Cand noaptea isi numara ultimele stele, sa ne deschidem ochii si sufletele si sa urcam impreuna ca sa vedem Rasaritul.

Posts tagged ‘Dumnezeu’

Muzica despre iubire

Buna seara dragii mei,

Am sa impartasesc cu voi cateva melodii pe care eu le ascult si in care regasesc povestile multora dintre noi. Este o muzica despre cautare, despre iubire, despre intregire, despre Dumnezeu, despre natura, despre vise si viata.

Cred ca ati auzit de Tudor Chirila si de trupa Vama. Eu una am crescut de cand aveam 15 ani pe muzica si versurile lui Tudor si simt ca m-am maturizat odata cu aceasta muzica si ea odata cu mine. In mod superb, anul acesta trupa Vama a lansat un album care mai clar ca niciodata vorbeste despre salvarea lumii prin iubire si despre multe alte lucruri despre care si eu am vorbit pe acest blog. La o prima auditie, cineva care nu cunoaste lumea spirituala in care traim noi, ar considera aceste melodii profunde si cam atat. Insa eu ma identific cu ele si regasesc in ele un puternic mesaj spiritual pozitiv. Chiar si coperta albumului numit Vama 2o12, are reprezentat pe ea un fluture – simbol al renasterii si al inceputului, si un simbol care acum reprezinta logo-ul trupei, dar care mie imi aduce aminte de infinit si de unitate. Cand am fost la concertul de lansare a acestui album, trupa a incheiat spectacolul cu : ” Sa nu uitati: 2012 este inceputul!” Nu stiu cum a sunat pentru altii, dar mie mi-a sunat pe frecventa mea.

Incercati sa ascultati versurile si mesajul din ele…chiar daca nu suna a fi genul vostru de muzica…e muzica rock.

Asadar, in continuare va prezint:

Epidemie de iubire:

Cand m-am imbolnavit,
Alimentam iluzii si hraneam probleme
In mijlocul multimii
Am lesinat, sistemul a consemnat eroarea

La medic am aflat
ca am fost infestat c-un virus fara leac
Daca n-am sa iubesc
Pe oricine intalnesc, ma prapadesc
Oricine m-ar atinge se va contamina

Doar daca iubesc pot sa ma salvez
Daca iubesc pe oricine imi iese in cale
Voi supravietui, condamnat la iubire
O epidemie am sa raspandesc..

Regatul meu pe un vis:

Te-nvata sa distrugi un vis
Caci visele sunt libertate
Cu sufletul in coma
Hranesti mediocritate
Un somnambul social
Cu sufletul pe moarte

Rolul Soarelui:
Prea multa vreme am jucat
Doar multe roluri episodice in viata mea
De acuma gata, rescriu povestea
Si ma distribui in rolul principal
Dar nu am, nu am de ales
Inca mai am o viata de trait, o piesa de jucat M-am hotarat sa joc un rol
De azi-nainte eu pe Soare il voi juca
Am sa rasar in fiecare zi
Si am s-aduc lumina in viata mea
Trecutu-l trimit in partea de nord a sufletului meu
Acolo e noapte, dar eu luminez
Lumina-napoi primesc

Se aprind reflectoare, reintru in viata
Povestea se scrie si nimeni nu stie
Mai bine ca mine, textul luminii
Pana cade cortina raman in lumïna

Cantec de gasit
( dupa parerea mea un cantec de cautat si gasit sufletul pereche pe care cu totii il cautam etern):
Eu cânt şi nu mă opresc
Să ştii, sunt doar jumate de om
Alerg,
Să mă topesc în tine
Şi să mă-ntregesc Alerg nebun,
Şi-mi scoate inima fum si cânt
Un cântec fără vreun rost
Adânc te caut pe toate străzile
Din vïaţa asta.

Copilul care alearga catre mare:

Când esti un rege trist
Cu mii de comori
Si-n sala cu oglinzi
Sufletu-i diform
Coroana ta de gânduri
Atârna greu
Si adevarul umbla
Deghizat mereu

Copilul care alearga catre mare
Macar o data-n viata sa mai fii

Regatul de întrebari
Ce l-ai mostenit
Razboiul fericirii
L-a pustiit
Supusii n-au raspunsuri
Oglinzile se sparg
Esti doar un rege trist
Ramas fara regat…

Când erai copil
Nu te întrebai
Ce e fericirea
Nu o cautai

Copilul care alearga catre mare
Macar o data-n viata sa mai fii
Nebunului lasa-i coroana
Regele-i liber acum.

Dumnezeu nu apare la stiri: (2011)

Dumnezeu nu apare la Stiri
Dumnezeu nu omoara Delfini
Dumnezeu nu topeste Ghetari
Dumnezeu n-are Vis Nuclear

Dumnezeu nu voteaza-n Senat
Dumnezeu n-a luptat in Irak
Prea ocupati cu distrugerea lumii oamenii sunt
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

Pe Iisus l-au facut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tiparit pe dolar
Religia e marketing de razboi
Oamenii-si fac cruce dar privesc in gol

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

Fara Credinta corabia Umana rataceste prin spatiu se apropie furtuna,
Se-ntuneca lumea
Totul se vinde, se cumpara totul, banii sunt calea adevarul si viata, Isus nu mai vine….
Dumnezeu se mai uita o data spre lume, nu e nimeni sa vada ca-ntinde o mana, nu e nimeni s-auda ca
soapta iubirii El ïnca ne-o spune?

Dumnezeu ne-a lasat…
Ne-a lasat sa ne facem de cap

 O seara blanda, Iubire si Pace va doresc!
Sa nu uit…Iesiti afara si priviti luna. Are o aura magica in seara asta. Pare una din acele seri in care lucruri frumoase se intampla. 🙂
Diana

Despre Nou, Fericire si cum sa nu te lupti cu Frica

Dragii mei,

Sunt unele zile in care unii dintre noi se intreaba: ” Dar ce e cu mine? Parca nu am evoluat deloc de fapt! Stiu atatea lucruri acum, cunosc o noua dimensiune a vietii, m-am deschis spiritual, inteleg si vad cum functioneaza totul, insa parca nu ma schimb pe mine in profunzime: tot am traume, tot am suparari, tot am frici, tot ma zbat, tot ma tem! Am impresia ca totul e in zadar. Poate nu fac eu ce trebuie, cum trebuie. As vrea sa fiu o persoana mai buna, o persoana pe masura intelepciunii luminii pe care am adunat-o in mine! As vrea sa ma rup de sabloane, de trecut si de frici. Dar cum? Ma simt derutat.”

In acele zile nu ne dam seama de fapt ca noi nu am dat drumul trecutului, vechiului si ca inca mai pastram in noi o teama de nou si de avantare in necunoscut (necunoscut mintii, ca sufletul nostru nu a uitat niciodata incotro mergem), care ne face sa nu aplicam ceea ce am invatat si ceea ce stim acum mai bine ca niciodata.

De aceea, astazi am ales sa va aduc bucurie si raspunsuri prin cateva pasaje dintr-o carte de Osho pe care o citesc acum – Curajul. Am selectat cateva paragrafe despre nou, nefericire, fericire si frica.

Cred ca avem nevoie sa ne aducem aminte urmatoarele de mai jos acum cand e timpul mai mult ca niciodata sa pasim inainte fara frica si cu curaj, pentru a fii cine suntem si pentru a trai o viata in fericire si in iubire. Citind, am asociat partea despre frica si intuneric, cu trecutul. La fel de usor cum ne luptam cu frica si intunericul, doi adversari care nici macar nu exista decat prin lipsa iubirii si respectiv a luminii, asa de usor ne luptam zi de zi si cu trecutul, care nici el nu exista – tot ce avem si tot ce exista este prezentul si noul care vine din el.

Cand noul iti bate la usa, deschide-i!

