Fericirea ta nu e datoria nimanui

Tocmai am avut o revelatie! 🙂

Mi-am adus aminte de un prieten drag. El acum 2 ani, cand discutam despre iubitul meu pe care abia il cunoscusem, mi-a spus asa: “Nu o sa te faca niciodata fericita.” Si prietenul meu fiind o persoana cu simturi intuitive dezvoltate, ceea ce mi-a spus el, a sunat ca un fel de profetie de care m-am temut imediat. La momentul acela tin minte ca imediat l-am contrazis si i-am spus ca nu e adevarat, ca ma face foarte fericita, dar adevarul era ca in sufletul meu aveam dubii si temeri vizavi de relatia noastra.

De atunci, cuvintele acestui prieten au ramas intiparite timp de doi ani in mintea mea. Eu nu am o memorie buna, insa sunt lucruri si cuvinte pe care nu le pot uita pur si simplu. Unele dintre acestea au fost cuvintele lui. Si ori de cate ori eu si iubitul meu am avut certuri puternice sau neintelegeri, sau cand in relatia noastra persista lipsa de armonie, printre lacrimi imi veneau in gand cuvintele prietenului meu: “Nu te va face niciodata fericita.” Si simtind ca “profetia” se indeplineste si ca parca ma urmareste si persista, ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa inchei relatia, pentru ca oricum nu voi fi niciodata fericita cu el. Aceste cuvinte prinsesera radacina in mine si creasera o temere, un fel de blestem.

Insa in seara aceasta, gandind intamplator la tot felul de lucruri diverse, mi-am adus aminte si de prietenul cel drag si de ceea ce mi-a spus el, si fiind cu mintea calma si cu sufletul la carma, imediat a inceput un monolog in mine:

” Nu te va face niciodata fericita”. Si ce? SI CE? Foarte bine! Nici nu trebuie, nici nu e cazul. Acum realizez ca in tot acest timp aceste cuvinte au fost de fapt o binecuvantare, nu o proorocire de rau. Ei bine, e adevarat ca de multe ori am plans, ca de multe ori am avut momente dificile impreuna in care nu m-am simtit deloc fericita. Da, de multe ori am putut spune ca nu ma face fericita asa cum mi-as dori eu. Si de multe ori m-am indoit ca o va face vreodata. Si ce daca? Cu atat mai bine! De ce sa ma faca el fericita? Daca el m-ar fi facut fericita in tot acest timp, eu nu as fi evoluat cu nimic langa el, eu nu as fi invatat sa daruiesc intr-o relatie, eu nu as fi deprins radbdarea si iertarea, eu nu as fi devenit persoana care iubeste de i se revarsa iubirea din inima in trup si spirit si vrea sa danseze de iubire cand priveste in ochii iubitului. Daca el m-ar fi facut fericita, nu m-ar fi stimulat, nu m-ar fi ajutat sa curat karma dintre noi, nu m-ar fi provocat si m-ar fi plictisit. Daca el m-ar fi facut fericita, m-ar fi impins sa traiesc intr-o iluzie mincinoasa, crezand ca fericirea mea trebuie sa vina de la el si sa fie mentinuta de el. Daca el m-ar fi facut fericita, oricum nu ar fi fost niciodata de ajuns, pentru ca fericirea adevarata e cea care izvoraste din spiritul nostru propriu, nu din exterior. Daca el m-ar fi facut fericita, as fi devenit stapana lui, el fiind indatorat sa imi intretina mie fericirea si atunci libertatea noastra nu ar fi existat : el fiind indatorat mie si eu depinzand de el. Dar el nu m-a facut fericita. M-a facut sa plang, sa sufar, sa imi pun intrebari, sa caut in mine, sa invat sa iert, sa vreau sa ma autodepasesc din iubire, sa construiesc o relatie bazata de sinceritate si sustinere, sa scot la lumina temerile si intunericul din mine, sa sparg stereotipurile referitoare la iubire si ideea de cuplu dobandite din familie si din societate. Sa dezgrop ranile din iubire din vietile trecute si sa le vindec in lumina calda a iubirii sale imperfecte aparent, dar perfecte pentru ca asa a fost sa fie sa ne intalnim si sa ne iubim. Daca el m-ar fi facut fericita nu ne-am mai fi completat. Daca el ma facea fericita, nu am mai fi adormit imbratisati in extaz dupa nopti haotice de cearta, rascoala, plans, adevar, eliberare, lumina si pasiune. Daca el ma facea fericita, nu ar mai fi cunoscut cele mai intunecate parti din mine si nu m-ar mai fi stiut cum sunt eu cu adevarat, si reciproc. Dar nu m-a facut, si astfel am crescut impreuna, am invatat impreuna, am devenit unul impreuna si am devenit liberi impreuna, iar viata ne-a rasplatit in toate felurile posibile, incununandu-ne cu tot ce ne puteam dori mai frumos. De parca viata ne-a soptit dulce la ureche mereu: foarte bine, sunteti pe calea corecta, iubiti-va si fiti impreuna, uite ce frumos va armonizati in fiecare zi ce trece.” Cu bucurie nemarginita spun ca nu este vorba de o coincidenta ca de cand iubitul meu a aparut in viata mea, viata s-a deschis enorm fata de mine si am primit multe daruri mai ales spirituale. De cand iubitul meu a aparut in calea mea, a inceput trezirea mea spirituala pentru ca a fi cu el zi de zi m-a stimulat sa caut adevarul si sa aleg viata. In atatea feluri care nu au depins direct de el, m-a facut fericita prin mine insami, mai ales pentru ca datorita lectiilor si sustinerii primite de la el am invatat sa ma iubesc si sa ma accept pe mine din ce in ce mai mult. Nu spun ca daca nu ar fi fost el, nu as fi trait toate acestea, insa el a jucat un rol principal.

