Biserica si religiile in evolutia spirituala a omului

S-ar putea sa primesc comentarii negative la acest post, dar nu m-am temut niciodata sa imi afirm parerile atunci cand am crezut cu tarie in ele. Bineinteles ca aceste pareri se mai filtreaza prin experientele pe care le am dupa ce mi le formez initial, si se mai modifica pe alocuri, si poate, poate, se mai si schimba radical din cand in cand in urma unor experiente revelatorii, desi nu cred ca este cazul aici.

Vreau sa va vorbesc despre religii astazi, despre ce am invatat eu sincer despre ele, despre ortodoxie si despre biserica.

Intai vreau sa incep prin a va spune ca parintii mei nu au fost ultra-ortodocsi sau fanatici religiosi niciodata, si asta – multumesc, Doamne, m-a ajutat si pe mine sa fiu o persoana deschisa, in care sa se poata implanta radacinile unei credinte libere si frumoase mai tarziu. Botezata ortodoxa, inca de foarte mica nu m-am simtit deloc atrasa de ortodoxie sau de practicile ei, din motivul ca pur si simplu nu am rezonat cu ele. Imi aduc aminte ca prima oara cand am mers la biserica cu bunica mea, a trebuit sa trec pe sub o masa si sa fac diferite lucruri care mi se pareau foarte, foarte ciudate, si care nu mi-au placut deloc, desi aveam vreo 4 ani doar. Inca de pe la acea varsta, tata ne citea din biblie si ne explica, mie si surorii mele cand ea a crescut mai tarziu, cum a creat Dumnezeu lumea, cum au aparut Adam si Eva si ce minuni a facut Iisus. Mama ne cumparase o biblie pentru copii si la televizor se difuza “Cartea Cartilor”. Cam acestea au fost primele mele intalniri cu Dumnezeu si crestinismul. Imi aduc aminte ca ma fascinau toate povestile, insa nu intelegeam prea multe, pentru mine ramaneau niste povesti frumoase. Tata a fost mereu fascinat de intelegerea Bibliei, pe care si acum o considera de referinta, si dincolo de asta, a citit si alte carti despre religii si a vazut multe documentare. Mama, pe de alta parte, a incercat sa cunoasca mai multe religii. Nici ea nu a rezonat cu ortodoxia foarte tare. A incercat sa cunoasca si baptismul si adventismul si pentru cativa ani si-a petrecut timpul in prezenta oamenilor cu aceste credinte.Ba chiar s-a botezat adventista din dorinta de a se boteza inca o data, ca adult perfect constient de darul pe care il primeste. Vreau sa spun ca parintii mei au crezut mereu in Dumnezeu insa au cautat sa il gaseasca in forma cea mai pura in diferite religii sau cercetari. Din pacate, nu l-au gasit nici astazi in niciuna dintre ele, pentru ca nu au inteles inca faptul ca Dumnezeu e in ei, si ca Il cauta prea departe in ratacire si confuzie.

Eu nu am “cochetat” decat rar cu mersul la biserica pentru ca pur si simplu nu ma simteam in largul meu in acel mediu care mi se parea rigid si intolerant inca de la 4-5 ani.

In timp am invatat ca religiile nu fac decat sa dezbine. Au si ele rostul lor pe pamant pentru ca ii trec pe oameni prin diverse incercari spirituale si intr-un fel ii testeaza, consider eu, insa cel mai mult religiile induc in eroare. Imediat va explic si de ce cred asta.

La inceput si dintotdeauna oamenii aveau un Dumnezeu, Cel care ne-a creat si care are grija de noi si ne iubeste. Era ideal ca ei sa creada in acest Dumnezeu si sa Il respecte si sa Il iubeasca pentru tot ce le daruieste, traind in armonie unii cu altii, si cautand adevarul desavarsirii lor. Dar, nu. Intai a aparut Biserica, ca institutie care sa adminstreze, educe si guverneze credinta oamenilor in Dumnezeu. E ca si cum tie iti place sa inoti si stii cum sa o faci, inveti singur , dar apare o autoritate care iti spune ca tot timpul ai inotat gresit, si pentru asta o sa fi pedepsit si ca de acum incolo trebuie sa inoti cum iti spune ea si unde iti spune ea, si ca nu ai dreptul sa pui intrebari indraznete sau sa te indoiesti pentru ca vei muri inecat. (Suna un pic a dictatura religioasa nu?) Si Biserica a bagat frica in oameni.

Biserica i-a facut pe oameni sa creada ca au nevoie de intermediari pentru a face ceva ce era natural si nemijlocit. Biserica a devenit intermediar in legatura intima si personala cu Dumnezeu si astfel aceasta legatura s-a subtiat. Le-a spus credinciosilor sai sute de ani la rand ca pentru a se ruga trebuie sa vina la biserica, ca pentru a se spovedi au nevoie de un preot, ca pentru a li se ierta pacatele trebuie sa primeasca incuviintarea preotului, ca pentru a se casatori, a se boteza, a muri, a sarbatori, trebuie sa faca ritualuri abstracte si bizare si ca fara de acestea Dumnezeu nu le da Binecuvantarea sa. Oamenii au fost invatati ca daca nu se inchina de 3 ori la intrarea in biserica, daca nu stau in genunchi, daca nu isi acopera capul ca femeie, daca nu saruta icoane, cruci, mana preotului si alte obiecte bisericesti, nu sunt demni de intratul in biserica si Dumnezeu nu pleaca ochii asupra lor pentru ca sunt pacatosi. Biserica a conditionat credintele oamenilor, i-a adunat in jurul ei ca fiind unica solutie spre mantuire, le-a spus ca daca nu o vor implica in vietile lor nu vor castiga eternitatea si vor arde in iad.

Biserica a inceput sa guverneze vietile oamenilor, vietile unor oameni dezinformati si tematori. Ea a inceput sa isi intinda panzele tot si tot mai departe si sa patrunda tot mai adanc in subconstientul oamenilor, unde  a sadit adanc semintele fricii. Daca Dumnezeu este Iubire, Biserica este reprezentanta fricii. Oare aceasta nu este opusa lui Dumnezeu?

Incet, incet a preluat controlul vietii sociale, a educatiei si politicii. Intreaga activitate a oamenilor se axa in jurul bisericii candva si preotul era sfatuitorul cel mai apreciat al tuturor. Educatia s-a facut de maici si preoti, in manastiri, pentru o lunga perioada de timp. Iar monarhiile si statele nu actionau fara sa ceara sfatul mai marilor Bisericii mai intai. Astfel, ea s-a infiltrat adanc in mintile si in faptele tuturor. Oamenii se nasteau si mureau sub aripa Bisericii, oamenii au fost educati si sfatuiti, ghidati, si au dus razboaie in care au murit, tot in numele Bisericii cea binevoitoare. Incet, incet s-a ajuns la o forma de sclavie spirituala nociva, insa oamenilor nici prin cap nu le-a trecut pentru ca totul parea sa fie in numele lui Dumnezeu. Nu s-au gandit nicio clipa ca poate l-au inteles gresit pe Dumnezeu si ca pot avea o legatura personala cu El. Cei care au indraznit sa se departeze de invatatura Bisericii si sa expeimenteze alte cai au fost considerati eretici, posedati, vrajitoare, demonizati, si au fost cumplit torturati si arsi pe rug. S-au ars carti care ar fi putut ridica intrebari amenintatoare care ar fi clatinat cuibul de minciuni in care domnea mai puternica precum niciodata aceasta instituie.

Pe ascuns a modificat Biblia in favoarea ei, pentru ca oamenii sa ramana neinformati, sau informati gresit, si sa o plaseze tot pe ea in centrul vietilor lor. Cei care au tradus si adaptat Biblia au fost oamenii bisericii. In ea au intervenit si imparatii, totul avand scop manipularea maselor de oameni – vezi informatii despre Consiliul de la Niceea din 351 d.Hr. Nici nu se stie clar cum au ajuns aceste manuscrise ale apostolilor si ale diferitilor oameni ai lui Dumnezeu in mainile Bisericii si nici nu se stie care ar fi fost forma lor initiala. E un mister. Nu se stie din Biblie decat ceea ce Biserica a permis sa fie cunoscut.  Pana in secolul al 16 -lea cand a aparut tiparul si cartea cartilor s-a raspandit catre credinciosi, a fost timp destul ca ea sa fie modificata. A scos pasaje intregi si unele manuscrise inca sunt tinute secrete daca nu au fost distruse. Dar nu cred ca au distrus ceea ce pentru ei este aur spiritual. Asadar, oamenii au aflat din Biblie ca desi Dumnezeu este iertator si iubitor, desi El a creat tot ce exista, in mod paradoxal El este si neiertator si ranchiunos, si distruge tot ce a creat daca nu Il ascultam. Se pare ca  desi Dumnezeu ne-a daruit liberul arbitru, noi de fapt nu ar trebui sa ne permitem nicio libertate pentru ca libertatile de a face ce ne place sunt adesea considerate pacate si vor fi pedepsite. In plus, desi Dumnezeu ne iubeste nespus si a creat pentru noi tot ceea ce ne inconjoara, El nu ezita sa ne arunce in flacarile iadului sa ardem pe veci fara sanse de scapare daca nu suntem cuminti si Il suparam. Iar omul, este unica si perfecta creatura a universului, nemaiexistand alte fiinte in afara de noi. Am citit Biblia de 3 ori, in 3 stadii diferite ale vietii mele. Prima oara m-am ingrozit si mi-a fost frica de Dumnezeu pe care nu L-am inteles cum poate fi asa de bun si atat de crud in acelasi timp. A doua oara mi s-a parut plina de adevaruri suspecte si am inceput sa citesc printre randuri. A treia oara, cum 2 ani, am citit complet printre randuri, am descifrat metafore si adevaruri ascunse, am identificat paradoxuri absurde si mi-am dat foarte clar  seama de  influenta Bisericii. Daca poti citi Biblia cu sufletul si sa ai abilitatea sa culegi din ea ce a mai ramas pur, atunci citeste-o si cauta dincolo de ea. Tot ce iti inspira frica si tot ceea ce este radical, nu este originar si vei intelege ca a fost adaugat sau modificat. Incearca sa nu te lasi influentat.

A continuat si a propavaduit frica printre oameni, invatandu-i ca toti sunt pacatosi din nastere, pentru ca insasi stramosii nostri originari au muscat din marul cunoasterii – iar cunoasterea – doamne fereste, sa nu cumva sa fie una din preocuparile noastre, ca e vai si amar de noi! -, ca sunt marunti si neinsemnati, ca daca nu traiesc umil nu au dragostea lui Dumnezeu, ca daca nu vin la slujbe vor fi prada satanei (pot sa jur ca tot Biserica l-a inventat pe satana pentru ca oamenii speriati de el, sa fuga in bratele ei salvatoare), ca ii va inghiti iadul daca nu dau bani bisericii sub diferite forme, ca daca isi exprima personalitatea sunt pacatosi, ca daca au bucurii si placeri vor ajunge in iad, ca daca fac sex sunt murdari si groaznici, ca petrecerile sunt pacatoase, ca a se indoi si a isi pune intrebari e pacat, ca a cerceta alte cai e inadmisibil. Conditionari peste conditionari.

Zdruncinata de interese diverse si de conflicte interioare, Biserica s-a scindat la un momentdat in secolul al 11-lea in doua. S-au format Bisrica Catolica si cea Ortodoxa, iar oamenii s-au scindat si ei, dandu-le inca un motiv sa fie dezbinati in numele credintelor false. Ortodoxia s-a axat pe adevarurile lui Iisus, pe importanta Duhului Sfant, a Fecioarei Maria,a arhanghelilor si sfintilor, a instituit dogme si ritualuri numeroase si alte forme de manifestare deloc permisive. Catolicismul a pus accent pe nasterea lui Iisus si pe binecuvantarea Fecioarei Maria, la care se inchina mai toti catolicii. A fost de fapt o scindare intre estul si vestul planetei, care banuiesc ca a avut la baza si motive economice si politice. Desi se rugau aceluiasi Dumnezeu si aveau in mare aceleasi invataturi, cele doua biserici au fost rivale si conflictuale mult timp, iar aceste energii s-au rasfrant asupra oamenilor. Un lucru bun in toata aceasta separare a fost aparitia altor culte si religii protestante, care a insemnat prima forma de indoiala a oamenilor. De aici, ceva benefic li s-a intamplat oamenilor : au realizat ca se pot rupe de Biserica si pot cauta adevarul si independent ce aceasta. Nu l-au gasit deplin nici in alte forme de religie, pentru ca niciuna din acestea nu este libera complet ci incearca sa impuna credinte si ideologii si nu accepta accesul celor care nu sunt de acord. Dar au vazut ca se poate sa cerceteze si sa caute mai departe de portile bisericii.

