Biserica a  tinut mereu vie in constiinta umana, ideea ca Dumnezeu exista. Oamenii nu au uitat de Dumnezeu in acest fel, chiar daca nu l-au cunoscut niciodata cu adevarat. Si in felul acesta, legatura lor cu El, desi subtiata si fragila, a ramas intacta. Ca un cordon ombilical energetic. Ca si cum, chiar daca nu stii cine e mama ta, stii ca ai o mama si ceva te leaga de ea. Daca Biserica nu ar fi existat, cu toate relele ei, existau sanse ca oamenii sa uite de Dumnezeu la un momentdat, fiind prinsi de problemele lor cotidiene , ancorati atat de tare in material si energii de vibratie joasa. De asemenea, biserica a mentinut vie puterea rugaciunii. Unii oameni nu se roaga acasa, dar macar o fac la biserica si in acest fel ei comunica, chiar inconstient, cu Dumnezeu. Si El aude si raspunde sub o forma sau alta. Iar apoi, mai este un aspect pozitiv, si anume: in lacasurile bisericesti, in timpul slujbelor si chiar si in afara lor, coboara Duhul Sfant asupra celor prezenti si ii ajuta, si ii curata. Cu alte cuvinte, Constiinta si energia divina este prezenta pentru ca oamenii o invoca. Si in cele din urma, trebuie sa recunosc ca unele ritualuri si slujbe, precum si unele rugaciuni si cantari au putere de curatare si vindecare si le-am testat pe mine insami.

Dar aspectele pozitive, desi exista, sunt putine in comparatie cu cele negative ale Bisericii.  Eu consider ca timpul ei a trecut, desi sunt foarte multi oameni care inca se mai agata cu disperare si incredere neclintita  de invataturile si practicile ei. Chiar ieri citeam marturiile unor oameni profund ortodocsi despre experientele lor new age si cu totii erau atat de blocati, de frustrati, de uraciosi si limitati in ceea ce exprimau. Se vedea clar lipsa tolerantei si a iubirii in sufletele lor, marca a apartenentei la ortodoxie. Nu pot sa simt decat o tristete pentru aceste suflete inca ratacite, dar trebuie sa admit ca in calea evolutiei sunt multe etape si ca noi, desi contemporani suntem pe scari ale evolutiei diferite, pe care trebuie sa le experimentam ca sa putem creste. Unii sunt inca atei, altii nici atei nu sunt si se dedica fortelor negative pentru a isi gasi implinirea si succesul, altii sunt musulmani, altii sunt budisti, altii sunt taoisti, altii islamisti, altii hindusi, altii catolici, altii ortodocsi, altii protestanti…si altii…liber-cercetatori.

Eu cred ca dupa ce ai trecut prin si ai cunoscut toate religiile si toate ideile posibile, ajungi intru-un moment al existentei tale ca om cand te convingi ca adevarul nu e deplin in niciuna din aceste, dar este cate putin in toate. Insa evolutia cea mai frumoasa si mai deplina o  ai atunci cand ai propria ta legatura cu Dumnezeu si cand nu te lasi influentat de idei care nu iti apartin si care nu vin din adancul inimii tale, din constienta ta lasata in dar atunci cand ai decis sa te intrupezi, din intelepciunea divina cu care tu esti in contact dintotdeauna.

In evolutia noastra spirituala catre desavarsire, ne-au fost puse piedici ca sa ne invatam lectiile. Eu consider ca una dintre aceste piedici este si Biserica, dar si alte religii ale omenirii care nu ne dau accesul la informatia completa ci doar la informatiile care se doresc a fi promovate din anumite interese. Dar, orice lucru de pe Pamant – aceasta dimensiune a dualitatii, are doua fete – una buna si una mai putin buna.

Indrazneste sa ai libertatea de a cerceta si alege constient ce sa crezi. Elibereaza-te si vezi! Dumnezeu e Iubire.

Advertisements

Depresia – coma spirituala

Va voi vorbi despre motivul care m-a tinut departe de acest blog si de voi, dragii mei, pentru cateva luni.

Depresia.

Desi sunt aici ca sa va vorbesc de spiritualitate si ca sa va invat lucruri marete si frumoase, sunt incomplet vindecata. Asta nu inseamna ca experienta si cunostiintele mele nu sunt valabile. O mare parte dintre oamenii care au ajuns sa accepte vindecarea in viata lor si sa imbratiseze evolutia spirituala nu ajung sa se vindece doar intr-o singura viata. Sunt aici sa invatam impreuna, asa ca voi impartasi cu voi toate lectiile mele.

