Familiile

Familiile sunt grupuri umane de indivizi uniti prin legaturi de sange sau rudenie, care traiesc in comuniune si dezvolta relatii emotionale si materiale complexe, ar zice un om de stiinte Dar, aceasta definitie este pe cat de simplista, pe atat de prostuta si insuficienta. Familia este, o, cu mult mai mult decat un simplu grup de oameni legati de anumite motive aparent vizibile si constiente.

Am venit pe Pamant cu inertia de a trai in doi. Pe principiul dualitatii, exista energia masculina si energia feminina, iar noi, barbati si femei, reprezentanti ai acestor energii, ne cautam perechea o viata intreaga si formam cupluri, mai mult sau mai putin durabile. Un cuplu este fundatia unei familii. De aceea depinde de stabilitatea cuplului cat de sanatoasa va fi familia pe care acesta o va forma odata ce copiii vor fi nascuti.

Atunci cand Dumnezeu ne trimite pe Pamant, ne da in grija unei familii, care sa ne sustina cresterea si educatia. Aceasta este aparenta simpla. Dincolo de aceasta, se ascund radacinile unui copac care se ramifica si se duc adanc in timp si spatiu.

Niciodata nu vom nimeri intamplator intr-o familie. Este adevarat ca unii dintre noi ne simtim oropsiti si nemultumiti cand primim o mama rece sau exigenta ori un tata absent sau dur, dar nu exista nicio greseala sau injustitie la mijloc.

Atunci cand ne hotaram reintruparea se intampla urmatoarele:

– daca avem privilegiul sa fim suflete frumoase si iluminate, ne putem alege parintii singuri, pentru a ne facem misiunea. Se poate sa ne alegem niste parinti intelegatori si buni, care sa ne grabeasca evolutia odata intrupati. Sau ne putem alege niste parinti cu vibratie joasa, cu multa karma in spate, si sa suportam agresiuni si aparente nedreptati din partea lor ca sa ii ajutam sa se ridice spiritual. Parintii nostri pot fi propria noastra misiune, da. O alta situatie este cea in care, oamenii pe care ni-i alegem drept parinti sunt oameni fata de care avem karma de rezolvat, si atunci, implicit, relatiile noastre cu ei nu vor fi prea line pana cand karma nu va fi echilibrata.

– daca nu avem privilegiul de a alege, ingerii karmei noastre, in armonie decizionala cu Matricea creatoare si Dumnezeu, ne vor alege familia formata din acele suflete care ne vor fi cele mai benefice in rezolvarea conflictelor karmice, si care ne vor ajuta sa evoluam spiritual. Este cel mai probabil sa il capatam drept tata pe fiul nostru din alta viata pe care l-am tratat dur, si acest tata sa ne invete ca duritatea nu este o cale de a indrepta personalitatea unui om. Este posibil ca mama, sa primesti in drept fiica in viata aceasta, pe sotul tau din alta viata care a fost bolnav si pe care l-ai abandonat, ca tu sa ai ocazia sa iti repari greselile fata de el. Ingerii ne pot trimite sa ne intrupam ca sa ii putem salva pe oamenii care au nevoie de ajutor, dar intre noi si acestia sa nu existe niciun fel de karma anterioara. Bineinteles, in functie de relatiile care se vor dezvolta intre membrii familiei, karma se poate initia in aceasta viata.

In 99% din cazuri, familiile sunt formate pe baza de legaturi karmice. Asa ca trebuie sa ne gandim bine de unde vin neintelegerile dintre noi si sa nu ne consideram victime nevinovate, pentru ca familiile noastre sunt oglinzile faptelor noastre, de acum sau din alte vieti.

Asadar,niciodata nu nimerim in mijlocul unei povesti fara a avea un rol in ea.

Acum, in functie de scenariul in baza caruia ne aflam intr-o anumita familie, vom trai experiente mai mult sau mai putin fericite, dar  toate sunt absolut necesare.

