Sa ne eliberam de trecut prin recunostiinta!

Cu totii avem momente in care ne ancoram in trecut cu melancolie, cu regret, cu ura sau cu neiertare. Singurul mod util in care ne putem uita inapoi la trecut este CU RECUNOSTIINTA.

” Ce ar fi fost daca?”

” Mai bine faceam altfel.”

” Ce as vrea sa fiu din nou copil/tanar/ca atunci.”

” Cand eram adolescent nu aveam nicio grija.”

” Daca nu as fi facut asta, acum viata mea era mai buna.”

” Mi-e dor de zilele cand…”

” Daca el/ea nu s-ar fi purtat asa cu mine, as fi devenit alt om.”

” Totul e din vina alegerilor proaste din trecut.”

” Daca dadeam la alta facultate…”

” Daca nu m-as fi casatorit…”

” Daca nu faceam copii…”

” Ce as vrea sa ma intorc inapoi in timp!”

” Nimic nu mai e cum a fost…”

Cu totii ne repetam in mod obsesiv aceste ganduri otravitoare in minte. Si ne pierdem in dimensiuni temporale care sunt ca o ceata. Nu le putem transforma in nimic palpabil, nu sta in puterea noastra sa mai schimbam ceva din ceea ce deja s-a intamplat, si suntem blocati ca sa mai vedem momentul prezent cu oportunitatile lui.

TRECUTUL TAU ESTE DOAR O SCARA. ATAT.

Este o scara pe care ai urcat-o si crede-ma, ca desi uneori ti s-a parut ca de fapt o coborai, nu ai facut decat sa evoluezi cu fiecare pas mai ostenitor. Daca nu s-ar fi intamplat tot ceea ce s-a intamplat pana acum, in ceea ce noi numim trecut, adica acele clipe prezente care s-au consumat la un moment dat, nu ai fi fost unde esti acum, corect? Stiu ca unora, unde sunt acum,  li se pare cel mai groaznic loc si de aceea isi regreta trecutul, dar cine ti-a spus ca ai terminat de urcat treptele? Urcusul este intotdeauna cel mai anevoios, dar si cel mai aducator de satisfactii. Te duce tot si tot mai sus, pana cand vei avea sansa sa ajungi pe acoperisul succesului tau si sa vezi de acolo panorama minunata a reusitelor tale. Vei vedea ca nu a existat ceea ce tu numesti “esec”. Au existat numai reusite care ti-au depasit puterea de intelegere si de apreciere. Asa ca, daca inca iti e greu si te vaiti, continua sa urci, esti inca pe scari. Nu sta pe loc, pentru ca nu va veni nimeni sa te ridice pe brate si sa te urce pana sus. Si in jos nu o mai poti lua, pentru ca trecutul e ceva ce dispare ca fumul unui foc ce arde continuu. Focul ce arde in tine chiar acum, si care e tot ce ai. Focul vietii.

Ok, ai facut multe lucruri pe care tu le consideri greseli de neiertat, dar cu ce te ajuta sa te conservi mental si emotional intr-un borcan si sa te pui la murat intr-o balta de amintiri otetite? Te vei stafidi, te vei acri, lumea va stramba din nas cand te va cunoaste. E dragut cum chiar si cele mai marunte lucruri din viata noastra au analogii in comportamentele noastre complexe, nu? De fapt intreg universul functioneaza pe principiul oglinzilor. “In Cer ca si pe Pamant.” Sa nu uitam ca la baza a orice, sta aceeasi unitate de viata – celula matrice elementara, numita quarc.Si sa nu mai uitam ca totul este una si ca Universul, de la nivel macro la nivel micro se supune acelorasi legi.

Copacii nu se agata de trecut, nu isi plang podoaba verde cazuta. Ei se abandoneaza firii si se supun cu recunostiinta schimbarilor anotimpurilor, stiind cu incredere ca orice va veni este bun pentru ei, pentru ca Universul este aliatul lor, nu inamicul.

Numai noi nu ne incredem in prezent, invinovatindu-ne pentru un trecut pe care nu il mai putem schimba si zacand intr-o stare de neputinta.

Foarte bine, ai facut lucruri de care nu esti mandru, dar asa ai invatat care sunt lucrurile de care nu poti fi mandru! Daca nu cunosti raul, nu ai cum sa stii ce este binele! Decide-te acum sa nu mai faci astfel de lucruri incepand cu aceasta clipa, si daca le vei mai face, iarta-te si evita sa te mai acuzi, pentru ca stii pe pielea ta cat doare sa te trezesti in pat cu cel mai aspru si neiertator judecator al tau – TU!