Va marturisesc fara sa ma rusinez sau sa ma tem ca ma veti judeca, ca ma lupt cu depresia de aproximativ 7 ani. De fapt este eronat spus ca ma lupt de 7 ani…pentru ca 6 ani am fost complet supusa ei si ma inconjura ca un zid dincolo de care nu vedeam nimic, iar de un an, ma straduiesc sa sparg acest zid caramida cu caramida. Atunci cand am daramat prima caramida m-am inselat crezand ca de fapt daramasem zidul. Am ramas surprinsa cand am vazut ca de fapt, depresia persista si ignorand-o, riscam sa o las sa ma domine din nou.

Din punctul meu de vedere, depresia este o coma spirituala. Adica o stare in care ne rupem de sinele nostru, de Dumnezeu, si nu mai avem forta de a ne bucura de nimic, pentru ca nu ne iubim pe noi insine si asta se reflecta in jur ca intr-o oglinda. Ajungem sa existam guvernati de minte, sufletul fiind amortit.

In ultimii 7 ani, am avut mereu un motiv destul de bun sa fiu in depresie. Ma gandesc acum ca poate am suferit de aceasta boala inca din copilarie, dar nu am realizat atunci pentru ca nu auzisem nici macar de cuvantul care o desemneaza. Ceea ce imi amintesc e ca eram un copil destul de trist si sufeream foarte usor, izolandu-ma si dorindu-mi o alta viata.

De la scandalurile din familie, pana la deceptiile cauzate de prieteni, la dezamagirile din relatiile de cuplu, la esecurile de la scoala sau de la locul de munca, la esecurile din gospodarie, la siguratate, la plictiseala, la certuri cu cei din jur, la dorinte neimplinite, si intrebari fara raspuns – toate acestea au constituit de-a lungul timpului pentru mine, motive destul de puternice ca sa alunec spre depresie si sa ma las inghitita pana peste cap de aceasta stare.

Vesnicele intrebari : ” De ce eu?” ” De ce mi se intampla mie?” ” De ce n-am alta viata?”  ” Care este scopul meu pe pamant?” ” De ce se poarta toti urat cu mine?” ” De ce nu ma iubeste nimeni?” ” De ce nu reusesc sa fac nimic bun?” ” De ce sunt singura?”, isi gaseau raspunsuri precum : pentru ca esti proasta, pentru ca nu stii nimic, pentru ca nu meriti, pentru ca nu esti buna de nimic, nu ai niciun scop, nu esti utila, nu esti in stare, nu meriti iubire, esti urata.

Exista vesnic o voce in capul meu care ma certa, care ma asuprea, care ma punea la zid, care ma micsora pana cand simteam ca nici nu existam.

Si toate astea din ignoranta, din lipsa de iubire fata de sine, din neintelegerea divinitatii si a lumii, din lipsa unei legaturi cu Dumnezeu, din lasitate.

De fapt, toate au pornit atunci cand am inceput sa caut un sens vietii si un scop pentru mine si neintelegand nimic din toate, nu am gasit niciun sens vietii si niciun sens mie insami. Asa cum se intampla cu toti cei care au fost si sunt in situatia mea, mai departe a urmat o faza normala a ciclului depresiv: am inceput sa urasc viata si sa ma urasc pe mine. Simteam in mine adanc ca lumea  e minunata, dar nu reuseam decat sa vad situatiile urate din ea si oamenii rai din ea, si stiam ca pot face mai mult de atat, dar nu aveam nici curajul si nici forta sa depasesc starea in care ma afundam. Si asa, zi dupa zi, adunam tot mai multa ura. Pentru tot si toate. Pentru ca nu intelegeam nimic.

Pentru ca nu imi doream viata pe care o traiam ( si cine si-ar dori o viata in care tu insati te judeci aspru in fiecare zi si nu iti dai o pauza sa vezi frumusetea din tine?) am inceput sa ma gandesc la sinucidere – cu un singur gand : sa scap de cosmarul pe care il traiam. Insa stiam in sufletul meu ca ar fi fost o greseala imensa, si atunci credeam ca voi ajunge in iad. Si am fost destul de desteapta sa nu aleg sa dau un iad interior vindecabil pe un iad mult mai rau, si anume, o karma foarte incarcata de transformat, de reparat, pe parcursul a cine stie cate vieti cu lectii infinit mai grele si mai dure.  Dumnezeu exista in mine si ma tinea oarecum la linia de plutire, desi eu nu Il auzeam si nici nu vroiam sa stiu de El. Il consideram rau si egoist, ca m-a creat si m-a lasat sa ma chinui asa. Adesea vorbind cu oamenii despre Dumnezeu spuneam ca este “un fel de papusar sadic, iar noi suntem papusile lui.” Vedeti cat influenteaza perceptia asupra lui Dumnezeu, o viata intreaga?

Apoi, la un momentdat, cand am intrat la facultate, am crezut ca in sfarsit o sa fac ceva cu viata mea. Insa, acel “ceva” intarzia sa apara. In cele din urma am realizat ca nu o sa se intample nicio minune. Depresia s-a adancit. Si uram sa ma duc intr-un loc de unde nu veneau schimbarea si satisfactia.