Noul nu apare din tine, el vine de dincolo. Nu face parte din tine. E in joc tot trecutul tau. Noul creaza discontinuitate, de aici teama. Ai trait intr-un fel, ai gandit intr-un fel, ti-ai facut o viata confortabila pe baza credintelor tale. Apoi ceva nou iti bate la usa si intregul sablon al trecutului urmeaza sa fie tulburat. Daca lasi noul sa intre n-ai sa mai fii niciodata acelasi, noul te va transforma. Este riscant. Niciodata nu poti sa stii unde te va duce noul. Vechiul este cunoscut, familiar; ai trait cu el mult timp, esti la curent cu el. Noul este necunoscut. Poate sa iti fie prieten, poate sa iti fie dusman, cine stie? Singurul mod de a sti este sa-l lasi sa intre; de aici nelinistea, de aici teama.Si nici nu poti sa-l respingi intruna, pentru ca vechiul nu ti-a dat inca ceea ce cauti. Vechiul ti-a promis ca iti da, dar nu s-a tinut de promisiune. Vechiul e cunoscut dar nefericit. Noul s-ar putea sa fie stanjenitor, incomod, dar exista posibilitatea ca el sa iti aduca fericirea. Asa ca nu-l poti respinge, dar nici nu-l poti accepta; de aici ezitarea, tremurul, marea neliniste ce apar in fiinta ta. E firesc sa fie asa, asa va fi mereu. Incearca sa intelegi aparitia noului. Toti oamenii din lume vor noutate pentru ca nimeni nu este multumit de ceea ce e vechi. Vechiul nu poate multumi pe nimeni pentru ca e cunoscut, si o data ce e cunoscut a ajuns sa se repete, fapt care il face plictisitor, monoton. Vrei sa scapi de el, vrei aventura, vrei ceva nou, si totusi cand noul iti bate la usa te dai inapoi, te faci mic, te ascunzi in vechi. Pentru a lasa noul sa intre e nevoie de curaj, si nu de curaj obisnuit, ci de curaj extraordinar. Iar lumea e plina de lasi, de aceea oamenii si-au oprit dezvoltarea. Cum sa te dezvolti daca esti las? La fiecare noua ocazie te codesti, dai inapoi, inchizii ochii. Cum sa te dezvolti? Cum sa fii? Doar pretinzi ca esti. Si pentru ca nu poti sa te dezvolti, nu poti sa cresti, trebuie sa gasesti cresteri inlocuitoare. Tu nu poti sa cresti, dar contul tau din banca poate sa creasca, asta e un inlocuitor. EL nu are nevoie de curaj, e perfect adaptat la lasitatea ta. Contul din banca creste intruna si incepi sa crezi ca cresti si tu. Devii mai respectabil. Numele tau si faima ta continua sa creasca si crezi ca tu esti in crestere? Nu faci decat sa te amagesti singur. Tu nu esti nici nume, nici faima. Contul din banca nu e fiinta ta. Dar daca’ te gandesti la fiinta incepi sa tremuri, deoarece daca vrei sa cresti, sa te dezvolti trebuie sa te lepezi de toata lasitatea.

Cum sa devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri. Noutatea vine de dincolo, de la Dumnezeu, sa spunem. Noutatea vine de la existenta. Mintea e mereu veche. Mintea nu e niciodata noua, ea e acumularea trecutului. Noutatea vine de dincolo, e un dar de la Dumnezeu.

Necunoscutul si incogniscibilul, transcedentalul, au patruns in tine. Au patruns pentru ca nu esti sigilat si pus deoparte, nu esti o insula. Poate ca tu ai uitat transcedentalul, dar transcedentalul nu te-a uitat pe tine. Copilul poate si-a uitat mama, dar mama nu si-a uitat copilul. Tu, partea, s-ar putea sa gandesti “sunt separat”, dar intregul stie ca nu esti separat. Intregul a patruns in tine. Pastreaza contactul cu tine. De asta noul continua sa vina, desi nu-l primesti cu bratele deschise. El vine in fiecare dimineata, vine in fiecare seara. El vine intr-o mie si unul de feluri. Daca ai ochi sa vezi, il vei vedea venind continuu la tine.

Existenta continua sa se reverse asupra ta, dar tu esti inchis in trecutul tau. Parca ai fi intr-un fel de mormant. Ai devenit insensibil. Din cauza lasitatii ti-ai pierdut sensibilitatea. Sa fii sensibil inseamna sa simti noul – si atunci vor aparea fiorul noului, pasiunea pentru nou si aventura, si vei incepe sa patrunzi in necunoscut, nestiind incotro mergi. Mintea considera asta o nebunie. Mintea se gandeste ca nu e rational sa parasesti vechiul. Dar Dumnezeu e intotdeauna noul.De asta, legat de Dumnezeu nu putem folosi timpul trecut sau viitorul. Nu putem spune “Dumnezeu a fost” sau “Dumnezeu va fi”. Putem folosi numai prezentul: “Dumnezeu este.” El e intotdeauna proaspat, virgin. Si a patruns in tine.

Tine minte ca orice nou care vine in viata ta e un mesaj de la Dumnezeu. Daca il accepti esti religios. Daca il respingi, esti pagan. Omul trebuie doar sa se mai relaxeze putin pentru a accepta noul; trebuie sa se mai deschida putin pentru a lasa noul sa intre. Fa-i loc lui Dumnezeu sa intre in tine.

Acesta este tot rostqul rugaciunii sau al meditatiei – deschide-te, spune da, spune “Intra”, spune “Te asteptam de mult si sunt recunoscator ca ai venit”. Primeste intotdeauna noul cu mare bucurie. Chiar daca uneori este incomod, merita; chiar daca uneori noul te duce in sant, merita, pentru ca numai prin greseli inveti si numai prin greutati te dezvolti. Noul va aduce greutati. De asta alegi vechiul – vechiul nu aduce greutati, el e o consolare, e un adapost.

Si numai noul, acceptat profund si total, te poate transforma. Nu poti aduce noul in viata ta; noul vine singur. Tu poti fie sa il accepti, fie sa il respingi. Daca il respingi, vei ramane o piatra, inchis si mort. Daca il primesti, vei deveni o floare, vei incepe sa te deschizi….iar acea deschidere e o sarbatoare.

Numai intrarea noului te poate transforma, nu exista alte cale de transformare. Si tine minte, asta nu are nicio legatura cu tine si cu eforturile tale. Dar sa nu faci nimic inseamna sa incetezi sa actionezi; inseamna sa actionezi fara vointa sau directie sau impuls din trecut. Cautarea noului nu poate sa fie o cautare obisnuita, caci cum sa cauti noul cand nu-l cunosti, nu l-ai intalnit niciodata? Cautarea noului trebuie sa fie o explorare deschisa. Nu cunosti. Trebuie sa incepi intr-o stare de necunoastere si trebuie sa inaintezi cu inocenta unui copil, emotionat de posibilitati-iar posibilitatile sunt infinite.Nu poti sa faci nimic pentru a crea noul, pentru ca orice ai face va fi din vechi, va fi din trecut. Dar asta nu inseamna sa nu mai actionezi deloc. Actioneaza fara vointa sau directie, sau fara impuls din trecut, adica actioneaza spontan, lasa momentul sa decida. Nu impune decizia ta, pentru ca decizia ta va fi din trecut si va distruge noul. Actioneaza exact ca un copil. Abandoneaza-te in intregime momentului, si vei gasi in fiecare zi noi deschideri, o noua lumina, o noua intelegere. Iar acele noi intelegeri ne vor schimba continuu. Intr-o zi vei vedea dintr-o data ca in fiecare moment esti nou. Vechiul nu ma zaboveste, vechiul nu te mai inconjoara ca un nor. Esti ca un bob de roua, proaspat si tanar. Asta este adevaratul inteles al invierii. Daca intelegi asta, vei fi liber de memorie – memoria psihologica, adica. Memoria e un lucru mort. Memoria nu e adevar si nu va fi niciodata, pentru ca adevarul e mereu viu, adevarul e viata; memoria este persistenta a ceea ce nu mai e. Este traiul intr-o lume fantomatica, dar ea ne contine, este inchisoarea noastra. De fapt, este noi. Memoria creaza nodul, complexul numit “EU”, eul. Si aceasta entitate falsa numita “Eu” se teme continuu de moarte. De asta ti-e frica de nou.

De fapt, acestui “Eu” ii e frica, nu tie. Fiinta nu cunoaste frica, dar eul se teme, pentru ca eului ii este foarte frica de moarte. El e artificial, e arbitrar, in orice clipa se poate narui. Iar cand intra noul, apare teama. Eul se teme ca s-ar putea narui. A ajuns cumva sa se mentina intreg, dintr-o bucata, iar acum vine ceva nou, care il va zdruncina, facandu-l bucatele. De asta nu accepti noul cu bucurie. Eul nu poate sa accepte cu bucurie propria-i moarte – cum sa-ti accepte moartea cu bucurie?