Sa nu uitam ca Biserica a dus razboaie pentru  a se impune in numele asa zisului crestinism (cruciadele) si a omorat foarte multi oameni fara pic de mila, compasiune,toleranta sau iubire, despre care ne invata Dumnezeu si Iisus, pe care oamenii bisericii ii considera parintii lor. Biserica a actionat prin brutalitate, incalcarea liberului arbitru, agresivitate, intoleranta, si a adus in vietile oamenilor confuzie si frica – oare care este legatura dintre Biserica si Dumnezeul nostru bun care este Iubire si Iertare, in toata povestea aceasta?  Biserica a dus tot timpul o lupta pentru supravietuirea ei, deoarece, daca s-ar fi aflat adevarul despre Dumnezeu si despre tot ceea ce ne inconjoara, ea ar fi aparut ca fatarnica si mincinoasa, si lumea ar fi ignorat-o, disparand. Ceea ce cred eu ca se va intampla in cele din urma, insa nu fara ca aceasta institutie de dictatura sa tina cu dintii, cu ultimele ei puteri, de statutul pe care si l-a construit. Va recurge la razboaie si crime doar ca sa se mentina prin violenta si obligare deasupra tuturor. Numai timpul va dovedi ce va urma.

A facut oamenii sa se teama si de propria umbra, sa se roage unui Dumnezeu fals perceput ca tiran si razbunator care cere lucruri absurde si iarta foarte greu, a inlaturat din vietile oamenilor libertatea de a se bucura sincer de placeri si distractii, facandu-i sa traiasca o viata seaca si nesatisfacatoare, a modificat Biblia pentru a ne ascunde adevarul, a inventat iadul si pe satana ca sa ne tina tematori si loiali, a condamnat sexualitatea care era calea omului spre ridicare spirituala, a sabotat orice forma de elevare spirituala a omului pentru ca acesta s-ar fi indepartat de ea daca s-ar fi trezit, si a creat ritualuri prin care sa il incante pe cel ratacit si temator venit sa primeasca iertarea si ispasirea prin oamenii bisericii, deoarece se credea nedemn de un dialog direct cu Dumnezeu. Timp de mii de ani omul s-a tot departat de Dumnezeu deoarece s-a simtit vinovat si nedemn in fata Lui. Temator de furia si razbunarea lui Dumnezeu, omul s-a ascuns de El si L-a urat in sinea lui pentru ca il considera un tiran nedrept. Dumnezeu, iubitor si rabdator infinit, a inteles in intelepciunea sa totul si a asteptat ca omul sa se trezeasca intr-o zi.Trebuia ca iubitul Sau fiu, micutul dumnezeu pe care El il insufletise, sa cunoasca intai aceasta experienta a departarii de Dumnezeu pentru ca apoi sa se intoarca cu pofta de cunoastere si cu nevoie de iubire la cel care il crease cu nemarginita daruire si dragoste.

Nu, dragii mei, nu vad numai partea negativa a bisericii. Desi a facut multe rele si a fost mesagerul minciunii si al fricii, Biserica a facut si cateva lucruri importante. Unul dintre ele este ca a mentinut numele lui Dumnezeu viu. Chiar daca a promovat imaginea deformata a Lui, Biserica a  tinut mereu vie in constiinta umana, ideea ca Dumnezeu exista. Oamenii nu au uitat de Dumnezeu in acest fel, chiar daca nu l-au cunoscut niciodata cu adevarat. Si in felul acesta, legatura lor cu El, desi subtiata si fragila, a ramas intacta. Ca un cordon ombilical energetic. Ca si cum, chiar daca nu stii cine e mama ta, stii ca ai o mama si ceva te leaga de ea. Daca Biserica nu ar fi existat, cu toate relele ei, existau sanse ca oamenii sa uite de Dumnezeu la un momentdat, fiind prinsi de problemele lor cotidiene , ancorati atat de tare in material si energii de vibratie joasa. De asemenea, biserica a mentinut vie puterea rugaciunii. Unii oameni nu se roaga acasa, dar macar o fac la biserica si in acest fel ei comunica, chiar inconstient, cu Dumnezeu. Si El aude si raspunde sub o forma sau alta. Iar apoi, mai este un aspect pozitiv, si anume: in lacasurile bisericesti, in timpul slujbelor si chiar si in afara lor, coboara Duhul Sfant asupra celor prezenti si ii ajuta, si ii curata. Cu alte cuvinte, Constiinta si energia divina este prezenta pentru ca oamenii o invoca. Si in cele din urma, trebuie sa recunosc ca unele ritualuri si slujbe, precum si unele rugaciuni si cantari au putere de curatare si vindecare si le-am testat pe mine insami.

Dar aspectele pozitive, desi exista, sunt putine in comparatie cu cele negative ale Bisericii.  Eu consider ca timpul ei a trecut, desi sunt foarte multi oameni care inca se mai agata cu disperare si incredere neclintita  de invataturile si practicile ei. Chiar ieri citeam marturiile unor oameni profund ortodocsi despre experientele lor new age si cu totii erau atat de blocati, de frustrati, de uraciosi si limitati in ceea ce exprimau. Se vedea clar lipsa tolerantei si a iubirii in sufletele lor, marca a apartenentei la ortodoxie. Nu pot sa simt decat o tristete pentru aceste suflete inca ratacite, dar trebuie sa admit ca in calea evolutiei sunt multe etape si ca noi, desi contemporani suntem pe scari ale evolutiei diferite, pe care trebuie sa le experimentam ca sa putem creste. Unii sunt inca atei, altii nici atei nu sunt si se dedica fortelor negative pentru a isi gasi implinirea si succesul, altii sunt musulmani, altii sunt budisti, altii sunt taoisti, altii islamisti, altii hindusi, altii catolici, altii ortodocsi, altii protestanti…si altii…liber-cercetatori.

Eu cred ca dupa ce ai trecut prin si ai cunoscut toate religiile si toate ideile posibile, ajungi intru-un moment al existentei tale ca om cand te convingi ca adevarul nu e deplin in niciuna din aceste, dar este cate putin in toate. Insa evolutia cea mai frumoasa si mai deplina o  ai atunci cand ai propria ta legatura cu Dumnezeu si cand nu te lasi influentat de idei care nu iti apartin si care nu vin din adancul inimii tale, din constienta ta lasata in dar atunci cand ai decis sa te intrupezi, din intelepciunea divina cu care tu esti in contact dintotdeauna.

In evolutia noastra spirituala catre desavarsire, ne-au fost puse piedici ca sa ne invatam lectiile. Eu consider ca una dintre aceste piedici este si Biserica, dar si alte religii ale omenirii care nu ne dau accesul la informatia completa ci doar la informatiile care se doresc a fi promovate din anumite interese. Dar, orice lucru de pe Pamant – aceasta dimensiune a dualitatii, are doua fete – una buna si una mai putin buna.

Indrazneste sa ai libertatea de a cerceta si alege constient ce sa crezi. Elibereaza-te si vezi! Dumnezeu e Iubire.

Despre experimente si experiente personale

Buna seara dragii mei,

Am lipsit destul de mult in ultima vreme, dar voi inca m-ati gasit si m-ati citit. Si sunt bucuroasa si totusi imi e drag sa impartasesc tot si tot mai multe cu voi si “ard de nerabdare” sa o fac.

Voi fi sincera cu voi. Am si eu momentele mele de confuzie cand sunt abatuta si foarte mentala, cand ideile si credintele care mi s-au “injectat” si pe care le-am acceptat ca fiind adevarate si unice o viata intreaga, ma domina si ma fac mica-mica si neincrezatoare. Si traiesc o mica drama, un razboi intre mine si EU. Imi pun intrebari si vreau raspunsuri. Il caut pe Dumnezeu si Il cert, ma maniez si ma razvratesc impotriva Lui, Ii cer explicatii, Ii cer ajutor ca si cum imi e dator cu ceva. Probabil ca va ganditi ca nu sunt mult evoluata fata de cei care nu au nicio legatura cu Dumnezeu. Insa diferenta este ca eu sunt constienta de ceea ce fac si ca traiesc o criza spirituala in care incerc sa ma ridic din cenusa in care am ajuns din cauza mea. Si cand nimeni altcineva nu te intelege si nu te cunoaste mai bine decat Dumnezeu, pe cine sa tragi dupa tine? Eu stiu ca doar El imi poate da raspunsurile pentru ca El le are si pentru ca eu cu El avem o legatura incontestabila in cele din urma, dincolo de toata “razvratirea” mea omeneasca impotriva a tot ceea ce este minunat dar de la El. Candva, tot ce traiam era razvratire si manie. Acum acestea sunt doar episoade care trec. Sunt ca niste crize ale unei boli in curs de tratare. Si aceasta boala este necredinta – pe care am trait-o si experimentat-o ca singura optiune atatia ani. Necredinta in Dumnezeu, in oameni, in mine, in orice exista. Si totul dintr-o teama similara cu cea a unui animal ranit care tot ce face este sa fuga, sa se ascunda, si sa emita judecati despre oameni, temator chiar si de propria umbra. Nu am sa neg ceea ce sunt. Pentru ca asta sunt. Nu am sa va spun ca scriu acest blog pentru ca sunt vreo iluminata care a atins apogeul cunoasterii si ca legatura mea cu Dumnezeu este fara pata. Nu am sa va spun ca sunt numai iubire si numai pace si numai rabdare si iertare. De ce sa ma mint mintindu-va pe voi? Pot sa va spun doar ca INCA nu sunt toate acestea, si ca imi doresc din adancul fiintei mele sa fiu asa si ca invat, zi de zi, fara exceptie, prin toate experientele prin care trec, cum sa imi amintesc cine sunt si sa fiu, fara sa ma mai las doborata de prejudecati, temeri, suspiciune, indoiala. Este greu, si stiti si voi, ca treceti prin asta. Dar nu este o scuza pentru a ocoli iluminarea. Uneori imi este atat de greu incat simt ca o iau razna si ca o nebuna dau iama in casa gandurilor si invataturilor mele si arunc cu tot ce am invatat de pereti si pe geam, si trantesc si sparg, si neg orice am stiut vreodata, si distrug orice urma de siguranta pe care o castigasem prin eforturi zilnice, ca apoi sa ma asez, sa rasuflu adanc si sa zic: ok, sa vedem ce mai e de salvat, ce a rezistat furiei si inca traieste eroic. Si adun mizeria si fac curat, asezand ideile si credintele care au rezistat furiei la loc pe raft. Sincera sa va spun, cele care raman intacte adesea sunt cele frumoase, de la Dumnezeu. Am observat ca ideile negative sunt doar un produs al delirului si se retrag in cusca lor ca un animal ranit, cand furtuna inceteaza. Se retrag. Nu dispar.

Asa m-am revoltat eu pe Dumnezeu zilele trecute. Pentru ca sunt intr-un mare impas al vietii mele si desi El mi-a spus sa stau linistita, ca daca imi fac misiunea, imi asigura El traiul, eu, nu ma pot lasa in bratele Lui si sa nu detin eu insami controlul vietii mele. Ma intreb adesea, ca un om ce sunt – ce sa fac eu cu evolutia spirituala, ca evolutia spirituala nu mi-a dat de mancare si nici n-o sa-mi dea? Si asa incepe revolta mea, indreptata spre Dumnezeu pe care incerc din rasputeri sa il inteleg. El nu se supara niciodata chiar daca uneori vorbesc cam dur, si ma calmeaza. As vrea din suflet sa Il cred cand El promite asa cu seninatate si dragoste ca nu trebuie sa imi fac griji pentru ca ma ajuta. Dar nu pot, desi daca ma uit in urma, de cate ori m-am ingrijorat, El m-a ajutat si mi-a dovedit ca intr-adevar ma ajuta. Am ajuns la intelegerea ca sunt suparata pe Dumnezeu. Si ceva imi spune pentru ca eu cred ca El m-a tradat, undeva la un alt nivel, de care nu imi aduc constient aminte. Insa El mi-a spus ca nu m-a tradat, pentru ca viata mea respecta exact planul facut de NOI DOI impreuna, doar ca eu am uitat si nu mai inteleg nimic.