Am absolvit si m-am angajat full-time. Credeam ca in sfarsit o sa arat cine sunt si o sa ma fac utila. Credeam ca lucrand 12 ore pe zi si fiind cea mai buna dintre angajati, o sa imi demonstrez mie si celorlalti ca sunt buna la ceva. Dar desi rezultatele de la locul de munca erau reusite, tot nu gaseam satisfactie si ma adanceam in depresie pentru ca ajunsesem sclava unui organism rece si inflexibil, in care nimanui nu ii pasa de sentimentele si de ideile mele, ci doar de eficienta actiunilor mele repetative si robotice. Am mai schimbat cateva locuri de munca, crezand ca politica din firma in care lucram era vinovata, insa peste tot unde am mers a persistat sentimentul ca nu fac ceea ce trebuie. Depresia se adancea. Pentru ca eu cautam desavarsirea printr-o munca care nu mi se potrivea si care nu imi oferea satisfactii spirituale. Am inteles atunci ca nu ma voi regasi niciodata in exterior, si ca am nevoie de libertatea de a ma cauta pe mine in interior, ca de acolo izvorasc si frustrarile si problemele, si tristetea si nemultumirea.

Descoperind reiki, mi-am eliminat un val de pe ochi si m-am deschis intelepciunii cosmice. Atunci am realizat ca ma urasc pe mine insami pentru ca nu m-am inteles niciodata si pentru ca mereu m-am apreciat in comparatie cu standardele si asteptarile nebune ale mediului in care traiam. Atunci am realizat ca am adunat in mine toate frustrarile cauzate de greselile pentru care nu m-am iertat. Mi-am dat seama ca depresia mea e cauzata de lipsa increderii in Dumnezeu, de neiubirea fata de sine, de ura fata de viata, de neiertari si regrete. Depresia era de fapt o coma spirituala. Odata deschisa luminii si energiei vindecatoare, odata restabilita comunicarea cu Dumnezeu, prima caramida din zidul fortaretei de durere a fost eliminata. O! Si nici nu va imaginati cat de inalt este zidul acesta si cat de greu ma lupt cu el. De prea multe ori ma invinge el, dar important este ca acum il vad si ca imi doresc sa ma schimb, ca sa traiesc in iubire si in pace.

Consider ca este necesar sa iti explic, asa cum se vede in mod medical si psihologic, ce este depresia, ca sa stii cum o recunosti. Poate din ce ti-am explicat eu, crezi ca simptomele, starile, experientele mele, sunt strict personale si relative, poate singulare…insa vei face legatura intre indiciile depresiei la majoritatea oamenilor si ceea ce ti-am spus eu pana acum si ce iti voi mai spune si apoi, si vei intelege de ce depresia chiar are cauze spirituale, ci nu materiale, psihologice, medicale, vizibile… Poate ca da, ea coexista cu acele situatii, dar si acele situatii care se crede ca o cauzeaza, au si ele o sursa de origine spirituala sau energetica. Voi explica aceasta analogie in cele ce urmeaza.

Din punct de vedere psihologic, depresia este o stare mentala de tristete/ amaraciune care persista pe perioade indelungate. ( Asadar, afecteaza mentalul, inclusiv gandirea, energiile transmise de creier organelor, emotiile, campul mental. Tristetea si amaraciunea apar la oamenii nemultumiti, care nu se pot bucura de viata din variate motive. A nu iubi viata, inseamna a nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu pentru ca te-a creat, intrupat, inzestrat cu viata. A nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu inseamna a nu Il iubi pe Dumnezeu. A nu Il iubi pe Dumnezeu duce la taierea comunicarii cu insasi Sursa vietii de la care vitalitatea, optimismul, sanatatea, bucuria, prosperitatea, reusita, intelepciunea vin. Neiubindu-L pe Dumnezeu nu te vei iubi nici pe tine insati/insuti, pentru ca tu esti parte din Dumnezeu, si Dumnezeu e in tine. Te blochezi fata de generozitatea divina, fata de iubirea divina, fata de fericire. Tu cauti fericirea, dar de fapt, fara sa stii, o respingi la nivel subconstient.