Daca nu intelegi ca tu nu esti eul, n-ai sa poti sa primesti noul. O data ce ai inteles ca eul este amintirea trecutului si nimic altceva, ca tu nu esti memoria ta, ca memoria este exact ca un biocomputer, ca este o masina, un mecanism util, dar ca tu esti dincolo de ea, ai facut un pas urias. Tu esti constiinta, nu memorie. Memoria e continuta in constiinta, tu esti constiinta insasi. (…) Memoria este arhiva ta. Tu esti cel care cauta in arhiva, nu esti arhiva. (…) Dar memoria este intreaga energie vitala a eului. Fireste, memoria e veche, si se teme de nou. S-ar putea ca noul sa fie deranjant, s-ar putea ca noul sa nu fie digerabil. S-ar putea ca noul sa aduca necazuri. Va trebui sa te tot adaptezi si readaptezi. Lucrul asta pare dificil, anevoios.

Ca sa fii nou trebuie sa nu te mai indentifici cu eul. O data ce nu te mai identifici cu eul nu iti mai pasa daca moare sau traieste. De fapt, stii deja ca este mort. E doar un mecanism. Foloseste-l, dar nu te lasa folosit de el, eul se teme continuu de moarte pentru ca este arbitrar. El nu apare din fiinta, nu are cum sa apara din fiinta, pentru ca fiinta e viata, iar viata nu se teme de moarte. Viata nu stie nimic despre moarte. Sa mori ca eu inseamna sa nasti ca fiinta.

Noul este un mesager de la Dumnezeu, noul este un mesager de la Dumnezeu. Este o evanghelie! Asculta de nou, mergi cu noul, stiu ca ti-e frica. Mergi cu noul in ciuda fricii, si viata iti va fi tot mai bogata si intr-o zi vei putea sa iti eliberezi splendoarea intemnitata.

Fericirea si nefericirea

Pierdem mult din viata din cauza ca ne lipseste curajul. De fapt, ca sa realizezi ceva nu e nevoie de efort ci doar de curaj, si lucrurile incep sa vina ele spre tine in loc sa te duci tu spre ele…cel putin asa e in lumea interioara.

Iar pentru mine, a fi fericit este cel mai mare curaj. A fi nefericit este o mare lasitate. Ca sa fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate sa fie nefericit, orice prost poate sa fie nefericit. Oricine e in stare sa fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj – e o sarcina anevoioasa.

In mod normal nu gandim asa. Ni se pare firesc ca toata lumea sa vrea sa fie fericita. Este o parere total gresita. Foarte rar un om vrea sa fie fericit in ciuda a ceea ce spune. Foarte rar un om e gata sa fie fericit – oamenii au investit foarte mult in nefericirea lor. Adora sa fie nefericiti…de fapt, sunt fericiti ca sunt nefericiti.

Trebuie intelese multe lucruri, altfel e greu sa iesi din rutina nefericirii. Primul lucru este ca nimeni nu te tine acolo; tu esti cel care a decis sa ramana in acea inchisoare a nefericirii. Nimeni nu te tine acolo. Cel care e gata sa iasa, poate sa iasa in clipa asta. Nimeni altcineva nu e raspunzator de nefericirea ta, numai ca tu nu accepti niciodata acest adevar si ramai pe mai departe nefericit spunand: “Altcineva ma face nefericit”.

Daca altcineva te face nefericit, fireste, ce poti sa faci? Daca te faci singur nefericit, se poate face ceva…se poate face ceva imediat. Atunci depinde de tine sa fii sau nu nefericit. Dar acum tie iti place sa fii nefericit, arunci responsabilitatea in seama altcuiva – a sotiei, a familiei, a copilariei, a mamei, a societatii, a istoriei, a soartei si a mai stiu eu ce. Numele difera, dar trucul e acelasi.

Omul devine cu adevarat om atunci cand isi asuma intreaga raspundere pentru ceea ce este. Asta este primul cura, cel mai mare curaj. Este foarte greu sa accepti asta, pentru ca mintea spune intruna:”Daca tu esti raspunzator, de ce ai creat acest lucru?”. Pentru a evita intrebarea, spunem ca altcineva este raspunzator:”Ce pot sa fac? Sunt neajutorat…sunt o victima! Sunt aruncat de colo-colo de forte mai mari decat mine si nu pot sa fac nimic. Cel mult, pot sa plang ca sunt nefericit, iar plansul ma face si mai nefericit”. Si totul creste, daca exerserzi, creste, si te afunzi din ce in ce mai adanc.

Nimeni, nicio alta forta, nu iti face nimic. Tu si numai tu esti raspunzator de ce ti se intampla. Asta e toata filosofia karmei. Karma inseamna fapta. Tu ai facut, tu poti sa dregi. Si nu e nevoie sa astepti, sa intarzii. Nu e nevoie de timp – sari pur si simplu din nefericire!

Insa noi ne-am obisnuit asa. Ne-am simti foarte singuri daca n-am mai fi nefericiti, ne-am pierde cel mai bun tovaras. Nefericirea a devenit umbra noastra, ne insoteste pretutindeni. Ne-am casatorit cu ea. Si e o casnicie foarte lunga. Suntem casatoriti de multe vieti cu nefericirea.

Acum e timpul sa divortam. Asta numesc eu cel mai mare curaj – sa divortezi de nefericire, sa pierzi cel mai vechi obicei al mintii omenesti, cel mai vechi tovaras.

Frica versus Iubire

Daca iubesti profund, frica nu exista. Frica e ceva negativ, o absenta. Lucrul asta trebuie inteles foarte bine, altfel nu ai sa poti intelege niciodata natura fricii. Ea este ca intunericul. Intunericul nu exista, el doar pare sa existe. De fapt, intunericul este doar absenta luminii. Lumina exista; inlatura lumina si apare intunericul. Intunericul nu exista, nu poti sa inlaturi intunericul. Orice ai face, nu poti sa inlaturi intunericul. Nu il poti aduce, nu il poti arunca. Daca vrei sa faci ceva cu intunericul, trebuie sa faci ceva cu lumina, caci poti manevra numai ceva care exista. Stinge lumina si apare intunericul; aprinde lumina si intunericul dispare – dar lucrul pe care il manevrezi e lumina. Cu intunericul nu poti face nimic.

Frica e intuneric. Ea e absenta iubirii. Nu poti face nimic in privinta ei,si cu cat faci mai mult, cu atat mai mult iti e frica, pentru ca iti dai seama ca e cu neputinta sa o starpesti. Problema devine tot mai complicata. Daca te lupti cu intunericul pierzi. Poti sa iei o sabie si sa incerci sa omori intunericul, dar vei sfarsi doar prin a fi epuizat. Si in cele din urma mintea va gandi: ” Intunericul este foarte puternic, de asta nu am putut sa il infrang”.

Aici logica greseste. Daca te lupti cu intunericul si nu poti sa il infrangi, nu poti sa il distrugi,este absolut logic sa ajungi la concluzia ca “Intunericul este foarte, foarte puternic. Sunt neputincios inaintea lui”. Dar realitatea este exact pe dos. Nu tu esti neputincios, intunericul este neputincios. De fapt, intunericul nu exista, de asta nu ai putut sa il infrangi. Cum sa infrangi ceva care nu exista?

Nu te lupta cu frica; altfel iti va fi tot mai mult frica, si in fiinta ta va patrunde o frica noua: frica de frica, iar ea este foarte periculoasa. In primul rand, frica este o absenta, iar in al doilea rand, frica de frica este frica de absenta absentei. Si atunci innebunesti!

Frica nu e decat absenta iubirii. Fa ceva cu iubirea, uita frica. Daca iubesti din toata inima, frica dispare. Daca iubesti profund, frica nu exista.

Cand iubesti pe cineva, nu ti-e frica de nimic.Iubirea e cheia secreta. Daca simti ca in fiinta ta exista frica, iubeste mai mult. Fii curajos in iubire, ai curaj. Fii aventuros in iubire; iubeste mai mult si iubeste neconditionat, pentru ca, cu cat iubesti mai mult, cu atat mai putin iti este frica.

Iar cand spun iubire, ma refer la toate cele patru nivele de iubire, de la sex la samadhi.