Inteleg, acum, ai fi luat alte decizii privind niste experiente din trecut. Dar de ce stai si visezi cum ar fi fost daca le-ai fi luat atunci? Nu le-ai luat. Si cu asta basta! Accepta. Nu mai poti schimba nimic din ce s-a dus. Poti schimba doar ce urmeaza sa faci acum. Si apoi, gandeste-te la toate lucrurile minunate care ti s-au intamplat apoi, dupa ce ai luat decizia “gresita”. Daca ai fi luat alta decizie, poate ele nu ar fi existat asa cum le stii acum. Poate nu aveai aceeasi oameni in jur, poate n-ai mai fi avut copii, poate ai fi schimbat alte lucruri pe care nu ai fi vrut sa le inlaturi din viata ta. Intelege ca o singura schimbare marunta, poate schimba un univers intreg. Nu numai pe al tau. Ci pe AL TUTUROR. Eu incep sa inteleg de exemplu, ca daca mama si tata, asa cum nu s-au inteles ei deloc si s-au urat, nu s-ar fi intalnit si nu ar fi rezistat 30 de ani intr-o casnicie catastrofala, eu poate nici nu as fi existat si cu siguranta nu as fi fost cea care sunt acum. Pana acum o vreme as fi dat orice sa ma nasc din nou si sa am alta viata. Acum inteleg ca viata mea e perfecta asa cum e. Si la urma urmei, CUM ANUME DEFINESTI O VIATA PERFECTA?? Nu exista asa ceva! Exista doar un infinit de variante in care poti trai. Si partea cea mai frumoasa e ca tu poti decide cum sa o faci, iar trecutul este manualul tau cel mai de pret.

Ok, ai ranit oameni in trecut. Cu siguranta ca ai invatat ceva din asta. Incearca sa le ceri iertare si sa te ierti si tu pentru ce le-ai facut. Si de acum nu te mai purta asa cu nimeni. La ce folos sa regreti si sa regreti daca nu faci nimic? Cand vine uraganul si iti cade casa in cap, ce faci? Stai si plangi in fata daramaturilor toata viata sau te apuci sa o reconstruiesti mai puternica, mai rezistenta?Incearca sa vezi experientele tale diferit, compara-le cu experientele asemanatoare ale tale sau ale altor oameni si vezi ce ai fi facut atunci. Odata ce stii ce ai de facut, doar fa-o. Dar nu ramane sa plangi la mormantul trecutului. Trecutul e doar un prezent pe care l-ai ingropat. Incearca sa tii prezentul pe care il ai acum cat mai viu! Nu repeta aceleasi “greseli”.

Ok, ai fost agresata sau violata si asta te-a facut sa ai mari probleme de socializare si de incredere in tine. Dar daca continui sa traiesti ca o “victima”, crezi ca ceva mai bun va veni in viata ta? Crezi ca filmul se va derula inapoi si printr-o minune vei scapa de abuzurile de atunci si de viol? De ce te lasi abuzata si violata zi de zi in continuare? La nivelul gandurilor tale tu traiesti emotiile groaznice ale aceleasi drame de cate ori iti invinovatesti agresorul sau iti amintesti scena aceea. Nu poti schimba decat ceea ce ai acum. Si anume, pe tine in prezent. Daca ai vazut cat de groaznic este sa fi agresat sau violat, protejeaza-te pe tine sa nu ti se mai intample, prin a nu mai fi o persoana vulnerabila si tematoare. Protejeaza-i pe cei dragi sustinandu-i sa lupte pentru o viata mai buna si daruindu-le iubire. Fa acelasi lucru si pentru cei care trec prin ce ai trecut si tu si care nu sunt ajutati de nimeni. Umple-te pe tine de iubire pana la revarsare ca sa iti vindeci ranile, si daruieste iubire infinita tuturor fiintelor din jurul tau. Opreste-te din a prelungi drama zi de zi! Cineva te-a agresat acum 20 de ani, acum 3 ani, ieri! Tu de ce il lasi sa te agreseze mental azi? Si in plus, de ce ii esti complice? Chiar nu te iubesti deloc?

Sunt atatea situatii care ne tin legati de trecut…Nenumarate.

Ok, era mai bine candva, erai mai frumos, erai mai tanar, mai bogat…etc etc etc! Inceteaza. Tineretea sta in modul in care traiesti viata cu entuziasm. Frumusetea sta in modul in care zambesti luminos si te arati in lume insufletit de bucurie si dragoste. Bogatia este accesibila oricand tu te deschizi catre ea si te decizi sa lucrati impreuna pentru binele suprem. Binele ti-l faci singur oricand! Nu timpul aduce si ia cu el lucruri si calitati! Tu o faci. Nu mai da vina pe timp. Nici nu exista…Oamenii au inventat un cerc si l-au impartit in 12 ca sa isi poata organiza zilele; tot ei au numit trecut ceea ce fusese facut deja, prezent ceea ce faceau, si viitor ceea ce era in plan sa faca. Timpul e relativ. In timp ce eu am scris ultima propozitie, trecutul s-a intamplat deja. Chiar acum, fiecare litera dinaintea alteia este in trecut si litera pe care o tastez in acet moment este prezentul iar ceea ce am in gand sa scriu este viitor. Gandurile sunt viitorul. Ele se materializeaza.

Daca tu gandesti ca erai bun, erai tanar, erai frumos, erai bogat. Asta o sa ai. “Eram”.

Daca tu gandesti ca doar decizii proaste ai luat,  o sa le iei si de acum incolo pentru ca nu ai incredere sa te deschizi tie, si prin urmare intuitiei tale.

Daca tu nu te ierti pentru trecut, nu te vei ierta pentru nimic din ce vei face, si nu vei face decat sa te urasti din ce in ce, ca pe un intrus in corpul tau si in viata ta.

Daca traiesti atarnat de trecut, il vei trage dupa tine oriunde ai merge, atragand in viata ta in mod repetata aceleasi experiente. Cu siguranta nu vrei sa faci asta. Stii cosmarurile alea care se tot repeta? Si uneori ti-e frica sa adormi, ca sa nu lei ai din nou? Cine si le doreste? Asa si cu trecutul pe care nu il eliberezi.