Simptome:

  • Sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident  (= frica de a fi, senzatia de inutilitate, ruptura de Sursa divina, neincredere in propriile forte si in Dumnezeu)
  • Sentimentul de a fi coplesit (chiar de activitati obisnuite) ( = lipsa vointei, privarea de energie vitala, secarea organismului de energie )
  • Lipsa apetitului cu scadere in greutate, sau cresterea excesiva a poftei de mancare  ( = cautarea de satisfactie in mancare, dorinta de a se completa prin introducerea de mancare in stomac, ura de sine si de aspectul fizic, lipsa apetitului de a trai)
  • Insomnie, dar si cresterea duratei de somn ( = minte supraincarcata de ganduri inutile si haotice sau refugierea in somn, fuga de sine si de realitate)
  • Plans facil (= sentimente negative coplesitoare, ego fragil, neincredere in sine, tensiune nervoasa si emotionala acumulata, neiertare)
  • Toleranta scazuta la frustrare. (= nevoia de confirmare a propriilor calitati, nevoia de aprobare  din interior a eforturilor, lipsa energiei vitale, neiertare )
  • Stare de melancolie (=cautarea fericirii in trecut, cautarea aprecierii personale in reconfirmarea unor momente de succes din trecut, sau cautarea unor dovezi ca ai fost abuzat/a si prin urmare starea ta de victimizare este justificata)
  • Pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere ( = autostigmatizare, pedepsire, izolare, lipsa dorintei de a trai)
  • Incapabilitate de a mai simti emotii pozitive ( = conectarea la energii joase, trairea intr-o dimensiune inferioara a fricii)
  • Frica (= neincredere in sustinerea divina si in generozitatea divina)
  • Auto-invinovatire ( = neiubire de sine, neacceptarea propriilor greseli, neiertare)
  • Auto-compatimire ( =  sentimentul de victima a altora, a soartei, a lui Dumnezeu, confera alinare si hraneste nevoia de atentie, cautand in mod gresit in continuare, atentie si ajutor in exeterior)
  • Sentiment de neajutorare (= neincredere in Dumnezeu si in propriile forte, subestimarea misiunii personale si a capacitatilor personale)
  • Stima de sine scazuta ( = lipsa de iubire de sine)
  • Ganduri despre moarte sau suicid (= lipsa iubirii pentru sine, pentru viata, dorinta eronata de a avea sansa unui nou inceput, sau de a incheia durerea, ca si cum dupa moarte nu ar mai fi nimic, pierzandu-se in nefiire si nestiire).

De retinut ca toate aceste stari si emotii nu sunt decat proiectii ale unei minti ancorate in energii joase, datorita ruperii de sursa divina de la care ne primim iubire,intelepciune, vitalitate, vindecare si fericire. Traind liber si neingrijorati si lasandu-ne in bratele divinitatii, ne deschidem abundentei, bucuriei, evolutiei spirituale, si avansam catre alte vibratii energetice, mai inalte, benefice.

Cauze

Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
– unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit. ( Aici, eu consider ca ar fi doua situatii posibile explicabile energetic : 1. este bine stiut ca majoritatea medicamentelor au in structura lor energetica programe pentru deteriorarea sanatatii oamenilor si a controlului mental in favoarea dezvoltarii industriei farmaceutice ( despre teorii conspirationale, controlul mintii prin industria mass media, farmaceutica si alimentara puteti gasi o multime de informatii pe internet sau in cartile din librarii sau online – pe viitor este posibil sa scriu si eu pe acest subiect; 2. unele medicamente produc efecte adverse asupra creierului sau produc fisuri sau blocaje in campurile noastre energetice, lasand energiile si entitatile depresiei sa patrunda si sa se instaleze.)
– tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale ( afectiunile glandei tiroide sunt prezente la oamenii carora le e teama sa se manifeste, sa ceara, sa se exprime, la oamenii care cred ca pentru a fi apreciati trebuie sa faca tuturor pe plac si sa se lase pe plan secund; ei ori se autocenzureaza, ori exagereaza si isi creaza masti care sa placa celorlalti – hipotiroidie/hipertiroidie)
– dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) ( anemia este caracteristica celor care au renuntat la viata si care isi doresc sa nu mai existe. Dezechilibrele  chimice sunt cauzate de dezechilibre energetice, energia necirculand prin corp si nefurnizandu-i acestuia elementele vitale.)
– afectiunile indelungate (cronice), precum bolile cardiace sau cancerul ( Bolile cardiace sunt cauzate din acumularea supararilor la nivelul inimii si producerea de blocaje din cauza pastrarii acestor suparari, uri, neiertari. Cancerul, in mare parte are aceeasi cauza energetica, si anume, neiertarea. Ori, poate fi o boala karmica, prin care se curata incarcatura energetica negativa acumulata de-a lungul altor vieti.)
– factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi ( De fapt cauza este neintelegerea si neacceptarea vietii si a sensului ei, precum si manifestarea de atasamente si dependente emotionale.)
– factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate ( Blocarea in frica, neincrederea in puterea divina,ignoranta, neintelegerea elementului karma, fac greu de acceptat si de purtat “crucea” personala).
– varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie ( din cauza manifestarii orgoliului).
– presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta ( Care echivaleaza cu dependenta de mediul in care traiesc, cautarea stimei de sine in ochii altora, nesiguranta si iubirea de sine.)
– sindromul premenstrual cronic ( Apare de obicei la femei care au probleme de acceptare a sexualitatii lor, de a se iubi, de a se accepta fizic si emotional. Durerile pot cauza sentimentul de a fi pedepsita prin a se naste femeie si prin urmare de ura a sexualitatii.)
– menopauza ( Sentimentul ca femeia nu mai este pretioasa, interesanta, ca imbatraneste, ceea ce arata ca nu exista iubire de sine)
– stresul ( Cand facem lucrurile impotriva firii si misiunii noastre, cand suntem pe calea gresita, cand nu gasim placere in activitatile realizate pentru ca nu ne reprezinta sau sunt impotriva principiilor noastre, se instaleaza stresul. Solutia este sa ne asculta inima si intuitia.)
– nasterea recenta. ( Se considera ca la nastere, mama daruieste copilului din sufletul ei, din exces de daruire si maternitate, din exces de identificare a vietii ei cu cea a copilului. Cu sufletul incomplet, mama se simte ratacita, confuza, slabita, dezorientata, incompleta. Si neintelegand de ce are aceste stari, ea se adanceste in depresie. Sau, sunt mame care nu sunt complet pregatite pentru a se dedica cresterii unui copil si a renunta la preocuparea pentru propriile placeri, desi la nivel rational constient au dorit sarcina. Asadar, avand sentimentul de a realiza ceva impotriva dorintelor sale din subconstient, femeia considera ca renunta la viata sa, si ca ceea ce va urma este un fel de moarte a identitatii sale. De aici si depresia. Solutia este constientizarea ca viata copilului este separata de viata mamei, si ca mama nu face decat sa ingrijeasca si sa educe copilul, iubindu-l. Insa intre cei doi nu exista decat o legatura fizica, nu si spirituala, ei fiind spirite independente, cu ascensiune si soarta proprie. De asemenea trebuie ca mama sa inteleaga ca a fi mama, nu este ceea ce o defineste, devenind noua si singura ei identitate, si ca pruncul face parte din viata ei,ci nu este viata ei. Este adevarat ca un copil necesita mult timp si atentie, insa a uita de propria persoana in acest caz nu face decat sa produca frustrari si sa afecteze nu numai viata mamei, ci si a copilului asupra caruia ea va proiecta frustrarile si tensiunea emotionala.)