Iubeste profund.

Din cartea “Curajul-Placerea de a trai periculos ” – Osho, publicata la Pro Editura si Tipografie. Va recomand din toata inima aceasta carte plina de intelepciune, dar si celelalte carti din aceasta colectie intitulata Incursiune intr-un nou mod de viata: Inteligenta, Intuitia, Bucuria, Creativitatea, Libertatea.

Fiti curajosi! Va iubesc!

Diana

Depresia – coma spirituala

Va voi vorbi despre motivul care m-a tinut departe de acest blog si de voi, dragii mei, pentru cateva luni.

Depresia.

Desi sunt aici ca sa va vorbesc de spiritualitate si ca sa va invat lucruri marete si frumoase, sunt incomplet vindecata. Asta nu inseamna ca experienta si cunostiintele mele nu sunt valabile. O mare parte dintre oamenii care au ajuns sa accepte vindecarea in viata lor si sa imbratiseze evolutia spirituala nu ajung sa se vindece doar intr-o singura viata. Sunt aici sa invatam impreuna, asa ca voi impartasi cu voi toate lectiile mele.

Va marturisesc fara sa ma rusinez sau sa ma tem ca ma veti judeca, ca ma lupt cu depresia de aproximativ 7 ani. De fapt este eronat spus ca ma lupt de 7 ani…pentru ca 6 ani am fost complet supusa ei si ma inconjura ca un zid dincolo de care nu vedeam nimic, iar de un an, ma straduiesc sa sparg acest zid caramida cu caramida. Atunci cand am daramat prima caramida m-am inselat crezand ca de fapt daramasem zidul. Am ramas surprinsa cand am vazut ca de fapt, depresia persista si ignorand-o, riscam sa o las sa ma domine din nou.

Din punctul meu de vedere, depresia este o coma spirituala. Adica o stare in care ne rupem de sinele nostru, de Dumnezeu, si nu mai avem forta de a ne bucura de nimic, pentru ca nu ne iubim pe noi insine si asta se reflecta in jur ca intr-o oglinda. Ajungem sa existam guvernati de minte, sufletul fiind amortit.

In ultimii 7 ani, am avut mereu un motiv destul de bun sa fiu in depresie. Ma gandesc acum ca poate am suferit de aceasta boala inca din copilarie, dar nu am realizat atunci pentru ca nu auzisem nici macar de cuvantul care o desemneaza. Ceea ce imi amintesc e ca eram un copil destul de trist si sufeream foarte usor, izolandu-ma si dorindu-mi o alta viata.

De la scandalurile din familie, pana la deceptiile cauzate de prieteni, la dezamagirile din relatiile de cuplu, la esecurile de la scoala sau de la locul de munca, la esecurile din gospodarie, la siguratate, la plictiseala, la certuri cu cei din jur, la dorinte neimplinite, si intrebari fara raspuns – toate acestea au constituit de-a lungul timpului pentru mine, motive destul de puternice ca sa alunec spre depresie si sa ma las inghitita pana peste cap de aceasta stare.

Vesnicele intrebari : ” De ce eu?” ” De ce mi se intampla mie?” ” De ce n-am alta viata?”  ” Care este scopul meu pe pamant?” ” De ce se poarta toti urat cu mine?” ” De ce nu ma iubeste nimeni?” ” De ce nu reusesc sa fac nimic bun?” ” De ce sunt singura?”, isi gaseau raspunsuri precum : pentru ca esti proasta, pentru ca nu stii nimic, pentru ca nu meriti, pentru ca nu esti buna de nimic, nu ai niciun scop, nu esti utila, nu esti in stare, nu meriti iubire, esti urata.

Exista vesnic o voce in capul meu care ma certa, care ma asuprea, care ma punea la zid, care ma micsora pana cand simteam ca nici nu existam.

Si toate astea din ignoranta, din lipsa de iubire fata de sine, din neintelegerea divinitatii si a lumii, din lipsa unei legaturi cu Dumnezeu, din lasitate.

De fapt, toate au pornit atunci cand am inceput sa caut un sens vietii si un scop pentru mine si neintelegand nimic din toate, nu am gasit niciun sens vietii si niciun sens mie insami. Asa cum se intampla cu toti cei care au fost si sunt in situatia mea, mai departe a urmat o faza normala a ciclului depresiv: am inceput sa urasc viata si sa ma urasc pe mine. Simteam in mine adanc ca lumea  e minunata, dar nu reuseam decat sa vad situatiile urate din ea si oamenii rai din ea, si stiam ca pot face mai mult de atat, dar nu aveam nici curajul si nici forta sa depasesc starea in care ma afundam. Si asa, zi dupa zi, adunam tot mai multa ura. Pentru tot si toate. Pentru ca nu intelegeam nimic.

Pentru ca nu imi doream viata pe care o traiam ( si cine si-ar dori o viata in care tu insati te judeci aspru in fiecare zi si nu iti dai o pauza sa vezi frumusetea din tine?) am inceput sa ma gandesc la sinucidere – cu un singur gand : sa scap de cosmarul pe care il traiam. Insa stiam in sufletul meu ca ar fi fost o greseala imensa, si atunci credeam ca voi ajunge in iad. Si am fost destul de desteapta sa nu aleg sa dau un iad interior vindecabil pe un iad mult mai rau, si anume, o karma foarte incarcata de transformat, de reparat, pe parcursul a cine stie cate vieti cu lectii infinit mai grele si mai dure.  Dumnezeu exista in mine si ma tinea oarecum la linia de plutire, desi eu nu Il auzeam si nici nu vroiam sa stiu de El. Il consideram rau si egoist, ca m-a creat si m-a lasat sa ma chinui asa. Adesea vorbind cu oamenii despre Dumnezeu spuneam ca este “un fel de papusar sadic, iar noi suntem papusile lui.” Vedeti cat influenteaza perceptia asupra lui Dumnezeu, o viata intreaga?

Apoi, la un momentdat, cand am intrat la facultate, am crezut ca in sfarsit o sa fac ceva cu viata mea. Insa, acel “ceva” intarzia sa apara. In cele din urma am realizat ca nu o sa se intample nicio minune. Depresia s-a adancit. Si uram sa ma duc intr-un loc de unde nu veneau schimbarea si satisfactia.

Am absolvit si m-am angajat full-time. Credeam ca in sfarsit o sa arat cine sunt si o sa ma fac utila. Credeam ca lucrand 12 ore pe zi si fiind cea mai buna dintre angajati, o sa imi demonstrez mie si celorlalti ca sunt buna la ceva. Dar desi rezultatele de la locul de munca erau reusite, tot nu gaseam satisfactie si ma adanceam in depresie pentru ca ajunsesem sclava unui organism rece si inflexibil, in care nimanui nu ii pasa de sentimentele si de ideile mele, ci doar de eficienta actiunilor mele repetative si robotice. Am mai schimbat cateva locuri de munca, crezand ca politica din firma in care lucram era vinovata, insa peste tot unde am mers a persistat sentimentul ca nu fac ceea ce trebuie. Depresia se adancea. Pentru ca eu cautam desavarsirea printr-o munca care nu mi se potrivea si care nu imi oferea satisfactii spirituale. Am inteles atunci ca nu ma voi regasi niciodata in exterior, si ca am nevoie de libertatea de a ma cauta pe mine in interior, ca de acolo izvorasc si frustrarile si problemele, si tristetea si nemultumirea.

Descoperind reiki, mi-am eliminat un val de pe ochi si m-am deschis intelepciunii cosmice. Atunci am realizat ca ma urasc pe mine insami pentru ca nu m-am inteles niciodata si pentru ca mereu m-am apreciat in comparatie cu standardele si asteptarile nebune ale mediului in care traiam. Atunci am realizat ca am adunat in mine toate frustrarile cauzate de greselile pentru care nu m-am iertat. Mi-am dat seama ca depresia mea e cauzata de lipsa increderii in Dumnezeu, de neiubirea fata de sine, de ura fata de viata, de neiertari si regrete. Depresia era de fapt o coma spirituala. Odata deschisa luminii si energiei vindecatoare, odata restabilita comunicarea cu Dumnezeu, prima caramida din zidul fortaretei de durere a fost eliminata. O! Si nici nu va imaginati cat de inalt este zidul acesta si cat de greu ma lupt cu el. De prea multe ori ma invinge el, dar important este ca acum il vad si ca imi doresc sa ma schimb, ca sa traiesc in iubire si in pace.