“Nu te va face niciodata fericita.” Perfect! Si ii multumesc ca nu m-a facut. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa realizez deplin si viu ca fericirea vine doar din mine si ca el nu are si nu va avea nimic de a face cu asta! Acum inteleg ca trebuie sa le multumim frumos oamenilor din vietile noastre care nu ne-au facut fericiti, care ne-au dat prilejul sa plangem si sa ne “zvarcolim” in iadul nostru interior, deoarece  ne-au facut cel mai mare bine. Fara ei nu am fi fost impinsi sa patrundem mai adanc in fiinta noastra, sa ne intalnim cu fricile si ranile noastre, cu ideile preconcepute, cu blocajele, cu limitarile emotionale, pe care sa le dam la o parte pentru a intrezari si imbratisa lumina splendida a propriului spirit iesit la iveala in urma durerii.

Nu asteptati niciodata sa va faca cineva fericiti. Nu este rolul lor sa faca asta. Nu asteptati sa va dea fericirea, iubirea, pacea sau sa va daruiasca ceea ce va doriti. Nu este rolul lor asta. Voi si numai voi aveti acest rol. Ei au rolul sa va dea impulsul, socul, durerea daca este necesar, sustinerea, de a va autodepasi, de a va trezi, de a va uita inauntru pentru a intelege de ce ati atras toate acestea. Ei va pun in fata oglinda pentru a va vedea intunericul si lumina. Ei va arata adevarul si adevarul de cele mai multe ori vine cu soc si durere, pentru ca altfel spiritul uman nu poate fi resuscitat din amortirea sub care il tine egoul. Priviti acum cu recunostiinta la toti cei care v-au suparat, enervat, facut sa plangeti, ranit, vreodata si vedeti ghidul sau maestrul din ei care v-a facut ca astazi sa fiti oamenii mai buni care sunteti. Daca v-ar fi facut fericiti, ati fi ramas amortiti, inconstienti, pierduti in iluzia ca fericirea vine din exterior. Incetati sa le mai cereti sa va indeplineasca nevoi si asteptari si nu mai cautati in ei un super-erou care sa va salveze din propria neputinta si limitare, nu le mai cereti sa va faca fericiti si sa va faca sa va simtiti iubiti. Iubirea si fericirea vin doar in centrul fiintei voastre, din spirit si din constiinta, de la Sursa tuturor lucrurilor, de la Dumnezeu, prin voi insiva, ci nu prin cei din jur. De aceea, cand va iubiti pe voi insiva, iubirea se va revarsa in exterior catre ceilalti, si din ei se va revarsa inapoi catre voi insiva. Aceeasi iubire, iubirea voastra, ca un bumerang, se va intoarce inapoi. Asa ca si ce daca ceilalti nu va fac fericiti? Nici nu e cazul, nici nu trebuie, nici nu e normal, nici nu e rolul lor! Daca ati trata la fel problema si in ceea ce priveste hrana, ce ati face? Ati muri de foame pentru ca altii nu va dau de mancare? Nu. V-ati procura singuri hrana. La fel e si cu fericirea, si cu iubirea, si cu orice alt lucru din Univers. Evolutia personala a fiecaruia catre centrul sau divin, aceasta intoarcere acasa, precum si toate celelalte aspecte care tin de ea, sunt individuale si depind doar de fiecare spirit in parte. Ceilalti ne pot ajuta, isi pot lua aceasta misiune, dar este ALEGEREA lor, ci nu OBLIGATIA lor, si mai ales, ei nu vor face decat sa ne impulsioneze, ci nu sa ne faca toata treaba.

