Intalnirea cu zidurile noastre de protectie

“Recent, am vorbit cu o femeie care mi-a spus ca era ingrijorata ca facea ceva în neregula pe calea ei spirituala. A ajuns la concluzia asta pentru ca a ramas incurcata cu privire la ce trebuia sa faca cu viata ei, iar aceasta deruta ii marea continuu stresul emotional si mental. Cu siguranta, ea a dedus ca, undeva pe calea ei spirituala, a cotit intr-o directie gresita, altfel nu ar fi intr-o astfel de criza. Corect?

Inainte de asta, dupa o conferinta, vorbisem cu un barbat care relatase ca, asemenea acestei femei, si lui ii era clar ca se ratacise în calatoria sa spirituala. Mi-a spus ca a inceput sa se ocupe, printre altele, de spiritualitate în urma cu cativa ani, dupa ce a divortat. Simtind ca este intr-o situatie vulnerabila în plan emotional – adica: pentru prima oara dupa ani de zile era singur – el a crezut ca spiritualitatea era solutia la tristetea provocata de singuratate. Insa, în pofida tuturor cartilor din domeniul spiritualitatii, pe care le citise si a tuturor atelierelor de lucru la care participase, a declarat, cu un pic de suparare, ca inca era singur. Asadar, ce anume facea gresit? Citea cartile nepotrivite? Mergea la atelierele de lucru nepotrivite? Ce e cu chestia asta spirituala si de ce nu da rezultate?, s-a intrebat el.

As putea da multe alte exemple de povestiri din partea oamenilor, ale caror situatii de viata reflecta, mai mult sau mai putin, aceeasi deruta cu privire la drumul lor spiritual: Sunt în continuare nefericit/confuz/ suparat/lefter/etc., deci am luat-o intr-o directie gresita, pe drumul meu spiritual? Majoritatea relatarilor au cateva puncte comune. În primul rand, oamenii presupun ca ceva merge aiurea „in ceruri”, în ceea ce ii priveste, pentru ca problemele pe care le doresc rezolvate sau disparute, chiar nu dispar. Au nevoie de alte rugaciuni? Sau poate ar fi de folos mai multe lumanari?

Uneori, oamenii incep sa fie disperati pentru ca au fost pacaliti; adica, solutiile de rezolvare a problemei, incantatiile si mantrele pe care le-au folosit chiar nu sunt eficiente – sau cel putin nu atat de eficiente pe cat au scontat ei. Un tanar chiar a spus: „Stii, poate ca ar fi trebuit sa incerc budismul. Imi place ideea de a considera viata ca pe o gramada de nimicuri. Dar, pentru mine, are logica.” M-am gandit: „Pot vedea cum tu si cu neantul chiar v-ati impaca de minune.”

Multi oameni sunt un pic uluiti sa afle ca durerea sau confuzia – care de multe ori creste, atunci cand te angajezi pe calea spirituala – nu semnaleaza ca faci ceva gresit, ci ca faci ceva potrivit. Pentru unii oameni, aceasta veste este ca balsamul pus pe o arsura. Pentru altii, este ultimul lucru pe care vor sa il auda. Intrucat foarte multi oameni fie isi urmeaza în mod activ drumul spiritual, fie se balacesc în curentele spirituale, ca observatori, nefiind siguri despre ce inseamna cu adevarat un drum spiritual, m-am gandit sa cercetez subiectul, scotand în evidenta intalnirea inevitabila cu Zidurile de protectie spirituala.

Ce este si ce nu este Calea Spirituala

Am studiat scrierile si intelepciunea marilor mistici, cea mai mare parte din viata mea. Indiferent ca acesti mistici provin din traditiile Occidentale sau Orientale, exista invataturi esentiale despre adevar, care sunt universale pentru toate caile spirituale. Acestea sunt adevarurile mistice si, chiar daca ar putea fi predate în moduri diferite, ajustate ca sa se potriveasca anumitor culturi si mitologii, în esenta lor, ele sunt în armonie. Pornind de la acest context, sa examinam cateva intelegeri gresite comune, despre ce inseamna calea spirituala.