Consider ca este necesar sa iti explic, asa cum se vede in mod medical si psihologic, ce este depresia, ca sa stii cum o recunosti. Poate din ce ti-am explicat eu, crezi ca simptomele, starile, experientele mele, sunt strict personale si relative, poate singulare…insa vei face legatura intre indiciile depresiei la majoritatea oamenilor si ceea ce ti-am spus eu pana acum si ce iti voi mai spune si apoi, si vei intelege de ce depresia chiar are cauze spirituale, ci nu materiale, psihologice, medicale, vizibile… Poate ca da, ea coexista cu acele situatii, dar si acele situatii care se crede ca o cauzeaza, au si ele o sursa de origine spirituala sau energetica. Voi explica aceasta analogie in cele ce urmeaza.

Din punct de vedere psihologic, depresia este o stare mentala de tristete/ amaraciune care persista pe perioade indelungate. ( Asadar, afecteaza mentalul, inclusiv gandirea, energiile transmise de creier organelor, emotiile, campul mental. Tristetea si amaraciunea apar la oamenii nemultumiti, care nu se pot bucura de viata din variate motive. A nu iubi viata, inseamna a nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu pentru ca te-a creat, intrupat, inzestrat cu viata. A nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu inseamna a nu Il iubi pe Dumnezeu. A nu Il iubi pe Dumnezeu duce la taierea comunicarii cu insasi Sursa vietii de la care vitalitatea, optimismul, sanatatea, bucuria, prosperitatea, reusita, intelepciunea vin. Neiubindu-L pe Dumnezeu nu te vei iubi nici pe tine insati/insuti, pentru ca tu esti parte din Dumnezeu, si Dumnezeu e in tine. Te blochezi fata de generozitatea divina, fata de iubirea divina, fata de fericire. Tu cauti fericirea, dar de fapt, fara sa stii, o respingi la nivel subconstient.

Simptome:

  • Sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident  (= frica de a fi, senzatia de inutilitate, ruptura de Sursa divina, neincredere in propriile forte si in Dumnezeu)
  • Sentimentul de a fi coplesit (chiar de activitati obisnuite) ( = lipsa vointei, privarea de energie vitala, secarea organismului de energie )
  • Lipsa apetitului cu scadere in greutate, sau cresterea excesiva a poftei de mancare  ( = cautarea de satisfactie in mancare, dorinta de a se completa prin introducerea de mancare in stomac, ura de sine si de aspectul fizic, lipsa apetitului de a trai)
  • Insomnie, dar si cresterea duratei de somn ( = minte supraincarcata de ganduri inutile si haotice sau refugierea in somn, fuga de sine si de realitate)
  • Plans facil (= sentimente negative coplesitoare, ego fragil, neincredere in sine, tensiune nervoasa si emotionala acumulata, neiertare)
  • Toleranta scazuta la frustrare. (= nevoia de confirmare a propriilor calitati, nevoia de aprobare  din interior a eforturilor, lipsa energiei vitale, neiertare )
  • Stare de melancolie (=cautarea fericirii in trecut, cautarea aprecierii personale in reconfirmarea unor momente de succes din trecut, sau cautarea unor dovezi ca ai fost abuzat/a si prin urmare starea ta de victimizare este justificata)
  • Pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere ( = autostigmatizare, pedepsire, izolare, lipsa dorintei de a trai)
  • Incapabilitate de a mai simti emotii pozitive ( = conectarea la energii joase, trairea intr-o dimensiune inferioara a fricii)
  • Frica (= neincredere in sustinerea divina si in generozitatea divina)
  • Auto-invinovatire ( = neiubire de sine, neacceptarea propriilor greseli, neiertare)
  • Auto-compatimire ( =  sentimentul de victima a altora, a soartei, a lui Dumnezeu, confera alinare si hraneste nevoia de atentie, cautand in mod gresit in continuare, atentie si ajutor in exeterior)
  • Sentiment de neajutorare (= neincredere in Dumnezeu si in propriile forte, subestimarea misiunii personale si a capacitatilor personale)
  • Stima de sine scazuta ( = lipsa de iubire de sine)
  • Ganduri despre moarte sau suicid (= lipsa iubirii pentru sine, pentru viata, dorinta eronata de a avea sansa unui nou inceput, sau de a incheia durerea, ca si cum dupa moarte nu ar mai fi nimic, pierzandu-se in nefiire si nestiire).

De retinut ca toate aceste stari si emotii nu sunt decat proiectii ale unei minti ancorate in energii joase, datorita ruperii de sursa divina de la care ne primim iubire,intelepciune, vitalitate, vindecare si fericire. Traind liber si neingrijorati si lasandu-ne in bratele divinitatii, ne deschidem abundentei, bucuriei, evolutiei spirituale, si avansam catre alte vibratii energetice, mai inalte, benefice.

Cauze

Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
– unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit. ( Aici, eu consider ca ar fi doua situatii posibile explicabile energetic : 1. este bine stiut ca majoritatea medicamentelor au in structura lor energetica programe pentru deteriorarea sanatatii oamenilor si a controlului mental in favoarea dezvoltarii industriei farmaceutice ( despre teorii conspirationale, controlul mintii prin industria mass media, farmaceutica si alimentara puteti gasi o multime de informatii pe internet sau in cartile din librarii sau online – pe viitor este posibil sa scriu si eu pe acest subiect; 2. unele medicamente produc efecte adverse asupra creierului sau produc fisuri sau blocaje in campurile noastre energetice, lasand energiile si entitatile depresiei sa patrunda si sa se instaleze.)
– tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale ( afectiunile glandei tiroide sunt prezente la oamenii carora le e teama sa se manifeste, sa ceara, sa se exprime, la oamenii care cred ca pentru a fi apreciati trebuie sa faca tuturor pe plac si sa se lase pe plan secund; ei ori se autocenzureaza, ori exagereaza si isi creaza masti care sa placa celorlalti – hipotiroidie/hipertiroidie)
– dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) ( anemia este caracteristica celor care au renuntat la viata si care isi doresc sa nu mai existe. Dezechilibrele  chimice sunt cauzate de dezechilibre energetice, energia necirculand prin corp si nefurnizandu-i acestuia elementele vitale.)
– afectiunile indelungate (cronice), precum bolile cardiace sau cancerul ( Bolile cardiace sunt cauzate din acumularea supararilor la nivelul inimii si producerea de blocaje din cauza pastrarii acestor suparari, uri, neiertari. Cancerul, in mare parte are aceeasi cauza energetica, si anume, neiertarea. Ori, poate fi o boala karmica, prin care se curata incarcatura energetica negativa acumulata de-a lungul altor vieti.)
– factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi ( De fapt cauza este neintelegerea si neacceptarea vietii si a sensului ei, precum si manifestarea de atasamente si dependente emotionale.)
– factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate ( Blocarea in frica, neincrederea in puterea divina,ignoranta, neintelegerea elementului karma, fac greu de acceptat si de purtat “crucea” personala).
– varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie ( din cauza manifestarii orgoliului).
– presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta ( Care echivaleaza cu dependenta de mediul in care traiesc, cautarea stimei de sine in ochii altora, nesiguranta si iubirea de sine.)
– sindromul premenstrual cronic ( Apare de obicei la femei care au probleme de acceptare a sexualitatii lor, de a se iubi, de a se accepta fizic si emotional. Durerile pot cauza sentimentul de a fi pedepsita prin a se naste femeie si prin urmare de ura a sexualitatii.)
– menopauza ( Sentimentul ca femeia nu mai este pretioasa, interesanta, ca imbatraneste, ceea ce arata ca nu exista iubire de sine)
– stresul ( Cand facem lucrurile impotriva firii si misiunii noastre, cand suntem pe calea gresita, cand nu gasim placere in activitatile realizate pentru ca nu ne reprezinta sau sunt impotriva principiilor noastre, se instaleaza stresul. Solutia este sa ne asculta inima si intuitia.)
– nasterea recenta. ( Se considera ca la nastere, mama daruieste copilului din sufletul ei, din exces de daruire si maternitate, din exces de identificare a vietii ei cu cea a copilului. Cu sufletul incomplet, mama se simte ratacita, confuza, slabita, dezorientata, incompleta. Si neintelegand de ce are aceste stari, ea se adanceste in depresie. Sau, sunt mame care nu sunt complet pregatite pentru a se dedica cresterii unui copil si a renunta la preocuparea pentru propriile placeri, desi la nivel rational constient au dorit sarcina. Asadar, avand sentimentul de a realiza ceva impotriva dorintelor sale din subconstient, femeia considera ca renunta la viata sa, si ca ceea ce va urma este un fel de moarte a identitatii sale. De aici si depresia. Solutia este constientizarea ca viata copilului este separata de viata mamei, si ca mama nu face decat sa ingrijeasca si sa educe copilul, iubindu-l. Insa intre cei doi nu exista decat o legatura fizica, nu si spirituala, ei fiind spirite independente, cu ascensiune si soarta proprie. De asemenea trebuie ca mama sa inteleaga ca a fi mama, nu este ceea ce o defineste, devenind noua si singura ei identitate, si ca pruncul face parte din viata ei,ci nu este viata ei. Este adevarat ca un copil necesita mult timp si atentie, insa a uita de propria persoana in acest caz nu face decat sa produca frustrari si sa afecteze nu numai viata mamei, ci si a copilului asupra caruia ea va proiecta frustrarile si tensiunea emotionala.)