Ok, deci…sa inteleg ca cineva nu te face fericit sau fericita. Ei, si? Foarte bine! Bucura-te, profita de ocazie ca sa inveti ceva despre tine si multumeste-i!

Namaste! Va imbratisez cu drag!

Diana

Sa ne eliberam de trecut prin recunostiinta!

Cu totii avem momente in care ne ancoram in trecut cu melancolie, cu regret, cu ura sau cu neiertare. Singurul mod util in care ne putem uita inapoi la trecut este CU RECUNOSTIINTA.

” Ce ar fi fost daca?”

” Mai bine faceam altfel.”

” Ce as vrea sa fiu din nou copil/tanar/ca atunci.”

” Cand eram adolescent nu aveam nicio grija.”

” Daca nu as fi facut asta, acum viata mea era mai buna.”

” Mi-e dor de zilele cand…”

” Daca el/ea nu s-ar fi purtat asa cu mine, as fi devenit alt om.”

” Totul e din vina alegerilor proaste din trecut.”

” Daca dadeam la alta facultate…”

” Daca nu m-as fi casatorit…”

” Daca nu faceam copii…”

” Ce as vrea sa ma intorc inapoi in timp!”

” Nimic nu mai e cum a fost…”

Cu totii ne repetam in mod obsesiv aceste ganduri otravitoare in minte. Si ne pierdem in dimensiuni temporale care sunt ca o ceata. Nu le putem transforma in nimic palpabil, nu sta in puterea noastra sa mai schimbam ceva din ceea ce deja s-a intamplat, si suntem blocati ca sa mai vedem momentul prezent cu oportunitatile lui.

TRECUTUL TAU ESTE DOAR O SCARA. ATAT.

Este o scara pe care ai urcat-o si crede-ma, ca desi uneori ti s-a parut ca de fapt o coborai, nu ai facut decat sa evoluezi cu fiecare pas mai ostenitor. Daca nu s-ar fi intamplat tot ceea ce s-a intamplat pana acum, in ceea ce noi numim trecut, adica acele clipe prezente care s-au consumat la un moment dat, nu ai fi fost unde esti acum, corect? Stiu ca unora, unde sunt acum,  li se pare cel mai groaznic loc si de aceea isi regreta trecutul, dar cine ti-a spus ca ai terminat de urcat treptele? Urcusul este intotdeauna cel mai anevoios, dar si cel mai aducator de satisfactii. Te duce tot si tot mai sus, pana cand vei avea sansa sa ajungi pe acoperisul succesului tau si sa vezi de acolo panorama minunata a reusitelor tale. Vei vedea ca nu a existat ceea ce tu numesti “esec”. Au existat numai reusite care ti-au depasit puterea de intelegere si de apreciere. Asa ca, daca inca iti e greu si te vaiti, continua sa urci, esti inca pe scari. Nu sta pe loc, pentru ca nu va veni nimeni sa te ridice pe brate si sa te urce pana sus. Si in jos nu o mai poti lua, pentru ca trecutul e ceva ce dispare ca fumul unui foc ce arde continuu. Focul ce arde in tine chiar acum, si care e tot ce ai. Focul vietii.

Ok, ai facut multe lucruri pe care tu le consideri greseli de neiertat, dar cu ce te ajuta sa te conservi mental si emotional intr-un borcan si sa te pui la murat intr-o balta de amintiri otetite? Te vei stafidi, te vei acri, lumea va stramba din nas cand te va cunoaste. E dragut cum chiar si cele mai marunte lucruri din viata noastra au analogii in comportamentele noastre complexe, nu? De fapt intreg universul functioneaza pe principiul oglinzilor. “In Cer ca si pe Pamant.” Sa nu uitam ca la baza a orice, sta aceeasi unitate de viata – celula matrice elementara, numita quarc.Si sa nu mai uitam ca totul este una si ca Universul, de la nivel macro la nivel micro se supune acelorasi legi.