·         Calea spirituala nu este o cale de rezolvare a problemelor. Chiar daca, de multe ori, crizele determina o persoana sa se intoarca la spiritualitate sau la rugaciune, nu vei gasi nicio invatatura autentica în care maestrul spiritual sa il asigure pe discipol ca toate problemele si grijile lumesti vor fi preluate si rezolvate, odata ce incepe sa se roage, sa mediteze sau, în lumea contemporana, sa mearga la seminarii si sa citeasca cea mai recenta carte de auto-dezvoltare. Fie ca te gandesti la intelepciunea lui Buddha sau la misticismul organic al lui Tao, la invatarurile sacre ale lui Iisus sau la teologia mistica a Terezei de Avila, nimeni nu iti promite incetarea tuturor problemelor. Mai curand, invataturile lor sunt directive despre cum sa inaintezi prin incercarile vietii, cum sa le percepi drept „iluzii” (in limbajul lui Buddha) si cum sa inveti – sa inveti mereu – despre felul în care incercarile vietii iti influenteaza conduita interioara fata de putere, mai ales fata de puterea ta de a face alegeri.

·         Calea spirituala nu te consoleaza cu miturile din copilarie, despre Dumnezeu si despre locul pe care il ai în acest univers. De fapt, ea le demonteaza – daca nu le distruge complet. Ce vreau sa spun prin asta? Traditia Occidentala este inradacinata intr-un mit care favorizeaza suferinta. In societatea noastra, suferinta este recompensata. Atunci cand oamenii isi revin dupa o boala, sunt convinsi ca motivul refacerii este faptul ca ei sunt deosebiti si, prin urmare, suferinta lor nu a fost degeaba. Cunosc nenumarate povestiri despre oameni care s-au purtat de parca au fost nauciti, pentru ca „rasplata cereasca” pe care o asteptau nu a venit niciodata. O femeie mi-a spus ca a facut tot ce a fost „calauzita” sa faca: s-a mutat, a divortat, si-a vandut bunurile si si-a parasit prietenii. A facut toate astea, convinsa fiind ca isi urma calauzirea launtrica, asa ca, „de ce nu-mi reuseste nimic acum?” Ultimul lucru pe care voia sa il auda aceasta femeie de la mine era exact lucrul pe care avea nevoie sa il auda de la mine: „Totul iti reuseste, numai ca nu asa cum vrei tu. Dar, daca asta e modul de care ai nevoie?”

·         Calea spirituala nu inseamna a ti se darui calea, ci a ti se arata calea ta. Acesta este un adevar foarte periculos, dar profund de mistic. Ce inseamna el cu adevarat? Si de ce nu poate fi Divinitatea mai clara, mai evidenta si mai directa? Stii, cu cat sunt mai de mult timp în acest camp al teologiei mistice, traind cu urcusurile si coborasurile mele, cu atat mai mult devin marile invataturi aproape amuzant de reale, ca sa nu mai spun cat de adevarate se dovedesc a fi, inca o data. Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima.

Sf. Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata, unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului. „De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.” Sf. Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat. Barbatul a raspuns: „As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.”

„Si cum e viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sf. Augustin.

„Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.”

„Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin.

„Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt în continuare un om sarac.”

„Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat în spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”.

Barbatul s-a uitat la Sf. Augustin, apoi a izbucnit în lacrimi.

·         Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi.

Intalnirea Zidurilor de protectie

Un zid este ceea ce ridicam atunci cand nu vrem sa continuam o discutie sau un proces interior. Toti ati trecut prin experienta de a-i spune unei persoane: „Nu mai vreau sa vorbesc despre asta.” Si fara indoiala ca cineva ti-a spus acelasi lucru. Insa, dupa cum bine stii, incheierea unei discutii nu pune capat unui dialog interior.

Calea spirituala are o „minte” proprie. Adica, exista o harta arhetipala ce vibreaza sau indruma viata spirituala a tuturor, indiferent de traditia aleasa ori de practicile personale – sau chiar de absenta lor. Repet, toate traditiile sacre vorbesc despre etape de inaintare spirituala, care pur si simplu se activeaza odata ce practicantul paseste pe drumul launtric. Gandeste-te la aceasta analogie: Imagineaza-ti ca te pregatesti sa cobori în viata omeneasca si incepi sa te ingrijorezi în privinta modului în care te vei descurca cu inaintarea în varsta. Cum vei organiza trecerea de la un an la urmatorul? Într-un final, un suflet matur iti spune ca, acum mult timp,  au fost implementate anumite sisteme organice, care nu necesita atentie din partea omului. Unul dintre sisteme este cel legat de modul în care inainteaza în varsta, fiintele umane: pur si simplu, o fac. Li se intampla fara efort, desi vor face tot ce pot ca sa interfereze cu procesul. Este unul dintre numeroasele sisteme vii, asupra caruia ei nu au nicio autoritate.