Cum poti sa il eliberezi? INTELEGAND ca tot ce s-a intamplat, tot ce ai decis, tot ce ai facut, te-a facut cumva un om mai bun, cu sanse mai multe de a deveni mai intelept. Intelegand ca fiecare experienta a fost absolut necesara si ca trebuie sa o iubesti pentru lectia pe care ti-a oferit-o. Vezi partile bune care au venit in viata ta apoi. Cu siguranta sunt! IARTA-i pe cei care tu crezi ca ti-au facut rau si IARTA-TE PE TINE! Nu esti inamicul tau, decat daca vrei sa fii. Orice om greseste. Asa suntem noi oamenii! ACCEPTA CEEA CE NU POTI SCHIMBA! Fii RECUNOSCATOR trecutului tau pentru ceea ce a creat din tine. Crezi ca te-a transformat intr-o epava? Eu cred ca numai tu esti care decide sa stai ca o epava pe nisipurile miscatoare ale neiertarii in loc sa navighezi plin de speranta in oceanul infinit al oportunitatilor pe care viata ti le ofera cu nemarginita dragoste.  Fii recunoscator si elibereaza-te. Odata ce a fost turnat si s-a intarit, cimentul nu se mai poate modela, dar poti construi peste el ceva mai inalt si mai frumos, stiind sigur ca ai o baza solida.

Hai, zambeste, ai puterea sa iti schimbi viata! Nu-i asta o veste buna?

Familiile

Familiile sunt grupuri umane de indivizi uniti prin legaturi de sange sau rudenie, care traiesc in comuniune si dezvolta relatii emotionale si materiale complexe, ar zice un om de stiinte Dar, aceasta definitie este pe cat de simplista, pe atat de prostuta si insuficienta. Familia este, o, cu mult mai mult decat un simplu grup de oameni legati de anumite motive aparent vizibile si constiente.

Am venit pe Pamant cu inertia de a trai in doi. Pe principiul dualitatii, exista energia masculina si energia feminina, iar noi, barbati si femei, reprezentanti ai acestor energii, ne cautam perechea o viata intreaga si formam cupluri, mai mult sau mai putin durabile. Un cuplu este fundatia unei familii. De aceea depinde de stabilitatea cuplului cat de sanatoasa va fi familia pe care acesta o va forma odata ce copiii vor fi nascuti.

Atunci cand Dumnezeu ne trimite pe Pamant, ne da in grija unei familii, care sa ne sustina cresterea si educatia. Aceasta este aparenta simpla. Dincolo de aceasta, se ascund radacinile unui copac care se ramifica si se duc adanc in timp si spatiu.

Niciodata nu vom nimeri intamplator intr-o familie. Este adevarat ca unii dintre noi ne simtim oropsiti si nemultumiti cand primim o mama rece sau exigenta ori un tata absent sau dur, dar nu exista nicio greseala sau injustitie la mijloc.

Atunci cand ne hotaram reintruparea se intampla urmatoarele:

– daca avem privilegiul sa fim suflete frumoase si iluminate, ne putem alege parintii singuri, pentru a ne facem misiunea. Se poate sa ne alegem niste parinti intelegatori si buni, care sa ne grabeasca evolutia odata intrupati. Sau ne putem alege niste parinti cu vibratie joasa, cu multa karma in spate, si sa suportam agresiuni si aparente nedreptati din partea lor ca sa ii ajutam sa se ridice spiritual. Parintii nostri pot fi propria noastra misiune, da. O alta situatie este cea in care, oamenii pe care ni-i alegem drept parinti sunt oameni fata de care avem karma de rezolvat, si atunci, implicit, relatiile noastre cu ei nu vor fi prea line pana cand karma nu va fi echilibrata.

– daca nu avem privilegiul de a alege, ingerii karmei noastre, in armonie decizionala cu Matricea creatoare si Dumnezeu, ne vor alege familia formata din acele suflete care ne vor fi cele mai benefice in rezolvarea conflictelor karmice, si care ne vor ajuta sa evoluam spiritual. Este cel mai probabil sa il capatam drept tata pe fiul nostru din alta viata pe care l-am tratat dur, si acest tata sa ne invete ca duritatea nu este o cale de a indrepta personalitatea unui om. Este posibil ca mama, sa primesti in drept fiica in viata aceasta, pe sotul tau din alta viata care a fost bolnav si pe care l-ai abandonat, ca tu sa ai ocazia sa iti repari greselile fata de el. Ingerii ne pot trimite sa ne intrupam ca sa ii putem salva pe oamenii care au nevoie de ajutor, dar intre noi si acestia sa nu existe niciun fel de karma anterioara. Bineinteles, in functie de relatiile care se vor dezvolta intre membrii familiei, karma se poate initia in aceasta viata.

In 99% din cazuri, familiile sunt formate pe baza de legaturi karmice. Asa ca trebuie sa ne gandim bine de unde vin neintelegerile dintre noi si sa nu ne consideram victime nevinovate, pentru ca familiile noastre sunt oglinzile faptelor noastre, de acum sau din alte vieti.

Asadar,niciodata nu nimerim in mijlocul unei povesti fara a avea un rol in ea.

Acum, in functie de scenariul in baza caruia ne aflam intr-o anumita familie, vom trai experiente mai mult sau mai putin fericite, dar  toate sunt absolut necesare.