Simptome care durează mai mult de doua saptamani si de o severitate care incepe sa impiedice desfasurarea normala a activitatilor zilnice deja semnifica depresie clinica. ( Adica o stare pronuntata de depresie, care transforma comportamentul si gandirea.)

Se presupune ca unul din 5 indivizi de pe planeta sufera de depresie cel putin o data in viata. (O statistica trista, dar nu uimitoare, avand in vedere cati oameni se inteleg, accepta si iubesc cu adevarat, cati oameni sunt deschisi vietii, cati oameni stiu cu adevarat cine este si ce face Dumnezeu, cati oameni comunica cu divinitatea, si cati oameni stiu sa ierte din suflet.)

Se mai presupune ca 1 din 10 indivizi care sufera de depresie ajunge sa constientizeze ca este depresiv si sa se supuna unui tratament de orice tip, in general medicamentos sau psihiatric ( care nu fac decat sa anihileze anumite capacitati mentale, sa induca stari euforice temporare si artificiale, sa adanceasca depresia, sa creeze un efect placebo temporar de vindecare, care insa se sparge ca un balon de sapun atunci cand tratamentul medicamentos sau terapia psihiatrica se sfarsesc. Motivele pentru care nu se supun unui tratament sunt frica de stigmatizare sociala, orgoliul personal, ignoranta. ( Intr-o lume in care multi nu ezita sa puna etichete, sa judece, sa arunce cu pietre, imaginea personala este importanta cu atat mai mult pentru un depresiv, pentru ca acesta nu are nicio valoare in ochii sai, dar o cauta in ochii altora. Asadar, se da curs unui ciclu de slabiciuni. Unii oameni ajung in depresie pentru ca isi cauta aprecierea in societate, si refuza sa iasa din depresie din acelasi motiv. Ignoranta si neincrederea in terapiile alternative de vindecare, ii fac pe multi oameni sa nu vada cauzele emotionale, energetice, spirituale, ale depresiei lor, si sa caute vindecare in solutii care nu le ofera decat o ameliorare temporara a starii lor. )