Acelasi sistem este implementat pentru progresul si trezirea spiritului uman. Ea se va produce asa cum se produce în fiecare fiinta umana. Unii o vor simti ca pe o coliziune cu realitatea, iar altii o vor simti de parca ar ajunge acasa. Niciuna nu e mai buna decat cealalta, desi una din ele pare un pic mai buna. Oricum, nicio fiinta umana nu poate evita trecerea prin etapele inaintarii sufletului, care sunt inerente drumului spiritual. Pe calea lor spirituala, oamenii se pot juca cu coordonarea ei în timp, dar nu pot scapa niciodata de ea. De ce? Lucrurile evidente sunt si foarte amuzante: Viata este doar o cale spirituala.

Cele trei etape ale caii spirituale sunt: purificarea, iluminarea si uniunea. Poti recunoaste dupa cum suna cuvantul – purificare – ca asta e domeniul de activitate al Zidului de protectie. Le voi descrie succint pe fiecare, apoi voi discuta mai pe larg despre prima etapa. Prima etapa – purificarea – se refera exact la ceea ce semnifica cuvantul – o indepartare a reziduurilor tale launtrice emotionale, mentale, spirituale si psihice. Din motive clare, aceasta este sfera de activitate a Zidului de protectie.

Etapa a doua – Iluminarea – se refera la o inaintare spre mai multa transcendenta sau spre ceea ce Buddha ar numi o stare de constiinta mai detasata. Altfel spus, o minte si o inima iluminata este capabila sa „perceapa adevarul”, sa vada cu claritate, mai degraba decat sa priveasca viata prin intermediul unui program privat al egoului, incarcat de frica, nesiguranta, lacomie si toate celelalte emotii umane inferioare. Golita de ele, fiinta umana poate vedea în inima unei alte persoane, cu claritate si compasiune, sau poate discerne cu intelepciune, esenta unui conflict. A te ilumina inseamna „a aduce lumina cu care sa atingi” orice lucru sau orice persoana cu care te afli în contact.

În final, etapa a treia, cea a Uniunii, se refera la sufletul care ajunge la stari de constiinta mistice si profunde, ce transcend mintea lumeasca obisnuita. Cum s-ar spune, este deschis un portal spre o „minte cosmica”, iar misticul fuzioneaza cu energiile Divine pe care mintea umana neinitiata este incapabila sa le inteleaga.

Sa dezvolt acum subiectul Zidului de protectie, caci povestirile pe care le-am relatat la inceputul acestui material, au fost ceea ce eu as considera a fi povestiri despre Zidul de protectie; adica, ambele persoane au atins granita unui mod de gandire. Cu alte cuvinte, ei si-au epuizat unul dintre miturile lor despre cum trebuia Dumnezeu sa actioneze în viata lor: eu fac asta si Dumnezeu trebuie sa faca aia. Daca sunt fata buna si-mi urmez calauzirea, atunci rasplata mea ar fi ca trebuie sa reusesc în toate. Si, mai departe: merit un card „Gata cu suferinta”, pentru ca m-am saturat de suferinta pamanteasca.

Crizele de mit sunt printre cele mai intalnite Ziduri de protectie. Undeva în mintea lui, fiecare are un mit despre Dumnezeu, iar printre cele mai populare si, prin urmare, cele mai puternice, sunt cele cu Dumnezeul „rasplatei si al pedepsei” si mitul „suferinta e rasplatita cu comori”. Nu exista un Dumnezeu în afara planetei, care actioneaza potrivit regulilor pamantesti ale concursurilor show, cum ar fi: „Tu faci asta si eu voi face aia”. Noi actionam pe baza acelor reguli si le-am proiectat asupra miturilor noastre despre Dumnezeu, bazandu-ne pe felul în care ne-ar place noua ca Dumnezeu sa se comporte: Exact ca Noi, doar ca mai bine si la scara mai mare. În acel fel, putem face ce ne place mai mult sa facem – adica sa controlam totul, inclusiv natura lui Dumnezeu.