Da, poate suna crud sa spun asta, dar cand copiii sunt abuzati si loviti, este efectul a ceea ce ei insisi la randul lor au facut cuiva. Sunt foarte mari sanse ca o persoana pe care ai ranit-o in alte vremuri sa se incarneze in acelasi timp cu tine, in aceeasi familie, ca sa iti ofere lectia de care tu ai nevoie. Pentru ca noi nu invatam decat in acest mod : fiind obligati sa traim experienta la care i-am supus pe altii. In spiritul expresiei : cui pe cui se scoate. Intr-adevar, un copil este lipsit de aparare, si firav, insa la nivel spiritual, este un spirit in varsta, un suflet adult, care a ajuns in momentul in care trebuie sa constientizeze o anumita lectie. Se prea poate ca cei pe care i-am ranit in alte vieti, sa aiba puterea sa ne ierte si sa nu caute sa ne intoarca durerea. Dar putini oameni au aceasta putere de a ierta dincolo de limitele spatio-temporale si prin iertarea lor sa produce schimbarea noastra in bine. Aceasta ar fi, de altfel, si situatia ideala: sa invatam sa ne schimbam karma si sa ii schimbam si pe ceilalti printr-o iertare sincera si profunda. Dar omenirea nu a ajuns inca la acest nivel.

Empatizand cu acei copii agresati de parinti, veti spune: dar asta e cruzime! Da, este cruzime, dar sa nu uitam ca si acel spirit care este acum supus sa invete lectia durerii pentru a nu o mai produce asupra altora in viitor, a agresat la randul lui. Si apoi omul, trecand prin experiente dureroase, se modeleaza, alege. Acel copil este pus in fata unei decizii: poate adopta acea forma de energie si sa o manifeste in continuare, sau poate intelege ca ceea ce tie nu iti place, nu ii faci altuia. Nu suntem victimele sortii niciodata, suntem doar propriile noastre victime si nimeni nu este neindreptatit.

Cand esti pus in fata unui lucru nedorit care te supara intr-un fel sau altul, poti sa alegi sa fugi de el si sa nu inveti nimic pe moment, amanand experienta pentru mai tarziu, pentru ca ea oricum va fi traita. Sau poti sa ramai si sa faci fata, invatandu-ti lectia, invatand rabdarea si iertarea. In orice caz ai puterea sa alegi si sa adopti modelele care te atrag.

Un alt proverb care este perfect adevarat este : Cine se aseamana se aduna. Legea atractiei functioneaza perfect in acest caz, unele familii reunindu-se vieti dupa vieti, pe masura karmei dintre membrii lor, sub diferite forme si ierharhii, pana cand toti isi vor fi ispasit greselile si se vor putea elibera.

Cu totii avem in minte idealul familiei perfecte, primitoare, calduroase, afectuoase, sustinatoare, in care parintii denota blandete si intelepciune si copiii isi iubesc si respecta parintii, intre toti fiind armonie mai presus de toate. Da, acesta este idealul, insa avand in spate karma, cum am mai putea sa ne echilibram relatiile vreodata daca ne-am reintalni cu oameni alaturi de care traim perfectiunea din start?

Relatiile familiale se construiesc, ca orice alte forme de relatii. Desi exista la start legaturile karmice si misiunea fiecaruia fata de celalalt, nu este normal ca totul sa scape de sub control si sub amprenta haosului, sa domneasca dusmania si neintelegerea intre parinti si copii, bunici si nepoti, matusi si parinti etc. Mentionez mai multe forme de rudenie, pentru ca este inevitabil ca familiile unite prin rudenie sa nu interactioneze si sa formeze o familie mare. O familie, dincolo de forma ei cea mai inchegata – parinti si copii – este compusa din bunici, matusi, unchi, surori, frati ai parintilor, veri, nepoti, fini, nasi, cumnati etc. O familie in totalitatea ei este ca un copac cu multe ramuri. Si se extinde pana la nivelul de neam. Intre noi toti exista legaturi vechi, puternic inradacinate. Vom descoperi ca si prietenii nostri ne-au fost parinti candva.Eu am o prietena buna exagerat de protectoare si autoritara cu mine, care candva mi-a fost tata si care m-a urmarit in aceasta viata pentru a ma ajuta sa depasesc momente grele in care as fi avut nevoie de bani sau sfaturi. Pana sa aflu cine este, ma suparam pe ea cand se purta ca un parinte cu mine, considerand ca intrece limita. Ca fapt divers, iubitul meu de acum mi-a fost sot in 3 alte vieti, si acum ne-am regasit ca sa continuam sa crestem spiritual impreuna. Iar mama mea de acum mi-este cunostiinta noua, intalnind-o pentru prima oara, ca sa o ajut.