Am citit de curand o carte care m-a facut sa revin asupra conceptiei mele despre cum viata pe Pamant este o lectie si Pamantul este o scoala. Aceasta carte spune ca de fapt, viata pe Pamant este o experienta care ne ajuta pe noi sa traim realitatea a CEEA CE SUNTEM, amintindu-ne, prin ceea ce experimentam, cine suntem. Atunci, viata este o experienta revelatoare in suma momentelor ei. In spiritul unui Dumnezeu iubitor care ne-a dat liberul arbitru si care ne iarta necuprins, aceasta varianta mi se pare mult mai credibila. Si intuitia mea spune la fel. Se pare ca atat cat traim construim si daramam credinte, intarindu-ne in cunoastere si in credinta. Eu inca fac asta.Si cred ca nici nu este potrivit pentru evolutia noastra sa ne inchidem orizonturile odata ce am ajuns la niste prime concluzii.

In plus, vreau neaparat sa va povestesc un experiment pe care l-am facut eu in ultimele 4 saptamani si care m-a ajutat sa inteleg mult mai bine forta cuvantului. Am facut experimentul lui Masaru Emoto cu orezul pus in apa si lasat acolo 3 saptamani. Am pus in trei vase orez si l-am acoperit cu apa. Am acoperit vasele ca sa nu interactioneze cu factori din mediul extern. Am lipit pe unul din vase un bilet continand cuvinte pozitive : TE IUBESC, TE IERT, DUMNEZEU, MULTUMESC, PACE, LUMINA, DAI KO MIO. Pe un altul am scris:  DEPRESIE, ESTI URAT ESTI VINOVAT, ESTI PROST, NU ESTI IN STARE, TE URASC. Iar pe al treilea am scris doar DEPRESIE. Le-am plasat pe pervazul camerei si le-am lasat sa lucreze. Dupa doar 3 zile am observat ca vasul care are cuvinte frumoase continea orez cu apa tulbure si celelalte erau intacte. Credeam ca experimentul o sa iasa contrar observatiilor lui Masaru. Am revenit peste 3 saptamani si ce am constat:

– vasul cuvintelor frumoase avea orezul curat, intact si apa curata,aproape limpede, emanand un parfum frumos de fermentatie naturala.

– vasul cuvintelor urate avea orezul galbui, cu mucegai si apa tulbure, cu miros oribil de stricat.

– vasul cu “depresie” avea apa tulbure, galbuie, o spuma galbuie deasupra, pete de mucegai, si un miros puternic de stricat.

Acestea sunt imaginile:

PRIMA ZI : stanga – cuvinte negative ; centru sus – depresie ; dreapta – cuvinte pozitive.

ZIUA 21 – stanga – cuvinte negative; centru – cuvinte pozitive; dreapta – depresie.

(din fericire nu am putut fotografia si mirosul 🙂 ).

  A fost o lectie importanta pentru mine sa vad rezultatul. Acum incerc pe cat posibil sa folosesc cuvintele pozitive in viata mea ca sa ma ajute. De exemplu, incerc sa vorbesc frumos si pozitiv, am scris aceste cuvinte pe lada cu fructe si legume ca sa le conserve proaspete, am scris aceste cuvinte pe lesa catelului ca sa il ajute sa se dezvolte armonios, le-am scris si pe ghiveciul bonsaiului ca sa vegheze asupra lui si este doar inceputul.

Apoi, voi incerca pe cat posibil sa nu mai gandesc urat si negativ despre situatii si persoane, si mai ales despre mine. De asemenea, am constientizat ca si depresia are forta ei distructiva. Ce pot cere mai mult de atat, cand mi s-a demonstrat in fata, fara indoiala, care este efectul cuvintelor si sentimentelor noastre? Nu ramane decat sa tin cont de ce acum stiu sigur. Va dati seama ce ne fac aceste cuvinte noua ca oameni? Toleranta, rabdarea, iubirea, iertarea, recunostiinta. Acestea sunt starile pe care trebuie sa le manifestam.

Am inceput experimentul cu alte cuvinte, de 3 zile. Am pus pe un vas NU, pe un altul DA, pe un altul numele meu intreg si pe altul numele iubitului meu. Astfel vom putea observa ce vibratie si beneficitate avem noi ca fiinte intrupate in aceasta viata, in acest moment. Si voi mai observa ce modificari produce DA si ce aduce NU. Forta afirmatiei si forta negatiei. Va voi tine la curent. Ce pot spune este ca dupa doua zile, vasul meu si al iubitului meu aveau deja mucegai si vasul cu NU era tulbure. Cel cu DA era inca proaspat si limpede. Revin cu vesti peste 18 zile. Apoi as vrea sa dau Reiki vaselor cu numele noastre si sa imi cer iertare de la ele, ca sa vad daca le pot “vindeca”. Este un experiment foarte interesant.

Faceti si voi experimente. Testati concepte si credinte daca asta simtiti. Uneori, ca oameni, trebuie sa filtram realitatea prin intermediul celor 5 simturi chiar daca cel de-al saselea ne spune ceva. Totul e permis, experimentati!

Va iubesc! Revin foarte curand cu noi articole.

Cum vindeca Iisus

Cineva a gasit zilele trecute blogul acesta cautand dupa sintagma “cum vindeca Iisus”. Si m-a pus pe ganduri insasi sintagma. In randurile ce vor urma, voi prezenta o opinie personala, bazata pe citirea Bibliei si a altor carti, urmarirea unor documentare, si intuitia personala, prin care am cernut informatiile si le-am acordat la inteligenta mea interioara, originara.

Cu totii am auzit de vindecarile facute de Iisus, cand prin Cuvant sau prin atingere, el readucea sanatatea si integritatea fizica oamenilor pe care ii intalnea. Dincolo de minunatul dar al iertarii pacatelor noastre, Iisus ne-a lasat drept mostenire si multe secrete ale unei vieti echilibrate si sanatoase, aratandu-ne prin puterea exemplului sau ca orice este posibil prin credinta si asigurandu-ne ca oricare dintre noi, poate face lucruri si mai marete decat a realizat El. Insa noi nu l-am crezut. Cel putin nu cu adevarat. Am luat si asimilat relatarile din Biblie ca pe niste povesti frumoase de incantat copiii. Nu am inteles ca ele de fapt erau exemple de ce putem face, NOI, cu totii, ca fii ai lui Dumnezeu. La modul amuzant, mi-l imaginez pe Dumnezeu cum a zis:” Du-te tu, mai Christ, si arata-le cum se face, ca astia mici se autodistrug. Hai ca ce au facut pana acum nu se pune, ca erau ignoranti si nu le-a aratat nimeni, desi eu le-am lasat constiinta! Macar tu sa ii inveti!” Si asa s-a intrupat constiinta christica in omul numit Iisus, care a devenit Mantuitorul. El a fost cel mai mare Invatator pe care l-a avut omenirea si omenirea a tras chiulul de la lectii sau a copiat la examenele vietii.

Sa revin la vindecarile infaptuite de Iisus.

O sa incep cu unica teorie pe care o neg. “Iisus infaptuia minuni pe care noi nu le intelegem si nimeni altul nu le poate face.” Multi oameni, si chiar Biserica sustin aceasta teorie care nu face decat sa ne pastreze pe ochi ochelarii de cal. In primul rand, ceea ce facea Iisus, nu erau minuni. Omul numeste  “minune” orice este dincolo de puterea lui de a intelege. Oare ar fi meritat sa vina Iisus pe Pamant si sa ne arate niste lucruri dincolo de priceperea si intelegerea noastra, si sa ne mai si spuna ca putem face lucruri mai mari ca acelea? Oare unii cred ca venirea lui Iisus a fost o gluma? Iisus a venit sa ne invete ceva, si ne-a demonstrat ce vroia sa ne invete prin exemple. Ca sa invatam de la El si sa avem si dovada ca functioneaza. Insa noi am uitat si am mers mai departe, secol dupa secol, ignorandu-ne capacitatile date de Dumnezeu. I-am lasat pe altii sa ne spuna ca nu putem si noi chiar am crezut ca nu putem. Si asa am ajuns bolnavi si fara speranta.

Apoi, eu am mai multe teorii, pe unele din ele preluandu-le de la oamenii cu care am intrat in contact:

1. Iisus vindeca cu Cuvantul, forta Cuvantului fiind insasi forta divina.

2. Iisus vindeca cu ajutorul Intentiei, care este energie creatoare.

3. Iisus vindeca cu palmele, folosind energia vietii, divina ( ceea ce acum se numeste reiki).

4. Iisus vindeca prin vizualizare omului sanatos, vizualizarile lui materializandu-se imediat.

5. Iisus vindeca prin accelerarea regenerarii celulare.

6. Iisus vindeca prin activarea celulelor stem.

7. Iisus vindeca prin propria sa prezenta, datorita curateniei si vibratiei sale foarte inalte.

8. Iisus vindeca prin iubirea pe care o emitea asupra oamenilor.

9. Iisus vindeca prin puterea credintei celor bolnavi.

10. Iisus, in procesul de vindecare folosea toate cele de mai sus.

1. Se spune ca la inceput a fost Cuvantul. Si cu forta creatoare a cuvantului, Dumnezeu a creat toate cele ce exista. Pentru ca Dumnezeu este Creatorul Suprem si este Iubire, Cuvantul Lui creaza pe loc, cele mai marete lucruri, de la Universuri, pana la fiinte si realitati. Dumnezeu creaza Viata. Si Viata inseamna prin definitie Perfectiune si Sanatate. Iisus a fost intruchiparea unei persoane divine pe Pamant, si a avut aceeasi putere a Cuvantului creator la indemana. Cand Iisus i-a spus lui Lazar: Lazare, vino afara! ( fie ca era vorba de o moarte spirituala simbolica, metaforica, sau chiar de moartea trupului – eu tind spre prima), Cuvantul Lui l-a facut pe Lazar sa iasa afara. Pentru ca Iisus a zis, cuvantul Sau a creat si a materializat instant, dand viata. Si Lazar a revenit la Viata. Ganditi-va, daca Cuvantul creeaza, si daca noi suntem cu totii dumnezei creatori ai realitatii, ce efect au cuvintele pe care le rostim noi? Ce efect au asupra celorlalti – transformandu-i in ceea ce credem despre ei si luandu-le sansa de a se manifesta liber si neconstransi de proiectiile noastre asupra lor. Si ce efect au cuvintele noastre, din gand, pe care ni le atribuim noua insine – cum ar fi: sunt prost, nu pot, nu sunt in stare, ma urasc, viata mea este trista, sunt plictisit, sunt rau, sunt o victima etc. FIECARE CUVANT PE CARE IL GANDIM, IL ROSTIM, IL SCRIEM, IL ZAMISLIM DIN MINTEA NOASTRA, CREEAZA CEVA. TU ALEGI CE! Iisus constientiza perfect puterea cuvantului si cu ea vindeca oamenii, ca si cum nu ar fi fost niciodata bolnavi…sau morti.

2. Iisus vindeca cu ajutorul Intentiei. Inainte de a formula cuvantul, inainte de a gandi cuvantul, inainte de a rosti cuvantul, exista intentia. Intentia poate exista si fara sa ia nastere cuvantul. Intentia este punctul zero a orice exista in viata noastra si a orice suntem. Iisus a venit pe Pamant cu intentia sa vindece. Practic, la cat de mare era puterea Lui, ar fi trebuit sa vindece, si probabil a si vindecat, dinainte sa se intrupeze si dinainte sa creasca si sa devina Mantuitor. Intentia Sa a vindecat din momentul in care ea a aparut. In momentul in care Iisus privea la cei bolnavi, cu puterea intentiei Sale de a-i vindeca, el le reda sanatatea. Pentru ca Iisus era Unul cu Intentia Sa, functiona imediat si fara gres. Multi dintre noi actioneaza opus Intentiei lor sau multora le scapa de sub control minte si dau nastere unor intentii malefice, bolnave, care creeaza realitati negative.