Calea spirituala se refera la renuntarea la miturile tale despre Dumnezeu – actul suprem de capitulare. Atunci cand i-am spus femeii din prima relatare: „De fapt, deruta ta imi spune ca faci totul bine”, la inceput, a fost dezorientata. Statea în fata Zidului ei de protectie. Voia ca mitul ei despre Dumnezeu sa fie adevarat si sa inceapa sa-si faca efectul. In realitatea ei spirituala ideala, urmarea faptului de a-si fi urmat calauzirea primita trebuia sa fie rasplatita cu oportunitati clare si cu solutii la problemele ei financiare si emotionale. De fapt, se astepta ca va aparea cineva, care sa o sustina în vreun fel. Pentru ea, acesta era raspunsul la rugaciunile ei. Faptul de a nu vedea pe nimeni aparand la orizont, a facut-o sa fie derutata si intr-o forma deloc mai buna fata de situatia pe care o parasise. Unde gresise?

Am intrebat-o daca era dispusa sa-si analizeze miturile despre Dumnezeu, drept urmatorul ei pas. Daca se afla exact unde trebuia sa fie, iar urmatorul ei pas era sa nu se astepte sa apara cineva în calea ei? Ce ar fi vrut sa faca mai departe? Conversatia mea cu aceasta femeie a fost mult mai complicata decat acest rezumat – dupa cum sper ca va puteti da seama – dar, din fericire, rezultatul a fost ca ea a inteles ca se agata de un „mit disfunctional”, de care era nevoie sa se elibereze. Oriunde s-ar fi mutat, ar fi fost nevoita sa se confrunte cu acel crez. Nu s-a mai gandit ca poate ca s-a mutat în orasul nepotrivit sau ca si-a luat serviciul nepotrivit. Inca se mai gandea ca Universul ii datora „ceva deosebit”, pentru ca isi urmase indrumarea primita. Din fericire, în cele din urma a strapuns Zidul de protectie si s-a eliberat de acel mit impovarator.

Pentru tine:

Calea spirituala este un sir neintrerupt de strapungeri ale Zidurilor noastre de protectie, de inlaturare a miturilor disfunctionale si de dobandire a unei viziuni clare despre cine suntem si despre legile care guverneaza viata. Ea nu are legatura cu gasirea unui drum lipsit de probleme sau a unei cai de a dobandi mai multe lucruri de acumulat. Asta nu te face decat sa-ti doresti si mai multe lucruri. Hranirea acelei fiare nu are sfarsit.

Iata cateva puncte pentru tine, legate de munca ta interioara:

 ·        Daca consideri ca esti pe o cale spirituala, atunci etapele de „purificare, iluminare si uniune” sunt active în viata ta. Asa cum nu poti opri procesul de imbatranire, nici pe ele nu le poti opri. Prin urmare, fii atent la ele. Suntem purificati de frici, de iluzii si de aspectele umbrei noastre. Un proces de purificare se poate manifesta sub forma de dureri repetate de cap, renuntare la dependente, boala, tipare disfunctionale de credinta sau orice alte tipare repetate, ce intrunesc calitatile de Ziduri de protectie. Identifica-ti Zidurile de protectie si cerceteaza modul de a razbate prin ele.

·         Spiritualitatea nu inseamna a citi carti de auto-dezvoltare; ea inseamna rugaciune, reflectare asupra alegerilor din viata ta si contemplarea deciziilor morale, etice si intelepte. Viata ta spirituala se refera la accesarea adevarului si nu la indepartarea de el.”

Sursa: Newsletter Editura For You – 1 Aprilie 2012.  Text scris de Caroline Myss, autoarea cartii ” De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem” , publicata de Editura For You pe care o gasiti aici http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=62 .  Precizez ca textul a fost redat partial, deoarece aceasta este partea care mi-a placut cel mai mult si am considerat sa o impartasesc cu voi.