Simptome care durează mai mult de doua saptamani si de o severitate care incepe sa impiedice desfasurarea normala a activitatilor zilnice deja semnifica depresie clinica. ( Adica o stare pronuntata de depresie, care transforma comportamentul si gandirea.)

Se presupune ca unul din 5 indivizi de pe planeta sufera de depresie cel putin o data in viata. (O statistica trista, dar nu uimitoare, avand in vedere cati oameni se inteleg, accepta si iubesc cu adevarat, cati oameni sunt deschisi vietii, cati oameni stiu cu adevarat cine este si ce face Dumnezeu, cati oameni comunica cu divinitatea, si cati oameni stiu sa ierte din suflet.)

Se mai presupune ca 1 din 10 indivizi care sufera de depresie ajunge sa constientizeze ca este depresiv si sa se supuna unui tratament de orice tip, in general medicamentos sau psihiatric ( care nu fac decat sa anihileze anumite capacitati mentale, sa induca stari euforice temporare si artificiale, sa adanceasca depresia, sa creeze un efect placebo temporar de vindecare, care insa se sparge ca un balon de sapun atunci cand tratamentul medicamentos sau terapia psihiatrica se sfarsesc. Motivele pentru care nu se supun unui tratament sunt frica de stigmatizare sociala, orgoliul personal, ignoranta. ( Intr-o lume in care multi nu ezita sa puna etichete, sa judece, sa arunce cu pietre, imaginea personala este importanta cu atat mai mult pentru un depresiv, pentru ca acesta nu are nicio valoare in ochii sai, dar o cauta in ochii altora. Asadar, se da curs unui ciclu de slabiciuni. Unii oameni ajung in depresie pentru ca isi cauta aprecierea in societate, si refuza sa iasa din depresie din acelasi motiv. Ignoranta si neincrederea in terapiile alternative de vindecare, ii fac pe multi oameni sa nu vada cauzele emotionale, energetice, spirituale, ale depresiei lor, si sa caute vindecare in solutii care nu le ofera decat o ameliorare temporara a starii lor. )

Veti gasi informatii peste tot precum starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa, folosirea  energizantelor si a medicamentelor din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.   ( Ideea este ca acestea nu sunt cauze ale depresiei, ci sunt efecte ale unor blocaje energetice si a unor probleme de natura spirituala, care cauzeaza in aceeasi masura si depresia. Ignoranta cauzeaza o alimentatie saracacioasa – pentru ca omul nu intelege de ce are nevoie corpul sau, pentru ca nu intelege ca a manca nu inseamna a te hrani, pentru ca pune gustul si placerea mai presus de calitatea vietii si sanatate etc. La fel, ignoranta si lenea (nascuta din lipsa iubirii pentru viata) cauzeaza lipsa exercitiilor fizice. Ignoranta inseamna lipsa accesului la inteligenta divina care contine toate invataturile necesare evolutiei ca fiinte umane. Gripa apare ca urmare a scaderii imunitatii in fata unor virusi. Imunitatea scazuta este rezultatul unei slabe functionari a chakrei 3.  Instinctul  de baza al acestei chakre este puterea. Prin ea, ne exprimam in lume, iar lumea ne aproba sau ne respinge. Semintele aflate in aceasta chakra sunt legate de: autonomie, longevitate, forta vitala, individualitate, implinirea viselor.  Dupa cum poti vedea, o simpla gripa, este de fapt cauzata de o problema/blocaj a/al uneia dintre aceste subiecte. Ca afectiuni ale chakrei 3, pot aparea: anorexie, parere de rau, mentalitate de victima, energie scazuta, rusine. (suna a depresie, nu? Coincidenta oare?) Chakra 3 este asociata cu pancreasul, banca de energie a organismului, iar glucoza este moneda. Insulina ia glucoza din sange si o duce la celule care o folosesc ca bezina. Cand acest sistem functioneaza corect, avem energie pentru toate activitatile noastre. Echilibrul chakrei 3 este esential pentru gandirea clara. Cei cu probleme in chakra 3 nu au energie, au caderi frecvente de energie, oboseala cronica.  Nu obtin suficienti nutrienti din mancarea pe care o mananca. La nivel emotional si spiritual, nu au “benzina” necesara pentru a-si implini visele, incep intotdeauna multe, dar nu au puterea sa duca la final proiectele. Aici este centrul de putere. Puterea poate fi folosita pentru manifestarea viselor noastre in lume, dar si distructiv, prin simptome precum rusine si vinovatie. Varsta asociata acestei chakre este 14-21, exact inainte de maturitate, cand in cautarea unor raspunsuri si a unei individualitati, majoritatea tinerilor intra in depresie. De obicei intre aceste varste, din punct de vedere pshihologic se dezvolta personalitatea omului si acesta, incercand sa si-o defineasca cat mai clar, incepe sa caute raspunsuri despre cine este si ce il reprezinta.

Se crede in terapiile alternative de vindecare si in unele religii si sisteme, ca fiecare boala este reprezentata de o entitate care pune stapanire pe organul respectiv. Astfel, depresia ar pune stapanire pe minte. Se aseaza pe minte ca o caracatita si o guverneaza. Ii induce idei distructive, de invinovatire, de victimizare, de agresivitate. Ii taie accesul la energiile datatoare de viata si vindecatoare si astfel, o minte bolnava creaza idei si ganduri negative, care se transforma in actiuni negative si influenteaza realitatea in care traiesti. Practic construiesti prin opresiunea fata de propria fiinta, o realitatea care te opreseaza si iti alimenteaza fricile, paranoia, grijile, ura, dezgustul, pasivitatea, izolarea. Este o entitate intunecata care se hraneste cu vitalitatea ta si care merge mana in mana foarte bine cu umbra ta. Ma gandesc cu dragoste si compasiune acum la Sinele meu care atata timp a fost tinut inchis in intuneric si redus la tacere…

Din experienta mea si a altor oameni care sufera de depresie, dar si din recomandarile unor specialisti terapeuti, principala cauza a depresiei este lipsa iubirii de sine. Si bineinteles, a nu te iubi pe tine inseamna a nu il iubi pe Dumnezeu.

Tratamentul pe care eu il recomand este:

– Acceptarea ta asa cum esti acum. Poate vrei sa fii mai bun, mai intelept, mai educat, mai spiritual etc, insa aceste calitati nu le vei dobandi decat in timp, in urma lectiilor pe care le vei invata, asa ca pe moment nu iti ramane decat te sa accepti si sa lucrezi cu tine cu iubire si blandete, cu rabdare si sinceritate.

– Aprecierea lucrurilor pe care le faci, deoarece chiar si din greseli inveti lectii si cresti spiritual. Iar o lege a efectului fluture spune ca o mica bataie de aripi a unui fluture poate starni in cealalta parte a planetei un uragan. Adica cel mai mic gest al tau poate produce efecte extraordinare in timp, chiar daca tu nu iti imaginezi. Misca-te, actioneaza, nu sta. Orice ai face, iti cresti sansele de a-ti indeplini rolul pe Pamant.