Da, poate suna crud sa spun asta, dar cand copiii sunt abuzati si loviti, este efectul a ceea ce ei insisi la randul lor au facut cuiva. Sunt foarte mari sanse ca o persoana pe care ai ranit-o in alte vremuri sa se incarneze in acelasi timp cu tine, in aceeasi familie, ca sa iti ofere lectia de care tu ai nevoie. Pentru ca noi nu invatam decat in acest mod : fiind obligati sa traim experienta la care i-am supus pe altii. In spiritul expresiei : cui pe cui se scoate. Intr-adevar, un copil este lipsit de aparare, si firav, insa la nivel spiritual, este un spirit in varsta, un suflet adult, care a ajuns in momentul in care trebuie sa constientizeze o anumita lectie. Se prea poate ca cei pe care i-am ranit in alte vieti, sa aiba puterea sa ne ierte si sa nu caute sa ne intoarca durerea. Dar putini oameni au aceasta putere de a ierta dincolo de limitele spatio-temporale si prin iertarea lor sa produce schimbarea noastra in bine. Aceasta ar fi, de altfel, si situatia ideala: sa invatam sa ne schimbam karma si sa ii schimbam si pe ceilalti printr-o iertare sincera si profunda. Dar omenirea nu a ajuns inca la acest nivel.

Empatizand cu acei copii agresati de parinti, veti spune: dar asta e cruzime! Da, este cruzime, dar sa nu uitam ca si acel spirit care este acum supus sa invete lectia durerii pentru a nu o mai produce asupra altora in viitor, a agresat la randul lui. Si apoi omul, trecand prin experiente dureroase, se modeleaza, alege. Acel copil este pus in fata unei decizii: poate adopta acea forma de energie si sa o manifeste in continuare, sau poate intelege ca ceea ce tie nu iti place, nu ii faci altuia. Nu suntem victimele sortii niciodata, suntem doar propriile noastre victime si nimeni nu este neindreptatit.

Cand esti pus in fata unui lucru nedorit care te supara intr-un fel sau altul, poti sa alegi sa fugi de el si sa nu inveti nimic pe moment, amanand experienta pentru mai tarziu, pentru ca ea oricum va fi traita. Sau poti sa ramai si sa faci fata, invatandu-ti lectia, invatand rabdarea si iertarea. In orice caz ai puterea sa alegi si sa adopti modelele care te atrag.

Un alt proverb care este perfect adevarat este : Cine se aseamana se aduna. Legea atractiei functioneaza perfect in acest caz, unele familii reunindu-se vieti dupa vieti, pe masura karmei dintre membrii lor, sub diferite forme si ierharhii, pana cand toti isi vor fi ispasit greselile si se vor putea elibera.

Cu totii avem in minte idealul familiei perfecte, primitoare, calduroase, afectuoase, sustinatoare, in care parintii denota blandete si intelepciune si copiii isi iubesc si respecta parintii, intre toti fiind armonie mai presus de toate. Da, acesta este idealul, insa avand in spate karma, cum am mai putea sa ne echilibram relatiile vreodata daca ne-am reintalni cu oameni alaturi de care traim perfectiunea din start?

Relatiile familiale se construiesc, ca orice alte forme de relatii. Desi exista la start legaturile karmice si misiunea fiecaruia fata de celalalt, nu este normal ca totul sa scape de sub control si sub amprenta haosului, sa domneasca dusmania si neintelegerea intre parinti si copii, bunici si nepoti, matusi si parinti etc. Mentionez mai multe forme de rudenie, pentru ca este inevitabil ca familiile unite prin rudenie sa nu interactioneze si sa formeze o familie mare. O familie, dincolo de forma ei cea mai inchegata – parinti si copii – este compusa din bunici, matusi, unchi, surori, frati ai parintilor, veri, nepoti, fini, nasi, cumnati etc. O familie in totalitatea ei este ca un copac cu multe ramuri. Si se extinde pana la nivelul de neam. Intre noi toti exista legaturi vechi, puternic inradacinate. Vom descoperi ca si prietenii nostri ne-au fost parinti candva.Eu am o prietena buna exagerat de protectoare si autoritara cu mine, care candva mi-a fost tata si care m-a urmarit in aceasta viata pentru a ma ajuta sa depasesc momente grele in care as fi avut nevoie de bani sau sfaturi. Pana sa aflu cine este, ma suparam pe ea cand se purta ca un parinte cu mine, considerand ca intrece limita. Ca fapt divers, iubitul meu de acum mi-a fost sot in 3 alte vieti, si acum ne-am regasit ca sa continuam sa crestem spiritual impreuna. Iar mama mea de acum mi-este cunostiinta noua, intalnind-o pentru prima oara, ca sa o ajut.