Cuplul si nevoia de cuplu

In Cer, fiintele de lumina nu manifesta gen sau sexualitate, ele fiind creatii ale unei unitati ce nu cunoaste dualitate, insa Dumnezeu spune ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, si de aici, subinteleg eu, ca El manifesta atat principiul feminin cat si pe cel masculin. Este mai usor sa se vorbeasca despre un dumnezeu EL pentru ca de mii de ani puterea a fost detinuta pe pamant, in mod vizibil, de barbati, si atunci mintile noastre fac automat asocierea cu un personaj masculin, deoarece, stim cu totii, Creatorul este atotputernic. Insa, Dumnezeu este si blandete, si grija, si compasiune, si iubire, si intuitie, si bunatate, si gratie, trasaturi ale femininului. Deci este Dumnezeu este si Mama si Tata.

In Univers exista doua forte care echilibreaza balanta: Yin si Yang. Yang este energia puterii, a determinarii, a instinctelor, a manifestarii, a luptei, a tot ceea ce este mai brut si mai omogen. Yin este o energie subtila frumoasa, delicata, care echilibreaza Yang-ul. Yin si Yang sunt precum blandetea si duritatea. Si nu pot exista una fara cealalta. Pentru ca una o defineste pe cealalta. Am putea spune ca femininul este ceea ce nu este masculinul si masculinul este ceea ce nu este femininul. Dar impreuna, desi sunt forte diferite, formeaza un tot de o armonie perfecta. Planeta Pamant este cel mai bun exemplu de dimensiune unde se manifesta aceste doua forte.

Dincolo de dubla fata a oricarui lucru de aici, dualitatea se arata pe Pamant prin existenta a fiinte de doua genuri diferite: feminin si masculin. Majoritatea animalelor respecta acelasi principiu cu unele exceptii, dar oamenii cu siguranta o fac cu totii.

Se spune ca toata viata cautam sa fim doi, pentru ca singuratatea cu certitudine nu este modul in care oamenii pot trai fericiti (cu unele exceptii). Eu as spune ca toata viata cautam sa fim UNUL. Eu vad duo-urile umane astfel: la reincarnare, venim ca parte dintr-o sfera impartita in yin si yang, si noi capatam rolul de yin sau yang, in functie de sexul pe care il primim pe parcursul dezvoltarii embrionului. Atunci cand ne intrupam ca barbat sau femeie, devenim jumatate din intregul care ne-a hranit. Suntem incompleti, si desi multi vor spune ca nu este adevarat si ca suntem completi de unii singuri, eu sustin ca este in spiritul legilor Universului ca barbatul si femeia sa se completeze, sa se defineasca si sa evolueze impreuna, ca un tot in metamorfoza. Chiar si noi insine manifestam ca spirite ambele principii deodata, unii avem caracteristici yin predominante – ca femei, dar uneori si ca barbati, si altii avem trasaturi yang – ca barbati, dar uneori si ca femei. Dar le avem pe amandoua, una mai predominanta ca cealalta. Este adesea intalnit, ca in cupluri sa se asocieze oamenii astfel incat sa fie unul yin si altul yang, pentru a se armoniza. Chiar si in cuplurile de homosexuali, ati observat, unul este mai feminin, altul mai masculin, pentru echilibru.(Sper ca nu va supara ca am vorbit despre homosexualitate. Trebuie sa intelegem ca si aceasta este o experienta umana ce trebuie traita pentru a diferentia normalitatea sexuala de anormalitate, dar uneori intalnim si spirite care au fost barbat si femeie in alta viata si s-au iubit asa de mult, incat acum cand s-au regasit nu tin cont de faptul ca au acelasi sex si isi exprima iubirea in continuare. Sau, putem avea de a face cu spirite puternic Yin care s-au nascut in trup de barbat, sau invers, si acestea trebuie sa invete sa isi accepte trupul si sexualitatea, pentru ca trebuie sa traiasca atat ca femei, cat si ca barbati pentru a avea deplinatatea experientei sexuale.)

Cuplul este cel mai frumos parteneriat. Chiar si atunci cand este vorba de o relatie foarte conflictuala. Pentru ca menirea cuplurilor este dobandirea intelepciunii si dezvoltarea spirituala in sensul apropierii cat mai mult de iubirea neconditionata.