Copacii nu se agata de trecut, nu isi plang podoaba verde cazuta. Ei se abandoneaza firii si se supun cu recunostiinta schimbarilor anotimpurilor, stiind cu incredere ca orice va veni este bun pentru ei, pentru ca Universul este aliatul lor, nu inamicul.

Numai noi nu ne incredem in prezent, invinovatindu-ne pentru un trecut pe care nu il mai putem schimba si zacand intr-o stare de neputinta.

Foarte bine, ai facut lucruri de care nu esti mandru, dar asa ai invatat care sunt lucrurile de care nu poti fi mandru! Daca nu cunosti raul, nu ai cum sa stii ce este binele! Decide-te acum sa nu mai faci astfel de lucruri incepand cu aceasta clipa, si daca le vei mai face, iarta-te si evita sa te mai acuzi, pentru ca stii pe pielea ta cat doare sa te trezesti in pat cu cel mai aspru si neiertator judecator al tau – TU!

Inteleg, acum, ai fi luat alte decizii privind niste experiente din trecut. Dar de ce stai si visezi cum ar fi fost daca le-ai fi luat atunci? Nu le-ai luat. Si cu asta basta! Accepta. Nu mai poti schimba nimic din ce s-a dus. Poti schimba doar ce urmeaza sa faci acum. Si apoi, gandeste-te la toate lucrurile minunate care ti s-au intamplat apoi, dupa ce ai luat decizia “gresita”. Daca ai fi luat alta decizie, poate ele nu ar fi existat asa cum le stii acum. Poate nu aveai aceeasi oameni in jur, poate n-ai mai fi avut copii, poate ai fi schimbat alte lucruri pe care nu ai fi vrut sa le inlaturi din viata ta. Intelege ca o singura schimbare marunta, poate schimba un univers intreg. Nu numai pe al tau. Ci pe AL TUTUROR. Eu incep sa inteleg de exemplu, ca daca mama si tata, asa cum nu s-au inteles ei deloc si s-au urat, nu s-ar fi intalnit si nu ar fi rezistat 30 de ani intr-o casnicie catastrofala, eu poate nici nu as fi existat si cu siguranta nu as fi fost cea care sunt acum. Pana acum o vreme as fi dat orice sa ma nasc din nou si sa am alta viata. Acum inteleg ca viata mea e perfecta asa cum e. Si la urma urmei, CUM ANUME DEFINESTI O VIATA PERFECTA?? Nu exista asa ceva! Exista doar un infinit de variante in care poti trai. Si partea cea mai frumoasa e ca tu poti decide cum sa o faci, iar trecutul este manualul tau cel mai de pret.

Ok, ai ranit oameni in trecut. Cu siguranta ca ai invatat ceva din asta. Incearca sa le ceri iertare si sa te ierti si tu pentru ce le-ai facut. Si de acum nu te mai purta asa cu nimeni. La ce folos sa regreti si sa regreti daca nu faci nimic? Cand vine uraganul si iti cade casa in cap, ce faci? Stai si plangi in fata daramaturilor toata viata sau te apuci sa o reconstruiesti mai puternica, mai rezistenta?Incearca sa vezi experientele tale diferit, compara-le cu experientele asemanatoare ale tale sau ale altor oameni si vezi ce ai fi facut atunci. Odata ce stii ce ai de facut, doar fa-o. Dar nu ramane sa plangi la mormantul trecutului. Trecutul e doar un prezent pe care l-ai ingropat. Incearca sa tii prezentul pe care il ai acum cat mai viu! Nu repeta aceleasi “greseli”.