Fiecare familie are traumele ei pe care trebuie sa le vindece. Cum? Cu dragoste si iertare. Pare imposibil pentru un copil care fuge de acasa abuzat. Pare incredibil de greu pentru o sotie batuta 30 de ani la rand. Pare un iad pentru o fiica violata de tatal ei. Pare imposibil pentru o bunica abandonata intr-un azil. Ne centram pe propria persoana si uitam ca tot ce primim inapoi sunt efectele propriilor nostre fapte. Ne concentram doar pe viata aceasta si rascolind trecutul nu intelegem ce am facut de meritam asemenea tratament. Suntem in relatie cu altii de mii de vieti poate si e foarte greu sa ne aducem aminte cum am gresit fata de ei. In plus, daca ne-am aduce aminte in mod automat la reintalnirea cu ei, credeti ca am accepta sa nastem copilul care ne-a ucis in alta viata? Credeti ca am accepta sa ne fie tata sotia care ne-a parasit acum 3 vieti? Credeti ca am dormi in acelasi pat cu barbatul care ne-a fost fiu in alta existenta? Nu. Ne-am ascunde de acesti oameni si nu ne-am mai revansa niciodata fata de ei. Fiecare isi duce propria cruce si crucea fiecaruia este exact atat de grea cat poate sa duca. Cu cat suferim mai tare din cauza oamenilor care ne sunt familie si camin, cu atat testul iertarii si iubirii este mai mare. Chiar daca fugim de ei, ne mutam in alta casa, alt oras, alta tara, chiar – prin extrapolare, si in alta galaxie, tot suntem legati de ei pana cand ne vom vindeca relatiile, pentru ca din momentul in care interactionam prima data ne leaga un cordon energetic prin care facem schimb de emotii si ne influentam oriunde am fi.

Daca cineva crede ca mutandu-se departe de parinti scapa de ei si isi uita trecutul, rupand orice legatura, se inseala. Legatura este invizibila dar activa. Cu cat vei emite ura si neiertare asupra omului pe care nu il iubesti si nu il ierti, nu vei evolua nici tu si nici acea persoana. Vei observa ca poti sa fugi din tara in tara, si in fiecare tara vei gasi o persoana care sa se poarte cu tine asa cum s-au purtat parintii tai, pentru ca lectia se va repeta pana cand iti va fi clara. Va fi o situatie care te va urmari vieti la rand. Orice nu intelegi, se repeta pana cand vei intelege. Si daca emiti ura spre acele persoane, ele vor fi triste si mizerabile, reflectand in comportamentul lor ceea ce tu crezi despre ele. Incearca sa emiti asupra unei plante zilnic ura, se va o ofili. Emite iubire si va deveni nespus de frmoasa. Se aplica acelasi tratament si oamenilor. Este vorba de vibratie si energie.

Nu te obliga nimeni sa ramai acolo unde te simti agresat si sa traiesti alaturi de persoane cu care nu mai rezonezi, poti pleca. Dar inainte sa pleci, incearca sa schimbi relatia prin iertare si prin acceptarea comportamentului lor fata de tine, cerandu-ti si tu iertare pentru ca ai cauzat manifestarea acestei energii in relatia voastra. Apoi poti sa pleci, dar nu inceta niciodata sa vindeci relatia. Uita, iarta, imbratiseaza ori de cate ori revii, iubeste si impartaseste ce stii tu cu ei. In acest fel, cu totii veti evolua spre iesirea din karma.

Nu spun ca o femeie agresata trebuie sa stea cu sotul ei pe veci si sa isi riste sanatatea si viata. E nevoie sa fie batuta doar o data, ca ea sa inteleaga ce se petrece, teoretic. Daca bataile se repeta la nesfarsit este pentru ca nimic nu se schimba. Pentru ca ea nu lupta contra energiei pe care o primeste. Ce ar putea sa faca? Ar putea sa ierte in primul rand, constient si sa se roage sa fie iertata de barbatul care o loveste. Sa inteleaga ca nu este o victima a lui, ci a ei insasi. In legea karmei, intotdeauna calaul devine victima. Fara greseala. Doar asa va invata sa nu mai fie calaul altuia. In plus, in spiritul dualitatii, pentru a ne desavarsi ca fiinte este absolut necesar sa experimentam ambele fete ale unei situatii. Nu am putea sa stim ce este pacea daca nu am trai razboiul. Revenind la cazul femeii agresate, ea ar putea sa il dezarmeze cu iubire si afectiune. Iubirea sincera intotdeauna dezarmeaza. Atentie, nu iubirea fatarnica, disperata, din nevoie de conciliere. Si daca nici atunci nu se schimba nimic, are dreptul sa plece. Sa aleaga viata pe care o doreste. Si va avea dreptul la aceasta viata doar daca si-a insusit lectia. Acestea sunt legile Universului! Si sunt foarte corecte. In baza egalitatii, trebuie sa fim chit la un momentdat ca sa putem trece in legea iubirii.

Conflictele de familie sunt foarte adesea prost interpretate si luate ca abuzuri nejustificate. Este foarte usor sa ne consideram victime si sa spunem ca cei de langa noi sunt rai. Ati observat ca atunci cand ne certam, parca ne dedublam? Cand nu interferam in conflicte, ne iubim si ne toleram, pentru ca la nivelul vietii prezente energiile acumulate intre noi sunt inca destul de pozitive si curate. Dar atunci cand  ne certam si ne agresam, situatia pare sa scape de sub control si ne transformam pana la desfigurare pentru ca prin noi se manifesta toate energiile negative adunate din conflictele din alte vieti. Ne iubim mama, de exemplu, dar intr-o seara ne certam cu ea groaznic, si avem un cumplit sentiment ca i-am face ceva foarte rau daca am putea. Acest  sentiment ne sperie si pe noi, parand strain de emotiile noastre de zi cu zi fata de aceasta femeie pe care o respectam. O explicatie ar fi ca resimtim furia din alte experiente. Poate ca aceasta persoana care acum ne este mama ne-a abandonat, batut, ucis, abuzat, in alte vieti. Reactiile “secrete” si ciudate care ne uimesc si pe noi si pe care le avem fata de oamenii alaturi de care convietuim in familii ar trebui sa ne puna imediat pe ganduri si sa facem primul lucru care este necesar si normal: sa incercam sa iertam si sa ne cerem iertare. La inceput poate parea imposibil, din mai multe motive: putem sa nu constientizam cu ce ne-a gresit persoana respectiva, sau cu ce i-am gresit noi ei, sau putem sa avem sentimente negative atat de puternice incat sa nu putem face loc iertarii.