Se spune in Biblie ca intai a fost creat Adam si apoi Eva, pentru a-i tine lui de urat. Se mai spune ca ea a fost creata din coasta lui si ca ea l-a ispitit sa cada in pacat.  Eu cred ca biserica a modificat aceasta parte in favoarea ei, pentru a pune femeia intr-o lumina proasta deoarece este cunoscut de cei intelepti ca femeia este calea barbatului catre iluminare. Eu cred ca amandoi au fost creati in acelasi timp, pentru ca sunt expresii ale aceleiasi unitati formata din yin si yang. Si prin faptul ca metaforic Eva i-a oferit marul lui Adam, eu inteleg ca femeia ii deschide barbatului prin evolutie emotionala, implinire sufleteasca, armonizare sexuala, sustinere energetica, calea spre cunoasterea adevarului. Sa nu uitam ca, din fire, barbatii sunt sceptici si realisti, mentali si materialisti. Aceste trasaturi de caracter sunt benefice pentru supravietuire si evolutie fizica, dar nu si pentru evolutie spirituala neaparat. Femeia il sensibilizeaza pe barbat, il deschide spre alte planuri, il invata iubirea, ii ridica vibratia prin sexualitate, ii ofera incredere si sustinere energetica prin emotiile, iubirea, iertarea, pe care ea le investeste in el cu inima deschisa. Aparent este o lume condusa de barbati, dar din urma se arata femeile care ii sustin pe acesti barbati in evolutia lor si care echilibreaza pe Pamant energiile negative produse de masculin.

Pentru a mentine echilibrul si armonia in cuplu este esential sa pricepem ca intre cei doi este o perfecta egalitate. Niciunul nu este mai presus de celalalt pentru niciun motiv. La aceasta intrupare, poate ca unul este femeie vulnerabila si delicata, si celalalt este barbat puternic si influent, insa la nivel astral sunt spirite fara gen si in alte vieti mai mult ca sigur au fost inversate rolurile. Femeile au fost si inca sunt injosite, subestimate, exploatate, nerespectate, deoarece s-a raspandit o mentalitate generala ca ele sunt incapabile si slabe. Este aceeasi conspiratie care se duce impotriva celor care prin deosebite calitati ameninta pozitia celor slabi. Femeile emancipate si libere pot face lucruri marete pe planeta, si aceasta ar fi impotriva planurilor celor care conduc lumea. Uitati-va numai in ultimele 200 de ani cate lucruri extraordinare au realizat femeile care si-au inteles valoarea si scopul si au iesit din rand! Ele au fost tinute timp de secole ascunse in case, sa creasca copii, sa gateasca, sa administreze gospodarii, li s-a refuzat accesul la informatie si la decizie, si au fost abuzate pentru a nu avea curaj sa se exprime. Exista si asupra barbatilor o viziune care ii nedreptateste, promovand o imagine distorsionata despre capacitatea acestora de a fi blanzi, sinceri si emotionali, si transformandu-i in fiinte dure si de neincredere. Trebuie sa eliminam din minte tiparele care ne-au fost insuflate si sa ne deschidem inima sa pornim in relatie de pe pozitii egale, sa ne mentinem pe pozitii egale si sa eliminam orice prejudecata.

Avem tendinta sa negam, sa regretam, sa uram, sa ingropam in trecut, sa blamam, relatiile care au fost pline de suferinta, insa gandind cu intelepciune vom realiza ca aceste relatii sunt cele care ne-au ajutat sa ne dezvoltam cel mai mult. Cuplurile se formeaza de obicei pe baza karmei si pe baza principiului oglinzii. Intotdeauna ne vom intalni in cuplu cu acele persoane venite sa ne arate cu ce am gresit, ce avem de invatat, si ele vor reflecta perfect toate defectele noastre, ca o oglinda fidela. Cand nervii ne vor napadi si ii vom face reprosuri iubitului/iubitei, acele reprosuri ni se adreseaza – ni le adresam noi insine din subconstient. Cand il/o judecam, ne judecam pe noi insine, scotand la suprafata din subconstient, traume, frustrari, defecte, imperfectiuni, asupra carora trebuie sa ne concentram si sa le transformam in ceva benefic. Cuplurile conflictuale sunt cele mai sanatoase, pentru ca sunt dinamice si evolutia nu stagneaza. Insa sunt sanatoase si in masura in care energiile sunt constructive, si in urma conflictelor nu se acumuleaza resentimente si blocaje, ci se produc deblocari de emotii si frustrari, rezolvandu-se probleme karmice si de caracter spiritual. Certurile care se termina cu impacari din suflet si iertare, in urma carora se elibereaza tensiuni si simtim cum iubirea se amplifica fata de partener, in loc sa scada, sunt certurile care ne sunt lectii. Nu trebuie sa ne speriem de ele si sa consideram ca avem o relatie defectuoasa fara viitor prea lung.