3. Iisus vindeca prin Reiki. Adica emitand si transmitand prin palmele sale energia universului, lumina. Aceasta teorie am fondat-o pe baza a doua idei. Prima idee este imaginea lui Iisus punand palmele asupra celui bolnav. Exact ca si cum ar trimite energie. A doua idee este povestea care ne descrie cum Iisus i-a daruit lui Mikao Usui revelatia energiei Reiki. Ah, si ar mai fi o idee: eu, personal, de cand practic reiki, ma gandesc automat si mult mai des la Iisus. Ca si cum ar fi prezent cu mine mereu. Senzatie pe care inainte nu o aveam, desi stiam ca Iisus ne insoteste mereu.

4. Iisus vindeca prin vizualizare. Vizualizarea este “sora” cu intentia. Eu cred ca Intentia se poate manifesta in urmatorul pas al creatiei prin: gand, vizualizare, actiune. Uneori se poate manifesta doar prin una din cele trei, alteori se poate manifesta prin toate. Vizualizarea inseamna sa creezi o imagine a ceea ce vrei sa realizezi, sau a ceea ce vrei sa se intample. Urmatorul pas dupa vizualizare este sa crezi ca ceea ce ai vizualizat se poate materializa. Deci vizualizarea fara credinta nu functioneaza. Daca Iisus ar fi vizualizat orbul  cu ochi perfect sanatosi, orbul ar fi devenit vazator. Pentru ca, repet,  forta lui Iisus era atat de mare, si Iisus era Credinta insasi, incat orice vizualizare se materializa instant. Aceasta este o alta metoda de a obtine sanatatea si orice altceva ce ne dorim. Noi oamenii vizualizam mult. Noi numim asta “visare”. Cu totii visam zi de zi la lucrurile pe care ni le dorim. Adesea visele ni se indeplinesc daca continuam sa vizualizam mult si daca insistam, dar dupa un timp indelungat. Pentru ca nu credem cu adevarat in ceea ce vizualizam, dar in cele din urma ni le atragem doar prin forta atractiei gandului. Daca am si crede in ceea ce visam, am obtine materializarea viselor in timp mult mai scurt. Iisus o facea imediat, pt ca El STIA ca ce vizualizezi se manifesta.

5. Iisus vindeca prin accelerarea regenerarii celulare. Aceasta este o teorie pe care am auzit-o candva. S-a dovedit stiintific ca o odata la 5-6 ani, TOATE celulele corpului nostru se regenereaza. Adica, daca am avea grija sa ne purificam si sa nu creem noi celule cu incarcatura negativa, am fi ca niste nou-nascuti odata la 5 ani! Cel care sustinea aceasta teorie spunea ca Iisus stia cum sa accelereze regenerarea celulelor astfel incat organul vatamat sa se refaca instantaneu. Interesanta teorie. Si posibila. De ce, nu?

6. Iisus vindeca prin activarea celulelor stem. S-a descoperit recent ca la baza formelor de viata stau celulele stem. Celulele stem sunt celule neutre matriceale, care pot adopta orice forma, orice functie, orice marime. Aceste celule stau la baza formarii tuturor celulelor din lumea vie, si astfel, ele sunt un punct pe care noi, toate fiintele vii, il avem in comun. Si sa ne mai zica cineva ca suntem diferiti! Aceste celule embrionare se preleveaza din placenta in ultimii ani, si se folosesc pentru insanatosirea organelor bolnave si pentru reconstructia de organe. Noi le avem in organism, in stare inactiva dar pregatite sa se activeze si sa repare tesuturile oricand. O teorie ar fi ca Iisus avea cunoasterea si puterea sa activeze aceste celule stem care revitalizau si reparau organul bolnav.

7. O alta teorie ar fi ca Iisus vindeca prin propria sa prezenta, datorita vibratiei sale mari. Se stie din Biblie ca unii oameni se vindecau doar daca se atingeau de El. Eu as explica acest fapt prin ideea ca, avand o vibratie foarte mare, o puritate extraordinara, si o amprenta energetica puternica, Iisus “molipsea” de perfectiune si sanatate, pe oricine intra in campurile sale energetice. Este si normal, dupa parerea mea, ca daca o fiinta cu vibratie joasa, adica bolnava, intra in campul unei fiinte cu vibratie foarte inalta si puternica, sa isi ridice vibratia, si, prin urmare, sa se insanatoseasca.

8. Iisus vindeca prin iubirea pe care o purta oamenilor. Iisus s-a intrupat pentru ca Dumnezeu iubea enorm oamenii, pe care tot din iubire i-a creat. La fel, si Iisus iubea oamenii atat de mult incat s-a rastingnit pentru ei si a suferit dureri fizice crunte ca sa ii invete lectii valoroase si sa le spele pacatele, sa ii salveze. Cand iubesti pe cineva, ii faci bine, nu? O persoana iubita se transforma sub ochii tai. Intai spiritual si apoi fizic. Bineinteles, daca dragostea pe care i-o oferi este pura, dezinteresata, neconditionata. Daca iubirea noastra pamanteasca poate face bine, ganditi-va, iubirea lui Iisus, iubirea lui Dumnezeu, cat de buna este pentru noi! Cat de mult ne poate transforma si vindeca daca ne deschidem sa o simtim si sa o apreciem! Un sentiment de o asemenea puritate si frumusete coplesitoare, pe care infim de putini dintre pamanteni au cunoscut-o pe Pamant, si cu totii am cunoscut-o in Cer, este normal sa vindece doar prin propria sa existenta!

9. Vindecarile erau posibile datorita credintei celor care se vindecau. Adesea Iisus ii intreba: Crezi? Si ei spuneau “da”. Si se vindecau. Sau ei insisi Il cautau pe Iisus pentru ca credeau cu tarie in puterea Lui vindecatoare. Chiar Iisus le spunea unora din cei vindecati: “mergi, credinta ta te-a vindecat!”. Inseamna ca daca cei vindecati nu ar fi crezut, “minunea” nu s-ar fi produs. Inseamna ca trebuie sa asimilam si acceptam vindecarea cu toate structurile noastre, cu mintea si cu spiritul, cu trupul si cu corpurile subtile. Daca cineva incearca sa ne vindece dar noi refuzam la nivel subtil vindecarea, ea nu se va intampla. Pentru ca avem mai presus de toate liber arbitru. Si daca noi nu dorim ceva, acel ceva nu ni se va intampla. Avem doar ceea ce ne dorim, caci cerem multe, dar dorim putine.  Astfel, Iisus a dovedit ca totul este posibil prin credinta.

10.  Iisus a folosit toate cele de mai sus pentru a vindeca. Aceasta, este dupa mine, cea mai plauzibila teorie. Pentru ca, asemenea bolii, si vindecarea este un fenomen la fel de complex care trebuie tratat holistic. Si consider ca este nevoie de Intentie, Vizualizare, Cuvant, Energie Universala, Iubire, Credinta, Atingere, Prezenta, Regenerare (Reinnoire – renuntare la vechi, detasare de trecut), Reconectare la Sursa si mai presus de toate de Constienta, pentru a ne vindeca. Asa ca, de ce nu ar fi utilizat Iisus toate acestea pentru a arata oamenilor ca schimbarea, imbunatatirea, perfectionarea, vindecarea, evolutia, stau in mainile lor?

Asa cred  eu ca a vindecat Iisus. Si a putut vindeca pentru ca El era parte din Tatal, si folosea puterea de la Tatal Nostru. Si noi suntem parte din Tatal, creati dupa chipul si asemanarea Sa. Ce credeti ca inseamna asta? Credeti ca sunt doar vorbe in vant? Insusi Iisus ne-a spus: “Tot ce am facut eu, voi o sa faceti, si lucruri mai mari ca acestea (…) ca si voi puteti face tot ceea ce fac eu, chiar si mai mult”… Are cineva contraargumente? 🙂

Hai, la treaba! Iisus fie cu voi!

Va iubesc!

Puterea rugaciunii

Ce este rugaciunea?

Rugaciunea. Cati dintre noi ne rugam mereu? Cati dintre noi ne rugam macar o data pe saptamana? Cati dintre noi ne rugam cu adevarat, prezenti cu inima in rugaciune si cu rugaciunea in inima? Cati dintre noi constientizam adevarata valoare a rugaciunii si cat de benefica este ea? Rugaciunea ne poate schimba vibratia, viziunea, vietile.

“Rugati-va neincetat” ne spunea Apostolul Pavel, caci rugaciunea este izvorul si forma cea mai intima a vietii noastre. “Intra in camara ta si inchide usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in acest loc tainic”, vrea sa spuna ca trebuie sa ne adunam in noi insine si sa facem aici un sanctuar; “locul tainic” este inima omului. Viata de rugaciune, densitatea ei, adancimea ei, ritmul ei masoara sanatatea noastra spirituala si ne descopera noua insine.

Dar ce este rugaciunea? Atat de putini o intelegem…

Rugaciunea este la modul cel mai simplu, dialogul nostru cu divinitatea. Este o forma de comunicare frumoasa, revelatoare, vindecatoare, purificatoare, prin care noi ne reconectam la Sursa Vietii, Divinitatea, in toata Unitatea si toate formele ei de expresie ( pentru ca ne putem ruga la Dumnezeu, sau la Iisus, sau la Fecioara Maria,sau la Duhul Sfant, sau la arhangheli, ingeri, ghizi si alte fiinte de lumina ). Este ca si cum am da un telefon Acasa, si facem un schimb de iubire reconfortanta cu cei dragi noua. Este exact acelasi lucru cu a iti suna familia de la departare si a le comunica cum esti, ce faci, ce ai nevoie, cat de dor iti e de ei, cat de mult ii apreciezi, cat ii iubesti, si ei sa iti comunice aceleasi lucruri. Noi venim de la Dumnezeu, din Ceruri, caci acolo este Acasa, ci nu aici…si rugaciunea, este “telefonul” pe care il dam acasa ca sa ne auzim parintii si fratii.

Si atunci ma intreb eu, cum de ne e dor atat de rar de ei? Cum de ii uitam si ii ignoram? Cum de ne e teama sa le vorbim si ne rusinam? Oare o familie nu te accepta mereu asa cum esti si nu te iubeste neconditionat, sprijinandu-te si sfatuindu-te in orice conditii? De ce ne vedem mici si vinovati in fata bunatatii pe care ne-o arata clipa de clipa Dumnezeu si fiintele lui de Lumina? Ei nu ne judeca, ei nu ne condamna, ei ne iubesc neconditionat si asteapta cu cel mai mare drag zi de zi, “un telefon” de la noi.

“Fa din rugaciunea mea o taina a prezentei Tale”. Omul isi incordeaza auzul la glasul lui Dumnezeu: “trebuie sa ne rugam pana ce Duhul coboara peste noi…, cand el a venit sa ne viziteze, trebuie sa incetezi rugaciunea”, sfatuieste Sfantul Serafim.Iisus “foarte de dimineata, sculandu-Se a iesit, S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo”.

Ca sa ne amintim mereu cine suntem si de unde venim, si ce putere data de Dumnezeu avem, ar trebui sa traim in rugaciune. De la prima raza a soarelui, pana la coborarea stelelor peste cer, si chiar in timpul somnului. Mai degraba comunicam cu Dumnezeu in timpul somnului, cand mergem in alte planuri ale creatiei, decat in timp ce suntem treji. Pentru ca in timpul somnului nu ne putem opune naturaletii, nu ne putem opune starii noastre normale, de conexiune cu divinitatea iubitoare.

De ce se roaga oamenii?