– De cate ori te uiti in oglinda apreciaza-ti frumusetea si incearca sa vezi dincolo de fizic, persoana minunata din tine care a trecut peste atatea greutati, si care a iesit invingatoare, ca doar inca esti aici, nu? Si apoi ce conteaza cum arati? Oare daca ai arata altfel, ai avea alta viata? NU! Tot acelasi spirit, cu aceeasi soarta si aceleasi calitati ai intrupa! Trebuie sa te ingrijesti de trupul tau si sa il iubesti pentru ca e un instrument grozav pe care il ai la indemana pentru a te manifesta ca om. Proiectand asupra lui ganduri negative in oglinda, omiti sa te vezi ca o fiinta compusa dintr-un sistem de organe, din celule in fond, care functioneaza perfect si care zi de zi, desi tu nu le incurajezi si nu le hranesti corespunzator, tot continua sa functioneze pentru tine. Ce ar fi daca intr-o zi ar face greva si ar refuza sa lucreze pentru tine pentru ca tu le spui zilnic ca sunt urate? Aliniaza-te cu celulele tale si gandeste si actioneaza precum o fac ele. Ai ce invata! Celulele tale sunt harnice, frumoase, perfecte, active, darnice, iubitoare, deschise schimbului cu exteriorul…Daca tu esti compus/a din aceste celule, esti exact ca ele, dar nu vezi pentru ca mintea ta e in ceata. Ceata depresiei, a nemultumirii, a neiubirii.

– Meditatia de iertare ( cere-ti iertare de la tine insati pentru ce ti-ai gresit acum si in alte vieti, in fiecare zi. Cere-le si altora iertare si roaga-i sa te ierte la nivel de sine. Cere-le iertare rudelor de acum, rudelor care nu mai sunt, stramosilor, fiintelor de lumina,naturii, Universului. Daca oamenii acestia te vor ierta, nu vor mai proiecta asupra ta o imagine negativa deformata de ura, care te va afecta pentru ca iti tulbura campurile energetice, si emitand iertare in Univers, te vei armoniza cu Tot ce exista si vei atrage in viata ta pacea si armonia Universului.)

– Mergi la terapie in grup si la workshop-uri de dezvoltare personala spirituala, unde vei invata sa te iubesti, sa ai incredere in tine si sa te exprimi.

– Daca poti sa accepti si sa intelegi, primeste terapie Reiki, si de ce nu?, devino si tu practicant Reiki – te poti trata singur/a apoi. La mine functioneaza.

– Fa in fiecare zi un lucru care iti place si care iti arata calitatile, reccompenseaza-te pentru el. Daca te ajuta, noteaza toate aceste lucruri ca intr-un calendar si din cand in cand citeste-le ca sa nu uiti cate lucruri poti realiza.

– Iesi in natura, conecteaza-te la pamant, la copaci, si roaga-i sa iti preia energia negativa (supararile, frustrarile, tristetea, frica, neiertarea) si sa te umple de naturalete, bucurie, putere, energie. Natura abia asteapta sa ne ajute, pentru ca ne iubeste.

– Cand gresesti, nu te supara pe tine. Vezi unde ai gresit si invata lectia. Bucura-te ca esti mai inteligent/a acum. Daca nu greseai, nu stiai.

 – Gandirea pozitiva. In loc sa spui eu nu pot, spune-ti: eu pot. Poti orice. Daca nu poti azi, nu inseamna ca nu ai sa poti niciodata. Unele actiuni presupun efort repetat si evolutie. Ai rabdare, persevereaza. Cine renunta usor, nu face nimic niciodata. Cand ceva “rau” ti se intampla, incearca sa vezi partea buna: e ceva ce ai invatat? te-a adus intr-o situatie mai buna? ai cunoscut vreo persoana pe care te bucuri sa o fi cunoscut in urma acelei experiente? macar te-ai distrat? macar ai avut un element de noutate in viata ta? macar ai spart monotonia?…Hai ca trebuie sa fie ceva bun in toata treaba!

– Vorbeste cu Dumnezeu. Chiar daca tu nu crezi sau nu simti ca te asculta. El o face, sa stii. Vorbeste ca si cum ati fi prieteni buni, spune-i tot ce ai pe suflet. Spune-i chiar si ce te supara la EL. Cu ce te-a dezamagit. O sa iti dai seama ca EL nu se supara niciodata si ca e foarte plin de iubire. O sa iti dai seama ca lucrurile care te deranjeaza la El sunt de fapt mici defecte ale tale pe care le poti repara.

– Adu-ti aminte de lucrurile frumoase pe care le-ai facut pentru ceilalti. Nu asa ca esti in stare sa aduci zambetul pe buze multor oameni? Nu e asa ca ai facut o persoana cel putin sa rada? Nu e asa ca ai ajutat si tu cativa oameni? Nu esti inutil/a. Vezi? Sigur o sa ai si azi ocazia sa mai faci cate ceva. Maica Tereza spunea ca lumea se schimba cu pasi marunti. Ia-o incet. Sunt sigura ca ai auzit povesti ale unor oameni care candva erau simpli si nu aveau nicio idee ce sa faca cu viata lor si care acum schimba vieti. De exemplu, Eckhart Tolle. La 29 de ani, era in pragul sinuciderii, cand a avut o revelatie si si-a schimbat viata. Si-a dat seama cine este si ce trebuie sa faca. Si acum cartile si clipurile lui inspirationale deschid inimi si schimba vieti. Si el si-a gasit pacea. Pun pariu ca atunci cand se gandea la sinucidere, nici el nu isi imagina ca peste 20 de ani va fi un om echilibrat, fericit, care va ajuta alti oameni sa fie la fel! 🙂 Nu esti curios/oasa sa vezi cand va fi momentul tau si ce va urma?

– Roaga-te. Cheama in ajutor toate fiintele si entitatile care te pot ajuta si in care crezi… Spune-le ca vrei sa scapi de depresie. Vor fi bucuroase sa te ajute.

– Cauta un indrumator spiritual, care sa te sustina si sa te calauzeasca, daca simti ca nu poti singu. Cu siguranta iti va fi de ajutor, caci mai toti oamenii iluminati au trecut prin socul depresiei inainte de a se trezi la Adevar.

– Daca iti vine sa plangi, plangi. Daca vrei sa urlii, urla. Daca iti vine sa spui tot ce ai pe suflet, spune. Doar nu acumula in tine nemultumiri. Doar fi tu si exprima tot ceea ce esti. Ce daca altii judeca? Traiesc ei pentru tine? Te vor duce ei la linia de plutire cand iti va fi greu? Sunt ei mai fericiti ca tine? Daca te judeca, crede-ma ca nu stiu nimic despre iubire si viata, si nici nu merita sa ii bagi in seama. Sunt si ei inca la scoala, mai au de invatat. Si daca ii deranjeaza ce ai de spus, e problema lor. Inseamna ca ai atins un punct sensibil. Daca ii spui unui destept ca e prost, el nu se va supara, pentru ca stie ca e destept. Dar daca ii spui unui prost, prost, el isi va constientiza ignoranta si ii vei deschide o frustrare.

– Inconjoara-te de oameni pozitivi care te incurajeaza. Fereste-te de cei paranoici, fricosi, uraciosi. Nu iti vor face viata mai buna. Nici nu te vor placea vreodata daca vei avea curajul sa te ridici deasupra lor si sa te aventurezi in viata. Pentru ca ei sunt blocati in frica, te vor invidia si iti vor pune piedici. Lasa-i sa isi invete lectia singuri.

– Iubeste-te si gandeste-te la binele tau. Daca tu nu o vei face, nimeni nu o va face, iti garantez.

– Intelege ca Dumnezeu nu greseste niciodata. Daca te-a creat asa cum esti, are EL un motiv si pentru ca te iubeste, motivul asta e spre binele tau. Sigur ai ceva de invatat din asta. Sau sigur iti va folosi candva. De exemplu, stiu o persoana care era mai mereu lenesa si ii placea sa stea in casa sa isi faca de lucru. Toti il criticau pentru asta. De multe ori a refuzat sa mearga cu prietenii la munte si acestia l-au criticat. Insa o data, a refuza sa mearga si a scapat de un accident in care au murit 3 din 4 dintre ei. E un exemplu macabru, stiu, dar uite ca pe el, antisocialismul lui ocazional l-a tinut in viata. Nu ai intamplator anumite defecte. Ai ceva de invatat din ele sau te vor ajuta cumva intr-o zi. Ai rabdare.