Sunt sanse slabe sa nu avem karma de vindecat fata de oamenii care ne sunt familie. Nu are rost sa ne amagim ca nu este asa si ca intre noi exista conflicte de suprafata, nevinovate, temporare. Ar trebui sa incepem sa lucram imediat pentru salvarea legaturilor dintre noi si sa realizam cat bine facem tuturor astfel. Uneori ne incarnam doar pentru acest scop, sa ne vindecam relatiile sau altfel spus, sa invatam iertarea. Si nefacand-o ne ratam scopul existential. Traim in deruta, neevoluand si fiind in conflict cu multi oameni, si ne credem victime la nesfarsit. Daca am deschide inima si ochii…

Existenta si evolutia noastra ca pamanteni in familii este naturala si este inevitabila. Pana si in Cer, exista un Tata-Mama, si copiii lor asezati intr-o ierarhie foarte asemanatoare cu relatiile de rudenie. Uneori se intampla sa fim abandonati de parinti sau sa ramanem orfani, dar si aceste situatii sunt lectii valoroase. Poate ca si noi am abandonat la randul nostru si poate ca, in cazuri exceptionale, ne este benefic sa ne chinuim singuri mai mult ca sa reusim sa crestem.

Atat timp cat vom trai aici, acum si pe viitor, este foarte bine pentru noi toti sa intelegem de ce avem familiile pe care le avem, sa vedem cum ne ajuta ele sa evoluam, si sa ne vindecam relatiile cu ei, atat cat putem, putin cate putin. Nu vom putea fugi de ceea ce trebuie rezolvat. De ce sa amanam? Cu totii vrem sa ne stingem la final cu speranta unei vieti urmatoare mai frumoase si mai pline de iubire.

Cauta-te. Intelege-te. Accepta-te. Iubeste-te.

Privesc in jur cu bucurie in suflet cum tot mai multe suflete se trezesc. Constat schimbari la oameni care in trecut pareau impenetrabili de orice raza si la oameni care afirmau cu fala ca sunt atei si ca sunt stapanii propriilor vieti.  Din ce in ce mai multi oameni incep sa Il inteleaga pe Dumnezeu cu adevarat si incearca sa traiasca in acord cu Legile Divine si cu Voia lui Dumnezeu. Din ce in ce mai multi oameni incep sa nu mai rezoneze cu societatea materialista in care suntem obligati sa traim si sa se indrepte spre spiritualitate si o existenta simpla. Zi de zi intalnesc oameni care radiaza cu tot sufletul lor si care au permis starii de pace sa patrunda in mintea lor. Prietenii mei se transforma. Ii vad, ii observ, ii simt. Sunt mai asezati, mai calmi, mai modesti, mai luminosi, mai pozitivi, mai putin agresivi sau deloc. Incep sa isi schimbe vietile si sa caute in tot ceea ce fac linistea sufleteasca si pacea mintii. Observ deasemenea ca oamenii din jurul meu renunta incet-incet la obiceiuri alimentare vechi si la consumul de carne, pentru ca energia acestor obiceiuri nu mai rezoneaza cu energia lor, pentru ca se transforma in fiinte cu vibratie mai inalta, si incep sa respinga din viata lor tot ce ii trage in jos. Ma bucur sa constat cum creste numarul vegetarienilor. Organismul nostru simte nevoia de hrana usoara, pura, curata energetic…caci evoluam spre era in care ne vom hrani cu prana.

Dar, oamenii din jurul meu nu inteleg ce se petrece cu ei. Eu, fiind deschisa si intelegand anumite aspecte, vad schimbarile acestea din ei ca pe o binecuvantare si ma bucur pentru ei. Dar ca si mine, inainte de a-mi depasi pragul mental al inacceptarii schimbarii din mine, ei sunt depresivi, tristi, debusolati, ancorati puternic in trecutul lor pentru care se invinovatesc, resimt mult mai puternic stresul din viata lor, sunt mult mai emotivi, se simt singuri si neintelesi, se simt obositi de haosul din mintea lor care cauta sa explice ce se intampla si au nevoie de sprijin. Cand dupa o lunga cale in cautarea adevarului din tine, te regasesti, e destul de greu sa accepti ceea ce ai fost, sa accepti si sa te adaptezi la ceea ce devii, ceea ce esti.