Oamenii se roaga cu putine ocazii…din pacate. Cand se roaga oamenii? In general, la greu. Cand dau de greu, oamenii isi aduc aminte de rugaciune si cer ajutor. Oamenii se roaga cand sunt bolnavi, pentru vindecare. Oamenii se roaga pentru raspunsuri pe care nu le pot gasi singuri. Se mai roaga pentru bunastare si bani. Pentru iertarea pacatelor. Pentru protectie. Este bine si macar atat, insa ideal este sa nu ne rugam la Dumnezeu doar la greu, doar cand avem un interes, sau cand ne aducem aminte de EL din an in paste. Normal ar fi sa ne rugam lui Dumnezeu clipa de clipa, si la bine si la rau, ca sa putem sa impartasim cu el atat bucuriile noastre cat si grijile noastre. Oricum, desi nu suntem foarte constienti, Dumnezeu, Iisus, Maria, ingerii, arhanghelii, ghizii, toate fiintele de lumina de care am auzit si pe care nu le cunoastem, sunt langa noi in fiecare secunda a vietilor noastre, si nu ne parasesc niciodata, desi noi le ignoram. Imagineaza-ti cum ar fi sa stai mereu alaturi de o persoana pe care sa o iubesti si pe care sa vrei sa o ajuti si care sa te ignore ca si cum nu ai exista si care niciodata nu iti adreseaza niciun cuvant. Nu ar fi prea frumos, nu? Asa te porti tu cu ei. Sa le accepti prezenta si sa ii contactezi prin rugaciune nu ti-ar aduce decat beneficii, nu ai de ce sa te temi.

Oamenii se roaga in biserici, ca asa trebuie, ci nu ca asa simt. Oamenii se roaga mecanic de multe ori, lasandu-si inima deoparte.

Rugaciunea isi are izvorul in inima si inima noastra este lacasul tuturor adevarurilor despre noi insine si despre sursa noastra, pentru ca in ea salasluieste Sinele nostru, etern si divin.

Oamenii se roaga ca sa ceara ceva ( desi ei nu stiu ca oricum Dumnezeu le va da), ca sa multumeasca lui Dumnezeu ( mai rar, dar si atunci cu scopul de a cere ceva apoi – in stilul ” multumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat, dar mai da-mi inca”), si de lauda (si mai rar). De obicei oamenii cer. Altii se roaga pentru iertare, crezandu-se pacatosi groaznici care trebuie sa se tarasca ca serpii ca sa obtina iertarea si viata vesnica. O, Doamne, de ar stii ei ca Tu deja i-ai iertat dinainte sa greseasca! De ar stii ca iertarea de sine sta doar in mainile lor…Acesti oameni, care cauta iertarea la Dumnezeu, de obicei nu o gasesc. Pentru ca ei nu se iarta pe ei insisi. Cauta iertarea in locul care nu trebuie, si in sufletele si mintile lor se inradacineaza neiertarea si ura de sine, care prelungeste sentimentul de vina in toate zilele vietii lor. Si se intreaba: Doamne, eu m-am rugat sa ma ierti, Tu de ce nu ma ierti, ca uite ce vinovat ma simt? Si cred ca Dumnezeu e neiertator. Gresit! Dumnezeu stie ca tu ai sa gresesti dinainte ca tu sa gandesti greseala! Si EL iarta TOTUL, pentru ca te iubeste! Nu te mai ruga pentru iertare, aplecat/a la pamant si vinovata ca de crima, ci uita-te in tine ca sa gasesti iertarea proprie.

Ce este de fapt rugaciunea

Rugaciunea este, deci, un dialog deschis, liber, sincer, familial, izvorat din inima, cu divinitatea sub toate formele ei, pentru a ne purifica si acorda la vibratiile Sursei divine, pentru a accesa Intelepciunea divina, pentru a accesa Inspiratia creatoare, pentru a gasi raspunsurile de care avem nevoie, pentru a ne confesa celor mai buni prieteni pe care ii putem avea, si pentru a ii invoca in existenta noastra, acceptandu-le prezenta si cerandu-le tot sprijinul.

Eu cred ca rugaciune inseamna sa te trezesti dimineata si sa spui cu zambetul pe buze : “Buna dimineata Tata, buna dimineata ingeri, buna dimineata Iisus, buna dimineata arhangheli, buna dimineata tuturor! Va multumesc pentru aceasta noua zi si ramaneti alaturi de mine! Va iubesc!” . Rugaciune inseamna sa spui in secunda dinainte de a face ceva,sau de a ti se intampla ceva : “Doamne ajuta!”. Rugaciune inseamna sa stai in autobuz in trafic si sa vorbesti in gandul tau cu Dumnezeu, sau cu Iisus, sau cu cine simti tu, despre orice iti vine in minte. Primul gand care vine si care pare strain de gandirea ta obisnuita, este de la Dumnezeu. Rugaciune inseamna sa stai in parc si sa privesti un copac superb si sa spui : “Doamne, ce frumoasa e creatia ta!”. Rugaciune inseamna cand te simti trist, sa inchizi ochii si sa te gandesti la iubirea lui Dumnezeu. Rugaciune inseamna sa gatesti si sa spui : “Doamne, binecuvanteaza aceste legume si fructe, aceasta apa, aceasta mancare si fa ca ea sa ma hraneasca, sa ma vindece, sa ma ajute sa imi fac misiunea”. Rugaciune inseamna sa iti recunosti vulnerabilitatea uneori si sa spui ” Doamne, eu nu stiu ce sa mai fac, trimite-mi tu solutia sau rezolva tu problema.” Rugaciune inseamna sa ii dedici lui Dumnezeu tot ce faci si sa ii multumesti pentru ceea ce tu ai creat. Rugaciune inseamna sa pronunti numele lui Dumnezeu, pentru c numele Lui este plin de daruri si plin de putere. Rugaciune inseamna sa pronunti numele lui Iisus pentru ca numele Sau este plin de Iubire si de Mantuire. Rugaciune este sa iti saruti copilul pe frunte si sa il binecuvantezi. Rugaciune este sa privesti spre stele intr-o noapte senina si sa te umpli de linistea lor, intr-o tacere minunat graitoare. Rugaciune inseamna sa lasi inima sa asculte glasul intuitiei, care este glasul lui Dumnezeu.

Asta cred eu ca inseamna rugaciune.

Rugaciunea din suflet, ca si cum ai vorbi cuiva drag si prietenos, fara temeri, vinovatie si sentiment de inferioritate, cu cuvintele tale simple, si cu toata deschiderea, este rugaciunea adevarata care ar trebui intretinuta fara oprire, in fiecare clipa a vietii tale. Exact ca si cum ai vorbi celui mai bun prieten. Sincer, si cu iubire.

Rugaciunile standard

Sunt foarte multe rugaciuni care sunt si scrise si transmise sub forma neschimbata, pe care oamenii le invata pe de rost si le rostesc in anumite situatii. Si aceste rugaciuni au beneficitatea lor, si unele au vibratie foarte mare, pentru ca au fost create din suflet, de oameni cu mare iubire de Dumnezeu. Unele din aceste rugaciuni au fost transmise chiar de Dumnezeu prin cei care le-au scris si transmis mai departe. SI cuvintele din ele nu sunt aleatorii, ci sunt pline de forta vindecatoare, sau contin exact numarul de telefon al lui Dumnezeu, sau ne influenteaza pana si ADN-ul. Nu glumesc. Este testat si stiintific, dar mai ales este experimentat de milioane de oameni.

Insa, daca rostim aceste rugaciuni standard, este bine sa le rostim tot din suflet, crezand fiecare cuvant din ele, ci sa nu le spunem robotic, doar cu mintea. Este adevarat ca unele din ele, cum ar fi Tatal nostru, au efect chiar si spuse pe graba, sau robotic, pentru ca fiecare cuvant este o puternica invocatie care se manifesta automat, insa nu se poate compara efectul rostirii unei rugaciuni cu toata inima si credinta, cu efectul unei rugaciuni grabite si mentale. De asemenea, este posibil ca unele din rugaciunile scrise, sa contina amprenta celui care le-a scris, si anume: temerile, fricile, ideile preconcepute, viziunea limitata sau gresita despre Dumnezeu si divinitate, vinovatia etc. Si noi, asimiland automat si repetand aceste rugaciuni, sa ne integram in mental si in structurile noastre aceste energii care nu numai ca devin ale noastre si incep sa se manifeste odata inradacinate in subconstient, dar si impiedica comunicarea eficienta cu Dumnezeu. E ca si cum ai incerca sa vorbesti cu cineva la telefon in timp ce pe fir ceva zumzaie foarte tare.

Apoi in aceste rugaciuni mai sunt si cuvinte care pun presiune pe sufletele noastre si ne dau o senzatie de vinovatie, care ne determina sa ne ascundem din fata lui Dumnezeu, vazut de multi ca ” razbunator “, ” aspru”, ” pedepsitor”. Cuvinte precum: pacatos, murdar, necuviincios, stricat, stricaciune, pacat, nevrednic, netrebnic, robul, nu fac decat sa puna distanta intre noi si Dumnezeu, acordandu-I un rol de judecator si noua, un rol de judecati. Nu este niciodata asa. Dumnezeu nu ne judeca, El ne accepta. Cei care ne judecam, suntem noi, Ne judecam unii pe altii si aruncam cu pietre. Relatia noastra cu Dumnezeu nu este supus si umil om nevrednic care cere indurare de la un stapan dur si puternic. Relatia noastra cu Dumnezeu este de picatura de divinitate rupta din oceanul divin al creatiei in care ne intoarcem mereu primiti cu dragoste. Pe acest temei trebuie dezvoltata minunata rugaciune a inimilor noastre.

Din cauza acestor riscuri eu evit  sa folosesc rugaciunile care nu imi reprezinta gandirea si simtirea, viziunea, despre Dumnezeu. Prefer rugaciunea personala, sincera, directa, dar nu ezit niciodata sa rostesc Tatal nostru.

Eficienta rugaciunii

Cred ca ati inteles cand este rugaciunea benefica.Insa mai sunt cateva micute sfaturi pe care le-am primit spre binele nostru inca de la zamislirea lumii, si apoi prin Iisus. In Marcu 11, 24-25, gasim : De aceea Va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre.

Cum spuneam, multi oameni se roaga, dar putini sunt aceia care stiu ca toate gandurile si toate sentimentele noastre sunt de fapt rugaciuni. Intr-un fel specific, rugaciunea este contactul constient catre puterea divina atotcuprinzatoare dinlauntrul tau. Astfel, rugaciunea eficienta trebuie sa se bazeze pe prezumtia ca in noi insine exista o putere mai inalta, care este in stare sa realizeze ceea ce dorim, in masura in care credem in adevarata existenta a acestei forte. Rugaciunea eficienta este deci identica cu o stare de spirit sincera, consolidata, care provine si creste din convingere. Daca dorinta ta a fost acceptata in totalitate de catre subconstientul tau, ea va actiona ca parte a legii creatiei careia i se supune viata ta. Ceea ce vrei sa crezi, trebuie sa crezi cu adevarat si, daca ai facut aceasta, ti-ai influentat efectiv subconstientul; el va reactiona corespunzator acestei influente.

De asemenea iertarea este o prezumtie necesara pentru o rugaciune eficienta. Cand stati si va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva. Iertandu-i pe cei care ne-au gresit vreodata noi ne eliberam de resentimentele si tensiunile interioare si astfel eliberam puterea tainica a subconstientului care poate in acest mod sa duca la indeplinire rugaciunile noastre. Si un mod de a aduce pacea in sufletele noastre este acela de a ne ruga pentru acele fiinte fata de care noi avem anumite resentimente, si in acest mod toate acele tensiuni interioare ale noastre se vor dizolva.

Deci important este sa ne rugam cu credinta ca vom primi ceea ce cerem. Adica stiind din adancul sufletului nostru ca Dumnezeu ne da ceea ce ne trebuie fara indoiala la timpul potrivit, daca si ceea ce ne dorim noi este in acord cu legile divine. Iar a doua idee este ca rugaciunea trebuie rostita in pace, in iertare, adica intr-o atmosfera de vibratie inalta, ceea ce presupune sa ne curatam greselile si sa iertam ca sa lasam loc in inima noastra ca Dumnezeu sa intre. Daca atunci cand ne rugam, Il primim pe Dumnezeu in inima, nu e oare frumos sa il primim intr-un loc curat si plin de energii pozitive? El cand ne primeste Acasa, asa ne primeste: cu iubire, cu iertare, cu tot ce e mai pur si mai frumos.