Veti gasi informatii peste tot precum starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa, folosirea  energizantelor si a medicamentelor din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.   ( Ideea este ca acestea nu sunt cauze ale depresiei, ci sunt efecte ale unor blocaje energetice si a unor probleme de natura spirituala, care cauzeaza in aceeasi masura si depresia. Ignoranta cauzeaza o alimentatie saracacioasa – pentru ca omul nu intelege de ce are nevoie corpul sau, pentru ca nu intelege ca a manca nu inseamna a te hrani, pentru ca pune gustul si placerea mai presus de calitatea vietii si sanatate etc. La fel, ignoranta si lenea (nascuta din lipsa iubirii pentru viata) cauzeaza lipsa exercitiilor fizice. Ignoranta inseamna lipsa accesului la inteligenta divina care contine toate invataturile necesare evolutiei ca fiinte umane. Gripa apare ca urmare a scaderii imunitatii in fata unor virusi. Imunitatea scazuta este rezultatul unei slabe functionari a chakrei 3.  Instinctul  de baza al acestei chakre este puterea. Prin ea, ne exprimam in lume, iar lumea ne aproba sau ne respinge. Semintele aflate in aceasta chakra sunt legate de: autonomie, longevitate, forta vitala, individualitate, implinirea viselor.  Dupa cum poti vedea, o simpla gripa, este de fapt cauzata de o problema/blocaj a/al uneia dintre aceste subiecte. Ca afectiuni ale chakrei 3, pot aparea: anorexie, parere de rau, mentalitate de victima, energie scazuta, rusine. (suna a depresie, nu? Coincidenta oare?) Chakra 3 este asociata cu pancreasul, banca de energie a organismului, iar glucoza este moneda. Insulina ia glucoza din sange si o duce la celule care o folosesc ca bezina. Cand acest sistem functioneaza corect, avem energie pentru toate activitatile noastre. Echilibrul chakrei 3 este esential pentru gandirea clara. Cei cu probleme in chakra 3 nu au energie, au caderi frecvente de energie, oboseala cronica.  Nu obtin suficienti nutrienti din mancarea pe care o mananca. La nivel emotional si spiritual, nu au “benzina” necesara pentru a-si implini visele, incep intotdeauna multe, dar nu au puterea sa duca la final proiectele. Aici este centrul de putere. Puterea poate fi folosita pentru manifestarea viselor noastre in lume, dar si distructiv, prin simptome precum rusine si vinovatie. Varsta asociata acestei chakre este 14-21, exact inainte de maturitate, cand in cautarea unor raspunsuri si a unei individualitati, majoritatea tinerilor intra in depresie. De obicei intre aceste varste, din punct de vedere pshihologic se dezvolta personalitatea omului si acesta, incercand sa si-o defineasca cat mai clar, incepe sa caute raspunsuri despre cine este si ce il reprezinta.

Se crede in terapiile alternative de vindecare si in unele religii si sisteme, ca fiecare boala este reprezentata de o entitate care pune stapanire pe organul respectiv. Astfel, depresia ar pune stapanire pe minte. Se aseaza pe minte ca o caracatita si o guverneaza. Ii induce idei distructive, de invinovatire, de victimizare, de agresivitate. Ii taie accesul la energiile datatoare de viata si vindecatoare si astfel, o minte bolnava creaza idei si ganduri negative, care se transforma in actiuni negative si influenteaza realitatea in care traiesti. Practic construiesti prin opresiunea fata de propria fiinta, o realitatea care te opreseaza si iti alimenteaza fricile, paranoia, grijile, ura, dezgustul, pasivitatea, izolarea. Este o entitate intunecata care se hraneste cu vitalitatea ta si care merge mana in mana foarte bine cu umbra ta. Ma gandesc cu dragoste si compasiune acum la Sinele meu care atata timp a fost tinut inchis in intuneric si redus la tacere…

Din experienta mea si a altor oameni care sufera de depresie, dar si din recomandarile unor specialisti terapeuti, principala cauza a depresiei este lipsa iubirii de sine. Si bineinteles, a nu te iubi pe tine inseamna a nu il iubi pe Dumnezeu.

Tratamentul pe care eu il recomand este:

– Acceptarea ta asa cum esti acum. Poate vrei sa fii mai bun, mai intelept, mai educat, mai spiritual etc, insa aceste calitati nu le vei dobandi decat in timp, in urma lectiilor pe care le vei invata, asa ca pe moment nu iti ramane decat te sa accepti si sa lucrezi cu tine cu iubire si blandete, cu rabdare si sinceritate.

– Aprecierea lucrurilor pe care le faci, deoarece chiar si din greseli inveti lectii si cresti spiritual. Iar o lege a efectului fluture spune ca o mica bataie de aripi a unui fluture poate starni in cealalta parte a planetei un uragan. Adica cel mai mic gest al tau poate produce efecte extraordinare in timp, chiar daca tu nu iti imaginezi. Misca-te, actioneaza, nu sta. Orice ai face, iti cresti sansele de a-ti indeplini rolul pe Pamant.