Si aici e important sa inveti sa iti accepti si sa iti iubesti trecutul, dar sa te desprinzi de el. Trebuie sa intelegi ca tot ce ai facut si tot ceea ce ai ales, si tot ceea ce ai fost in trecut, pana in momentul trezirii tale, este ceea ce te-a adus aici, in acest moment minunat al regasirii. Daca nu ai fi trecut prin acele experiente fericite sau in general mai putin fericite din trecutul tau, nu ai fi omul care esti acum, nu te-ai fi trezit. Pentru ca e nevoie de un drum anevoios si de multe cazaturi ca sa incepi sa simti, sa intelegi, sa te deschizi. Oamenii care au vieti usoare si traiesc fara grija, nu cauta fericirea in alte planuri decat cel material. Asa ca, intelege ca ai fost binecuvantat sa treci prin tot ce ai trecut. Si nu te rusina cu pacatele tale, cu greselile tale, cu rautatile tale, caci cine nu cunoaste intunericul nu stie ce e lumina. Si acum, fiindca esti constient, Omule, ai sansa sa iti cureti karma si sa devii atat de luminos, incat intunericul din trecutul tau va fi inghitit intr-o mare de stralucire. Dupa ce intelegi asta, detaseaza-te de trecut. Nu mai trai in el, nu te mai victimiza cand iti aduci aminte de intamplari in care ti-a fost greu. Traieste in prezent si incearca sa faci din fiecare zi, cea mai minunata zi din viata ta. Uita cu tot sufletul si fa curat in tine. Caci tot ce nu uiti, tot bagajul de durere din trecut, este ca o bila grea de plumb care atarna de piciorul unei pasari si nu o lasa sa zboare, sa fie libera. Iarta oamenii care ti-au gresit, pentru ca ei au avut un rol vizavi de tine. “Sutul” pe care ei ti l-au dat a fost intr-adevar un pas inainte. Caci daca nu iti e rau undeva, intr-un loc, alaturi de o persoana, cum ai mai putea sa pleci mai departe, sa evoluezi, sa iti continui calea? Avem nevoie de socuri ca sa nu ne cufundam in confort si rutina si sa ne aruncam din nou in valurile marii care ne poarta spre insula regasirii. In acest pas al iertarii si uitarii, eu va recomand din suflet sa faceti 4 exercitii.

1. Cititi mai multe zile la rand, cat simtit voi nevoia, Acatistul de iertare pe care il puteti gasi in coloana din dreapta. Cititi-l din suflet, cu intentii curate si serioase de iertare. Va va curata si elibera.

2. Stati in tacere cu voi insiva. Imbratisati-va cu toata iubirea pe care o puteti simti pentru voi insiva. Iertati-va pentru orice ati gresit si multumiti-va pentru ca ati castigat o multime de batalii si rezultatele se vad aici, acum. E nevoie sa va iertati si sa va iubiti pe voi ca sa ii puteti ierta si iubi pe ceilalti. Petreceti cat mai mult timp posibil singuri, in intimitatea sufletelor voastre, in linistea mintii, comunicand cu Sinele vostru. In fiecare zi, timp de zece minute, in liniste deplina, incercati sa va goliti mintea de ganduri, cu ochii inchisi. Nu va fie teama sa va auziti glasul inimii si sa incepeti sa comunicati cu Sinele vostru. El detine toate adevarurile si toate raspunsurile si viata voastra va deveni minunata odata ce ati inceput sa il auziti. Multumiti-i lui Dumnezeu pentru ca v-a creat asa, si nu altfel. Sunteti perfecti. Pentru ca Dumnezeu nu face greseli. El stie cat si ce ne trebuie fiecaruia. Undeva pe parcursul lui, sau la sfarsitul drumului, veti intelege de ce.

3. Relaxati-va, inchideti ochii, vizualizati in fata voastra persoana din viata voastra, din trecut sau prezent, pe care simtiti ca nu ati iertat-o sau cu care inca aveti conflicte, sau ati intrerupt comunicarea brutal candva, vizualizati cum ii zambiti si va zambeste, imbratisati-o, apoi vizualizati cum din inima voastra ies scantei frumoase de lumina care merg pana la inima acestei persoane si i-o invaluie in lumina, in timp ce ii trimiteti toata iubirea pura, neconditionata de care sunteti capabili. Cereti iertare acestei persoane pentru orice i-ati gresit ( pentru ca desi nu constientizati, si va considerati victima ei, la nivel inconstient poate i-ati gresit cu ceva in aceasta viata sau intr-o viata trecuta.)  Multumiti-i acestei persoane pentru ca v-a ajutat in calea catre regasire si spuneti-i: Te iert, te accept, te iubesc asa cum esti. Dar aceste cuvinte sa fie sincere si sa vina din adancul sufletului vostru. Faceti acest exercitiu cu toate persoanele din viata dumneavoastra fata de care aveti resentimente sau remuscari. Va va elibera.

4. Sunati persoanele cu care nu ati mai vorbit de mult din cauza unor certuri, vizitati-le pe cele pe care ati jurat sa nu le mai vedeti vreodata, intalniti-va cu oamenii care va erau prieteni candva, scrieti-le un email prietenesc, cautati sa le contactati ca sa depasiti pragul mental al resentimentelor. Astfel depasiti un blocaj care va impiedica sa va deschideti inima. Acesta este primul pas in a invata sa iubim toti oamenii, indiferent de natura lor, de firea lor, de relatiile pe care le avem cu ei, de atitudinea lor fata de noi. Trebuie sa invatam sa il acceptam si sa il iubim pe aproapele nostru neconditionat si sincer, asa cum Iisus ne-a iubit pe toti. Doar aceasta este iubirea adevarata si aceasta iubire va salva Lumea.