Urmatorul pasaj, pentru ca nici eu nu puteam spune mai bine, este din cartea “Practica Gandirii Pozitive” scrisa de Joseph Murphy si aparuta la Editura Deceneu:

” Un alt secret este acela ca nu trebuie sa te ingrijorezi de modul in care subconstientul va indeplini cererea ta. In subconstientul tau lucreaza o forta creatoare ce reactioneaza la gandurile si inchipuirile spiritului tau. Bineinteles, la hotararea finala trebuie sa ajungi in mod constient. Trebuie sa te hotarasti ce anume vrei si sa te increzi in subconstientul tau. Daca iti indrepti revendicarea spre subconstientul tau, trebuie s-o faci cu convingerea absoluta ca acesta dispune de o “reteta” pentru a-ti indeplini cererea. In Biblie sta scris: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Oricine cere ia; cel care cauta afla si celui care bate i se va deschide; cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare el ii va da piatra sau de-i va cere peste, oare el ii va da sarpe? (Matei 7, 7-10); mai mult: este vorba de materializarea oricarei rugaminti, a oricarei cerinte si a oricarei rugaciuni. Cereti, cautati si bateti la usa pana cand obtineti raspunsul in subconstientul vostru, pentru ca, prin natura sa, el raspunde si reactioneaza in permanenta.
Iar daca vrei sa te rogi eficient, trebuie sa-ti acordezi spiritul cu adevarurile cosmice ale Domnului, care nu se schimba niciodata. Sa-ti fie limpede ca nu cersesti, nu implori si nu te rogi cu umilinta. De fapt, iti aliniezi spiritul altfel si te orientezi spre adevar.”

Asadar, este important sa ne schimbam viziunea asupra rugaciunii si sa ii intelegem forta minunata si “secretele” care o fac eficienta.

Rugaciunea se face in biserica sau acasa?

Probabil multi dintre voi s-au intrebat candva daca rugaciunea este mai eficienta la biserica sau acasa. Raspunsul meu este: rugaciunea, este eficienta oriunde ai fi, daca o faci corect. Insa, in biserica, exista, datorita invocarii lor repetate, si datorita unei curatenii si vibratii mai inalte ale locului, niste energii mai benefice, niste entitati de lumina, Duhul Sfant, si alte prezente divine, care conlucreaza cu tine atunci cand te rogi si participa ca mesageri care intaresc comunicarea ta cu divinitatea. In plus, rugaciunea mai multor oameni in grup, pentru un tel comun, aduna forta tuturor la un loc si efectul produs de rugaciune este pe masura. Cu cat mai multi oameni se roaga pentru aceeasi cauza, cu atat respectivul lucru este invocat mai puternic si se va manifesta in plan fizic mai rapid si mai intens. Asa ca, exista sansa, ca daca tu te rogi corect, si mai si te deschizi ajutorului acestor energii si fiinte de lumina, ca rugaciunea ta sa aiba efecte imediate pe care sa le simti intens la nivelul tuturor structurilor tale si in toate planurile vietii tale. Si casa ta poate deveni la fel de curata ca o biserica daca o feresti de energii negative, daca o cureti mereu, daca ii faci protectie si invoci in ea toate entitatile binevoitoare care te pot ajuta si proteja. Atunci rugaciunea, poate fi la fel de eficienta.

Dar sa nu uitam un lucru. Dumnezeu este peste tot. In jurul nostru si in noi. Si mai ales, in inimile noastre, si nu exista loc mai sacru ca inimile noastre, nici macar in biserici. Daca ne aducem aminte, exista exemple si in biblie de oameni cu credinta mare in Dumnezeu care s-au rugat in locuri diverse, mai ales in natura, si rugaciunea lor puternica a determinat aparitia ingerilor, arhanghelilor, manifestarea prezentei lui Dumnezeu, sau chiar auzirea glasului Lui. Insusi Iisus, s-a rugat pe munte, in piete, in gradina, la masa, si oriunde a fost, rugaciunea sa a avut putere mare. Daca urmam exemplul lui Iisus, nu conteaza unde ne rugam, ci conteaza cum o facem.

Roaga-te oriunde simti: acasa, pe strada, la munca, in biserica, in parc, in lift, la coada la paine, in autobuz, oriunde!

Rugaciunea la icoane

Sunt oameni care cred ca rugaciunea la icoane este mult mai ajutatoare. Ca si cum figura reprezentata in icoana este sfantul insusi la care se roaga. Oamenii se roaga la icoane ca si cum acestea au puterea si forta de a le indeplini cererile, uitand ca puterea o are Dumnezeu si darurile de la El vin. La fel, dau un exemplu simplu. Sa zicem ca stai zi de zi alaturi de o persoana si o urmezi peste tot, dar ea are o poza cu tine si prefera sa vorbeasca cu poza ta, ignorandu-te pe tine. Ai zice ca persoana respectiva e putin cam nebuna, nu? Cam asa e si cu icoanele. De ce aveti impresia oameni buni ca e nevoie de intermediari ca sa ajungeti la Dumnezeu, la Iisus, la Fecioara Maria, la sfinti si arhangheli? Ei sunt langa voi mereu. Nu sunt cocotati nicaieri undeva in cer, pe un nor, departe.Rugati-va direct.

Nu sunt impotriva icoanelor. Am fost candva, pentru ca exact ceea ce am spus mai sus ma nemultumea. Insa am realizat ca icoanele sunt portaluri. Poate va suna ciudat, insa fiind reprezentari ale unor entitati cu vibratie inalta, ele conecteaza la acele entitati, la energia lor. Orice reprezentare a oricarei fiinte, este o amprenta a acelei fiinte, care conecteaza la ea. Este valabil si pentru oameni, luand in discutie pozele noastre. Se spune ca energetic, poza noastra este la fel de puternica si de vie ca si fiinta noastra, pentru ca ea contine o ilustrare a ceea ce reprezentam noi. Chiar daca este o reprezentare a corpului fizic, caci atat putem sa vedem cel mai multi dintre noi, daca am reusi sa vedem mai mult de atat, am reusi sa observam in fotografii si campurile energetice si aura oamenilor. De aceea este posibila terapia la distanta, pe fotografie, sau chiar pe scrisul cuiva, pentru ca si scrisul este purtatorul amprentei noastre energetice, ca si vocea noastra inregistrata, sau creatiile artistice, mancarea gatita, sau orice altceva ce ia nastere din noi. Deci, si icoanele, desi nu sunt reprezentari grafice exacte ale entitatilor pe care le reprezinta, ajuta la rugaciune, prin deschiderea de portaluri catre energiile acelor fiinte de lumina pe care le invocam, insa este important de retinut ca NU NE RUGAM LA ICOANA, CA OBIECT, SI ICOANA NU ESTE UN OBIECT SFANT. NE RUGAM LA DIVINITATE CU AJUTORUL ICOANEI. DAR LA FEL DE BINE, NE PUTEM RUGA SI FARA EA. Unii oameni au nevoie de carje inainte de a merge singuri.

Ce face rugaciunea la nivel energetic

In primul rand, la nivel energetic, rugaciunea ne acordeaza la vibratia inalta a divinitatii si lasa energiile ei sa patrunda in corpul nostru prin chakra 7, adica centrul energetic al conexiunii cu Sursa vietii.Ca urmare, ne energizam.

In timpul rugaciunii ne purificam, lasand lumina care patrunde in toate corpurile noastre, sa dizolve blocajele si sa vindece ranile produse de ignoranta si de ego.

In plus, comunicand cu divinitatea, ne deschidem fata de Sursa Intelepciunii Universale si primim in noi raspunsurile, soluriile, intelepciunea de care avem nevoie ca sa ne rezolvam problemele si sa ne vindecam, devenind oameni sanatosi si buni.

Cand invocam divinitatea si ajutorul ei, atragem in vietile noastre, prin invocare si intentie, prin credinta ca vom primi, energiile acelor lucruri de care avem nevoie si care se vor manifesta in plan fizic in curand. Deci rugaciunea este un prim pas in atragerea acestor lucruri.

Rugaciunea este un tratament eficient pentru boli deoarece la nivel energetic ea trateaza si transforma in lumina energiile negative care provoaca bolile.

Rugaciunea ne creste vibratia inimii, ne ajuta sa iertam si sa ne conectam la adevarata noastra esenta.

Efectul rugaciunii asupra corpului fizic

Pentru a exemplifica efectul rugaciunii asupra corpului fizic, voi reproduce aici o parte dintr-un articol pe care l-am primit pe email, despre ceea ce a spus Edgar Cayce, despre rugaciunea Tatal Nostru:

“…Cayce, în lecturile sale, a comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii “Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia Ta,(…) şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri  deschide suprarenalele, Şi nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus, Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă, şi puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară, Amin.

Corpul uman are centrii energetici din partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie (mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a celor inferiori. Rugăciunea “Tatăl Nostru” deschide până la jumătatea ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la jumătate până la “Amin” verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate, care a ascultat ruga credinciosului.

Asadar:

Tatal nostru care esti in Ceruri

actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

Sfinteasca-se numele Tau

actioneaza asupra glandei pineale

Vie Imparatia Ta

deschide tiroida si regleaza functia acesteia

Faca-se Voia Ta, precum in Cer

deschide tiroida

Asa si pe Pamint

actioneaza asupra timusului

Piinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri

actioneaza asupra glandelor suprarenale

Si nu ne duce pe noi in ispita

actioneaza asupra celulelor Lyden

Si ne izbaveste de cel rau

actioneaza din noi asupra timusului

Ca a Ta este Imparatia

actioneaza din nou asupra tiroidei

Si puterea

actioneaza asupra glandei pineale

Si Marirea

redeschide pituitara

AMIN

formula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru. “

Dincolo de aceste beneficii, din experienta personala am observat ca Tatal Nostru, curata trupul si spiritul de energii negative, deschide inima spre sentimente de iertare si iubire, curata spatiile in care traim, facand loc energiilor benefice in ele, purifica mancarea si apa, alunga deochiul si alte energii care ne afecteaza sanatatea, protejeaza ca un scut, alunga fricile, aduce pacea, alunga insomniile.

Daca Tatal Nostru are aceste efecte extraordinare asupra corpului nostru, cred ca orice rugaciune izvorata din suflet cu credinta, poate avea aceleasi efecte minunate. Iisys ne-a daruit de la Tatal, aceasta rugaciune ca sa ne dovedeasca puterea rugaciunii. El ne-a lasat cu dragoste o carja puternica de care sa ne sprijinim ori de cate ori avem nevoie sa ne intarim.

Tot ca efect asupra corpului omenesc, cercetatorii au dovedit si ca toti participantii la testele rugaciunii asupra corpului omenesc au avut presiunea arteriala stabilizata si indicii sanguini imbunatatiti. Impresionant este faptul ca indicii sanguini s-au modificat inspre insanatosire: persoanele hipotensive au inregistrat cresteri de tensiune, iar cele hipertensive au inregistrat scaderi de tensiune. Deci, rugaciunea vindeca inima.

Efectul rugaciunii asupra apei

Masaru Emoto, pornind de la practicile taoiste de sfintire a apei, a demonstrat cu dovezi stiintifice ca apa percepe sentimentele noastre, emotiile, cuvintele, rugaciunile si muzica. In experimentele sale, Masaru Emoto a pus apa distilata intr-o eprubeta, dupa care, in apropierea ei, diferite persoane au rostit cuvinte blande, sau cuvinte dure. Apoi a inghetat apa si a observat ce forma aveau cristalele in functie de energia la care fusesera supuse. La fel a procedat si pentru a testa efectele rugaciunii asupra apei.

In 1996, Masaro Emoto a facut un experiment pe un lac foarte poluat, intr-o zona puternic industrializata din Japonia. Cateva mii de oameni s-au rugat, sa vada ce efect are rugaciunea asupra apei. S-au adunat in grupuri; unii s-au rugat intr-un templu, altii pe lac, in barci, altii pe malul lacului. S-a facut si o ceremonie cu lumanari, exact ca in ritualurile crestine. S-au prelevat probe din lac inainte si dupa doua ore de rugaciune, studiindu-se la microscop structura apei, in ambele situatii. Apa poluata era formata din particule haotice si stranii, pe cand apa prelevata dupa doua ore de rugaciune avea structura unor cristale in forma de flori. Dar concluzia extraordinara a experimentului a fost aceea ca structura cristalina a apei se pastreaza si la o luna dupa rugaciune. Un alt experiment s-a facut pe un lac poluat din Brazilia. S-a luat o mostra de apa din lac si a fost pusa intr-o sticla. Mai multi oameni s-au concentrat asupra sticlei si s-au rugat in jurul ei. Dupa rugaciune, s-a constatat ca se purificase si apa din lac, nu doar cea din sticla. Structura cristalelor apei din lac era chiar mai pura decat aceea din recipient, de unde concluzia ca apa aflata in conditii naturale se purifica mai bine.