– De cate ori te uiti in oglinda apreciaza-ti frumusetea si incearca sa vezi dincolo de fizic, persoana minunata din tine care a trecut peste atatea greutati, si care a iesit invingatoare, ca doar inca esti aici, nu? Si apoi ce conteaza cum arati? Oare daca ai arata altfel, ai avea alta viata? NU! Tot acelasi spirit, cu aceeasi soarta si aceleasi calitati ai intrupa! Trebuie sa te ingrijesti de trupul tau si sa il iubesti pentru ca e un instrument grozav pe care il ai la indemana pentru a te manifesta ca om. Proiectand asupra lui ganduri negative in oglinda, omiti sa te vezi ca o fiinta compusa dintr-un sistem de organe, din celule in fond, care functioneaza perfect si care zi de zi, desi tu nu le incurajezi si nu le hranesti corespunzator, tot continua sa functioneze pentru tine. Ce ar fi daca intr-o zi ar face greva si ar refuza sa lucreze pentru tine pentru ca tu le spui zilnic ca sunt urate? Aliniaza-te cu celulele tale si gandeste si actioneaza precum o fac ele. Ai ce invata! Celulele tale sunt harnice, frumoase, perfecte, active, darnice, iubitoare, deschise schimbului cu exteriorul…Daca tu esti compus/a din aceste celule, esti exact ca ele, dar nu vezi pentru ca mintea ta e in ceata. Ceata depresiei, a nemultumirii, a neiubirii.

– Meditatia de iertare ( cere-ti iertare de la tine insati pentru ce ti-ai gresit acum si in alte vieti, in fiecare zi. Cere-le si altora iertare si roaga-i sa te ierte la nivel de sine. Cere-le iertare rudelor de acum, rudelor care nu mai sunt, stramosilor, fiintelor de lumina,naturii, Universului. Daca oamenii acestia te vor ierta, nu vor mai proiecta asupra ta o imagine negativa deformata de ura, care te va afecta pentru ca iti tulbura campurile energetice, si emitand iertare in Univers, te vei armoniza cu Tot ce exista si vei atrage in viata ta pacea si armonia Universului.)

– Mergi la terapie in grup si la workshop-uri de dezvoltare personala spirituala, unde vei invata sa te iubesti, sa ai incredere in tine si sa te exprimi.

– Daca poti sa accepti si sa intelegi, primeste terapie Reiki, si de ce nu?, devino si tu practicant Reiki – te poti trata singur/a apoi. La mine functioneaza.

– Fa in fiecare zi un lucru care iti place si care iti arata calitatile, reccompenseaza-te pentru el. Daca te ajuta, noteaza toate aceste lucruri ca intr-un calendar si din cand in cand citeste-le ca sa nu uiti cate lucruri poti realiza.

– Iesi in natura, conecteaza-te la pamant, la copaci, si roaga-i sa iti preia energia negativa (supararile, frustrarile, tristetea, frica, neiertarea) si sa te umple de naturalete, bucurie, putere, energie. Natura abia asteapta sa ne ajute, pentru ca ne iubeste.

– Cand gresesti, nu te supara pe tine. Vezi unde ai gresit si invata lectia. Bucura-te ca esti mai inteligent/a acum. Daca nu greseai, nu stiai.

 – Gandirea pozitiva. In loc sa spui eu nu pot, spune-ti: eu pot. Poti orice. Daca nu poti azi, nu inseamna ca nu ai sa poti niciodata. Unele actiuni presupun efort repetat si evolutie. Ai rabdare, persevereaza. Cine renunta usor, nu face nimic niciodata. Cand ceva “rau” ti se intampla, incearca sa vezi partea buna: e ceva ce ai invatat? te-a adus intr-o situatie mai buna? ai cunoscut vreo persoana pe care te bucuri sa o fi cunoscut in urma acelei experiente? macar te-ai distrat? macar ai avut un element de noutate in viata ta? macar ai spart monotonia?…Hai ca trebuie sa fie ceva bun in toata treaba!

– Vorbeste cu Dumnezeu. Chiar daca tu nu crezi sau nu simti ca te asculta. El o face, sa stii. Vorbeste ca si cum ati fi prieteni buni, spune-i tot ce ai pe suflet. Spune-i chiar si ce te supara la EL. Cu ce te-a dezamagit. O sa iti dai seama ca EL nu se supara niciodata si ca e foarte plin de iubire. O sa iti dai seama ca lucrurile care te deranjeaza la El sunt de fapt mici defecte ale tale pe care le poti repara.

– Adu-ti aminte de lucrurile frumoase pe care le-ai facut pentru ceilalti. Nu asa ca esti in stare sa aduci zambetul pe buze multor oameni? Nu e asa ca ai facut o persoana cel putin sa rada? Nu e asa ca ai ajutat si tu cativa oameni? Nu esti inutil/a. Vezi? Sigur o sa ai si azi ocazia sa mai faci cate ceva. Maica Tereza spunea ca lumea se schimba cu pasi marunti. Ia-o incet. Sunt sigura ca ai auzit povesti ale unor oameni care candva erau simpli si nu aveau nicio idee ce sa faca cu viata lor si care acum schimba vieti. De exemplu, Eckhart Tolle. La 29 de ani, era in pragul sinuciderii, cand a avut o revelatie si si-a schimbat viata. Si-a dat seama cine este si ce trebuie sa faca. Si acum cartile si clipurile lui inspirationale deschid inimi si schimba vieti. Si el si-a gasit pacea. Pun pariu ca atunci cand se gandea la sinucidere, nici el nu isi imagina ca peste 20 de ani va fi un om echilibrat, fericit, care va ajuta alti oameni sa fie la fel! 🙂 Nu esti curios/oasa sa vezi cand va fi momentul tau si ce va urma?