La inceput, cei doi dintr-un cuplu pot rezona si poate exista o atractie foarte mare, sau pot fi indiferenti si distanti. Nu exista un sablon. Nu exista un ideal. Unii pot experimenta acea “dragoste la prima vedere” care de fapt este o reintalnire karmica marcata de fiorul recunoasterii celuilalt. Altii pot sa se deteste o vreme buna pana cand sa inceapa subit sa se iubeasca. Unele relatii pornesc la drum cu viteza luminii, altele se construiesc lent in timp. Cuplurile au evolutii diferite,incetati sa mai faceti comparatii. Suntem toti atat de asemanatori ca esenta, insa in evolutie si detalii, atat de diferiti. Nu are rost sa ne alimentam frustrarile asteptandu-ne sa evoluam la fel ca un al cuplu pe care il cunoastem.

Sunt cupluri care se formeaza pentru termene lungi, o viata poate, si sunt cupluri care se regasesc pentru perioade scurte de timp. O relatie de 3 luni poate fi la fel de benefica spiritual ca una de 3 ani, daca suntem constienti de lectiile invatate. Unii oameni au de reparat karma si de evoluat alaturi de mai multe persoane intr-o viata. Alti oameni sunt meniti sa astepte acea persoana unica prin care vor cunoaste desavarsirea in cuplu la un momentdat. Nu se aplica acelasi scenariu pentru toti. Sunt permise si relatiile scurte, si casniciile multiple, si despartirile, si divorturile si recasatorirea. Nu te tine nimeni legat de o persoana fata de care nu mai ai nicio atractie sau emotie (semn ca timpul s-a terminat). Sau poti ramane alaturi de o persoana chiar daca misiunea voastra impreuna s-a terminat dar va iubiti asa de mult incat vreti sa mai zaboviti impreuna. Avem liberul arbitru. Si aici ma refer la faptul ca, desi ne este scris sa ne reintalnim sau intalnim cu anumite persoane alaturi de care sa formam un cuplu, dar noi putem sa alegem daca o facem acum, in viata aceasta, daca ramanem cu el/ea pe termen lung sau scurt, si alte detalii. Intotdeauna se poate amana. Este benefic, pentru o evolutie mai liniara si mai rapida, sa nu se amane, totusi.

Si am ajuns la cuvantul sensibil : asteptare.

Doua subiecte voi dezolta pornind de la acest cuvant. Cat este necesar sa astepti pana sa inchei o relatie care nu te mai multumeste. Si care este efectul asteptarilor in cuplu.

Sunt momente cand cuplurile devin o manifestare a iadului, metaforic. Atunci cand intervin lipsa respectului sub orice forma, agresiunile fizice, mentale, psihice si verbale, adulterul, dezinteresul, sau alte forme mai grave de disfunctii, este clar ca ceva ne spune ca avem mari probleme in cuplu. Intr-o prima faza, se poate recurge la rezolvarea acestor probleme prin comunicare, iertare si iubire. Daca acestea nu functioneaza si ne simtim prizonierii unei relatii care ne seaca de energii, este bine sa alegem o alta cale. Dumnezeu nu vrea ca noi sa suferim crunt, vrea doar sa ne dea ciupitura necesara ca sa ne trezim si sa constientizam. Daca aceasta ciupitura nu este suficienta, vom primi imbolduri repetate din ce in ce mai dure. Deci noi ne scurtam sau prelungim agonia, in functie de cat de receptivi suntem la stimulii primiti. Este util sa ne ascultam vocea interioara = glasul inimii = intuitia = sinele = constienta.

Asteptarile sunt cele care ucid armonia in cuplu si care favorizeaza acumularea de karma.