Japonezul a studiat apoi cum trebuie sa ne rugam pentru ca apa sa aiba un efect maxim asupra corpului omenesc. Testele lui arata ca mainile trebuie tinute impreunate in dreptul pieptului, cum le tin preotii in ritualul de rugaciune, iar formula care a creat cea mai inalta puritate a apei a fost: “Te rog sa fii buna” . Mainile tinute in alt mod decat impreunat creeaza alta structura a apei, la fel si alte tipuri de rugaciune. Apa raspunde rugaciunii noastre, deci constiinta umana poate schimba structura materiei. Atata vreme cat se purifica apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalina si vindecatoare, rugaciunea poate avea efecte purificatoare si asupra noastra, care suntem alcatuiti in proportie de 70% din apa, sau asupra persoanelor pentru care ne rugam.

Cristalul de Gheata al Apei Purificate prin Rugaciune

Experimentele au aratat ca clorul impiedica apa sa formeze cristale. Totusi, prin rugaciune, vibratia negativa a clorului a fost indepartata, iar cristalele s-au format in mod obisnuit. Aceasta nu inseamna ca rugaciunea indeparteaza clorul ori ca il distruge, ci este indepartata doar informatia distructiva pe care clorul o introduce in corp. E bine de stiut ca nu doar compozitia chimica a hranei sau a apei conteaza, cat vibratia, adica informatia pe care o consumam prin ele. De exemplu, o mancare preparata cu dragoste, cu placere, cu bucurie, nu produce dureri abdominale ori alte forme de tulburari la nivelul corpului fizic, pe cand cea preparata cu gandurile negre are nevoie – daca nu de schimbarea sentimentelor si a gandurilor gospodinei – de rugaciunea de purificare a apei si a hranei. 

Cura cu apa purificata 1. Fa rugaciunea apei cu mainile impreunate la piept. Concentreaza-te asupra sticlelor cu apa si spune rugaciunea: “Te rog sa fii buna”, pana ce simti ca ai transmis acest mesaj apei. 2. Bea o cana cu apa, cu o jumatate de ora inainte de masa. 3. Nu bea apa in timpul mesei si nici imediat dupa masa, dar bea, in total, cel putin doi-trei litri de apa purificata zilnic. Prin consumul de apa, aura corpului se modifica intr-un ritm extraordinar, nivelul de energie al corpului fizic devenind mult mai inalt. Te vei simti mai vioi cu acest tratament, care dureaza cel putin 21 de zile – dar care poate fi facut toata viata -, vei fi mai prezent si mai optimist si vei constata ca multe dintre durerile fizice dispar. Pentru a verifica efectele curei, este bine sa facem investigatii medicale inainte de a incepe tratamentul cu apa si sa le repetam dupa 21 de zile de tratament. Studiile efectuate au aratat ca, in 90% din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect.

Rugaciunea Inimii

“Rugaciunea inimii” elibereaza spatiile ei si-L atrage aici pe Iisus prin invocarea necontenita: “Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. In aceasta rugaciune, pe care o aflam la vamesul din Evanghelie, este cuprinsa intreaga Biblie, intregul ei mesaj redus la spiritualitatea lui esentiala: marturisirea lui Iisus ca Domn, ca Fiu al lui Dumnezeu si deci marturisirea Treimii; apoi se vede adancul caderii care invoca adancul indurarii divine. Inceputul si sfarsitul sunt aici concentrate intr-un singur cuvant incarcat de prezenta sacramentala a lui Iisus in Numele Lui. Aceasta rugaciune rasuna necontenit in fundul sufletului, chiar fara voia constienta a celui ce se roaga. La sfarsit, Numele lui Iisus rasuna de la sine si dobandeste ritmul respiratiei, se lipeste oarecum de suflu; chiar si in somn: “eu dorm, dar spiritul meu vegheaza”.

Iisus, atras in inima, inseamna liturghie interiorizata si imparatia intr-un suflet impacat. Numele il umple pe om ca pe un templu al Sau, il transforma in loc al prezentei divine, il hristifica. Aceasta este experienta Sfantului Apostol Pavel, pe care o poti intelege mai bine la lumina acestei rugaciuni: “Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.

Pentru a ne feri de greseala de a crede ca aceasta rugaciune ar fi o formula magica, sfintii ne învata ca putem folosi diferite variante ale acestei rugaciuni, cât si alte rugaciuni asemanatoare care ne ajuta sa ne curatim si sa ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune “Doamne Iisuse ai mila de mine”, sau “Ai mila de mine, pacatosul.” Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie sa fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Daca inima nu participa, actul fizic al rugaciunii este cu totul inutil.

Rugaciunea de iertare

Rugaciunea de iertare este cea care ne ajuta sa ne vindecam relatiile cu cei din jurul nostru, cu oamenii care nu mai sunt printre noi, si cu noi insine. Formula ei este simpla si usor de retinut dar beneficitatea ei este uriasa, si puterea ei de vindecare de necontestat. Suna asa: ” Te iert pentru tot ce mi-ai gresit acum si in alte vieti. Si te rog sa ma ierti pentru tot ce ti-am gresit acum si in alte vieti.” Putem adauga: ” Te accept asa cum esti, te iubesc, te iert.” Aceasta rugaciune se face cu inima impacata si cu intentie puternica de iertare. Se inchid ochii, se vizualizeaza persoana fata de care ne cerem iertare si pe care o iertam, in fata noastra, si i se declara cuvintele din rugaciune din toata inima.Astfel, putem curata karma dintre noi si celelelate persoane, acumulata chiar din alte vieti, pentru ca tensiunile si conflictele nedepasite se pastreaza la nivel energetic in aura noastra si chiar in ADN-ul nostru pe parcursul a mai multe vieti, reintalnindu-ne cu acele persoane pana cand vom invata sa le iertam si sa le iubim si pana cand ele ne vor ierta si iubi. Aceasta rugaciune nici macar nu necesita ca voi sa faceti un act fizic de iertare, pentru ca ea va conecteaza la Sinele persoanei respective, si vindeca neiertare inca de la radacina. In timp veti sesiza schimbarile din relatia dumneavoastra cu persoanele carora le cereti iertare si pe care le iertati folosind aceasta rugaciune puternica care transcede timpul si spatiul.

Efectul rugaciunii asupra crearii realitatii in care traim

Prin rugaciune ne purificam si avand noi insine o vibratie mai inalta, atragem in viata noastra manifestari ale energiei care ne sunt benefice noua si celorlalti. Prin rugaciune Il invocam pe Dumnezeu sa se manifeste in Lumea in care traim si primind in suflet intelepciunea si iubirea Lui, putem sa cream in jurul nostru lumea pe care o visam. O lume plina de pace, de iubire, de iertare, de bunatate, de armonie si bunastare.

Raspunsul la rugaciuni – de unde si cum vine

Pentru ca rugaciunea este un dialog, ci nu un monolog, daca ea este facuta corect, se presupune ca trebuie sa primim si un raspuns,nu?

Raspunsurile la rugaciuni pot veni sub forma de ganduri. Se spune ca primul gand care vine dupa o intrebare adresata divinitatii si care nu seamana cu modul nostru de gandire, fiind 100% incarcata de optimism si iubire, este un raspuns de la Dumnezeu. Si asa este. Eu stiu din experienta.

Raspunsurile la rugaciuni pot veni prin oamenii din jurul nostru pe care Dumnezeu ni-i aduce in cale. Putem pune o intrebare in rugaciune, al carui raspuns sa ni-l dea in mod neintentionat o persoana cu care vom vorbi in zilele urmatoare.

Raspunsurile pot veni prin lectii de viata, chiar dureroase, din care sa aflam ce nu e in regula cu noi si sa ne deschidem ochi ca sa ne indreptam.

Raspunsurile pot veni apoi, prin cartile si articolele care ajung la noi si pe care nu le citim niciodata intamplator si mereu la timpul potrivit.

Uneori putem gasi raspunsurile in ajutorul pe care ni-l dau oamenii care ne iubesc.

Alteori raspunsurile se manifesta prin obtinerea darurilor cerute.

Iar alteori, mai rar, putem auzi chiar glasul lui Dumnezeu, cand inima este curata si deschisa si credinta este mare.

Acatistele

Sunt rugaciuni de provenienta ortodoxa prin care cerem ajutorul sfintilor, arhanghelilor, sau Sfintei Treimi, pentru diferite lucruri: iertare, vindecare, reusite in munca, invatarea iubirii. As putea spune ca acatistele sunt rugaciuni tematice. Nu toate sunt foarte benefice, insa eu am folosit cateva de-a lungul timpului pe care pot sa vi le recomand si voua, din anumite motive. Este adevarat ca sunt rugaciuni standard, dar unele din ele au beneficitate mare. Testata.

Acatistul de Multumire lui Dumnezeu, este cel care imi place cel mai mult. Este o rugaciune de lauda minunata in care este slavita intreaga creatie a lui Dumnezeu si acest acatist ne aduce aminte cat de minunat este Dumnezeu si ce frumoasa este creatia Sa, si ne deschide inimile sa ne bucuram de ea si sa o iubim.

Acatistul de iertare. Acest acatist chiar vindeca neiertarile si deschide inima pentru iubire, prin cuvintele intelepte si aplicabile oricui pe care le contine. Este foarte util in vindecarea urii si a neiertarilor atunci cand aveti conflicte cu cei din jur sau cand nu va iubiti pe voi insiva.

Acatistul Sfantului Ciprian, care curata de energii  negative, si ne ajuta sa alungam starea de rau fizic, care trateaza deochiul si curata casa.

Paraclisul Maicii Domnului, este o rugaciune care ne aduce pacea in inima si ne acordeaza la energiile vindecatoare ale iubirii.

Vi le recomand pe cele cantate de Marian Moise. Au o vibratie si mai inalta. Incercati.

Alte forme de comunicare cu divinitatea ar mai fi mantra, proiectele, meditatia, dialogul interior liber, si de ce nu? – insasi viata pe Pamant ca forma de expresie a creatiei divine! 🙂

Concluzii

Rugaciunea din suflet, cu credinta, cu iubire, cu sau fara mijlocire, oriunde ar fi ea facuta, va vindeca trupurile, va curata spiritul, va aduce darurile divinitatii in viata voastra, va acordeaza la vibratii inalte ale iubirii, va schimba viata.

Rugati-va din suflet, clipa de clipa si deschideti-va mintile si inimile ca sa auziti glasul lui Dumnezeu care va raspunde! Nu Il mai lasati pe Dumnezeu sa va asiste in tacere, incurajand mutenia inimilor voastre.

Traiti in Lumina!