– Roaga-te. Cheama in ajutor toate fiintele si entitatile care te pot ajuta si in care crezi… Spune-le ca vrei sa scapi de depresie. Vor fi bucuroase sa te ajute.

– Cauta un indrumator spiritual, care sa te sustina si sa te calauzeasca, daca simti ca nu poti singu. Cu siguranta iti va fi de ajutor, caci mai toti oamenii iluminati au trecut prin socul depresiei inainte de a se trezi la Adevar.

– Daca iti vine sa plangi, plangi. Daca vrei sa urlii, urla. Daca iti vine sa spui tot ce ai pe suflet, spune. Doar nu acumula in tine nemultumiri. Doar fi tu si exprima tot ceea ce esti. Ce daca altii judeca? Traiesc ei pentru tine? Te vor duce ei la linia de plutire cand iti va fi greu? Sunt ei mai fericiti ca tine? Daca te judeca, crede-ma ca nu stiu nimic despre iubire si viata, si nici nu merita sa ii bagi in seama. Sunt si ei inca la scoala, mai au de invatat. Si daca ii deranjeaza ce ai de spus, e problema lor. Inseamna ca ai atins un punct sensibil. Daca ii spui unui destept ca e prost, el nu se va supara, pentru ca stie ca e destept. Dar daca ii spui unui prost, prost, el isi va constientiza ignoranta si ii vei deschide o frustrare.

– Inconjoara-te de oameni pozitivi care te incurajeaza. Fereste-te de cei paranoici, fricosi, uraciosi. Nu iti vor face viata mai buna. Nici nu te vor placea vreodata daca vei avea curajul sa te ridici deasupra lor si sa te aventurezi in viata. Pentru ca ei sunt blocati in frica, te vor invidia si iti vor pune piedici. Lasa-i sa isi invete lectia singuri.

– Iubeste-te si gandeste-te la binele tau. Daca tu nu o vei face, nimeni nu o va face, iti garantez.

– Intelege ca Dumnezeu nu greseste niciodata. Daca te-a creat asa cum esti, are EL un motiv si pentru ca te iubeste, motivul asta e spre binele tau. Sigur ai ceva de invatat din asta. Sau sigur iti va folosi candva. De exemplu, stiu o persoana care era mai mereu lenesa si ii placea sa stea in casa sa isi faca de lucru. Toti il criticau pentru asta. De multe ori a refuzat sa mearga cu prietenii la munte si acestia l-au criticat. Insa o data, a refuza sa mearga si a scapat de un accident in care au murit 3 din 4 dintre ei. E un exemplu macabru, stiu, dar uite ca pe el, antisocialismul lui ocazional l-a tinut in viata. Nu ai intamplator anumite defecte. Ai ceva de invatat din ele sau te vor ajuta cumva intr-o zi. Ai rabdare.

– Iubeste-ti viata. Alta nu ai deocamdata acum, dar vei avea cand asta se termina. Cu cat o traiesti mai recunoscator/oare si mai cu bucurie si curaj pe aceasta, cu atat cea viitoare va fi mai frumoasa si mai usoara. Si apoi, daca nu o iubesti, ce crezi ca rezolvi? Te amarasti degeaba si mai tare. Nu poti schimba faptul ca traiesti (  care e un dar minunat – o sa vezi), decat cu un pret care nu merita platit ( decaderea spirituala si o mare incarcatura karmica), asa ca traieste pur si simplu. Nu stii ce iti apare in cale.

– Cand te simti trist/a, nu sta singur/a. Cauta companie. In alti oameni sau in Dumnezeu.

–  Nu ai tu cea mai grea viata. Nu esti tu cea mai asuprit/a. Nu esti o victima. Nimeni nu are, nimeni nu este. Totul se intampla exact asa cum trebuie, ca tu sa poti invata si evolua, iar daca poti sa accepti asta, vei deschide portile unor energii mai bune. Un sut in fund este un pas inainte, nimic mai adevarat.

Si orice ai face, Iubeste-te. Tu esti parte din Dumnezeu. Daca El a creat tot ce exista, iti dai seama ce poti creea si tu? Incearca sa vezi cine esti in forma ta cea mai pura si mai frumoasa.Trezeste-te din coma! Iti ratezi propria viata! Viata e mai interesanta!

Te iubesc!

Tag Cloud