Fiecare familie are traumele ei pe care trebuie sa le vindece. Cum? Cu dragoste si iertare. Pare imposibil pentru un copil care fuge de acasa abuzat. Pare incredibil de greu pentru o sotie batuta 30 de ani la rand. Pare un iad pentru o fiica violata de tatal ei. Pare imposibil pentru o bunica abandonata intr-un azil. Ne centram pe propria persoana si uitam ca tot ce primim inapoi sunt efectele propriilor nostre fapte. Ne concentram doar pe viata aceasta si rascolind trecutul nu intelegem ce am facut de meritam asemenea tratament. Suntem in relatie cu altii de mii de vieti poate si e foarte greu sa ne aducem aminte cum am gresit fata de ei. In plus, daca ne-am aduce aminte in mod automat la reintalnirea cu ei, credeti ca am accepta sa nastem copilul care ne-a ucis in alta viata? Credeti ca am accepta sa ne fie tata sotia care ne-a parasit acum 3 vieti? Credeti ca am dormi in acelasi pat cu barbatul care ne-a fost fiu in alta existenta? Nu. Ne-am ascunde de acesti oameni si nu ne-am mai revansa niciodata fata de ei. Fiecare isi duce propria cruce si crucea fiecaruia este exact atat de grea cat poate sa duca. Cu cat suferim mai tare din cauza oamenilor care ne sunt familie si camin, cu atat testul iertarii si iubirii este mai mare. Chiar daca fugim de ei, ne mutam in alta casa, alt oras, alta tara, chiar – prin extrapolare, si in alta galaxie, tot suntem legati de ei pana cand ne vom vindeca relatiile, pentru ca din momentul in care interactionam prima data ne leaga un cordon energetic prin care facem schimb de emotii si ne influentam oriunde am fi.

Daca cineva crede ca mutandu-se departe de parinti scapa de ei si isi uita trecutul, rupand orice legatura, se inseala. Legatura este invizibila dar activa. Cu cat vei emite ura si neiertare asupra omului pe care nu il iubesti si nu il ierti, nu vei evolua nici tu si nici acea persoana. Vei observa ca poti sa fugi din tara in tara, si in fiecare tara vei gasi o persoana care sa se poarte cu tine asa cum s-au purtat parintii tai, pentru ca lectia se va repeta pana cand iti va fi clara. Va fi o situatie care te va urmari vieti la rand. Orice nu intelegi, se repeta pana cand vei intelege. Si daca emiti ura spre acele persoane, ele vor fi triste si mizerabile, reflectand in comportamentul lor ceea ce tu crezi despre ele. Incearca sa emiti asupra unei plante zilnic ura, se va o ofili. Emite iubire si va deveni nespus de frmoasa. Se aplica acelasi tratament si oamenilor. Este vorba de vibratie si energie.

Nu te obliga nimeni sa ramai acolo unde te simti agresat si sa traiesti alaturi de persoane cu care nu mai rezonezi, poti pleca. Dar inainte sa pleci, incearca sa schimbi relatia prin iertare si prin acceptarea comportamentului lor fata de tine, cerandu-ti si tu iertare pentru ca ai cauzat manifestarea acestei energii in relatia voastra. Apoi poti sa pleci, dar nu inceta niciodata sa vindeci relatia. Uita, iarta, imbratiseaza ori de cate ori revii, iubeste si impartaseste ce stii tu cu ei. In acest fel, cu totii veti evolua spre iesirea din karma.