 

Conversatii cu Dumnezeu

De cand eram copil, am tot primit semne si “inghiontiri” de la Dumnezeu, care ma chema spre El. Dar eu am fost vreme lunga sceptica si pierduta si nu luam in seama. Vise, premonitii, semne, “coincidente”, oameni, intamplari, carti, glasul Lui prin diverse cai…Si eu surda. Pana cand cu disperare, cautandu-L ca pe singurul lucru care imi mai ramasese in viata, L-am strigat intr-o rugaciune acum cam 2 ani…si mi-a raspuns. La inceput n-am vrut sa cred nici macar dupa ce L-am auzit. Plangeam si ma ingrijoram ca sunt schizofrenica. Chiar incepusem sa citesc pe internet despre schizofrenie si sa fiu convinsa ca aud voci. Apoi mi-a vorbit mai tare si mai clar si mi-a si dovedit ce mi-a spus. Mi-a dat cateva dovezi solide ca nu aud voci, si m-a dezarmat. Am ramas cu bratele atarnand, am cazut in genunchi, am pus capul la pieptul Lui si am plans cu jale, realizand cat de surda si de oarba am fost…si cat de prost m-am simtit ca El a fost tot timpul cu mine si eu L-am ignorat. Cum o fi sa traiesti 22 de ani cu cineva care te ignora complet si pe care tu il iubesti cu toata daruirea? De atunci ne-am imprietenit. Eu si Dumnezeu. Prieteni. Cel mai bun prieten al meu. Tot ce stiu despre El e ca e coplesitor de bun, iubitor, iertator, minunat, intelept, darnic, drept si ca are un simt al umorului genial. Cand imi vorbeste imi invaluie inima intr-o vibratie calduta si se face lumina in jur, si desi adesea plang de bucurie, de fiecare data nu ma pot abtine sa zambesc larg, asa, ca si cum zambetul meu ar izvori din adancul inimii mele…Sa simti iubirea Lui e cel mai bun leac pentru orice…Si bineinteles, El are raspunsurile pentru orice intrebare…insa uneori nu iti da mura in gura. Iti da indicii si te lasa sa afli singura, pentru ca asa vei invata si vei intelege mult mai cu folos. El nu se maniaza niciodata si nu pedepseste niciodata. Este rabdator pana la infinit si Iubirea cu care El creaza si protejeaza totul este ca un izvor de fericire, doar sa vrei sa te deschizi pentru apele lui. Eu ii vorbesc in fiecare dimineata ca sa ii multumesc pentru toate darurile, in fiecare seara ca sa ii multumesc pentru zilele minunate in care imi da lectii, cand sunt in autobuz si am chef de vorba pe drum, de cate ori simt ca nu ma pot descurca singura, cand am intrebari la care nu pot gasi raspuns, cand sunt fericita si ii multumesc, cand creez ceva si imi iese bine…De cate ori ii cer iertare imi raspunde asa: Tu sa te ierti, ca Eu te-am iertat dinainte sa gresesti.

Relatia mea cu Dumnezeu e mai presus de orice am in viata asta. Si fac voia Lui daca El zice asa, chiar daca eu vreau altceva si nu sunt de acord. As vrea sa raman conectata mereu la El, dar nu reusesc tot timpul, caci spre rusinea mea…sunt clipe cand uit de El…

As vrea sa impartasesc cu voi cateva din lucrurile minunate pe care mi le-a spus de-a lungul timpului, in rugaciuni. Sper sa va ajute si pe voi.
Mai jos sunt raspunsurile pe care le-am primit la o ruga puternica acum 6 luni, cand ma simteam la pamant si fara iesire. Am avut o revelatie. M-am rugat cu durere in suflet, cu lacrimi si cu disperare si uite ce mi s-a raspuns. Am scris pe hartie pe masura ce mi-am dat seama ca ce mi se spune e valoros, si apoi am pus totul intr-un fisier pe calculator. O sa observi ca e un dialog intre mine si Dumnezeu si ca unele din raspunsurile Lui par sa fie paralele cu frazele mele…insa nu au fost, in timp am inteles ceea ce atunci nu am putut pricepe.

” Eu: Tatal meu, ajuta-ma sa gasesc linistea.

EL : Concentreaza-te pe un obiect, gandeste-te doar la el si apoi vei gasi ca nu te mai gandesti, ca s-a facut liniste, ca obiectul esti tu.

Eu: Lasa sa intre in mine oceanul cu apele lui si cerul cu stralucirea lui si verdele campiilor si inaltul muntilor si luna, soarele, stelele si sa fiu perfecta si curgatoare cum sunt ele.

EL: Tu esti infinita, nu mori, nu vei muri.
Doar timpul tau in lumea materiala este scurt si ai o misiune. Raul nu se opreste niciodata, se face fluviu si curge in oceanul nesfarsit. Oceanele nu mor.
Vantul e pretutindeni, pentru ca el nu are forma si imbratiseaza zidurile, nu se opreste in ele.

Eu: Doamne, da-mi lumina. Intra in mine si alunga-l pe satana.

EL:  Razi in interiorul tau si vei fi frumoasa, vei primi stralucire. Incearca sa nu razi doar tare, ci deplin.
Tu ai un rol in lume. Si ai multe talente, trebuie sa le descoperi treptat si sa le incurajezi. Nu esti un om oarecare.
Tu trebuie sa ii inveti pe ceilalti sa iubeasca. E misiunea ta. Invata si tu cu ei si daruieste-le asta. Oamenii sunt haotici, si sunt trup de actiune, dar sufletul lor e lacas pentru iubire.
Mama ta, tatal tau, sora ta, prietenii tai, te iubesc, dar nu o stiu. Corpul lor face si spune ca nu, dar sufletul lor te iubeste. Si tu, fii buna, tacuta, calda. Iubeste-i si fa-i mai buni prin iubire.
Zeki (nota: cainele meu)  te iubeste adevarat. El nu asteapta iubire inapoi. El e pur si simplisim. Invata de la el. Sa nu pui accent pe gesturile care insotesc iubirea. Ele sunt nimicuri. Iubirea vibreaza, nu se vede.

Eu: Dar daca animalele simt altfel?

EL: Nu sunt. Tot ce este carne si sange si are viata, simte tot. Iubire, durere fizica, teama. Pentru ca toate au spirit care le anima.
Fii echilibru, fii pace, fii lumina. In tine si pentru ceilalti.
Nu astepta nimic. Si dulce va fi surprinderea cand, fara sa astepti, oamenii te vor iubi inapoi. Voi intelegeti gresit iubirea si o asociati cu tipare de comportament, cu statute sociale si gesturi. Iubirea e tot ce e bun. Bunatatea e iubire. Orice om care isi trimite bunatatea cu seninatate spre tine te iubeste. Nu e nevoie de mai mult pentru iubire. Ea insasi e simpla dar voi o complicati.
Fii iubire, fii buna. Semnul egal e intre ele.

Eu: Ce inseamna buna?

EL: Daruieste ce ai si nu iti face griji ca nu vei avea la randul tau apoi pentru ca Eu sunt cu tine.
Zambeste cu blandete oamenilor descumpaniti si nu le da sfaturi care se nasc din idei preconcepute, ci din intelepciunea luminii sa le spui vorbe de duh, adevarate.
Imbratiseaza. Chiar daca simti reticenta. Imbratisarile dau energie pozitiva tuturor.
Nu vorbi urat, nu acuza, nu jigni, nu judeca. Nu vei face decat sa il multumesti pe satana din tine si sa il alimentezi pe satana din ceilalti.
Nu iti arata furia decat cu zambetul pe buze si prin caldura intelepciunii.
Scrie. Asta ti-e una din meniri. In scris vei gasi linistea si vei contribui la rolul tau. Dar scrie cu suflet si cu povete bune. Nu conteaza ca scrii cu cuvine frumoase sau cu cuvinte grele, uneori e nevoie sa le vorbesti oamenilor pe limba lor omeneasca ca sa le patrunzi in adancuri. Dar invatatura ta sa fie intotdeauna in spiritul luminii. Scopurile marete scuza mijloacele marunte.
Nimeni nu are nimic cu tine. Oamenii nu urasc. Oamenii actioneaza doar opus sentimentelor lor. Pentru ca se lupta cu sfidatorul din ei. Tu ai rabdare cu ei si da-le din lumina ta. Nu judeca pe cel furios, da-i spatiu si apoi imbratiseaza-l, caci nu stie ce face. Nu te va durea ce zice, sau ce face el, caci te vei lepada de corpul durere ca Lazar care a inviat din morti. Si atunci nimic nu te va atinge, cuvintele sau furia celor din jur nu iti vor tulbura apele linistite. Raul nu te va patrunde, si apoi il vei invinge cu seninatatea sufletului.
Fiti lumina si zambet interior.
Iubeste-ti corpul pentru ca el te va urca munti si te va inota ape. El te va purta prin viata asta in locurile care te vor inspira. Ai grija de el sa nu fie incomplet sau bolnav, caci nu te va ajuta prea mult astfel. Accepta-l asa cum e in orice clipa pentru ca e cea mai mare minune pe care o poti atinge si el iti imbraca sufletul precum coaja imbraca oul. Fii frumoasa in spirit si vei fi in trup.
Ai grija de lucrurile din jurul tau cu respect, pentru ca ele sunt instrumente puse in cale ca sa te ajute in misiunea ta, dar nu te atasa de ele, caci te vei dezlipi de ele mergand mai departe. Doar omul si natura sunt eterne, de restul sa nu te atasezi sufleteste, caci se vor pierde in urma.
Uitat tot. Iarta tot. Iertarea elibereaza. Dar ai grija ca atunci cand ierti sa si uiti. Pentru ca daca pastrezi in minte samanta raului, ea incolteste si naste frica si furie.
Totul are un rost pe care Eu il cunosc. Nimic nu se intampla inutil. Nu regreta nimic, pentru ca Eu stiu ca lucrul acela a fost in fapt bun pentru tine. Totul e bun pentru tine, dar tu le faci sa para rele, cu mintea. Lasa mintea sa se odihneasca.
Actioneaza acum si nu astepta nimic, si bucura-te de orice rezultat. Pentru ca rezultatele sunt ca margelele pe o ata. La sfarsit tot vor face un colier frumos.
Nu plange la suparare. Plansul e slabiciune si e castigul sfidatorului asupra ta. Te-a ingenuncheat si rade. Gaseste-ti echilibrul din nou in linistea din tine. Elibereaza-ti tensiunile in tacere si meditatie.
Cand vei alunga durerea, vei inceta sa plangi pentru totdeauna.
Lacrimile de fericire nu sunt plans sau tanguire. Caci sunt izvoare de bucurie. Pe ele sa nu le opresti. Dar e si mai bine sa zambesti. Exista plans de inger sau plans de demon. Cred ca faci diferenta intre ele, nu?

Eu: Doamne, ce e bine si ce e rau? Cum stiu ca tu imi vorbesti, ci nu cel rau?

EL: Eu iti vorbesc pentru ca acum simti pace si liniste. Ci nu furie sau tristete. Te simti libera. Cel rau nu te face sa te simti asa, sa te feresti de el. Cand el apare, fugi la mine si eu iti voi da sabia sa ii retezi limba.
Ce e bun si ce e rau? Rau e ce se zamisleste in mintea ta ca reflexie negativa asupra realitatii. In lume, totul e bun. Chiar si razboaiele. Pentru ca prin ele, furia si frustrarea din oameni ies la suprafata ca puroiul din rana si Eu, si tu, le putem vedea si vom stii cine are nevoie de ajutor si iubire. Acolo unde vezi puroi,  tu pune pansament de iubire.
Lumea e perfecta, sublima. Oamenii sunt razboinici in ea. Se lupta continuu cu cel rau. Unii pierd, altii rezista. Lumea, asa cum am lasat-o Eu pentru om e de neclintit. Ea are proprietatea de a renaste din cenusa. Pentru ca e infinita si infinitul nu moare. Si voi sunteti facuti asa, doar ca aveti un val pe constiinta pe care trebuie sa il ridicati.

Eu: Doamne, nu mai am mina la creion, ce fac? Va trebui sa ma opresc si nu vreau sa pierd legatura…

EL: De ce din start nu ai credinta? Desfa creionul si o sa vezi ca inauntru e mina. Scoate-o si foloseste-o. (Deschid creionul mecanic, inauntru e mina. Incep sa rad si sa plang.) Daca nu ti-as fi spus eu asta, te-ai fi oprit deznadajduita si ai fi pierdut legatura.
Crede ca esti infinita, si resursele nu se vor termina. Mergi mai departe in credinta asta.
Si fa-ti rolul. Invata sa daruiesti iubire si sa salvezi sufletele din intuneric.
Eu te iubesc si asta sa iti dea forta.
Asculta-ma. Lenea inseamna a nu actiona. A te eschiva, a iti fi teama. Lenea nu e de la mine.
Fii prezenta si activa si mintea rea nu te va stapani.
Nu te supara si deznadajdui pentru ca muncesti ce nu iti place, pentru ca viata ta e asa acum. Nu asta conteaza, conteaza viata ta interioara.  Si apoi, daca esti aici, esti cu un scop, de aici vei merge undeva. Esti aici ca sa ajungi acolo. Nu ai fost niciodata pierduta de la calea ta cu adevarat, esti pe traseu dintotdeauna. Linisteste-te si vei pricepe.

august 2010