Ok, ai fost agresata sau violata si asta te-a facut sa ai mari probleme de socializare si de incredere in tine. Dar daca continui sa traiesti ca o “victima”, crezi ca ceva mai bun va veni in viata ta? Crezi ca filmul se va derula inapoi si printr-o minune vei scapa de abuzurile de atunci si de viol? De ce te lasi abuzata si violata zi de zi in continuare? La nivelul gandurilor tale tu traiesti emotiile groaznice ale aceleasi drame de cate ori iti invinovatesti agresorul sau iti amintesti scena aceea. Nu poti schimba decat ceea ce ai acum. Si anume, pe tine in prezent. Daca ai vazut cat de groaznic este sa fi agresat sau violat, protejeaza-te pe tine sa nu ti se mai intample, prin a nu mai fi o persoana vulnerabila si tematoare. Protejeaza-i pe cei dragi sustinandu-i sa lupte pentru o viata mai buna si daruindu-le iubire. Fa acelasi lucru si pentru cei care trec prin ce ai trecut si tu si care nu sunt ajutati de nimeni. Umple-te pe tine de iubire pana la revarsare ca sa iti vindeci ranile, si daruieste iubire infinita tuturor fiintelor din jurul tau. Opreste-te din a prelungi drama zi de zi! Cineva te-a agresat acum 20 de ani, acum 3 ani, ieri! Tu de ce il lasi sa te agreseze mental azi? Si in plus, de ce ii esti complice? Chiar nu te iubesti deloc?

Sunt atatea situatii care ne tin legati de trecut…Nenumarate.

Ok, era mai bine candva, erai mai frumos, erai mai tanar, mai bogat…etc etc etc! Inceteaza. Tineretea sta in modul in care traiesti viata cu entuziasm. Frumusetea sta in modul in care zambesti luminos si te arati in lume insufletit de bucurie si dragoste. Bogatia este accesibila oricand tu te deschizi catre ea si te decizi sa lucrati impreuna pentru binele suprem. Binele ti-l faci singur oricand! Nu timpul aduce si ia cu el lucruri si calitati! Tu o faci. Nu mai da vina pe timp. Nici nu exista…Oamenii au inventat un cerc si l-au impartit in 12 ca sa isi poata organiza zilele; tot ei au numit trecut ceea ce fusese facut deja, prezent ceea ce faceau, si viitor ceea ce era in plan sa faca. Timpul e relativ. In timp ce eu am scris ultima propozitie, trecutul s-a intamplat deja. Chiar acum, fiecare litera dinaintea alteia este in trecut si litera pe care o tastez in acet moment este prezentul iar ceea ce am in gand sa scriu este viitor. Gandurile sunt viitorul. Ele se materializeaza.

Daca tu gandesti ca erai bun, erai tanar, erai frumos, erai bogat. Asta o sa ai. “Eram”.

Daca tu gandesti ca doar decizii proaste ai luat,  o sa le iei si de acum incolo pentru ca nu ai incredere sa te deschizi tie, si prin urmare intuitiei tale.

Daca tu nu te ierti pentru trecut, nu te vei ierta pentru nimic din ce vei face, si nu vei face decat sa te urasti din ce in ce, ca pe un intrus in corpul tau si in viata ta.

Daca traiesti atarnat de trecut, il vei trage dupa tine oriunde ai merge, atragand in viata ta in mod repetata aceleasi experiente. Cu siguranta nu vrei sa faci asta. Stii cosmarurile alea care se tot repeta? Si uneori ti-e frica sa adormi, ca sa nu lei ai din nou? Cine si le doreste? Asa si cu trecutul pe care nu il eliberezi.

Cum poti sa il eliberezi? INTELEGAND ca tot ce s-a intamplat, tot ce ai decis, tot ce ai facut, te-a facut cumva un om mai bun, cu sanse mai multe de a deveni mai intelept. Intelegand ca fiecare experienta a fost absolut necesara si ca trebuie sa o iubesti pentru lectia pe care ti-a oferit-o. Vezi partile bune care au venit in viata ta apoi. Cu siguranta sunt! IARTA-i pe cei care tu crezi ca ti-au facut rau si IARTA-TE PE TINE! Nu esti inamicul tau, decat daca vrei sa fii. Orice om greseste. Asa suntem noi oamenii! ACCEPTA CEEA CE NU POTI SCHIMBA! Fii RECUNOSCATOR trecutului tau pentru ceea ce a creat din tine. Crezi ca te-a transformat intr-o epava? Eu cred ca numai tu esti care decide sa stai ca o epava pe nisipurile miscatoare ale neiertarii in loc sa navighezi plin de speranta in oceanul infinit al oportunitatilor pe care viata ti le ofera cu nemarginita dragoste.  Fii recunoscator si elibereaza-te. Odata ce a fost turnat si s-a intarit, cimentul nu se mai poate modela, dar poti construi peste el ceva mai inalt si mai frumos, stiind sigur ca ai o baza solida.

Hai, zambeste, ai puterea sa iti schimbi viata! Nu-i asta o veste buna?