Nu spun ca o femeie agresata trebuie sa stea cu sotul ei pe veci si sa isi riste sanatatea si viata. E nevoie sa fie batuta doar o data, ca ea sa inteleaga ce se petrece, teoretic. Daca bataile se repeta la nesfarsit este pentru ca nimic nu se schimba. Pentru ca ea nu lupta contra energiei pe care o primeste. Ce ar putea sa faca? Ar putea sa ierte in primul rand, constient si sa se roage sa fie iertata de barbatul care o loveste. Sa inteleaga ca nu este o victima a lui, ci a ei insasi. In legea karmei, intotdeauna calaul devine victima. Fara greseala. Doar asa va invata sa nu mai fie calaul altuia. In plus, in spiritul dualitatii, pentru a ne desavarsi ca fiinte este absolut necesar sa experimentam ambele fete ale unei situatii. Nu am putea sa stim ce este pacea daca nu am trai razboiul. Revenind la cazul femeii agresate, ea ar putea sa il dezarmeze cu iubire si afectiune. Iubirea sincera intotdeauna dezarmeaza. Atentie, nu iubirea fatarnica, disperata, din nevoie de conciliere. Si daca nici atunci nu se schimba nimic, are dreptul sa plece. Sa aleaga viata pe care o doreste. Si va avea dreptul la aceasta viata doar daca si-a insusit lectia. Acestea sunt legile Universului! Si sunt foarte corecte. In baza egalitatii, trebuie sa fim chit la un momentdat ca sa putem trece in legea iubirii.

Conflictele de familie sunt foarte adesea prost interpretate si luate ca abuzuri nejustificate. Este foarte usor sa ne consideram victime si sa spunem ca cei de langa noi sunt rai. Ati observat ca atunci cand ne certam, parca ne dedublam? Cand nu interferam in conflicte, ne iubim si ne toleram, pentru ca la nivelul vietii prezente energiile acumulate intre noi sunt inca destul de pozitive si curate. Dar atunci cand  ne certam si ne agresam, situatia pare sa scape de sub control si ne transformam pana la desfigurare pentru ca prin noi se manifesta toate energiile negative adunate din conflictele din alte vieti. Ne iubim mama, de exemplu, dar intr-o seara ne certam cu ea groaznic, si avem un cumplit sentiment ca i-am face ceva foarte rau daca am putea. Acest  sentiment ne sperie si pe noi, parand strain de emotiile noastre de zi cu zi fata de aceasta femeie pe care o respectam. O explicatie ar fi ca resimtim furia din alte experiente. Poate ca aceasta persoana care acum ne este mama ne-a abandonat, batut, ucis, abuzat, in alte vieti. Reactiile “secrete” si ciudate care ne uimesc si pe noi si pe care le avem fata de oamenii alaturi de care convietuim in familii ar trebui sa ne puna imediat pe ganduri si sa facem primul lucru care este necesar si normal: sa incercam sa iertam si sa ne cerem iertare. La inceput poate parea imposibil, din mai multe motive: putem sa nu constientizam cu ce ne-a gresit persoana respectiva, sau cu ce i-am gresit noi ei, sau putem sa avem sentimente negative atat de puternice incat sa nu putem face loc iertarii.

Sunt sanse slabe sa nu avem karma de vindecat fata de oamenii care ne sunt familie. Nu are rost sa ne amagim ca nu este asa si ca intre noi exista conflicte de suprafata, nevinovate, temporare. Ar trebui sa incepem sa lucram imediat pentru salvarea legaturilor dintre noi si sa realizam cat bine facem tuturor astfel. Uneori ne incarnam doar pentru acest scop, sa ne vindecam relatiile sau altfel spus, sa invatam iertarea. Si nefacand-o ne ratam scopul existential. Traim in deruta, neevoluand si fiind in conflict cu multi oameni, si ne credem victime la nesfarsit. Daca am deschide inima si ochii…

Existenta si evolutia noastra ca pamanteni in familii este naturala si este inevitabila. Pana si in Cer, exista un Tata-Mama, si copiii lor asezati intr-o ierarhie foarte asemanatoare cu relatiile de rudenie. Uneori se intampla sa fim abandonati de parinti sau sa ramanem orfani, dar si aceste situatii sunt lectii valoroase. Poate ca si noi am abandonat la randul nostru si poate ca, in cazuri exceptionale, ne este benefic sa ne chinuim singuri mai mult ca sa reusim sa crestem.

Atat timp cat vom trai aici, acum si pe viitor, este foarte bine pentru noi toti sa intelegem de ce avem familiile pe care le avem, sa vedem cum ne ajuta ele sa evoluam, si sa ne vindecam relatiile cu ei, atat cat putem, putin cate putin. Nu vom putea fugi de ceea ce trebuie rezolvat. De ce sa amanam? Cu totii vrem sa ne stingem la final cu speranta unei vieti urmatoare mai frumoase si mai pline de iubire.