Multi dintre noi nu intelegem ca nu l-am intalnit pe partenerul nostru ca sa se transforme in tot ceea ce am visat. Nu este un valet care sa ne indeplineasca dorintele! Nu este o papusa trasa de sfori! Nu este ghicitorul gandurilor noastre! Nu este proprietatea noastra! Trebuie sa intelegem ca si dupa ce devine o parte din cuplu, celalalt continua sa fie liber. Este un joc care se joaca tacit de multa vreme: cautam sa aflam asteptarile celui drag si apoi incercam sa i le indeplinim si obosim si imbratranim, si ne secam de energie, fiind persoana care nu suntem de fapt. Ne luam masti, caractere si identitati false, crezand ca pentru a fi iubiti trebuie sa fim cum vor altii. Nu! Cel ce te iubeste sincer, te accepta asa cum esti! Apoi intram in relatie si se acumuleaza frustrari care devin atat de puternice incat ajungem sa il uram pe celalalt pentru ca ne tine prizonieri in carcasa unei persoane inventate si jucate cu mult talent. Si intr-o zi, balonul se sparge si nu ne mai recunoastem. Ne intrebam: Cine este aceasta persoana pe care am crezut ca o cunosc? Cine este acest strain care urla la mine acum? Pe de alta parte, cand suntem nemultumiti de persoana draga si avem asteptari nenumarate de la ea, suferim enorm cand ea nu ne satisface asteptarile si ne consumam timpul si energia pentru a ii incalca dorintele si a o tranforma in “iubita ideala”. Asteptarile sunt gresite si ucid sentimentele.

Intr-un cuplu care tinde spre iubirea absoluta, neconditionata, asteptarile nu au loc. Cand daruiesti, nu trebuie sa astepti recompensa. Cand mangai, nu trebuie sa astepti mangaiere inapoi. Cand spui Te iubesc, nu trebuie sa astepti sa auzi aceleasi cuvinte. Cand astepti si te concentrezi sa primest la fel inapoi, in cazul in care nu vei primi, vei trai o dragoste egoista hranita doar de gesturi doveditoare, ci nu de altruism, si de sinceritate. Osho spunea ca exista un paradox. Oamenii care iubesc neconditionat nu au nevoie de iubirea celorlalti pentru ca iubirea pe care o simt ii umple cu totul, cu toate acestea, acestia sunt oamenii care au parte de toata iubirea celorlalti pentru ca manifestand-o pura in univers, universul le-o intoarce inapoi la fel. Foarte putini reusim sa iubim neconditionat acum, dar cel putin putem sa exersam zi de zi. Iubire, iertare, altruism, acceptare si libertate sunt cuvintele cheie. Cand vom iubi pasari libere fara sa le asteptam sa zboare jos ca sa ne putem bucura de ele, vom da aripi mari relatiilor si armonia va domni intre noi. Intr-o zi vom cunoaste experienta iubirii la inaltimi divine.

Cuplul este expresia unitatii divine pe Pamant. Cuplul este deasemenea expresia dualitatii in forma ei pura. Cuplul este evolutie spirituala la patrat, daca pot spune asa.

Se crede ca atunci cand spiritele evolueaza, ele se apropie mai mult de natura lor originara si aleg sa traiasca in solitudine pe Pamant, deoarece ele nu mai simt nevoia de iubire pentru o persoana de sex opus, ci experimenteaza iubirea in mod egal pentru toti semenii lor. Este adevarat ca atat timp cat esti cu Dumnezeu nu esti singur. Insa nimeni nu poate contesta frumusetea evolutiei in cuplu pe care cu totii am trait-o.

Pe planeta Pamant oamenii inca au nevoie sa traiasca evolutia spirituala si iubirea in doi…sau in unul, un intreg, format din doua jumatati, mai bine zis. Cuplul este cea mai potrivita forma de convietuire pentru acum. Este greu sa incepi sa cunosti iubirea neconditionata prin a-i iubi pe toti semenii tai. Primul pas este sa incepi a iubi destul de mult si de pur un singur om, simtind recunostiinta pentru ca te ajuta sa te descoperi, sa te intelegi, sa te vindeci, sa devii mai bun, sa te vezi prin ochii lui si sa te iubesti tu insuti.

Desi putini vor sa accepte, chiar si Iisus a iubit o femeie…pe Maria Magdalena. Cine vrea sa stie mai multe si sa inteleaga mai profund legatura dintre barbat si femeie, sa citeasca manuscrisul Mariei Magdalena de la Marea Moarta.

Avem nevoie sa fim in cuplu pentru a ne desavarsi. Binecuvantati aceasta experienta, dati-i tot efortul cuvenit, cuprindeti-o in toata intelegerea voastra, intariti-o prin recunostiinta si responsabilitate, faceti-o extraordinara prin iubire neconditionata!