– Iubeste-ti viata. Alta nu ai deocamdata acum, dar vei avea cand asta se termina. Cu cat o traiesti mai recunoscator/oare si mai cu bucurie si curaj pe aceasta, cu atat cea viitoare va fi mai frumoasa si mai usoara. Si apoi, daca nu o iubesti, ce crezi ca rezolvi? Te amarasti degeaba si mai tare. Nu poti schimba faptul ca traiesti (  care e un dar minunat – o sa vezi), decat cu un pret care nu merita platit ( decaderea spirituala si o mare incarcatura karmica), asa ca traieste pur si simplu. Nu stii ce iti apare in cale.

– Cand te simti trist/a, nu sta singur/a. Cauta companie. In alti oameni sau in Dumnezeu.

–  Nu ai tu cea mai grea viata. Nu esti tu cea mai asuprit/a. Nu esti o victima. Nimeni nu are, nimeni nu este. Totul se intampla exact asa cum trebuie, ca tu sa poti invata si evolua, iar daca poti sa accepti asta, vei deschide portile unor energii mai bune. Un sut in fund este un pas inainte, nimic mai adevarat.

Si orice ai face, Iubeste-te. Tu esti parte din Dumnezeu. Daca El a creat tot ce exista, iti dai seama ce poti creea si tu? Incearca sa vezi cine esti in forma ta cea mai pura si mai frumoasa.Trezeste-te din coma! Iti ratezi propria viata! Viata e mai interesanta!

Te iubesc!

Inceputul

Intotdeauna e un inceput. Eu o numesc Trezire. Se intampla mai devreme sau mai tarziu, in viata curenta sau in urmatoarele, dar se intampla cu siguranta.

Din ceea ce am observat eu, se intampla in general in momente critice ale vietii: cand ai de ales intre doua rele extreme, cand viata iti pare lipsita complet de sens si ganduri negre te imping sa ti-o curmi, cand ai fost la un pas de moarte in urma unui accident sau a unei boli severe, cand ramai infirm, cand ramai singur si nu mai ai pe nimeni in jur, cand pierzi totul si esti sarac, si exemplele ar putea continua. De obicei asa ne trezim la constiinta si ne deschidem ochii mintii si sufletul. Uneori ne deschidem doar ochii mintii si apoi sufletul, alteori ne deschidem intai sufletul si el ne deschide ochii mintii. Nu e o regula.

Sau se poate intampla intr-un mod placut.Cunosti o persoana care te inspira. Meditezi in pace intr-o zi cu soare. Faci o calatorie initiatica intr-un loc in care te regasesti. Citesti o carte minunata si fiecare cuvant e o revelatie sau dai peste o fraza care deodata iti toarna lumina in intuneric si ca o explozie, brusc….incepi sa vezi. Sa intelegi de ce si cum. Mii de intrebari pe care le lasasesi victimele renuntarii, in inertia timpului, isi gasesc deodata clar raspunsurile. Si faci conexiuni cu viteza luminii, ca sa ajungi la concluzia imediata si imposibil de evitat, ca pana atunci nu ai stiut mai nimic, nu ai trait cu adevarat, nu ai fost TU, nu ai iubit cu adevarat, nu ai inteles nimic, nu ai auzit nimic din ce conta. Pricepi ca secretele erau in tine in timp ce tu le cautai in exterior si ca TU asa cum te-ai cunoscut pana atunci, nu esti adevaratul/a TU, pe care incepi sa il/o descoperi incepand cu momentul trezirii. Toata lumea se imbraca in alta lumina si vezi pentru prima data lucruri pe langa care ai trecut de atatea ori.

Sau, uneori e nevoie sa auzi. Cand ochii iti sunt atat de acoperiti, urechile iti sunt atat de conditionate sa auda doar cu ce s-au obisnuit si cu incapatanare te tii cu degetele sangerand de ultima ramasita de iluzie a realitatii care doare si te seaca, El intelege ca toate semnele din lume nu te vor trezi pentru ca nu vrei sa le vezi si sa le pricepi, si atunci te striga. Si cand Il auzi, nimic nu te mai poate opri din trezire, pentru ca intr-o lume in care putine lucruri ne mai bucura pe deplin, bucuria comunicarii cu El e nepretuita.

Uneori se intampla doar una din toate acestea despre care am vorbit mai sus, alteori se succed la intervale de timp variate si suma fortei lor se aduna, efectele produse de ele devenind din ce in ce mai vizibile. Alteori e nevoie sa treci prin toate ca sa se schimbe ceva in tine.

La mine a fost intai o scanteie de lumina in intunericul si nelinistea din sufletul meu care nu isi gasea locul in materialismul acestei lumi. Apoi, a fost o carte a adolescentei, care mi-a deschis orizonturile – Alchimistul de Paolo Coelho. A urmat un om care prin povestile lui mi-a demonstrat ca nu doar eu simt si scriu asa si ca suntem mai multi care credem in bine – Ioan Stoenica. A urmat o alta persoana in viata mea care mi-a mai deschis ochii si sufletul putin si m-a ajutat sa ma dezvolt, sa ma iubesc, sa cresc, sa ma inteleg – Roxana Mihalache, prietena mea.  S-au succedat in viata mea mai multe intamplari nefericite si Dumnezeu mi-a intarit credinta si a fost prietenul meu cel mai apropiat zi de zi, bucurandu-ma cu prezenta si glasul lui. In toamna lui 2009 am citit o carte care a produs explozia trezirii mele: Un Pamant Nou – Trezirea la constiinta de Eckhart Tolle. Atatea lucruri au inceput sa capete sens! Eu insami m-am dezvaluit altfel mie. In 2010 am recitit Biblia, de 2 ori. Am inteles-o de fiecare data mai profund,mai clar. Am inteles ce este si ce nu este Dumnezeu. L-am iubit si mai mult. Am devenit mai puternica pentru ca am inteles niste mari adevaruri. In iunie 2010, cineva a inceput sa imi trimita mailuri despre energie, Dumnezeu, lumina. Nu cunosteam persoana atunci si nici nu am intrebat cine e. M-am bucurat de mailuri, dar as fi putut afla de atunci ce urma daca as fi fost curioasa.Am avut nevoie de un moment de rascruce foarte puternic in viata mea in octombrie 2010 ca sa inteleg ce imi doresc, cine sunt, ce am de facut, ce urmeaza si ce putere am. Si atunci l-am cunoscut pe maestrul meu – Catalin Dobre. Am primit Reiki in mintea, sufletul si viata mea cu o deschidere care si pe mine m-a uimit initial, pentru ca am rezonat extraordinar de bine cu acest sistem minunat. De atunci totul s-a schimbat in mine si in viata mea. Schimbandu-ma eu, exteriorul meu a inceput sa se modifice in bine. Am crescut spiritual enorm si sunt momente cand cu greu ma recunosc, desi a trecut putin timp de cand a inceput marea trezire pentru mine. Nimic nu ma mai opreste acum sa cred in misiunea mea si omul care devin in fiecare zi e omul care m-am rugat mereu sa fiu. Sunt iubire. Sunt iertare. Sunt pace. Sunt intelegere. Sunt bucurie. Pentru cineva care a fost 6 ani de zile in depresie si care 24 de ani a trait influentata puternic de energiile negative din jurul ei pe care le absorbea ca un burete, sa ma uit la ce devin zi de zi acum e minunat. Nu m-as intoarce inapoi pentru niciun motiv si nu pot privi decat inainte. Ma asteapta lucruri mari.

Pe toti ne asteapta. Si imi doresc din suflet sa imi pot indeplini misiunea fata de toti si sa va prind de mana si sa urcam impreuna muntele. Cu iubire voi impartasi cu voi ce stiu, ce inteleg,ce aflu, ce simt si sper ca atat cat imi este ingaduit sa mai trezesc cateva suflete in drumul meu spre varf, pentru a vedea Rasaritul impreuna, cat mai multi. Stiu ca varful e ingust si nu incap multi sus, dar macar drumul pana acolo merita parcurs.

Va iubesc pe toti. Bine ati venit! Bine ne-am gasit! Domnul fie cu noi. Sa incepem.