E important sa iti vindeci relatiile cu ceilalti pentru ca totul suntem una, si orice energie negativa pe care ai emis-o si o conservi in Univers se intoarce la tine si te tine blocat mereu. Ce emiti, aceea esti, Emiti iertare, esti iertare. Emiti iubire, esti iubire. Pe mine Dumnezeu m-a invatat sa repet zilnic o mantra : Sunt iubire. Sunt iertare. Sunt pace. In timp, repetarea acestei mantre va produce in tine schimbari.

Dupa ce te-ai eliberat de greutatea neiertarii si incepi sa simti iubirea pentru tot ce te inconjoara, vei putea sa te accepti mai usor si pe tine. Orice schimbare din viata ta va fi binevenita si chiar daca nu vei intelege pe moment tot ce se intampla cu tine, in timp totul va fi mai clar.

Reconectarea la natura e deasemenea foarte importanta in acest proces de creare a unei legaturi stranse cu tine. Mergi in parc si stai cu picioarele goale in iarba. Energia pamantului si a ierbii te va invata sa fii in echilibru cu tine. Mergi intr-un spatiu deschis si priveste cerul.Cerul iti va cerne pacea de care ai nevoie in suflet si vei constientiza ca si tu iti poti creea propriul cer in tine. Stai cu picioarele in apele unui lac sau rau si lasa apa sa duca cu ea tot ce nu ai iertat. Intoarce-te in natura pentru a te regasi pe tine. Pentru ca Natura e in tine si tu esti parte din ea. Invata din ea si asculta-i glasul.

Si, iubitii mei, nu va speriati daca momentan nimic nu are sens, si va simtiti vulnerabili, pierduti, confuzi, slabi, nevrednici. Cautati-va puterea in Dumnezeu, zambiti si credeti din suflet ca toate se intampla cu un rost si ca Dumnezeu stie ce face!

In continuare va impartasesc o micuta povestioara pe care am scris-o eu acum 2 ani.

Saculetul

Era odata o fata care mergea pe un drum. Cu talpile goale. Un drum prafuit, pietros, pe alocuri mocirlos. Talpile ei simteau fiecare impunsatura de personalitate a drumului, pentru ca drumul nu e o dunga serpuita moarta, ci din contra, e plin de viata. El te duce mai departe cand il alegi, nu tu il mergi pe el…Pentru ca drumul se creeaza inaintea ta din visele tale, din asteptarile tale…si ele te conduc in viata nu? Ei, si fata asta avea cu ea un saculet…

In el punea floricelele de pe campurile de o frumusete rapitoare pe care le vazuse, conurile de brad din copacii in care se urcase si uneori cazuse, frunze din copacii care ii soptisera povete, iarba de unde poposise ca sa se odihneasca  si sa se destepte mai inteleapta, stelute de pe cerul care o ajutase sa viseze, dar si pietricele in care se intepase, bucatele de noroi uscat din mlastinile in care se impotmolise si in care ar fi crezut ca va ramane pe veci captiva (dar scapase, pentru ca era mai puternica decat crezuse mereu), spini de la trandafirii pe care se ambitionase sa ii rupa, cioburi de la obiecte pe care le sparsese si pentru care plansese…

Si tinea mereu cu ea acest saculet, dandu-si seama ca in el avea insusi sufletul ei…Era un saculet cu amintiri…Daca ar fi bagat mana in el sa scoata ceva la intamplare, poate ca s-ar fi alintat cu finetea unei petale de floare sau poate ca s-ar fi intepat sau taiat…Dar ar fi meritat chiar si durerea, pentru ca fiecare obiect din acel saculet o intorcea in trecut. Ii amintea ca traise si ca din fiecare zi traita invatase ceva nou, invatase sa fie mai buna si sa adune si rele si bune la un loc ca sa poata lua din unele intamplari invataminte ca sa le foloseasca pentru a face momentele frumoase de-a dreptul minunate…

In saculet era ea. Cu toate cararile pe care fusese si din care adunase suveniruri, cu toate sentimentele pastrate in miezul unui obiect aparent banal, cu temerile si bucuriile momentelor trecute…Daca i-ar fi lipsit oricare din aceste experiente…si deci, oricare din acele obiecte, nu ar mai fi fost Ea, asa cum se putea simti si vedea acum. Asa ca era recunoscatoare si spinilor si cioburilor si noroaielor si pietricelelor ascutite…Daca nu le-ar fi intalnit candva in calea ei nu ar fi putut acum sa le recunoasca si sa le ocoleasca. Si nu ar fi putut sa pretuiasca praful de sub calcaie gasindu-l matasos, in comparatie cu mocirla prin care trecuse (candva ii se parea dezgustator sa mearga desculta prin atata praf…).

Asa ca tinea strans la piept saculetul cu amintiri. Se tinea strans la piept pe Ea. Si aduna in continuare amintirile unor zile in care poate a facut lucruri care nu ar fi caracterizat-o pe moment, dar care au facut-o mai unica cu fiecare pas.

Si nu ar fi dat saculetul pentru nimic in lume. Mai ales pentru bani. Mai ales ca pentru ea ura banii…Cum sa dai ceva ce iubesti pe ceva ce urasti?

Doar, candva, va scoate pe rand din saculet cate o lectie pe care sa o dea copiilor ei, ca si ei sa invete cat de important e sa ai saculetul tau.

VA IUBESC!